UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU

1 Page
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE

PROECT DE CERECETARE LA DISCIPLINA

METODILOGIA CERCETARII PSIHOLOGICE
Anul II ZI

SURSE DE STRES LA COPILUL

CU VARSTE INTRE 7 14 ANI

Prof.univ.dr Margareta DINC

Student : Rusen (Popovici) Mariana

Anul II grupa VI

2016
Introducere

2 Page
Stresul este experimentat n multe forme i variaz de la un individ la altul, n funcie de nivelul de
dezvoltare i de experienele de via anterioare ale acestuia.

Copiii nva s rspund la stres din experiena proprie i observnd. Cele mai multe situaii
stresante pentru copil pot parea nesemnificative pentru aduli deoarece copiii au puine experiene
anterioare din care s nvee cum pot sa le faca fa.

De aceea, am ncercat s ilustrez n cele ce urmeaz cteva particulariti legate de sursele de stres
la copii i adolesceni, i semnele i simptomele declanate ca rspuns la aciunea acestora.

In timp ce un anumit nivel de stres este normal i chiar sanatos, copiii de astzi par s se confrunte
cu evenimente stresante de via la vrste din ce in ce mai mici. Un nivel mic de stres apare i
atunci cnd acetia nva noi deprinderi sau sunt antrenai ntr-un joc captivant.

Cu toate acestea, multi prini consider c, atta timp ct copilul are tot ce-i trebuie, nu are nicio
grij, aadar, de ce-ar fi stresat? Este mult mai uor pentru un parinte s identifice nevoile fizice ale
copilului su ca alimentaia, hainele, sigurana caminului, un program echilibrat de joac i odihn,
adic tot ceea ce definete un stil de via sntos. Nevoile psihologice i emoionale ale unui copil
nu sunt att de evidente i, cu toate acestea, simptomatologia provocat de factorii stresani este
divers i poate lua multe forme variabile ca intensitate, de la o banal cefalee pn la fobie,
depresie sau criza conversiv.

O anumit cantitate de stres este o component normal a vieii de zi cu zi a copilului i poate avea
influene pozitive, fiind esenial pentru via, deoarece lipsa de presiune determin inactivitate i
sentimentul de plictiseal. Totui, prea mult presiune determin efecte negative asupra eficienei in
diverse activiti i asupra strii fizice i psihice, cu rezultate imediate i pe termen lung asupra
capacitii de adaptare a copilului la situaii noi.

Copiii sub 6 ani nu au capacitatea de a privi un eveniment n ansamblu, de a selecta posibilele

modaliti de rspuns la un eveniment nou, interesant sau nelinititor, de a nelege evenimentul
separat de propriile sentimente i de a-i adapta reaciile fizice ca rspuns la anumite schimbri.
Conform National Mental Health Association (NMHA) copiii care provin din familii cu un ritm de
via alert, sunt mai predispui la stres, depresie i scderea stimei de sine.

Ct de importani sunt prietenii?

Cei mai vulnerabili la stres sunt copiii care nu au prieteni, deoarece prietenia i ajut pe copii s-i
dezvolte capacitile emoionale i de interaciune social. Din prietenie, ei nva s stabileasc
reguli, s evalueze alternativele i s ia decizii, nva cum s comande i cum s se supun, cum s
ctige i cum s piard, ce e bine i ce e rau, ce e corect i ce nu. De asemenea, ajung s se
cunoasc mai bine pe ei nii, comparandu-se cu ali copii: cine e mai mare, mai nalt, mai rapid,
mai puternic, i ntaresc stima de sine. Din prietenie copiii nva c sunt n acelai timp unici, la
fel ca toi ceilali, relaiile de acest fel fiind o necesitate pentru dezvoltarea psihologic normal.

Care sunt sursele stresului n copilarie?

Stresul n copilrie poate fi cauzat de orice situaie care cere adaptare i schimbare. Schimbarea este

3 Page
una dintre principalele cauze ale stresului pentru c solicit o adaptare la situaia nou creat fie prin
evenimentul pozitiv, fie prin cel negativ. Cu ct schimbarea este mai relevant, cu att ritmul
schimbrii i exigena adaptrii sunt mai mari i stresul mai important. O schimbare nedorit este
ntotdeauna mai stresant.

Sursa stresului este diferit de la un copil la altul. De exemplu, pentru un copil de 3 ani prima zi de
gradini poate fi stresant putnd considera c a fost abandonat sau respins de ctre prini, n timp
ce un altul vede n aceasta o nou posibilitate de a se juca cu ali copii, fr a considera c s-ar fi
schimbat ceva. Alt copil poate fi stresat de modificrile aprute n rutina zilnic, de schimbarea
domiciliului sau naterea unui frate. Aceleai evenimente pot prea noi i plcute pentru unii, dei
pentru alii pot fi de nesuportat.

Sursele de stres la copil sunt multiple i diferite, n funcie de vrst, particularitile cognitive i
afective ale acestuia, de experienele sale anterioare:

- moartea sau pierderea unei persoane dragi;

- divorul prinilor, violena i conflictele familiale, pierderea locului de munc a unui parinte;

- boala unui printe sau a copilului, durerile, ranile;

- apariia unui nou copil n familie;

- tratamentele medicale;

- schimbarea locuinei;

- situaia financiar precar;

- abuzul fizic, emoional sau sexual;

- cerinele contradictorii din partea prinilor dubla constrngere;

- dezastrele naturale cutremur, inundaii;

- teama de eec, dificultile de luare a deciziilor;

- nencrederea n propria persoan, problemele de imagine corporal;

- relaia cu colegii, prietenii, conflictele cu acetia;

- agresivitatea verbal i insultele;

- suprasolicitarea prin standarde impuse de prini i profesori, schimbarea colii.

Cum se comport un copil stresat?

Reaciile la stres sunt variabile n funcie de stadiul de dezvoltare cognitiv, emoionala sau
comportamental al copiilor, capacitatea lor de adaptare, durata de aciune a agentului stresor i
gradul de suport pe care acetia l primesc din partea familiei i persoanelor care i nconjoar.
Semnele stresului la copil apar cel mai frecvent grupate, dar niciun copil nu va prezenta toate

4 Page
simptomele n acelai timp. Un copil suprat sau speriat poate prezenta dureri abdominale i poate
plnge, evitnd prezena celorlali. Un altul poate deveni iritabil, irascibil sau i poate necaji colegii
.

Unii copii par s fie nscui cu personaliti foarte rezistente la stres. nc din copilarie sunt foarte
adaptabili la schimbare i relaioneaz foarte uor cu ceilali. Alii, n schimb, se supar uor, se tem
de situaiile noi i de provocri. Cercetrile au artat c n situaii de stres intens bieii au tendina
s devin mai agresivi i au schimbri de comportament ntr-un sens negativ, n timp ce fetele devin
anxioase sau deprimate.

Cum poate un parinte s-i dea seama atunci cnd copilul su este retras sau agresiv c aceste
semne indic prezena stresului sau pur i simplu aceasta este personalitatea lui nnascut? Cheia
este schimbarea. De exemplu, un copil care a fost dintotdeauna prietenos i deschis fa de ceilali,
devine trist, izolat i speriat, probabil c arat semne de stres. La fel, atunci cnd un copil linitit i
calm care devine iritabil i agresiv, poate fi stresat.

