n marea trecere (1924)

Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurtatea ta

ascuns,
Dumnezeule, dar ce era s fac?
Cnd eram copil m jucam cu tine
i-n nchipuire te desfceam cum desfaci o jucrie.
Apoi slbticia mi-a crescut,
cntrile mi-au pierit,
i fr s-mi fi fost vreodat aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
n rn, n foc, n vzduh i pe ape.

ntre rsritul de soare i-apusul de soare

sunt numai in i ran.
n cer te-ai nchis ca-ntr-un cociug.
O, de n-ai fi mai nrudit cu moartea
dect cu viaa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eti,
din pmnt ori din poveste mi-ai vorbi.

n spinii de-aci, arat-te, Doamne,

s tiu ce-atepi de la mine.
S prind din vzduh sulia veninoas
din adnc azvrlit de altul s te rneasc subt aripi?
Ori nu doreti nimic?
Eti muta, neclintita identitate
(rotunjit n sine a este a),
nu ceri nimic. Nici mcar rugciunea mea.

Iat, stelele intr n lume

deodat cu ntrebtoarele mele tristei.
Iat, e noapte fr ferestre-n afar.
Dumnezeule, de-acum ce m fac?
n mijlocul tu m dezbrac. M dezbrac de trup
ca de-o hain pe care-o lai n drum.

Din cer a venit un cntec de lebd

Din cer a venit un cntec de lebd.

l aud fecioarele ce umbl cu frumusei descule
peste muguri. i pretutindeni l aud eu i tu.
Clugrii i-au nchis rugciunile
n pivniele pmntului. Toate-au ncetat
murind sub zvor.

Sngeram din mni, din cuget i din ochi.

n zadar mai caui n ce-ai vrea s crezi.
rna e plin de zumzetul tainelor,
dar prea e aproape de clcie
i prea e departe de frunte.
Am privit, am umblat, i iat cnt:
cui s m-nchin, la ce s m-nchin?

Cineva a-nveninat fntnile omului.

Fr s tiu mi-am muiat i eu mnile
n apele lor. i-acuma strig:
O, nu mai sunt vrednic
S triesc printre pomi i printre pietre.
Lucruri mici,
lucruri mari,
lucruri slbatice - omori-mi inima!