Facultatea: ,,Economie si administrarea afacerilor

Specializarea ,,Economia comertului,turismului si serviciilor

Anul I
Gr.No.1

Proiect:,,INFLAIA

Cuprins:
1
1. Importana evalurii inflaiei i particularitile
fenomenului inflaionist
n RM
2.Esena i teoriile inflaiei.
3.Tipurile de inflaie.Indicatorii inflaiei.
4.Cauzele,efectele i formele inflaiei .

2
Importana evalurii inflaiei i particularitile fenomenului inflaionist
3
 n RM
Este bine cunoscut faptul c pe parcursul ntregii perioade de tranziie economia Republicii
Moldova s-a confruntat cu dezechilibre inflaioniste,care s-au manifestat ncepnd cu anii 1990-
1991 i pn n prezent cuintensiti diferite i forme variate. n acest context, analiza evoluiei
inflaiei precum i a factorilor determinaniai acesteia n Republica Moldova este foarte
important, dar i complicat
datorit unor particulariti specificeevoluiei economiei naionale n aceast perioad.

Din acest motiv, este necesar s menionm c toate analizele referitoare la evoluia inflaiei
i procesului inflaionist n Republica Moldova pentru perioada anterioar emiterii monedei
naionale nu sunt tocmai relevante, din motivul existenei n acei ani a unui haos monetar,
circulaiei mai multor monede i unor tendine cresctoare de ptrundere a dolarului SUA pe
piaa autohton. n aceste condiii Banca Naional a Moldovei nu dispunea de posibilitatea de a
gestiona procesul circulaiei monetare.
n pofida introducerii n 1993 a monedei naionale, aceasta nu este utilizat pe deplin n volumul
total altranzaciilor din economie (o parte din volumul total al tranzaciilor este deservit de
dolar, iar din 2002 i deeuro) i astfel, nu deservete circuitul total al PIB. De asemenea, doar o
parte din volumul PIB-ului
Transnistriei este deservit de leul moldovenesc, ceea ce mpiedic obinerea pentru ntreaga
perioad de dup1994 a unor date statistice certe cu privire la volumul PIB i agregatele
monetare. Acest fapt nu permite efectuarea de
analize cantitative i calitative privind corelaia dintre volumul monedei naionale i PIB.Un alt
aspect al acestei corelaii const n faptul c n calculul produsului intern brut al
RepubliciiMoldova nu este inclus volumul tranzaciilor efectuate de ctre economia subteran.
Astfel, leul moldovenesc nu-i poate ndeplini n totalitate funciile de mijloc de circulaie, mijloc
de plat i tezaurizare i astfelefectuarea unor cercetri cu privire la estimarea cantitativ a
factorilor de influen asupra inflaiei n RepublicaMoldova este dificil i concluziile obinute n
rezultatul cercetrilor pot fi eronate.
n Republica Moldova indicatorul utilizat n politica monetar pentru msurarea inflaiei este
-Indicele Preu rilor de Consum (IPC), care se calculeaz n baza unor ponderi a mrfurilor i
serviciilor, ce intr n coul de consum, ca modificare medie ponderat a nivelului preurilor. IPC
nu poate servi ca repere fundamentareadeciziilor de politic monetar , dat fiind faptul c
modificarea IPC indic nsui modificarea costului vieii sau a cheltuielilor finale ale
consumatorilor efectuate pentru procurarea bunurilor i serviciilor n perioadelerespective i nu
poate fi corelat cu oferta de bani deoarece masa monetar particip la realizarea tranzaciilor
cucantitatea total de bunuri i servicii din economie, dar nu doar cu cele care intr n coul de
consum al populaiei.
Totui anii 19952003 se caracterizeaz prin practicarea de ctre Banca Naional a unor importante operaiuni
fiscale (subvenionarea de ctre banca central a unor activiti economice), fie prin politica cursului de schimb,
fie prin credite prefereniale. Anul 2002 a consemnat cea mai mic rat a inflaiei din cei 11 ani de tranziie, 4,4%,
acest rezultat fiind nlesnit de controlul administrativ al unor preuri-cheie (inclusiv aprecierea cursului oficial de
schimb, preul energiei etc.) i intensa monetizare a economiei. Monetizarea (care nseamn creterea ponderii
activelor monetare n PIB) s-a datorat funcionrii pentru prima dat a unor dobnzi real pozitive, ceea ce a mrit
substanial atractivitatea depunerilor la termen n bnci. Monetizarea explic cum a fost posibil c emisiunea
masiv de baz monetar (M0) i implicit creterea lichiditii (M2) n economie, proces indus i de
subvenionarea (nu prin buget) a agriculturii i a altor sectoare, s nu conduc rapid la inflamarea inflaiei.

n legtur cu originea monetar a inflaiei, este de remarcat c inflaia ridicat a persistat indiferent de dinamica
Produsului Intern Brut i cnd a crescut, i cnd a avut loc un declin sever al acestuia. Altfel spus, ciclul
4
economic (al afacerilor) conteaz mai puin n explicarea inflaiei, cel puin n aceti 11 ani de tranziie. n acest
interval de timp emisiunea de baz monetar a BNM, adic a numerarului i depozitelor bancare (fie n
contrapartid la creterea de active externe nete, fie credit net suplimentar acordat bncilor comerciale), a fost
considerabil. O caracteristic a acestor ani este practicarea de ctre autoritatea monetar a operaiunilor
cvasifiscale, care au reprezentat o modalitate de monetizare a deficitelor din economie. Operaiunile cvasifiscale
au contribuit la mrirea emisiunii monetare i au fcut mai dificil controlul de lichiditi. Ele exprim insuficienta
restructurare din economia moldoveneasc i preluarea de ctre BNM a unor finanri care, n mod normal, ar fi
trebuit s cad n sarcina bugetului public. Iar n ultimii ani operaiunile cvasifiscale s-au desfurat, cu
precdere, prin achiziionarea de ctre Banca Naional a titlurilor de stat emise pentru asistarea bncilor aflate n
mare dificultate.