Exista 2 indicatori, cel mai frecvent ntlnii, care ne atrag atenia atunci cnd un copil este
stresat: schimbrile i regresia comportamental. Copiii stresai i modific comportamentul i
reacioneaz ntr-un mod total nepotrivit felului lor de a fi. De asemenea, pot s reapar
comportamente caracteristice stadiilor timpurii ale dezvoltrii lor cum ar fi suptul degetului sau
tulburri de control sfincterian (enurezis, encoprezis).

Reaciile la stres difer n funcie de vrst: precolarii manifest mai frecvent reacii somatice i
comportamentale n timp ce adolescenii manifest reacii emotionale i cognitive.

Precolarii
Tipic, prescolarii devin nerbdtori, impulsivi, opozitioniti, au dificulti n a-i exprima
sentimentele, prezint encoprezis, enurezis, i modific comportamentul alimentar, au tulburri de
somn i de limbaj. La unii dintre ei modificrile comportamentale pot include iritabilitatea, furia,
anxietatea, plansul facil, regresia la comportamente infantile, le este team s rmn singuri, sunt
hipersensibili la zgomote puternice.

Copiii de vrst colar

Suprasolicitarea este considerat una dintre primele surse de stres la copiii de vrst colar.
Cteodat, prinii au tendina de a-i retri propria via prin intermediul copiilor, impunndu-le
nite standarde pe care ei nu le-au putut atinge, implicandu-i n activiti pe care i-ar fi dorit ei
nii s le fac, fr s in cont de capacitile, nclinaiile i dorinele acestora. Astfel, copiii ajung
s aib uneori un program mai ncrcat dect al prinilor, mprindu-i timpul ntre leciile de pian,
cursurile suplimentare de limbi strine, competiiile de atletism sau not, pregtirea pentru
olimpiade. Cu timpul, rezultatele bune obinute, nu mai sunt percepute ca un obiect de satisfacie:
chiar dac i-a ndeplinit bine sarcinile, chiar dac rezultatele sunt bune, ceea ce n trecut i-ar fi adus
felicitri i ncurajri calduroase, acum impresia este ca nu i-a atins obiectivele. Acest sentiment
c, cu ct inteti mai sus cu att tacheta se va ridica, este o sursa de presiuni i, totodata de,
considerabile frustrari. Din atitudinea prinilor i a profesorilor copilul nva c atunci cnd e
eficient i rezultatele lui sunt bune, nimeni nu vine s-l aprecieze sau s-l valorizeze; n schimb, la
cea mai mic slbiciune, cineva arat greeala cu degetul, profesorul nu se refer dect la greeli,

5 Page
gafe, slabiciuni, nu subliniaz cu rou dect ceea ce este n neregul.

n mod tipic, colarii prezint toleran sczut la frustrare, agresivitate, comportament opoziionist,
au temeri nejustificate, nemulumiri legate de coal, i pierd capacitatea de concentrare, au
comaruri. Sub influena stresului, ei pot ajunge s prezinte tulburri de somn, i evit prietenii, au
sentimentul ca nu sunt iubii i dificulti n a-i exprima sentimentele, devin nencreztori, lipsesc
de la coal, i fac griji n privina viitorului, se plng de dureri de stomac, cefalee, lipsa apetitului
sau nevoie frecvent de a urina.

Adolescenii
Tipic, adolescenii devin rebeli, fug de acas, sunt agitai, au un comportament iresponsabil,
prezint dureri de cretere, afeciuni dermatologice, tulburri de somn. Se pot simi furioi,
dezamgii, frustrai, i pierd stima de sine i au un sentiment de nencredere fa de lumea din
jur. Uneori vor recurge la aciuni extreme: ncalc regulile, implicandu-se n activiti riscante (furt,
absenteism colar, droguri). Depresia i ideile de suicid sunt semnale de alarm.

Prinii, profesorii i alte persoane care vin n contact cu copiii ar trebui s fie contieni de impactul
stresului asupra acesora decodificnd reaciile lor i ajutndu-i s neleag i s fac fa
experienelor cu care se confrunt, cci vulnerabilitatea la stres constituie o premis important
pentru apariia nevrozelor, psihozelor reactive i a bolilor psihosomatice.

Aadar, s nu uitm ca cei mici au nevoie de timp s fie copii, s se joace i s descopere singuri
lumea, pentru a-i nsui propriile strategii de a face fa stresului.

Obiectul cercetrii l constituie particularitile manifestrii stresului la copii cu varste cuprinse

intre 7 si 14 ani

Scopul lucrrii de fa este studierea stresului la copii cu varste cuprinse intre 7 si 14 ani

Ipoteza: presupunem c manifestarea manifestrii stresului la copii cu varste cu prinse intre 7 si 14

ani generalizate pierd capacitatea de concentrare nencredere fa de lumea din jur, uneori vor
recurge la aciuni extreme

Bazele metodologice i teoretice ale cercetrii. n vederea atingerii obiectivului investigat,

urmrind abordarea gradual a problemelor enunate, n procesul elaborrii lucrrii de fa a fost
selectat material cu privire la stres i cel cu referire la efectele stresului.

Suportul teoretico-tiinific al lucrrii l constituie:

Teoria savantul american Walter Bradford Cannon n 1932, specialist n fiziologie, a artat c
organismul reacioneaz la un factor perceput drept nociv, numit factor stresant

Teoria formulata de fiziologului canadian de origine austriac Hans Selye(1946) destul elaborate
asupra stresului
Metodele de cercetare:

6 Page
1.Empirice:

1 Scala stresului

2 Scala de percepie a stresului

2 Statistico-matematice : calcularea mediei, stabilirea diferenei dintre dou medii pentru eantioane
mai mici de 3 persoane.

Valoarea teoretic

Evidenierea formelor i complexul simptomatic al stresului

Evidenierea problematicii stresuluii generalizate la copii cu varste intre7 si 14 ani

Valoarea practic a lucrrii este determinat de semnificaia ei ca argument tiinific n vederea

evidenierii particularitilor manifestri stresului lo copii. Faptele i legitile constatate sunt
importante ndeosebi pentru realizarea msurilor de profilaxie. Prezentul studiu se recomand
specialitilor n psihologie, profesorilor, psihologilor colari, dar i prinilor.

Capitolul I. Fundamente teoretice ale stresului

Termenul "stres" provine din termenul anglo-saxon "stress", care se traduce prin "tensiune".
Noiunea a fost folosit, n acest sens, pentru prima dat, n 1932, de ctre Walter Bradford
Cannon). Savantul american, specialist n fiziologie, a artat c organismul reacioneaz la un
factor perceput drept nociv, numit factor stresant (stresor), prin activarea sistemului simpatico-
adrenergic. Rspunsul determinat de factorul nociv, care apare n prima faz, sub forma de "lupt
sau fugi" ("fight-or-flight" - orig.), este declanat de o stare specific de ncordare, care a fost
numit de ctre savantul englez, "stare de alarm". n astfel de situaii de "urgen", cum sunt frigul,
efortul muscular, traumatismele, emoiile puternice, etc., organismul elibereaz o cantitate sporit
de adrenalin, n scopul adaptrii urgente la noua situaie.
Noiunea de stres s-a ncetenit, ceva mai trziu, prin contribuia fiziologului canadian de origine
austriac Hans Selye autorul unei o teorii destul elaborate asupra stresului (1946), concepie care
dup 65 de ani este nc acceptat i recunoscut. Teoria lui Selye, se bazeaz pe principiile lui
Cannon, ns apar importante completri. Fa de predecesorul su, Selye consider stresul a fi, n
primul rnd, un factor care trezete un proces adaptativ, sau chiar un sindrom al adaptrii (General
Adaptation Syndrome) [Sindrom general de adaptare (SGA)], ci nu un rspuns de opoziie
(contraoc) la o presiune (oc) exterioar. Mai mult, Selye, arat c i un factor perceput drept
pozitiv, poate induce stres. Acest lucru a fost demonstrat n 1967 de ctre psihiatrul american
Thomas Holmes, care folosind metode tiinifice riguroase, a reuit s ntocmeasc un clasament, o
ierarhie, o scal a stresului, n funcie de anumite evenimente. Aruncnd o privire peste
"ntmplrile stresante", se poate observa c, de pild, mpcarea conjugal sau naterea unui copil,
sunt evenimente pozitive, care streseaz mai tare dect mprumutul a 5.000 de euro ori dect o
situaie conflictual cu eful. Mai mult, o mare reuit profesional, aduce un plus de stres, fa de
schimbarea, cu "inima grea", a domiciliului (vezi scala stresului).
Pentru a intelege sensul termenului cat si componentele reactiei la situatia stresanta, ne vom referi la

