n grdina Ghetsemani

de Vasile Voiculescu

Traditionalismul este un curent literar manifestat att nainte de Primul Rzboi Mondial,
ct mai ales n perioada interbelic, prin urmare coexistnd cu modernismul interbelic, dei
orientrile acestor dou curente sunt fundamental diferite. Traditionalismul s-a manifestat n trei
directii: smntorism, poporanism si gandirism. Gndirismul mai este cunoscut i sub
denumirea de ortodoxism, punand accent pe valorificarea credinei i a valorilor ortodoxiei ca
surs de inspiratie poetic.

Orice directie traditionalista implica atasamentul fata de valorile autohtone si, in acelasi
timp, respingerea inovatiilor, cel putin la nivel formal. Astfel se alege valorificarea mediului
rural, a obiceiurilor, tradiiilor, dar i a mentalitii strvechi, promovarea credinei si utilizarea
unui limbaj poetic sau narativ n care se regsesc arhaisme, regionalisme sau termeni populari.

Poezia "n grdina Ghetsemani" face parte din volumul "Prg" din 1921, primul volum
semnificativ pentru opera lui Vasile Voiculescu, care face trecerea de la valorificarea mai mult
exterioara a temelor si motivelor de sorginte religioasa catre o lirica accentuat reflexiva.

Orientarea tematic n care se ncadreaz poezia este specific gndirismului, aceasta

abordand o tem religioas de inspiraie biblic, si anume cea a sacrificiului divin pentru
salvarea omenirii. Tema este ilustrat prin dezvoltarea n antitez a celor dou atitudini ale lui
Iisus, cea uman care const n teama de moarte i respingerea sacrificiului, respectiv cea divin
care demonstreaz constientizarea c numai astfel poate salva omenirea de la pcat. Voiculescu
valorifica in aceasta opera momentul rugaciunii lui Iisus din gradina Ghetsemani, dupa Cina cea
de Taina si inainte de tradarea lui Iuda.

Titlul, ca element de paratextualitate, constituie o cheie in descifrarea mesajului poetic.

Acesta indica un topos biblic, Ghetsemani insemnand in limba ebraica locul unde se strivesc
maslinele. Din punct de vedere simbolic gradina e un spatiu propice meditatiei, interiorizarii,
intrarii in comuniune cu divinul, al rugaciunii, in acelasi timp amintind de gradina edenului.

Poezia cuprinde patru catrene, iar structurarea imaginarului poetic reliefeaza natura duala
a lui Iisus, de om si de fiu al lui Dumnezeu, oscilatia intre ezitare, teama, indoiala, neliniste si
asumarea sacrificiului care presupune depasirea acestor stari. Viziunea lui Vasile Voiculescu
asupra suferintei fapturii christice se dezvaluie in doua secvente ce marcheaza cresterea in
intensitate a zbuciumului si potentarea acestuia prin proiectarea in planul naturii, care rezoneaza
cu suferinta Mantuitorului.
 Prima strofa evideniaza atitudinea uman a lui Iisus de respingere a suferintei, a
destinului de salvator al omenirii, fiind accentuat refuzul de a lua asupra sa pcatele omenirii,
numite aici prin metafora paharul. Trairile interioare se reflecta in imaginea lui Iisus cazut pe
branci in iarba, imagine care nu pastreaza nimic din slava de fiu al lui Dumnezeu. Epitetul
metaforic sudori de sange si comparatia chipu-i alb ca varul sugereaza suferinta intensa
asociata cu dimensiunea umana si puncteaza totodata latura divina. Ultimul vers proiecteaza
suferinta in planul cosmic prin imaginea dezlantuirii stihiilor (furtuna), evidentiind atat
framantarea, chinul (exprimate prin inversiunea amarnica-i strigare), cat si caracterul
suprauman al Mantuitorului.

Cea de-a doua strofa dezvolta semnificatiile zbuciumului, potentand drama fiintei
christice. Constructia o mana nendurata sugereaza vointa divina neclintita ce a trasat un destin
necrutator, care desi este de exceptie, sta sub semnul unor obstacole si a suferintei. Semnificatia
paharului, simbol biblic prezent in prima strofa se dezvolta prin termenii cupa si bautura prin
care se ilustreaza motivul jertfei ce are menirea de a aduce izbavirea de pacate. Hiperbola din
versul Si-o sete uriasa sta sufletul sa-i rupa exprima o constientizare a propriului destin,
necesitatea de a actiona conform celor stabilite, amplificand astfel suferinta care ia nastere din
conflictul dintre latura umana si cea divina.

A treia strofa surprinde o alta etapa a sublimarii fiintei prin asumarea sacrificiului.
Constructiile oximoronice apa verziue sterlici de miere, veninul groaznic dulcea, sunt
create n concordan cu ideea dualitii lui Iisus, sugernd pe deoparte suferina pe care i-o
provoac asumarea destinului, iar pe de alt parte dorina de a salva omenirea i mulumirea
sufleteasc. Versul final Batandu-se cu Moartea, uitase de Viata concentreaza sensul luptei
christice, moartea trupului devenind o conditie a dobandirii vietii de apoi.

Ultimul catren pune n eviden dramatismul situaiei, exprimnd ideea c suferina lui
Iisus se reflect asupra lumii ntregi, fapt redat aici prin personificarea mslinilor care se
frmntau i Preau c vor s fug din loc, s nu-l mai vad. Sintagma batai de aripi
sugereaza prezenta ingerilor, ca mesageri divini, asa cum noteaza textul Evangheliei. Motivul pe
baza cruia este construit finalul este cel al uliilor, reprezentnd simbolul morii, imaginea
acestora devenind sugestiv pentru exprimarea atitudinii finale a lui Isus i confirmarea faptului
c a ales s renune la propria via, sacrificndu-se pentru binele omenirii.

Registrul stilistic imbina terminologia religioasa Iisus, paharul, cupa cu expresii

populare si regionalisme sterlici, pe branci, fara tihna, confirmand apartenenta poeziei la
traditionalism.Verbele la imperfect creeaza senzatia de prelungire a agoniei, a suferintei si
proiecteaza actiunea intr-un timp indeterminat asociat zbuciumului.

Consider ca poemul In gradina Ghetsemani de Vasile Voiculescu nu reprezinta doar o

poezie strict religioasa, ci o meditatie pe teme biblice, o poezie despre cunoasterea sinelui, a unei
fiinte care se confrunta cu greutatea apasatoare a destinului. Rugciunea sa dezvluie lupta ce se
d ntre cele dou laturi ale personalitii sale: cea divin i cea uman. n umanitatea sa, Iisus ar
fi vrut s evite suferina, insa divinitatea Lui i cerea s-i duc pn la capt misiunea de salvare
a omenirii de pcat.

In concluzie, In grdina Ghetsemani de Vasile Voiculescu este o poezie de inspiraie

biblic, dar poetul nu versific doar episodul din Ghetsemani, ci se procup de aspectul filozofic
al dublei naturi a Mantuitorului, precum si de ideea mantuirii omenii prin intermediul
sacrificiului divin.