Spre deosebire de situaia n care operaiunile cu titlurile de stat urmresc influenarea condiiilor pe piaa
monetar (cum ar fi spre exemplu nivelul dobnzilor), la noi aceste operaiuni au avut un caracter de finanare
indirect a deficitului bugetar. Pentru a controla totui lichiditatea, Banca Naional a fost obligat s recurg la
lansarea de certificate de depozite i s majoreze nivelul rezervelor obligatorii ale bncilor comerciale. Pentru a
menine stabilitatea monedei naionale i a reduce nivelul inflaiei, anul trecut Consiliul de Administraie al BNM
a majorat nivelul rezervelor obligatorii de la 10% pn la 12% din mrimea mijloacelor atrase de bncile
comerciale. Aceast msur a lipsit piaa monetar de mijloace bneti n mrime de peste 400 milioane de lei,
care ntr-un fel a avut ca rezultat diminuarea presiunilor speculative asupra dolarului american. ns aciunea n
cauz nu i-a avut efectul scontat. Bncile comerciale nu s-au lsat tentate s-i redirecioneze plasamentele n
valut strin i ca rezultat au fost silite s micoreze volumul creditelor acordate sectorului real al economiei.
Reducerea masei monetare, deci implicit a creditului, poate duce la creteri mari ale dobnzilor deci la
deteriorarea portofoliului bncilor, din cauza costului creditului asupra economiei reale.

Mai mult dect att, insuficiena de lei a obligat mai degrab unele bnci comerciale s recurg la credite
interbancare sau la vnzarea valorilor mobiliare de stat, majornd astfel ratele dobnzii la aceste instrumente
financiare pe viitor. n acelai timp, persistena ratelor nalte ale dobnzii se va solda cu efecte duntoare asupra
echilibrului bugetar, a creditrii ntreprinderilor i agenilor economici, ct i asupra stabilitii economice n
general. Afectat de rate nalte ale dobnzii, economia rii va fi captiva unor intrri de capital pe termen scurt,
care pot conduce la o puternic apreciere n termeni reali a leului moldovenesc atrgnd dup sine diminuarea
ncasrilor la export i creterea deficitului comercial.

Probabil c unii economiti, care monitorizeaz toate micrile de pe piaa financiar intern, ar argumenta c
mrirea dobnzilor ar atrage capital strin, ceea ce automat va mri volumul de active nete strine i ar readuce
masa monetar la starea iniial. Din pcate, realitatea din Republica Moldova ne oblig s constatm contrariul
avnd n vedere poziia investiional destul de precar a statului. Tipul de capital care ar putea fi atras de
creterea brusc a dobnzilor ar fi mai degrab de natur speculativ gata s ias din ar la primul semn de
alarm. Tocmai de aceea recomandrile tradiionale de politic economic ale FMI snt construite din perspectiva
unei dezirabile evoluii descendente a ratelor dobnzii i nu spre creterea acestora.

Este evident c msurile care au fost i snt ntreprinse de BNM au mai degrab un efect analgetic dect unul
terapeutic. O situaie similar a fost i n toamna anului 1998 cnd n decurs de dou sptmni Banca Naional a
majorat nivelul rezervelor obligatorii de la 8 la sut pn la 15 la sut, care ulterior a fost diminuat treptat pe
perioada anilor 2000 i 2001. n Programul de politic monetar a Bncii Naionale pentru anul 2004 este
prevzut reducerea treptat a nivelului rezervelor obligatorii pn la 8 la sut, ns dup toate aparenele o
asemenea diminuare va fi imposibil de realizat. Nu se tie ns ct timp BNM va mai fi n stare s sprijine
piramida financiar care tot mai intens ne amenin s se prbueasc. Dar vrem totui s credem c evenimentele
din 1998 au fost culmea tuturor relelor prin care ne-a fost dat s trecem. De aceea, Guvernul mpreun cu Banc
Naional ar trebui s gseasc cele mai potrivite ci de redresare a situaiei, fiindc el a avut o contribuie major
la crearea ateptrilor inflaioniste i la deprecierea monedei naionale att prin majorarea cheltuielilor bugetare
fr o existen real a surselor de acoperire, ct i prin ratarea finanrilor externe.

Cauzele structurale ale inflaiei snt legate de insuficienta restructurare a economiei. Realocarea lent a resurselor,
nivelul sczut al investiiilor strine directe (mai puin de 3% din PIB, i care ntr-un fel faciliteaz crearea unor
noi locuri de munc) au meninut o presiune extraordinar asupra finanelor publice i asupra Bncii Naionale
5
atunci cnd aceasta din urm nu a fost eliberat de operaiuni cvasifiscale. Aici trebuie spus c aceste operaiuni
au fost ntreprinse i n virtutea riscului de sistem, adic nevoia de a preveni cderea ntregului sistem bancar, iar
n acest cadru se poate stabili o relaie direct ntre inflaie i (datorii). n alte intervenii publice am ncercat s
demonstrez c arieratele reflect incapacitatea economiei de a se ajusta rapid la ocuri, c acestea pot fi vzute ca
o pseudomoned intern temporar (temporary quasi-inside money), ca anticorpi la ocuri foarte puternice.
Persistena unui nivel ridicat al arieratelor (3540% din PIB n ultimii ani) exprim, pe de o parte, insuficienta
restructurare a economiei ( cum ar fi foamea multor ntreprinderi dup subvenii de stat pentru a supravieui),
iar, pe de alt parte, hazardul moral, tentaia chiar i a celor care au profitabilitate de a se deroba de la situaia de a
plti. Creterea dramatic a arieratelor cumulat cu imposibilitatea plilor curente ar bloca sistemul economic i
ar produce o criz de proporii.