7 Page
o situatie bine cunoscuta copiilor, care de cei mai multi este resimtita ca fiind stresanta: examenul

Desi in general examenul este stresant, sunt si cazuri cand nu este perceput astfel. Caracterul mai
mult sau mai putin stresant al examenului depinde de mai multi factori: dificultatea materiei pe care
a trebuit sa ne-o insusim, severitatea profesorului, importanta examenului etc.; altfel spus, situatia in
sine nu este stresanta, ea devine mai mult sau mai putin stresanta in functie de modul in care o
evaluam. Daca materia a fost dificila, profesorul este exigent si bursa depinde de promovarea
examenului, atunci probabil ne vom simti foarte stresati si ar fi posibil sa avem impresia ca nu
putem face fata situatiei. Bineinteles reactia nu depinde numai de caracteristicile situatiei, ci si
de insusirile noastre de personalitate: o persoana emotiva, anxioasa se simte mult mai stresata decat
o persoana echilibrata psihic.

Daca situatia este considerata amenintatoare si suntem emotivi, inainte si in timpul examenului vom
prezenta probabil o serie de reactii fiziologice: transpiram, inima ne bate mai tare, tremuram etc.
Apar si diferite reactii psihice: devenim anxiosi, nu mai avem incredere in noi, ne concentram mai
greu. Ni se modifica comportamentul: facem mai multe greseli si rezultatele obtinute sunt sub
nivelul posibilitatilor noastre.

In situatiile de acest fel utilizam diferite metode prin care incercam sa dominam, sa ignoram sau sa
evitam situatia stresanta: unii incearca sa se autolinisteasca, altii se duc la biserica inainte de
examen, dar sunt si copii care in ultimul moment iau decizia de a nu merge la examen. Aceste
metode se numesc mecanisme coping.

Stres daca o persoana, care evalueaza relatiile sale cu mediul, are impresia ca solicitarile mediului
depasesc posibilitatile sale de adaptare. Situatia traita ca stresanta determina pe de o parte diferite
reactii fiziologice, psihologice si comportamentale, iar pe de alta parte anumite mecanisme coping
prin care persoana incearca sa domine sau sa evite problemele aparute.

Factorii stresanti se numesc si stresori. Sunt considerate stresante situatiile care solicita un efort de
adaptare din partea individului. Aceeasi situatie pentru unii este, pentru altii nu este stresanta.
(Ex. o calatorie, pentru unii care nu prea calatoresc poate fi stresanta, pentru cel care calatoreste
des, nu este).

Evenimentele stresante au cateva caracteristici:

- nu pot fi influentate de catre subiect (boala grava a unui membru al familiei);

- nu se stie cu precizie cand vor avea loc.

- afecteaza imaginea de sine a subiectului. Esecurile, criticile pot afecta imaginea de sine, de
aceea sunt stresante.

Evenimentele stresante pot fi clasificate in functie de mai multe criterii:

a) In functie de starea afectiva pe care o produc ele pot avea un caracter pozitiv sau negativ. Si
evenimentele pozitive pot avea un caracter stresant deoarece necesita un efort de adaptare. In aceste
cazuri vorbim despre eustres. Aceste evenimente in general au efecte favorabile asupra persoanei.
Astfel de evenimente sunt casatoria, nasterea unui copil, o calatorie in strainatate, castigarea unei
sume mari de bani etc. Evenimentele neplacute reprezinta un stres negativ (distres) si acestea

8 Page
determina tulburari de adaptare.

b) In functie de directia din care actioneaza, factorii stresanti pot fi de origine externa(catastrofe
naturale, accidente, conflicte cu cei din jur etc.) sau interna. Factori interni cu efect stresant sunt
bolile, deficientele fizice, lipsa unor aptitudini sau deprinderi, conflictele interne.

Conflictul intern are loc atunci cand exista simultan mai multe tendinte de intensitate relativ egala,
care nu pot fi satisfacute in acelasi timp (daca una din tendinte este mult mai intensa nu exista
conflict intern, pentru ca ea se va realiza si cealalta va fi abandonata). Psihologul Kurt Lewin a
descris trei tipuri de conflicte interne:

b1 Conflictul atractie - atractie are loc daca ambele tendinte au valenta pozitiva. Daca suntem
obligati sa alegem, acest conflict poate deveni foarte dificil (alegerea intre doua obiecte foarte
importante pentru noi, daca avem bani numai pentru unul).

b2 Conflictul evitare - evitare se produce daca ambele alternative sunt la fel de neplacute, dar
una trebuie aleasa. Intr-o astfel de situatie se afla cel care trebuie sa aleaga intre a merge la
stomatolog sau a suporta durerea.

b3 Conflictul atractie - evitare are loc daca acelasi scop are si aspecte pozitive si aspecte negative.
Fata de acest scop subiectul devine ambivalent (ex. daca cineva doreste sa faca o facultate, dar nu ii
place sa invete).

c) In functie de frecventa si intensitatea lor factorii stresanti pot fi clasificati astfel:

- evenimente deosebite care produc psihotraume foarte intense: catastrofele naturale, incendiile,
accidentele rutiere grave, bombardamentele, torturile;

- evenimente majore de viata, prin care trec cele mai multe persoane si care necesita reorganizarea
modului de viata: inceperea activitatii profesionale, casatoria, nasterea unui copil, decesul unui
membru al familiei, pensionarea etc.;

- tracasarile zilnice care sunt resimtite ca fiind frustrante, iritante, amenintatoare. Acestea reprezinta
un stres cronic. Dintre acestea fac parte suprasolicitarea profesionala, singuratatea, certurile
frecvente in familie, conflictele de la serviciu etc.

O situatie nu este stresanta in sine; ea devine stresanta daca este evaluata de subiect ca fiind
frustranta sau amenintatoare, daca subiectul isi da seama ca nu reuseste sa-i faca fata pe baza
experientei anterioare. Cel care se afla intr-o astfel de situatie evalueaza pe de o partecaracteristicile
situatiei, pe de alta parte resursele proprii si mijloacele pe care le poate utilizapentru a infrunta
aceasta situatie.

