Era dimineata

Srea prin bltoace ncercnd

s-mi arate ct de mult i-a fost dor.
Intrase pn la zmbet n ploaie.
O pozam lovind puternic pleoapele, pn la lacrimi.
Pentru portretul final a luat cerul din ochi i l-a aruncat n sus.
i cdeau pe umeri stelele.
"Dac a fi fost lun, a fi fost nefericit",
mi-a zis artndu-mi doar partea ei luminat.
Dup ce am vizitat toate apele pmntului, i-am deschis ochii
i-am ntrebat-o dac mai are nevoie de ceva nainte de a se trezi:
"Vreau s fii lun" i am disprut.
Era diminea.