Ca i n alte economii n tranziie, n Republica Moldova se poate observa o coluziune ntre ntreprinderile de stat
i cele private n neplata obligaiilor i persistena unor aciuni concomitente a acestor firme fa de inflaie. Cu
alte cuvinte, lupta contra inflaiei trebuie nsoit de un progres major n impunerea unor constrngeri bugetare
tari n economie, astfel ca ntreprinderile (mai ales cele de stat) s plteasc impozitele ctre buget. Din acest
punct de vedre, ordonana Guvernului de anul trecut prin care s-a decis nghearea unor datorii de peste 500
milioane lei era sortit eecului, deoarece aceasta nu vizeaz cauzele principale ale formrii arieratelor. Nu este
de mirare faptul c numele acestor entiti debitoare nu au fost fcute publice, aa dup cum nici amnuntele
ngherii datoriilor nu au fost publicate, dar este uor de presupus care vor fi ntreprinderile beneficiare de
bunvoina guvernamental. Indiscutabil c hotrrea n cauz ar putea fi o soluie extrem de favorabil pentru
unele persoane sus-puse din Guvern sau Parlament care ar putea sta n spatele acestor ntreprinderi, fcndu-i
legea dup bunul lor plac. Cnd legea se transform n afaceri nu mai este ce trebuie s fie, iar n politic rolul
imens jucat de bani submineaz procesul deciziei.

Fr o disciplin financiar mai bun, scderea drastic a inflaiei nu numai c este dificil de realizat, dar ar putea
cauza dificulti sistemului bancar i multor ntreprinderi care s-ar confrunta cu un blocaj financiar sporit.
Riscurile aplicrii unui program de ngheare a datoriilor snt foarte mari. Acestea ar putea veni din trei direcii.
Prima se refer la faptul c o astfel de msur induce n economie ideea unui tratament fiscal nociv. Ei ar putea fi
ncurajai s nu-i plteasc datoriile ctre buget mergnd pe un raionament simplu: statul ne va mai ierta nc o
dat. Cu certitudine c un astfel de raionament nu i vor putea permite micii contribuabili. Ei tiu c fiscul nu
este nici pe departe la fel de ngduitor cu datoriile pe care le au la buget. Iar controalele fiscale taie n carne vie
atunci cnd vine vorba de datoriile la buget ale micilor ntreprinderi. i atunci avem de a face cu al doilea risc
major: o astfel de msur este eminamente mpotriva principiului concurenei. Este vorba, evident, despre un
tratament discriminatoriu ntre cei care au parte de faciliti i cei care nu beneficiaz de acestea.

n fine, dac nghearea datoriilor istorice nu va fi concomitent cu plata datoriilor la zi, economia moldoveneasc
va ajunge peste un an sau doi n pragul dezastrului. Blocajul financiar va fi att de mare nct va exista riscul s
sufoce bugetul de stat, ct i economia privat. Aceast bomb a datoriilor la scar naional ar putea exploda
cndva, genernd un colaps financiar major. Efectele unei astfel de explozii ne vor gsi oricum i orict ne-am
ascunde noi n spatele unui buget relativ echilibrat. n actuala conjunctur este necesar s se chibzuiasc toate
implicaiile unor asemenea msuri economice, pentru a nu se risca pretinsele ctiguri realizate de ctre actualul
Guvern n schimbul unui vremelnic balon de oxigen.

n domeniul meninerii unui nivel stabil al indicelui general al preurilor ntregul arsenal de instrumente i
mijloace la care a apelat, n primul rnd Banca Naional a Republicii Moldova i apoi guvernele ce s-au
succedat, au avut ca scop principal combaterea i inerea sub control a inflaiei. Nivelul ratei inflaiei pe perioada
anilor 20002002 a nregistrat cele mai mici valori. Astfel n 2000 acesta a fost de 18,4%, n 2001 6,3%, iar n
2002 de numai 4,4% (!) fiind n acelai timp cel mai redus nivel din spaiul postsovietic. Totodat, este
interesant faptul c masa monetar aflat n circulaie a crescut n 2002 cu 36%(!) constituind 6511 mii lei,
comparativ cu 4787 mii lei n 2001, iar PIB-ul a crescut doar cu 6,3%. n consecin se creeaz un paradox
inexorabil: este inexplicabil faptul cum de s-a ajuns la un nivel al ratei inflaiei att de mic cnd creterea
economic a constituit ceva mai mult de 6% pe cnd masa monetar a crescut cu peste 30% (!). Creterea masei
monetare a ntrecut chiar i creterea preurilor, care la mrfurile de consum au crescut n mediu cu 5,2% pe lun,
pe cnd masa monetar cu 7,8% pe lun.

6
n aceast direcie s-au vdit, astfel, limitele politicii monetare n influenarea economiei reale. Politica
consecvent restrictiv a Bncii Naionale a dobndit, prin urmare, un succes parial, i anume a reuit s evite
declanarea unui proces hiperinflaionist ce ne amenina. ns, n acest context nu se poate evita urmtoare
ntrebare: cum a fost totui posibil ca inflaia s scad la un nivel de o singur cifr (sub 10%) n 20012002, n
care nu se observ o restructurare de adncime. Un prim rspuns e legat de durabilitatea nivelului sczut al
inflaiei, care este ndoielnic n multe situaii. n al doilea rnd, explicaia e dat de efectul inflaiei asupra
stocului de pli restante (volumul datoriilor) n termeni reali. Anume aceasta a determinat sistarea unor pli
eseniale ca salariile pe parcursul anilor 19961998. Totodat, restanele la plata salariilor pentru angajaii din
sfara bugetar pentru anul 2003 snt estimate la cca 200 milioane de lei, iar rambursarea datoriilor unor furnizori
indispensabili, care nu accept amnri, de pild Rusiei pentru livrarea de gaze naturale, fac ca nivelul inflaiei s
exercite presiuni exorbitante asupra activitii economice. n al treilea rnd, snt de menionat circumstanele
precum barterizarea extins a comerului intern i omajul foarte ridicat (aproximativ 20%) care sugereaz o
restructurare slbatic, dar i posibilitatea unor explozii sociale i, de ce nu, revenirea la o inflaie mai mare. n
Bulgaria unde s-a introdus un consiliu monetar (consiliul monetar fixeaz valoarea monedei naionale raportate la
o moned de rezerv, iar raza de aciune a politicii monetare devine nul; dinamica ofertei monetare depinde
numai de intrrile i ieirile de rezerve internaionale ale Bncii Centrale (majoritatea rilor care au traversat
crizele financiare din deceniul trecut ca Argentina, Estonia, Lituania, Mexic, Indonezia etc., au avut un sistem de
curs valutar de schimb fix care au generat criz financiar) i n Albania, inflaia sczut s-a obinut dup mari
crize financiare, care au afectat economiile populaiei, genernd n acelai timp datorii publice enorme (caz
relevant i pentru Republica Moldova).