2. REACTII FIZIOLOGICE LA SITUATIA STRESANTA

(Teoria lui H. Selye)

Hans Selye a studiat reactiile fiziologice care apar in situatiile stresante. El a facut
experimente pe animale si a descoperit ca, daca organismul se afla intr-o situatie care impune un
efort de adaptare, intotdeauna se produc aceleasi modificari fiziologice, indiferent de natura
situatiei. Nu are importanta daca stresorii sunt placuti sau neplacuti, are importanta numai

9 Page
intensitatea lor. Pornind de la aceste observatii H. Selye defineste stresul ca fiind "raspunsul
nespecific al organismului la solicitarile externe". In teoria sa, termenul de stres este folosit pentru a
denumi aceste modificari fiziologice. Totalitatea acestor modificari alcatuiesc "sindromul general de
adaptare". In cadrul sindromului general de adaptare sunt parcurse 3 faze: reactia de alarma, stadiul
de rezistenta si stadiul de epuizare.

Reactia de alarma incepe in momentul in care ne confruntam cu factorul stresant. Reactia de

alarma are o faza de soc, in care capacitatea de adaptare a organismului scade brusc, urmata
de contra-soc - faza in care incep sa actioneze mecanismele fiziologice de aparare.

Daca suntem amenintati de cineva, in primul moment nu ne putem misca, avem senzatia ca vom
lesina, nu intelegem ce se intampla. In acest moment are loc o inhibitie a activitatii sistemului
nervos central, se reduce tonusul muscular, se produc diferite modificari fiziologice. Dupa aceea
incepem sa ne revenim si sa reactionam.

Stadiul de rezistenta. Daca situatia stresanta se prelungeste, se produc modificari fiziologice

care ajuta individul sa infrunte situatia. (Ficatul produce glucide (zahar) pentru muschi, creste
tensiunea arteriala, tensiunea musculara, glandele suprarenale si hipofiza secreta mai multi hormoni,
sunt secretate endorfine cu rol in calmarea durerilor).

Daca factorii stresanti se mentin in continuare, organismul nu mai poate rezista si

urmeazastadiul de epuizare: organismul oboseste, mecanismele fiziologice de aparare devin
ineficiente si uneori se produce chiar moartea.

In timpul vietii, trecem de nenumarate ori prin primele doua faze ale stresului (Selye, 1964).

3. REACTII PSIHO-COMPORTAMENTALE LA STRES

Situatiile stresante sunt insotite de numeroase reactii afective, cognitive si modificari

comportamentale.

a) Reactiile afective cele mai frecvente au un caracter negativ. Astfel de stari afective sunt
anxietatea, frustrarea, nervozitatea, agresivitatea, depresia, sentimentul de neputinta, culpabilitatea,
apatia. Totusi unii, in situatiile resimtite de cei mai multi ca fiind periculoase, au stari afective
pozitive, deoarece isi pot pune in evidenta calitatile, curajul, capacitatea de a infrunta pericolele.

Vom vorbi despre cateva dintre aceste reactii afective.

a1. Anxietatea este cea mai frecventa reactie emotionala la stres si se caracterizeaza prin
neliniste accentuata, teama, tensiune, ingrijorare, presimtiri rele, toate acestea fiind insotite de
numeroase modificari fiziologice.

a2. Frustrarea se manifesta prin perceperea unui obstacol intre subiect si scopul sau, prin
impresia de a fi privat de ceva.

a3. Furia si agresivitatea sunt cele mai frecvente consecinte ale frustrarii. Agresivitatea poate
fi:
- fizica - daca produce leziuni fizice unei alte persoane;

10
- verbala - daca se manifesta prin cearta, ironii, critici nejustificate sau exagerate, injuraturi,

Page
calomnii;

- materiala - distrugerea unor lucruri, incendieri, furt.

In functie de relatia dintre sursa frustrarii si obiectul asupra caruia se indreapta agresivitatea, aceasta
poate fi:

- directa - daca e indreptata impotriva sursei frustrarii (copilul il loveste pe cel care i-a luat
jucaria; adultul vorbeste ironic cu cel care l-a frustrat sau l-a jignit);

- deplasata - daca nu se cunoaste cu precizie sursa frustrarii sau daca cel care frustreaza este
prea puternic si nu poate fi atacat. In aceste cazuri cel frustrat uneori isi orienteaza agresivitatea
asupra altora (gaseste un "tap ispasitor"); de ex. profesoara certata de director da note mai mici ca
de obicei.

a4. Daca situatia stresanta dureaza mult si persoana nu se poate opune, ea poate sa devina pasiva,
apatica (indiferenta), lipsita de speranta - stare numita neajutorare invatata. Aceasta reactie s-a
observat la prizonierii din lagarele de concentrare naziste, care dupa un timp au devenit apatici si nu
mai sperau in eliberare.

a5. Evenimentele stresante deosebit de intense (decesul unei persoane la care am tinut foarte mult,
catastrofele naturale, accidentele grave) nu au numai un efect momentan, ci au siconsecinte de
durata cum ar fi:

- pierderea interesului fata de activitatile sau persoanele care anterior stresului erau importante
pentru subiect;

- retrairea frecventa a evenimentelor traumatizante in amintiri si vise;

- neliniste, agitatie, insomnie s.a.

Multi dintre cei care au supravietuit lagarelor de concentrare naziste chiar si dupa 20 de ani aveau
simptome de acest fel.

b) Evenimentele stresante determina tulburari de natura cognitiva: scade capacitatea de concentrare

a atentiei, sunt afectate memoria de scurta si lunga durata, scade capacitatea de a lua decizii, de a
planifica si organiza activitatea. Din aceste motive comportamentul devine dezorganizat, nu sunt
gasite solutiile necesare pentru a rezolva situatia.

Ex.: - in caz de cutremur sau incendiu cineva nu poate sa iasa din casa pentru ca nu

gaseste cheia, care de fapt este la locul sau obisnuit;

- la examen studentul nu rezolva probleme simple, pe care acasa le-ar fi rezolvat

cu usurinta.
Evenimentele stresante pot determina blocaje ale gandirii, idei obsesive, inutile. In aceste cazuri

11
vorbim despre gandire negativa. Persoana in loc sa caute informatii noi, solutii, se gandeste mereu

Page
la ceea ce s-a intamplat, de ce s-a intamplat, ce ar fi fost daca nu s-ar fi produs un anumit eveniment
s.a.m.d. Din cauza acestor ganduri inutile, orientate spre trecut, nu are suficienta energie sa
depaseasca situatia si sa isi reorganizeze viata.

c) La aceste simptome subiective, de multe ori se adauga si probleme comportamentaledintre care

amintim:

- scaderea randamentului in activitate;

- absenteism de la serviciu sau scoala;

- probleme grave in relatiile interpersonale: in familie, la locul de munca;

- tendinta de a suferi accidente (cercetarile de psihologie arata ca victimele accidentelor rutiere

de multe ori sunt persoane care recent au trecut prin evenimente critice de viata. Accidentul poate fi
interpretat ca o tentativa inconstienta de sinucidere);

- tendinta de a consuma alcool, droguri, tranchilizante;

- tentativele de sinucidere;

- comportamentele antisociale.

4. MECANISMELE DE ADAPTARE LA STRES (COPING)

Termenul "coping" este preluat din limba engleza (cope = a face fata). Copingul este definit
ca "efortul cognitiv si comportamental de a reduce, stapani sau tolera solicitarile interne sau externe
care depasesc resursele personale" (Lazarus si Folkman, dupa Baban, 1998, p. 49). Aceste
mecanisme sunt deci folosite pentru a infrunta situatiile dificile, periculoase.

Mecanismele coping se desfasoara partial la nivel inconstient, partial la nivel constient.

Procesele inconstiente utilizate pentru a face fata situatiilor periculoase si pentru a reduce anxietatea
au fost descrise de catre Sigmund Freud si fiica sa, Anna Freud, sub numele demecanisme de
aparare ale Eului.

