Pricipiul divergentei si metafora arborelui pune in lumina poate una dintre

cele mai importante teorii darwiniene a evolutiei prin selectie naturala, dupa cum a
observat si Daniel Dennett atunci cand rezuma intr-un mod original argumentul din
Originea speciilor astfel: Viata pe pamant a fost generata in decursul a miliarde de
ani in forma unui singur arbore care se bifurca Arborele vietii prin actiunea unui
proces algoritmic sau a altuia.

Ideea fundamentala care trebuie retinuta este aceea a caracterului algoritmic

al evolutiei prin selectie naturala, ce consta in faptul ca daca anumite conditii
initiale privitoare la viata pe Pamant sunt indeplinite, atunci producerea unui anume
tip de rezultat, si anume speciatia, este garantata.

Astfel, ceea ce a descoperit Darwin reprezinta un algoritm sau mai degraba o

clasa de algoritmi care prescriu modul in care are loc evolutia speciilor prin
mecanismul selectiei naturale.

Insa, faptul ca evolutia este algoritmica si faptul ca algoritmii au rezultate garantate

nu inseamna ca se poate prezice care vor fi rezultateale unui proces evolutiv si ca
arborele vietii asa cum l-a schitat Darwin sau cum il vedem noi, nu ar fi putut avea o
forma diferita. Caracterul algoritmic al evolutiei nu inseamna ca era necesar sa
apara exact speciile cara exista astazi sau ca omul este produsul ultim necesar
evolutiei ci ca algoritmul evolutiv are rezultate garantate nu in sensul ca produce cu
necesitate un anumit rezultat ,ci in acela ca tinde sa produca un anume tip de
rezultat.

Cea mai importanta implicatie ce priveste fiintele umane si cara nu a fost

tratata in mod explicit de Darwin este ideea ca oamenii sunt ei insisi o parte a
regnului animal, fiind membrii ai ordinului primatelor, impreuna cu maimutele si
antropoidele. Aceasta idee are implicatii enorme, deoarece conduce la concluzia ca
nu numai trasaturile noastre fizice, dar, de asemena, trasaturile noastre psihologice,
aspectele comportamentale ale fiintelor umane, sunt adaptari evolutive care au
aparut in timp datorita selectiei naturale si sexuale. Intelegand acest lucru, dar fiind
inca reticent Darwin afirma totusi in cartea sa: Vad in viitor deschizandu-se domenii
de cercetare cu mult mai importante. Psihologia va fi intemeiata in mod sigur pe
fundamentul bine stabilit de catre Dl Herbert Spencer, si anume pe necesitatea
dobandirii fiecarei puteri sau capacitatii mintale, in mod treptat. Se va aduce multa
lumina in problemele originii si istoriei omului.

Predictia lui Darwin a trebuit sa astepte o lunga perioada pentru a se

indeplini, in principal din cauza determinismului genetic: ideea ca orice
comportament este predeterminat genetic, ca natura noastra biologica ne
determina destinul si, in consecinta, ca vointa noastra libera nu este altceva decat o
iluzie.

Astfel, primele incercari de a aplica gandirea evolutionista cu scopul de a

explica comportamentul uman au fost intampinate cu mari rezerve din partea
cercetatorilor din domeniul stiintelor sociale, care au considerat ca, admitand chiar
ca am putea explica comportamentele animalelor folosind principii derivate din
evolutionismul biologic, homo sapiens reprezinta o chestiune cu totul diferita, deci
numai explicatiile culturale vor functiona in acest caz, pentru ca omul este, in
esenta sa, o specie culturala nu un animal.