Aceasta demonstreaz faptul c liberalizarea i stabilizarea factorului macroeconomic nu genereaz ea singur

bazele instituionale i macroeconomice necesare dinamismului economic. Mai mult, nclcnd independena
Bncii Centrale, Guvernul a scos de mai multe ori castanele din foc cu mna acesteia (oblignd-o s acopere
gurile financiare ale statului din contul rezervelor sale valutare sau de finanare a deficitului bugetar), afectndu-i
astfel credibilitatea. Un alt exemplu n acest sens l constituie meninerea cvasipermanent i artificial a
raportului leu/dolar la un nivel sczut, dei acesta, ca i deficitul balanei comerciale care n 2003 a nregistrat o
valoare de peste 600 milioane de dolari, demonstreaz clar c economia Moldovei sufer de boli ascunse.
ntrirea artificial a monedei naionale i blocarea tendinelor de liberalizare a cursului de schimb au adus
deficiene importante economiei prin ieftinirea importurilor i scumpirea exporturilor.

Spre exemplu, n medie pentru anul 2003 cursul real al leului moldovenesc fa de rubla ruseasc (nivelul
preurilor din Republica Moldova comparativ cu cele din Rusia) a fost aproape de 23% mai mare, comparativ cu
cel nregistrat naintea crizei financiare. Iar fa de conjunctura economic din Belarus i Ucraina, nivelul
preurilor s-a majorat cu mai mult de 17%. Dac am recurge la o comparaie cu anul 1998, apoi diferena dintre
preuri este i mai mare: comparativ cu situaia economic din Rusia, preurile n Moldova au crescut cu peste
30%, comparativ cu Belarus cu peste 40% etc. O asemenea dinamic a preurilor a fost generat de
disonanele dintre cursul de schimb real al monedei naionale i nivelul inflaiei. Spre exemplu, nivelul mediu al
preurilor (calculat n baza deflatorului) n 1998 comparativ cu anul 1997 a crescut cu peste 40%, iar cursul de
schimb al dolarului american fa de leul moldovenesc doar cu 3%. Este evident faptul c cursul de schimb ntre
19981999 a cunoscut o cretere mult mai mare comparativ cu nivelul preurilor, respectiv o atare situaie este
nregistrat i n perioada anilor 20002001. Ca rezultat, nivelul mediu al preurilor n 2001 n comparaie cu
1999 a crescut cu 43%, iar cursul de schimb numai cu 23%.

S-ar putea ca pe parcursul anului 2004 nivelul ratei inflaiei s ia turaii de amploare. Acesta, dup toate
aparenele, va fi influenat att de creterea preurilor la importul agenilor energetici, ct i furnizarea acestora
ntreprinderilor i sectorului locativ la preuri mult mai mari. Un alt flagel care ar putea conduce la perpetuarea
fenomenului inflaionist este acordarea de credite ageniilor economici n condiii prefereniale de ctre bncile
comerciale care n cele din urm se dovedesc neperformante. Astfel, dei portofoliul de credite neperformante al
bncilor comerciale s-a redus, sistemul bancar rmne fragil i puternic segmentat. Tulburrile haotice din
sistemul financiar au ntreinut ateptrile inflaioniste ale populaiei. Dei Republica Moldova a evitat intrarea n
incapacitate de plat, iar rezervele sale valutare, potrivit comunicatelor de pres ale BNM, au crescut pn la 310
milioane de dolari, rating-ul de ar rmne sczut, ceea ce menine un cost foarte ridicat pentru a recurge la noi
mprumuturi de pe piaa de capital internaional.

7
n consecin, programul antiinflaie nu se poate rezuma pur i simplu la reducerea emisiunii de bani (M0) a
BNM. El trebuie s se bizuie pe un pachet de msuri n domeniile: monetar-valutar, finane publice, impunerea
disciplinei financiare, politica veniturilor, supravegherea sistemului finaciar-bancar, legislaia antimonopol i
politica concurenei.

n anul
1994 inflaia n Republica Moldova a constituit 104.6 la sut, n 1995 ea s-a
redus pn la 23.8 la sut. Aceeai tendin de dezinflaie treptat a continuat
i n anii 1996-1997. Pn la criza financiar din Rusia (august 1998) moneda
naional s-a meninut la un nivel relativ stabil. Consecinele crizei regionale s-
au manifestat n sporirea pn la 18.3 la sut a nivelului inflaiei n anul 1998 i,
corespunztor, la 43.7 la sut n anul 1999. Ulterior, procesul de dezinflaie s-a
manifestat pe fondalul unei
majorri considerabile a cererii de bani, ca urmare a creterii reale a economiei
naionale n perioada 2000-2003. Astfel, pe parcursul anului 2000 inflaia
s-a redus cu 25.3 puncte procentuale, nregistrnd un nivel anual de 18.4 la
sut, n
2001 6.3 la sut, n 2002 4.4 la sut (graficul nr.3). De menionat c, nivelul
inflaiei de 15.7 la sut consemnat n anul 2003, a fost cauzat preponderent de
creterea preurilor la produsele alimentare - cu 20.0 la sut (inclusiv la produse
de
panificaie cu 44.9 la sut) i a tarifelor la serviciile prestate populaiei cu
12.6 la sut, n timp ce preurile la mrfurile nealimentare au urmat trendul
anilor precedeni .
8
"In anul 2014 rata anuala a inflatiei va fi la nivelul de 5,4% sau cu 0,7% mai mult decat s-a anticipat anterior. Totodata,
pentru anul 2015 se prognozeaza o inflatie mai mica, de 4,5% sau cu 0,5% mai mult de cat se anticipase anterior. In ultimii
2 ani inflatia s-a situat in interiorul aceluiasi interval de variatie", a precizat Dorin Dragutanu.

9
 INFLATIA
Unul dintre cele mai grele dezechilibre economico-sociale il reprezinta inflatia. In unele tari si in anumite
perioade, inflatia este considerata problema principala in calea dezvoltarii economice. Cu toate acestea, politica
de crestere economica inflationista constituie pentru anumite tari si guverne un instrument util.