1)Refularea (represia) este cel mai important mecanism de aparare al Eului. Prin refulare intelegem
inlaturarea din constiinta a acelor continuturi psihice care produc teama, rusine, neplacere,
culpabilitate, cat si a celor care sunt inacceptabile din punct de vedere moral. Acestea sunt
reprimate in inconstient. Refularea foarte rar reuseste perfect. Continuturile refulate pot influenta
visele, pot determina simptome nevrotice (obsesii), pot influenta comportamentul determinand
actele ratate.

De ex., nasterea unui copil nedorit sau nelegitim poate fi un stres pentru mama. Ea poate sa refuleze
sentimentele sale ostile fata de copil. Totusi, aceste sentimente se vor manifesta in comportamentul
ei. Ea poate va fi prea severa, intoleranta cu copilul.
Ar fi posibil ca, dimpotriva, mama sa fie exagerat de grijulie fata de copil, sa il supraprotejeze. In

12
acest fel ea incearca sa ii convinga pe ceilalti, dar si pe ea insasi, de faptul ca tine foarte mult la

Page
copil.

Daca cineva adopta in mod neintentionat un comportament opus fata de tendinta refulata se
vorbeste despre reactie inversa.

2) Reactia inversa este mecanismul prin care subiectul are reactii comportamentale opuse
fata de tendintele sale reale, care sunt refulate.

3) Evaziunea in imaginar. Unele persoane frustrate se refugiaza in lumea fanteziei, in

reverie. Ele cauta solutii sau satisfactii pe planul imaginatiei, in loc sa incerce sa rezolve problemele
in mod real.

4) Regresia consta in utilizarea unor comportamente caracteristice persoanelor mult mai

tinere. Copiii mai mari, sau chiar si adultii, in situatii foarte dificile se comporta ca si copiii mici.
Prin aceste comportamente ei cer, in mod inconstient, protectia, securitatea, ajutorul care se acorda
copiilor mici.

Acest fenomen se intampla frecvent atunci cand intr-o familie se naste al doilea copil. In majoritatea
cazurilor pentru copilul mai mare nasterea unui frate reprezinta un eveniment stresant. Parintii nu
mai au atat de mult timp sa se ocupe de el, i se cere sa fie cuminte, sa nu faca galagie etc. In aceasta
situatie frustranta, multi copii au reactii regresive. Copilul de 4-5 ani isi suge din nou degetul, are
enuresis, plange mai mult, adica se comporta ca un copil mic, pentru ca sa i se acorde aceeasi
atentie ca si celui mic.

5) Rationalizarea este mecanismul prin care cineva cauta justificari plauzibile si logice pentru
comportamentele sale nerationale.

Ex. Copilul fuge de acasa si pe urma sustine ca a plecat pentru ca a fost influentat de prietenii sai. El
cauta un motiv plauzibil desi, daca nu ar fi avut motivele sale reale - pe care probabil nu le
constientizeaza si care in cele mai multe cazuri sunt legate de relatia afectiva necorespunzatoare
dintre copil si parinti - atunci prietenii nu ar fi reusit sa-l convinga sa fuga.

6) Refuzul realitatii (negarea realitatii). Eul se apara de o realitate neplacuta prin negarea unor fapte.

Fumatorul neaga faptul ca intre cancer si fumat exista o legatura spunand ca aceasta relatie nu a fost
dovedita, au fost stabilite doar corelatii statistice.

Uneori refuzul realitatii poate avea efecte pozitive. Unii oameni foarte grav bolnavi refuza sa
accepte gravitatea bolii, continua sa spere si sa lupte pentru viata. S-a constatat ca acestia
supravietuiesc mai mult de ex. in cazul unui cancer.

7) Intelectualizarea consta in disocierea (ruperea) reactiei emotionale de reactia intelectuala si

accentuarea aspectului intelectual.
Ex. Bolnavul care afla ca are cancer are o puternica reactie emotionala. Pentru a o diminua, el poate

13
sa prelucreze problema intelectual: citeste carti despre cancer, discuta cu medici. Preocupandu-se de

Page
problema sa pe plan intelectual, reuseste sa diminueze intr-o oarecare masura aspectul emotional.

Medicul si psihologul utilizeaza intelectualizarea in munca cu bolnavii. Daca ei reactioneaza

emotional la problemele bolnavilor, atunci nu se pot ocupa eficient de acestia. Ei trebuie sa pastreze
o distanta emotionala pentru ca sa poata aprecia situatia bolnavului in mod obiectiv si sa gaseasca
solutiile potrivite.

8) Proiectia este mecanismul prin care subiectul atribuie altor persoane propriile sale insusiri (mai
ales insusirile negative).

Ex. O persoana rau intentionata fata de cei din jur considera ca ceilalti sunt cei care o nedreptatesc,
ii produc necazuri.

O mama emotiva, anxioasa, poate sa creada ca si copiii ei sunt anxiosi. O astfel de mama foarte
timida si emotiva a solicitat numeroase examinari psihologice pentru copilul ei, care in realitate era
echilibrat psihic, deoarece era convinsa ca si el are aceleasi probleme pe care le-a avut ea la scoala.
Ea a proiectat asupra copilului problemele sale.

Mecanismul proiectiei este folosit in testele proiective. Subiectului i se prezinta un stimul ambiguu
-de ex. o imagine fara semnificatie - si i se cere sa o interpreteze: sa spuna ce vede pe imagine.
Subiectul va proiecta asupra imaginii problemele sale si va vorbi despre aceste probleme, fara sa isi
dea seama ca vorbeste despre sine si nu despre imagine.

9) Identificarea reprezinta transpunerea pe plan mintal in situatia unei alte persoane.

Mama despre care am vorbit anterior, a proiectat asupra copilului problemele sale deoarece s-a
identificat cu copilul.

Uneori identificarea este folosita pentru a atenua efectele unei frustrari.

De ex. cineva nu a reusit in tinerete sa realizeze un anumit scop. El se identifica cu copilul sau si il
indeamna sa lupte pentru scopul pe care el nu a reusit sa il atinga. Identificarea poate sa duca la
conflicte, nemultumiri, daca copilul nu vrea sa se supuna. Parintele ii va reprosa ca i-a creat toate
conditiile si copilul totusi nu a ajuns acolo unde ar fi dorit parintele. Parintele nu va constientiza ca
a gresit, incercand sa faca din copil ceea ce nu a reusit sa devina el.

Identificarea are un rol esential in socializare. Copilul se identifica cu parintele de care este legat
afectiv si (inconstient) incearca sa devina ca acesta, ii preia comportamentele, sistemul de valori. La
baza acestei identificari se afla complexul Oedip care a fost descris de Freud. Baiatul de 4-5 ani se
simte atras de mama sa si ar dori sa ia locul tatalui. Aceste sentimente ii creeaza anxietate. El,
pentru a inlatura anxietatea, se identifica cu tatal sau. Comportandu-se ca acesta, imitandu-l, ii ia
intr-o oarecare masura locul, pozitia in familie. In cazul fetelor are loc un proces asemanator care se
numeste complexul Electra.

10) Substitutia este mecanismul prin care individul inlocuieste un scop nerealizabil cu unul
realizabil.
Ex. Mama care si-a pierdut copilul poate sa faca acte de caritate. Ea substituie (inlocuieste)

14
afectiunea fata de copilul sau prin oferirea unor cadouri unor copii orfani sau abandonati.

Page
O forma a substitutiei este sublimarea. In acest caz tensiunea sexuala sau agresiva frustrata se
transforma in activitati creatoare in domeniul artei sau stiintei.

O alta forma a substitutiei este compensarea. Cel care nu reuseste sa obtina succese intr-un
domeniu, incearca sa obtina aprecierea in alt domeniu.

Elevii slabi la invatatura cauta sa obtina aprecierea de care au nevoie altfel: unii obtin rezultate bune
in sport sau in alte activitati extrascolare, altii devin bufonii clasei; exista si situatii in care copiii fac
diferite acte antisociale pentru a-si arata calitatile.

Un caz particular al compensarii este supracompensarea. Unele persoane care au anumite

deficiente depun eforturi pentru a obtine rezultate bune tocmai in acel domeniu.

Demostene avea tulburari de pronuntie; el a facut multe exercitii de vorbire si a devenit un mare
orator. Unii infirmi motori participa la competitii sportive.

Mecanismele de aparare ale Eului nu modifica situatia stresanta, nu rezolva problema, ele
modifica numai modul in care este perceputa si traita afectiv situatia. Aceste mecanisme sunt utile
in unele situatii nerezolvabile (boli incurabile, decese) pe care le fac mai suportabile. Daca situatia
este rezolvabila, atunci aceste mecanisme sunt utile daca sunt folosite un timp limitat: pana cand se
reduce tensiunea afectiva si omul devine capabil sa gaseasca solutiile eficiente pentru rezolvarea
problemei. Daca comportamentele generate de mecanismele de aparare se mentin si nu se formeaza
comportamente mai realiste, care sa ajute adaptarea la noua situatie, atunci aceste mecanisme pot
genera reactii nevrotice, dezadaptative.

Spre deosebire de mecanismele defensive (de aparare ale Eului), mecanismele coping propriu-
zise au un caracter constient sau subconstient. Acestea pot fi clasificate in mecanisme focalizate
spre problema si mecanisme focalizate spre emotie.

a) Mecanismele coping focalizate spre problema sunt in general mai eficiente. In aceste
cazuri persoana studiaza problema cu care se confrunta din mai multe puncte de vedere, cauta
diferite modalitati prin care problema ar putea fi solutionata, compara aceste modalitati, ia o decizie
si realizeaza actiunile necesare.

Ex. Un muncitor amenintat cu somajul se gandeste la diferite solutii: poate sa discute cu sefii si sa
incerce sa-i convinga de eficienta sa, poate sa propuna sefilor ca va lucra mai mult sau ca va prelua
si alte activitati; poate sa faca un curs si sa se specializeze intr-un alt domeniu; poate sa caute un alt
serviciu.

b) Unii oameni, intr-o situatie de acest fel, nu reusesc sa gaseasca solutiile potrivite. Ei incearca sa
se orienteze spre activitati prin care nu rezolva situatia, dar reduc tensiunea afectiva. In aceste
cazuri spunem ca sunt folosite mecanisme coping focalizate spre emotie. Dintre aceste mecanisme
fac parte:

- evitarea situatiei;
- orientarea atentiei in alta directie: lectura, filme, sport;

15
- utilizarea alcoolului, tranchilizantelor, drogurilor;

Page
- cautarea suportului social - adica a acelor persoane care pot oferi compasiune, intelegere,
afectiune.

Metode care pot fi utilizate pentru evitarea consecintelor negative ale stresului.In viata stresurile nu
pot fi evitate. Fiecare om trece prin numeroase situatii stresante. Unele cercetari arata ca situatiile
stresante care au o intensitate mai redusa si nu se repeta frecvent pot avea efecte pozitive, deoarece
maresc rezistenta fizica si psihica fata de situatiile dificile. Omul trebuie sa invete sa reactioneze
corect si in situatiile neplacute. Parintii care incearca sa fereasca copiii de orice neplacere nu
procedeaza corect, pentru ca copilul nu invata cum sa reactioneze in aceste situatii.

Daca stresul este foarte puternic sau dureaza foarte mult si subiectul are insusiri de
personalitate predispozante, atunci pot sa apara reactii nevrotice sau boli psihosomatice datorita
modificarilor fiziologice care insotesc stresul.

Consecintele negative ale stresului pot fi evitate prin diferite metode, de exemplu:

1. prin activitati fizice si sport, deoarece acestea au efecte fiziologice contrare celor generate de
stres;

2. prin psihoterapie, deoarece psihoterapia are ca scop descarcarea tensiunii afective si insusirea
unor reactii adaptative la stres;

3. modificarea raspunsului fiziologic la stres prin folosirea unor tehnici care modifica reactiile
fiziologice ale organismului. Astfel de tehnici sunt:

- antrenamentul autogen; acesta consta dintr-o serie de comenzi care au ca scop relaxarea
musculara, controlul temperaturii pielii, normalizarea functiilor cardiace si respiratorii s.a.;

- hipnoza; in stare de hipnoza omul este foarte relaxat si sugestibil si aceasta stare este utilizata
pentru modificarea reactiilor organismului.

Capitolul II. Design-ul experimental

2.1. Scop, ipotez, obiective, eantion

Scopul lucrrii de fa este studierea stresului la copii cu varste inter 7 si 14 ani

Ipoteza: presupunem c manifestarea stresului este caracteristic la copii cu varste inter 7 si 14 ani

n concordan cu scopul studiului avem urmtoarele obiective:

Obiectivele cercetrii:

O1 Analiza abordrilor teoretice ale stresului;

O2; Descrierea fenomenului migraiei i impactul acestuia asupra copiilor

O3 Elaborarea ipotezei;

16
O4Selectarea metodelor necesare cercetrii;

Page
O5 Identificarea eantionului experimental;

O6 Aplicarea pe eantionului supus cercetrii a scalei de anxietate Taylor;

07 Formularea concluziilor generale n baza datelor obinute;

Descrierea eantionului: n experimentul de constatare, au participat 2 subieci (2 biei) care au

unul sau ambii prini plecai peste hotare, tineri de la Scoala generala Sfantul Andrei din Bucuresti,
vrsta cuprins ntre 7 si 14 ani. Toi subiecii chestionai frecventeaz cabinetul de consiliere
psihologica din scoala.

2.2. Experimentul de constatare

2.2.1. Descrierea instrumentului de investigare

n corespundere cu scopul, ipotezele i obiectivele lucrrii, a fost selectat o metod folosit n

cadrul experimentului de constatare. S-a utilizat :

1 Scala stresului

2 Scala de percepie a stresului

Scala stresului

Pe baza a numeroase observaii, studiind mai mult de 5.000 de cazuri, psihiatrul american Thomas
Holmes, ajutat de colegul su Richard Rahe, a reuit s ntocmeasc, n 1967, o scal
a stresului (Holmes and Rahe Stress Scale). Aceast scal a fost mbuntit n 1970, lund forma
cu care se lucreaz i astzi.
Autorii acestei "ierarhizri" , au cotat de la 1 la 100 doza de stres cauzat de anumite evenimente,
n funcie de emoia i nelinitea generate de ctre acestea (P. Murean). Evenimentele i ponderea
lor n declanarea reaciei de stres

Acumularea unui scor mai mare de 300 puncte, indic un grad major de stres, riscul de
mbolnvire fiind foarte crescut.
Un punctaj care se situeaz ntre 150 i 299, indic un risc moderat de mbolnvire.
Dac s-au acumulat mai puin de 150 de puncte, stresul are puine anse s "treac" n boal.