Inflatia reprezinta o problema preocupanta pentru toate categoriile de agenti economici, de la simplul om
din provincie pana la marile companii sau guverne.

Fenomen greu de explicat, inflatia s-a manifestat cu intensitate la inceputul anilor 70 in tarile dezvoltate
din punct de vedere economic si dupa 1989 in tarile aflate in tranzitie la economia de piata cu toate ca nu se poate
vorbi de o inexistenta a inflatiei pana in 1989 acesta de fapt fiind o inflatie mascata ascunsa sau o inflatie
suportata de guvern si indirect fara sa se vada efectele imediate de catre populatie.

Natura si evolutia inflatiei

Inflatia reprezinta un fenomen macroeconomic care consta intr-o crestere semnificativa si continua,
permanenta a nivelului general al preturilor si o reducere a puterii de cumparare a banilor.Fenomenul invers
poarta denumirea de deflatie.

Procesul inflationist a aparut cu mult inainte ca stiinta economica sa fi existat. Fiind un fenomen monetar
precizarea naturii inflatiei se poate face in corelatie cu formele istorice ale monedei (banilor).Initial, inflatia s-a
manifestat sub forma devalorizarii monedelor din metale pretioase inflatie monetaro-baneasca.

Inflatia banilor de hartie convertibili in aur a fost cea de-a doua forma istorica de inflatie.Prabusirea
etalonului aur a creat premisele unei noi forme de inflatie inflatia banilor de hartie neconvertibili in aur.

Pa baza intereselor diferite ale gruparilor socio-profesionale si in limitele firesti ale cunoasterii si
reflectarii unui proces atat de dinamic si de complex, au fost elaborate si circula in literatura de
specialitate numeroase puncte de vedere cu privire la natura insasi a inflatiei. Aprecierea de fata va fi
ilustrata doar cu cateva exemple.

Astfel, exista autori care privesc inflatia ca un proces general - atemporal si aspatial. Exista inflatie -
remarca unii dintre autorii respectivi - atunci cand nivelul general al preturilor este in crestere continua,
mai mult sau mai putin rapida' (Raymond Barre). Alti autori considera inflatia o modificare anormala a
preturilor'. Inflatia - spun unii dintre acestia - consta in acea stare a economiei in care creste continuu si
anormal indicele general al preturilor, respectiv cand are loc o crestere suplimentara a lor fata de cea
garantata de starea generala a comertului si mai rapida decat iesirile reale, decat productia tarii'
(Silverman si Curzon).Exista numerosi specialisti care nu identifica inflatia cu cresterea preturilor,
considerand-o forma speciala de sporire a preturilor. Cresterea inflationista a preturilor presupune o
sporire a preturilor nationale mai puternica decat cea a preturilor internationale, o asemenea crestere
avand efecte economice si sociale patologice pentru ansamblul economiei nationale; (J.M. Albertini).

In gandirea keynesista, inflatia este apreciata in legatura cu fluxurile macroeconomice reale. O data
ce folosirea mainii de lucru a ajuns sa fie deplina, orice incercare de a mari in continuare investitiile va
declansa o tendinta de crestere nelimitata a preturilor curente, oricare ar fi inclinatia marginala spre
consum, adica ne vom afla intr-o situatie de inflatie autentica' (J.M. Keynes).

10
 Promotorii neoliberalismului monetarist abordeaza si explica inflatia pe baza confruntarii specifice
dintre marimile nominale si cele reale, dintre nivelurile curente si cele viitoare ale indicatorilor
macroeconomici. Banii au o importanta considerabila pentru intelegerea nivelului si dinamicii marimilor
nominale, dar nu si pentru marimile reale. Puterea de cumparare a monedei provine din compararea, nu
intotdeauna constienta, intre marimile disponibile curente si cele viitoare previzibile ale indicatorilor
marfaro-banesti'.

Constatand ca termenul de inflatie este prost definit, binecunoscutul profesor francez Henri Guitton se
limiteaza sa caracterizeze diferitele ei forme: inflatia monetara, inflatia galopanta, inflatia structurala,
inflatia declarata, inflatia continua etc.

Inflatia1 este un dezechilibru monetar material care a insotit cea mai mare parte a istoriei omenirii: ea
a avut o evolutie modesta atata timp cat a functionat Sistemul monetar aur (practic secolul XVIII
jumatatea secolului XX). Dupa cel de-al doilea razboi mondial, inflatia a fost continua, permanenta si de
durata, fara perioade deflationiste2. Preturile, in ansamblul lor, devin rigide la scadere. Una dintre
explicatiile fundamentale ale acestei evolutii o constituie trecerea la sistemul monetar in care moneda si-a
pierdut substantialitatea economica. Acesti bani simbol sunt incomparabil mai usor de multiplicat decat
banii care-si aveau suport material intr-o cantitate determinata de metal pretios sau in bunurile marfare
supuse tranzactiilor pe piata.

In Anglia, un indice de preturi calculat pe baza a 400 marfuri din anul 1200 pana in ultima treime a
secolului nostru3 releva ca nivelul general al preturilor a crescut de circa 10.000 ori. Preturile au crescut
de 10 ori in perioada 1200-1300. Urmeaza o perioada de relativa stagnare, pe fondul unor nesemnificative
cresteri si scaderi in intervalul 1300-1500, dupa care are loc o explozie a preturilor - de peste 10 ori - in
intervalul de un secol si jumatate, favorizata de marile descoperiri geografice si afluxul de metale
pretioase din noile teritorii spre metropola. In fine, pe parcursul actualului secol, cresterea preturilor a
fost de circa 100 de ori.

In SUA, de la 1860 pana in 1990 preturile bunurilor de consum au inregistrat cresteri de 16 ori 4. Pana
in 1940, ele inregistrau cresteri in timpul razboaielor si reveneau la nivelul de pornire dupa incheierea
conflictului. Dupa al doilea razboi mondial evolutia este permanent ascendenta (exceptand anii 1955-1956
cand se inregistreaza un proces deflationist), dar ritmul inflatiei este foarte diferit de a un an la altul. in
Franta, de-a lungul secolului al XX-lea, din anii '20 pana la inceputul anilor '80 nivelul preturilor, in
franci vechi, a crescut de 280 ori5, de 300 de ori pretul painii, cel al untului de 200 ori, al convorbirilor
telefonice de 170 ori .