Scala de percepie a stresului

Stresul este unul dintre cei mai nocivi factori cu care omul modern se confrunt. Cunoscndu-se
urmrile negative ale sale, este bine s se evalueze ct mai corect "starea presant", n care ne
aflm, astfel nct s putem lua msurile necesare de protecie i de diminuare a consecinelor
negative.
 n cea de-a doua parte a secolului trecut, s-au elaborat mai multe scale ale stresului, pe baza cora

17
am ntocmit un tabel cu puncte, uor cuantificabil, care poate arunca o lumin asupra gradului de

Page
stres.

Chestionarul se numete Perceived Stress Questionnaire, a fost elaborat de Levenstein si colab.

(1993) i este un instrument relevant n stabilirea nivelului de stres perceput.

Cotarea se face astfel: pentru 8 dintre cei 30 de itemi, cota dat de subiect se inverseaz (1, 7, 10,
13, 17, 21, 25, 29). Scorul, cuprins ntre 30 i 120, permite ncadrarea subiectului n una dintre cele
3 categorii: stres redus, stres moderat i stres

2.2.2. Procedura administrrii

Testele le-am aplicat nafara orelor de curs. n incinta cabinetului de consiliere scolara pe care
subiecii l frecventeaz. M-am apropiat de fiecare subiect individual i i-am cerut acordul de a
participa la un studiu. Toi subiecii au rspuns benevol la chestionar, nu au fost constrni n timp.

Tinerii au manifestat interes pe parcursul cercetrii, au adresat ntrebri de clarificare. Au ntlnit

dificulti n nelegerea unor termeni.

2.2.3. Rezultatele cercetrii

Pentru a determina n ce msura a fost realizat scopul cercetrii i dac s-a confirmat sau infirmat
ipoteza naintat, am supus analizei rezultatele obinute n cadrul experimentului constativ.

n urma aplicrii testelor pe cei 2 subieci am obinut urmtoarele rezultate:

Diagrama Nr.1. Nivelul manifestrii stresului la copii

Conform datelor din aceast diagram putem vedea urmtoarele rezultate:

La scala stresului cei patru subiecti au acumulat un scor de 622 de pucte fiecare si ia plasat pe scala
peste 300 de pucte si indic un grad major de stres, riscul de mbolnvire fiind foarte crescut.

La scala de percepie a stresului astresului cei patru subiecti au acumulat un scor de 83 de pucte
fiecare si ia plasat pe scala peste 30 si 120 de pucte permite ncadrarea subiectului n una dintre
cele 3 categorii: stres redus, stres moderat i stres

Nota: Datorita acestor scoruri foarte risicate subiectii sunt predipus spre imbonlavire si risca o
sanatate precare la maturitate

Concluzii

Efectele stresului

Cu toate c organismul n mod normal reacioneaz la evenimentele amenintoare din mediu mai
mult sau mai puin ntr-un mod steriotipizat, nu exist o simpl legtur dintre un anumit stres i un
anumit rezultat. Acesta se explic prin faptul c de obicei copii fac fa unui stresor n viaa lor, dar
atunci cnd condiiile negative se suprapun, impactul lor este mult mai distructiv, deoarece efectele

18
diferitor tipuri de stresori se pot acumula (Mathancz, Aycock, McCarthy, 1993).

Page
Acest efect cumulativ al stresului poate avea o consecin potenial negativ asupra sntii
copilului. Copii care au experimentat mai mult de dou evenimente de via nefavorabile n trecutul
recent sunt predispui dezvoltrii unor probleme emoionale sau comportamentale, cu toate c e
posibil ca un anumit stres s produc o cdere psihologic, depinde nu numai de numrul de stresori
experimentai de copil, dar i de intensitatea lor, adic nivelul n care afecteaz per ansamblu viaa
de zi cu zi a copilului (Berger, 1994).

Legtura dintre stres i boal

Patru decenii n urm Mezer i Haggertz (1962) pentru prima dat au gsit asociere semnificativ
dintre stresorii cronici din familie i incidena infeciei streptococ. De atunci lucrul epidemiologic
cu eantioane de copii au depistat legturi semnificative dintre morbiditi pediatrice incluznd boli
infecioase (Boyce, 1977), rni minore sau severe (Horwitz, Morgenstern, DiPietro, Morrision,
1988), schimbri zilnice asupra strii sntii la copii bolnavi cronic (Arnold, 1990) i boli
psihiatrice inclusiv depresia (Rutter, 1989).

n copilrie stresul poate influena ofensiva astmei, atacurilor epileptice, diabetul, leucemia,
cancerul, diferite tipuri de boli infecioase i chiar obinuita rceal (Hubbard, Worjman, 1998).
Att caracterul episodic al bolilor acute ct i cursul traiectoriei de lung durat a bolilor cronice
sunt n strns legtur cu experien precedent a copiilor cu stres psihosocial ( Haggerty, Sherrod,
Garmezy, Rutter, 1996).

Familia poate fi considerat un factor cu implicaii semnificative n legtura dintre stres i boal. De
exemplu, n cadrul unei familii disfuncionale crete riscul infeciei influenza B. Cercetrile au
artat c atmosfera psihologic nefavorabil din familie joac un rol important n apariia astmei,
cel puin n unele cazuri, dac copilul astmatic este luat din familie de multe ori simptoamele dispar
(Long, 1996). De asemeni Purcell i colegii lui (1969) au observat dac ngrijitori calificai
nlocuiau prinii, care erau plecai n vacan, aproape jumtate din copii situaia se mbuntea n
mod remarcabil. O posibil explicaie pentru aa un efect este faptul c interaciunile dintre prini
i copii des produc un stres acut care ducea la atacuri astmatice.

Asocierea dintre stres i boal poate explica multitudinea de probleme de sntate la copii variind
de la boli respiratorii i rni pn la tulburri psihice i depresie.

Certurile banale dintre prini, n prezena copiilor, nu par ceva foarte dramatic, dar cercetrile
sugereaz c ele pot avea efecte nocive prelungite n timp. Chiar i certurile mrunte, nu foarte
violente, pot fi duntoare: scanrile cerebrale au artat c acei copii care se confrunt cu probleme
familiale uoare sau moderate, la vrsta de 11 ani, prezint semne de afcetare a creierului i ar putea
avea un risc mai mare de a dezvolta boli psihiatrice.

Certurile sau tensiunea ntre prini, abuzul fizic sau emoional, lipsa de afeciune sau de
comunicare ntre membrii familiei toate sunt probleme ce pot afecta dezvoltarea creierului
copiilor.
Studiile precedente se concentraser asupra impactului pe care l au neglijarea grav, abuzul sau

19
maltrarea n cazul copiilor mici, dar acest nou studiu arat c i dificultile moderate din relaiile

Page
familiale pot avea un efect semnificativ.

Oamenii de tiin de la University of East Anglia au scanat creierele a 58 de adolesceni, cu vrste

cuprinse ntre 17 i 19 ani; acetia fceau parte dintr-un grup mai mare, de 1.200 de tineri, ai cror
prini au fost rugai s-i aminteasc dac au existat evenimente negative care s fi afectat copilul
de la natere i pn la vrsta de 11 ani. Au fost identificai 27 de adolesceni care avuseser parte
de adversiti n copilrie.

Cei care avuseser de-a face cu probleme familiale uoare pn la moderate, la vrste mai mici de
11 ani, aveau un volum mai mic al cerebelului o parte a creierului legat de capacitatea de
nvare, controlul stresului i controlul senzorial-motor. Rezultatele studiului au fost publicate n
jurnalul NeuroImage: Clinical.