Determinarea inflatiei
Marimea inflatiei in termeni absoluti consta in diferenta dintre cererea absoluta nominala si cantitatea reala de
marfuri si servicii ale agentilor economici pe care acestia le pot pune in circulatie.Marimea inflatiei in termeni
relativi este reprezentata de raportul procentual intre marimea absoluta a inflatiei si masa ofertei reale de
bunuri.Asa cum am aratat inflatia este un fenomen macroeconomic care consta in cresterea preturilor.Evolutia
preturilor se evidentiaza cu ajutorul indicelui mediu al preturilor. Pentru determinarea acestui indice se calculeaza

11
costul unui esantion de bunuri in doua perioade de timp: perioada de baza (T0) si perioada curenta (T1) si apoi se
calculeaza modificarea procentuala a costului esantionului din perioada T1 fata de perioada T0.

Ip =

Consideram ca Ip = 115%, rezulta ca preturile au crescut cu 15%.

Cantitatea de bunuri ce alcatuiesc esantionul poate fi constanta sau variabila. In functie de aceasta exista
doua tipuri de indici:

- indicele preturilor de tip Laspeyres care evidentiaza evolutia preturilor unei cantitati determinata de
bunuri cantitate care ramane neschimbata atat in perioada T0 cat si in T1.

Ip = , unde:

Q0 = cantitatea bunurilor din perioada T0

P1 si P0 = preturile din perioada T1 si T0

- indicele preturilor de tip Paasche care reflecta modificarea preturilor unei cantitati variabile de bunuri,
respectiv o cantitate determinata de bunuri din perioada curenta (Q1) care are o structura diferita decat cea din
perioada de baza.

Ip =

Evolutia preturilor in acest caz este influentata si de schimbarile intervenite in structura esantionului de
bunuri. Indicele de tip Paasche evidentiaza limita inferioara a modificarii preturilor si nivelul lui este mai mic
decat in cazul indicelui de tip Laspeyres care exprima limita superioara a modificarilor preturilor.Indicele de tip
Laspeyres permite analiza comparata a evolutiei preturilor (cantitatea de bunuri nu se schimba).Indicele de tip
Paasche evidentiaza evolutia cantitatii reale de bunuri.Bunurile si serviciile care intra in alcatuirea esantionului
pot proveni din domeniul consumului, productiei, etc. In functie de natura acestor bunuri IP se prezinta sub
urmatoarele forme:

IPC indicele preturilor bunurilor de consum (indicele costului vietii);

IPP indicele preturilor bunurilor destinate productiei propriu-zise (bunuri primare);

IGP indicele general al preturilor (bunuri de consum si bunuri primare).

Intensitatea inflatiei se masoara cu ajutorul ratei inflatiei (Ri).

Ri = , unde:

IP reprezinta indicele preturilor (IPC sau IPP sau IGP) din perioada curenta (T1) si perioada de baza (T0).

In final, se calculeaza, dupa modelul Uniunii Europene, un indice de preclasic de tip Laspeyres de
forma:

12
 IPC = , unde:

IPC = indicele general al preturilor de consum;

= ponderea fiecarui sortiment in cosul general de bunuri' din perioada de baza;

Ipi = indicele elementar al preturilor fiecarei grupe sortimentale care intra in calculul indicelui
general.

Formele inflatiei
Inflatia se poate manifesta in diferite forme in functie de anumiti factori. Incadrarea intensitatii inflatiei intr-o
anumita forma este o problema relativa si difera de la o tara la alta.

Odata cu inceputurile inflatiei, considerate a fi la inceputul anilor 70 s-a stabilit o anumita scala de
departajare a procesului inflationist: inflatie taratoare, inflatie rapida, inflatie galopanta, hiperinflatie, etc.

In functie de amploarea procesului inflationist in teoria si practica mondiala s-au incetatenit mai
multe forme ale inflatiei:

Inflatia taratoare (moderata) caracterizata prin cresterea generalizata a preturilor din cosul de referinta cu 2-
3% anual. Ea este un fenomen fiziologic, de regula, reflexul politicilor de stabilizare. in conditiile acestei forme
de inflatie se manifesta o mare incredere in moneda; agentii economici au tendinta sa incheie contracte pe
termen lung fiind convinsi ca preturile bunurilor pe care le vand si le cumpara vor cunoaste evolutii previzibile si

13
moderate; se manifesta o preocupare redusa daca plasarea economiilor sa se realizeze in active reale sau in
titluri. Ca regula generala, productivitatea factorului munca creste mai intens ca salariile, iar PNB (PIB) real
cunoaste evolutii ascendente pe fondul unor anticipari pozitive din partea agentilor economici;

Inflatia deschisa relevanta prin cresterea anuala a preturilor mai mica de 10%, dar superioara celei de 3%.
Evolutia economiei devine preocupanta pentru toate categoriile de agenti economici. In tarile dezvoltate ea se
manifesta doar episodic, fiind insa un criteriu de performanta pentru tarile slab dezvoltate si in tranzitie de la
sistemul de comanda la cel concurential. Cand prezenta sa se constata in economie, sunt pregatite pentru a fi
puse in aplicare masuri si programe antiinflationiste pentru a proteja populatia de unele efecte negative desi ele
nu sunt relevante sau larg preocupate.

Inflatia galopanta - cea care conduce la dublarea preturilor in decurs de un an, expresie si sursa a unor
ample dezechilibre in economie. Ea a fost frecvent intalnita in tarile in curs de dezvoltare din Africa, America
Latina si doar episodic in tarile dezvoltate. Prezenta unei atare inflatii impune indexarea contractelor cu indicele
preturilor sau printr-o valuta considerata relativ stabila; moneda nationala cunoaste o pierdere rapida a valorii
economice (puterii de cumparare), rata dobanzii creste rapid, viteza de rotatie a banilor se accelereaza,
posesorii acestora ajung sa pastreze asupra lor doar cantitatea de moneda strict necesara tranzactiilor
cotidiene; o parte din economii parasesc economia nationala, plasandu-se in strainatate, iar altele sunt
substrase investitiilor productive si orientate spre operatiuni speculative sau plasamente in active reale (case,
obiecte de arta, terenuri etc.).

Cauzele inflatiei
Cauzele inflatiei in literatura de specialitate sunt analizate pe rand, fiecare dintre acestea generand o
anumita forma de inflatie.

Economistul american M. Friedman explica faptul ca inflatia este legata de oferta de moneda, cresterea acesteia
fiind de natura subiectiva sau obiectiva (inflatie prin moneda).

M. Friedman apreciaza ca inflatia*1 este totdeauna un fenomen monetar, excesul de moneda

reprezentand radacinile acesteia. El isi gaseste expresie in ecartul inflationist absolut si relativ.

Ecartul inflationist absolut se determina ca diferenta, la nivelul economiei nationale intre cererea
solvabila nominala data de masa monetara aflata la dispozitia agentilor economici nonbancari, si oferta
reala de bunuri economice marfare. El reflecta excesul de moneda, neacoperit cu bunuri aflate pe piata.

Ecartul inflationist relativ se masoara prin raportul procentual dintre ecartul inflationist absolut si
oferta reala de bunuri marfare. El indica cate unitati monetare sunt in plus la 100 unitati de oferta reala.

O alta cauza a inflatiei o constituie excesul de cerere solvabila (inflatia prin cerere). Este cea mai obisnuita
forma a inflatiei care are la baza cresterea cererii globale in fata careia oferta este inelastica.

*1

14
 Conform graficului prezentat cresterea cererii brusc sub forma unui soc, conduce la cresterea preturilor si
cantitatilor de la P0, PNB0 la P1, PNB1, iar echilibrul economic se modifica de la E0 la E1.

Inflatia prin cerere este acea inflatie care rezulta din cresterea cererii agregate. Cresterea cererii agregate are
multiple explicatii, din pacate nici una nu explica in totalitate si clar fenomenul.

Cresterea cererii agregate in fig. nr. 4.2 este surprinsa de deplasarea ei de la C1 la C2, concomitent cu cresterea
preturilor de la P1 la P2 iar oferta agregata va creste de la Q1 la Q2. In acest caz avem de-a face cu o crestere economica
inflationista. In situatia in care oferta totala ar fi QT1 si ar deveni peste o perioada de timp QT0 s-ar inregistra o
crestere economica deflationista (fig. nr. 4.3)

Inflatia prin costuri (fig. nr. 4.4) apare in situatia in care costurile de productie cresc, de fapt primesc un
impuls de crestere care va fi reflectat in cresterea inflatiei.

Cresterea costurilor unitare de productie poate avea diferite cauze dupa cum urmeaza:

- deprecierea cursului de schimb al monedei nationale, ceea ce scumpeste preturile factorilor de productie
(dar si a satisfactorilor) provenind din import favorizand cresterea IPC si a bunurilor economice obtinute pe
seama factorilor de productie importati;

- pierderea sau restrangerea unor piete de desfacere, ceea ce conduce la cresterea costului mediu fix;

- atragerea in circuitul economic a unor factori de productie mai rari ale caror preturi sunt superioare in
raport cu productivitatea marginala in valoare ca urmare a unor proaste alocari ale resurselor;

15
 - existenta deja a unui proces inflationist care determina revendicari din partea sindicatelor si patronatului
pentru a-si conserva veniturile reale, ceea ce necesita cresterea veniturilor. .

16
 Efectele inflatiei
Este evident faptul ca inflatia reprezinta unul dintre fenomenele economice cu efectele cele mai nedorite.
Aceasta deoarece o rata mare a inflatiei inseamna costuri economice care afecteaza toate sectoarele economiei,
incepand cu agentii economici principali (firmele si consumatorii) si terminand cu sectorul extern.

Unele dintre aceste costuri economice determinate de inflatie au fost identificate si studiate, altele sunt
mai greu de cuantificat, dar au acelasi efect distructiv asupra economiei in ansamblul ei.

Astfel, un prim efect este cel suportat de detinatorii de bani. Cand rata inflatiei este mare, banii aflati
la populatie sunt erodati datorita scaderii puterii lor de cumparare. Oamenii au nevoie de mai multi bani astfel ca
merg mai des la banca pentru a-i obtine. Aceasta implica, de asemenea, costuri economice ridicate. Un raspuns la
acest efect al inflatiei a fost dezvoltarea sistemului de depozite pe termen la banci pentru care se platesc dobanzi
apropiate de rata inflatiei. Aceasta reduce costul inflatiei si datorita faptului ca oamenii nu mai trebuie sa
cheltuiasca timp si bani pentru a ridica bani de la banca.

Un al doilea efect il reprezinta cel inregistrat de impozite si taxe. Sistemul actual prevede anumite
indexari ale impozitelor si taxelor in concordanta cu rata inflatiei, dar aceste indexari nu sunt atat de prompte
incat sa nu afecteze veniturile statului, mai ales atunci cand rata inflatiei se modifica destul de rapid.

In consecinta, se inregistreaza o pierdere neta datorita inflatiei in insesi veniturile statului. Din aceasta
cauza, in unele tari s-a introdus o indexare automata a impozitelor si taxelor, magura care provoaca insa dispute si
favorizeaza evaziunea fiscala.

Al treilea efect al inflatiei este determinat de castigurile si pierderile nejustificate ale unor oameni sau
agenti economici. Evident ca, prin inflatie, intotdeauna unii oameni castiga, iar altii pierd. Astfel, pensionarii
pierd deoarece pensiile sunt afectate cel mai mult de inflatie.

Salariatii pierd deoarece contractele lor de munca pot sa nu prevada acoperirea in intregime a erodarii
puterii lor de cumparare datorita inflatiei. Cei care au cumparat pe credit (in rate) case, masini, alte bunuri
durabile pot castiga deoarece ei platesc creditul intr-o moneda mai putin valoroasa, in orice tranzactie baneasca
afectata de inflatie, o parte va pierde si cealalta parte va castiga, suma pierderilor fiind egala cu suma castigurilor.
17
Inflatia prin cerere si inflatia prin costuri se pot manifesta simultan, deoarece cresterile

de preturi si de salarii pot fi determinate, fie de cresteri ale cererii agregate, fie de factori

ce duc la sporirea costurilor. Cele doua genuri de inflatie ajung sa interactioneze, chiar daca

procesul demareaza din cauza unui singur factor. O inflatie prin costuri poate fi alimentata de

politicile guvernamentale de sporire a cererii agregate, prin care se cauta evitarea cresterii

somajului. Un proces inflationist demarat printr-un puseu de cerere agregata poate

conduce la consolidarea pozitiei unor grupari de interese militare, care isi vor utiliza

aceasta putere pentru a-si majora veniturile; veniturile majorate din partea acestor unitati

vor insemna costuri mai mari pentru ceilalti agenti economici intreprinzatori.

Sa presupunem ca un un grup puternic de interese determina in mod constant cresteri ale

costurilor. In aceasta situatie oferta agregata se deplaseaza in mod constant catre stanga.

Daca in acelasi timp, guvernul stimuleaza cererea globala pentru a preveni cresterea

somajului, cererea agregata se va deplasa constant catre dreapta. Efectul acestor

deplasari asupra ocuparii va fi redus, el concretizandu-se intr-un proces inflationist

puternic. Daca deplasarile aratate au amplitudini din ce in ce mai mari va rezulta

o spirala inflationista.

18
 Cauzele inflatiei sau factorii ce o influenteaza sunt:
- oferta de bunuri, ca parte a cererii globale (cererea globala de bunuri creste);

- cresterea economica si veniturile, care produc dezechilibre, nu sunt totdeauna sincronizate, corelate;

- cresterea somajului (reduce puterea de cumparare);

- emisiunea de bani fara acoperire;

- cresterea ratei dobanzii (ratele dobanzii cresc pe masura ce stocul de bani reali se reduce);

- factorii conjuncturali (economici, politici, de tara, tulburari sociale etc.) ;

- factori externi (de ex.: daca se dubleaza pretul unui produs strategic) ;

- cresterea stocurilor de marfuri;

- costurile din unele ramuri economice (de ex.: presiunea unor sectoare ca energetica, raritatea resurselor etc.);

- variatia cursului de schimb al monedei nationale;

- politica de sustinere a unor sectoare (de ex.: sustinerea mineritului subventionat a crescut rata inflatiei).

In abordarea factorilor ce influenteaza inflatia, este necesar sa avem in vedere ca aceasta, asa cum afirma si
marele economist Milton Friedman, este totdeauna si pretutindeni un fenomen monetar.Prin inflatie se manifesta
de cele mai multe ori, diferite dezechilibre economice.

Efectele inflatiei pot fi:

- modificari structurale ale economiilor nationale inflationiste;

- reducerea capacitatii concurentiale a firmelor nationale;

- cresterea somajului;

- favorizarea investitiilor (debitorii sunt de exemplu favorizati, cand utilizeaza credite);

- scad creditele si economiile;

19
- cresc profiturile, intrucat preturile de vanzare ale marfurilor sunt mai mobile: uneori preturile (unele) cresc
mai mult decat inflatia realizandu-se in acest fel profituri mai mari;

- in expresie nominala, averea, bogatia, patrimoniul isi modifica valoarea (aceasta creste);

Formele inflaiei sunt:

inflaia trtoare (sau linitit) presupune creterea preurilor pn la max. 3%;

inflaia moderat -- reprezint creterea anual a preurilor cu 15-30%. Definiia inflaiei moderate a fost
propus de ctre Rudiger Dornbusch, profesor la MIT i Stanley Fischer, primul vice-director executiv al
FMI, n 1993;

criza inflaionist -- reprezint acea perioad de timp, de cel puin doi ani, pe parcursul creia rata anual
a inflaiei depete 40%. Definiia crizei inflaioniste a fost propus de ctre Michael Bruno i William
Easterly, economiti la Banca Mondial, n 1998;

inflaia rapid, cnd ritmul anual de cretere a preurilor se apropie de 10%;

inflaia galopant, cnd creterea preurilor depete 10% anual;

hiperinflaia -- reprezint creterea preurilor de peste 50% pe lun. Definiia hiperinflaiei a fost
formulat pentru prima dat de ctre Phillip Cagan, profesor la Columbia University, n 1956.
Hiperinflaia ncepe n luna n care creterea preurilor depete 50% i se termin, dac rata creterii
preurilor scade sub 50% i timp de un an se menine sub acest nivel Dup ali autori, hiperinflaia
presupune o rat medie anual de 1.000% i peste acest nivel.

Hart a lumii indicnd inflaia local la nivel de ar n 2009.

20
 Concluzii:
Din punct de vedere al economistilor, inflatia are efecte mult mai importante, chiar daca unii le considera
preponderent negative, altii preponderent pozitive, mai ales in cazul unei rate mici a inflatiei. Printre consecintele
cele mai importante ale inflatiei in economie se numara: Scaderea puterii de cumparare a populatei, care duce,
pe de o parte, la o scadere a nivelului de trai, dar si la scaderi ale vanzarilor si deci ale profiturilor companiei,
precum si la presiuni sociale in sensul maririi salariilor. Se poate astfel intra in ceea ce se numeste spirala
inflationista. Redistribuirea veniturilor si a avutiei este un proces prin care anumiti actori economici pierd,
putand chiar sa ajunga la faliment, in timp ce altii castiga din cauza cresterii inegale a preturilor si a veniturilor.
Inflatia stimuleaza inclinatia spre consum si o descurajeaza pe cea spre economisire. Acest fapt are si o cauza
psihologica, legata de pierderea increderii in moneda, dar si o cauza strict economica si anume presiunea
preturilor in crestere pe disponibilul de lichiditati.
Inflatia determina o fuga de lichiditati si o tendinta de plasare a disponibilitatilor banesti in bunuri durabile
neproductive. Acest proces poate atrage dupa sine o incetinire a cresterii economice sau chiar o stagnare.
Privita la nivel macroeconomic, inflatia poate fi astfel considerata un fenomen cu influenta masurabila si
controlabila, depinzand in mare masura de nivelul asteptarilor si anticipatiilor.

21