Un volum mai mic al cerebelului poate indica un risc crescut de apariie a unor probleme
psihiatrice, mai trziu n via, spun cercettorii.

Aceste descoperiri sunt importante, deoarece expunerea la adeversiti n copilrie i adolescen

este cel mai important factor de risc pentru apariia bolilor psihiatrice mai trziu, spune
cercettorul principal dr. Nicholas Walsh. Noi am artat c expunerea, n copilrie i la nceputul
adolescenei, la dificulti familiale chiar mici sau moderate nu numai la forme grave de neglijare,
abuz sau maltratare poate afecta dezvoltarea creierului la adolesceni.

n cazul adolescenilor care au avut parte de probleme n familie, n timpul copilriei, e mai probabil
ca ei s fie diagnosticai cu o boal psihiatric, s aib un printe afectat de o boal mental sau s
aib o viziune negativ asupra vieii lor de familie.

n schimb, n mod neateptat, acelai studiu a a artat c, n jurul vrstei de 14 ani, un nivel moderat
de stres poate avea un efect benefic, fcndu-l pe copil mai apt s se descurce bine n situaii
stresante, mai trziu n via.

Recomandri:

Fr ndoial stresul face parte din viaa fiecruia dintre noi. La un nivel sczut, este bun, chiar
necesar, acionnd ca un motivator pentru aciunile noastre. La un nivel ridicat ns, stresul poate
incapacita o persoan. Pentru majoritatea oamenilor, ngrijorarea afecteaz viaa de zi cu zi, fie c
impune un anumit grad de restricii, fie c o umbrete cu totul.

Recomandri pentru tineri:

Proceduri de restructurare cognitiva care schimba modalitatea cognitiva de ajustare la situaiile

stresante, genernd un coping cognitiv adaptativ. Se observa ca obiectul procedurilor de
restructurare cognitiva poate fi att modul n care subiectul prelucreaza evenimentul activator de tip
situaie extern, ct i modul disfuncional/iraional n care acesta i interpreteaz evenimentul
activator de tip situaie subiectiva (coping cognitiv adaptativ):

1. Reflectai, n loc s v lsai mcinai de gnduri. Avei n minte un motiv de nelinite care v
impacienteaz, ceea ce v mpiedic s v concentrai asupra cutrii de soluii. ncercai s
reflectai mai mult asupra situaiilor axiogene, asupra problemelor dumneavoastr, nu v fie fric s

20
luai decizii i s acionai. ncercai s schimbai cogniia: ce m fac, ct mie de fric pe ce pot eu

Page
s fac pentru a nu-mi mai fi fric.

2. Evitai s v transformai ndoielile n certitudini. Gndirea strsanta este limitat i nu ia n

considerare toate ipotezele posibile, ci pe cea mai amenintoare, pe care o considerai probabil.
Astfel, ncercai s ia n calcul mai multe ipoteze, atunci cnd v confruntai cu incertitudini.

3. Refuzai s vedei o catastrof n spatele oricrui incident. Scenariile catastrofale ale persoanelor
anxioase nu sunt percepute n mod contient, dar sunt ntotdeauna duse pn la capt.
Contientizarea acestui mod de funcionare v va ajuta s nelegei c, dac v concentrai
ntotdeauna asupra prii rele a lucrurilor, nu facei dect s v amri inutil viaa.

4. nvai s avei ncredere. Stresul si anxietatea se trateaz prin mbuntirea toleranei la

incertitudine i nvarea dvs. s nu mai vedei n mod sistematic pericolul n spatele a ceva nesigur.
Opusul anxietii nu este naivitatea, ci realismul.

5.Acordai o importan deosebit dietei, odihnei si exerciiilor fizice. Prin mbuntirea sntii
fizice i cultivarea unor atitudini mentale pozitive, cei mai muli dintre noi ne vom putea ameliora
strile de stres si anxietate i vom putea reveni la o via productiv i plin de sens.

Recomandari pentru parinti:

1.Puneti la dispoziia copilului un cmin sigur, securizat, familiar, consistent i pe care se pot baza;

2. S fie selectivi n alegerea programelor TV pe care le vd copiii, pentru c acestea pot provoca
frici sau anxietate;

3. S petreac destul timp cu copiii i s fie relaxai;

4. S-i ncurajeze pe copii s pun ntrebri;

5. s ncurajeze exprimarea grijilor, fricilor;

6. s-i asculte copilul fr s fie critici;

7. s-i creasc copilului stima de sine, sentimentul de auto-mplinire;

8. s ncerce s implice copilul n activiti pe care tie c le poate face;

9. s foloseasc ncurajarea pozitiv i recompensa n loc de pedeaps;

10. s-i permit copilului s aleag i s aib ceva control n viaa lui;

11. s ncurajeze activitile fizice;

12. s-l ajute pe copil s contientizeze situaiile stresante;

13. s recunoasc simptomele stresului;

14. s informeze copilul despre schimbrile necesare i anticipate (schimbarea domiciliului);

15. s caute ajutor profesionist sau sftuire cnd semnele de stres nu dispar;

21
16. s vorbeasc despre situaie;

Page
17. copiilor mici li se pot citit poveti potrivite despre tipurile de stres i crearea de diverse jocuri pe
teme de stres;

18. prinii pot vorbi despre stres cu copiii mai mari;

19. prinii pot empatiza cu copiii lor;

20. nvarea copiilor despre via i moarte;

21. eliminarea stresului colar.

Cteva exerciii de relaxare:

Exerciiile pot fi nsoit de muzoterapie i aromoterapie.

a) Stai ntins, relaxat, aproximativ doua minute, cu ochii nchii. ncercai sa va imaginai ncperea
n care va aflai, iniial imaginativ plimbai-va prin camera (de-a lungul pereilor), iar apoi
parcurgei aceasta cale prin tot corpul de la cap pn la clcie i vice versa.

b) Urmrii cu atenie respiraia, contientiznd pasiv cum respirai pe nas. Realizai n gnd ca
aerul inspirat este ceva mai rece dect cel expirat. Concentrai-va atenia asupra respiraiei calme, pe
parcursul a unu-doua minute (fixndu-va atenia ntr-un anumit punct). ncercai sa nu va gndii la
nimic.

c) Inspirai uor i reinei aerul n plmni 3 secunde i apoi expirail ncet. Inspirai i expirai n
timpi egali. Respectai acest stil de respiraie timp de cinci minute. Daca nu e greu sa va inei
respiraia timp de 3 secunde, ncercai si mai mult (pn la 10 secunde). Inspirai pe nas i expirai
pe gur. Totodat, ncordai brusc toi muchii pentru cteva secunde, ncercai s simii ncordarea
n tot corpul, la expirare relaxai-va. Repetai de trei ori. Apoi stai relaxat cteva minute ncercnd
s simii greutatea propriului corp. Delectai-va cu aceasta senzaie plcuta.

d) Relaxai-v muchii. Aezai-va ntr-o poziie confortabila. Respirai adnc. ncepei de la

picioare i ncercai sa contientizai tensiunea. Apoi facei tensiunea s dispar. Cum? Lsai-o pur
i simplu s treac. Continuai procedeul cu gleznele, pulpele, genunchii, coapsele, fesierii, spatele,
umerii, braele, gtul i capul.

e) Facei-v un masaj. Lsai brbia n piept. Gtul trebuie ntins, dar nu forat. Lsai muchii
gtului s se relaxeze i masai-v gtul. Masai-va urechile i tmplele, frecndu-le uor i circular.
Micai-va degetele napoi spre gt, n sus si n jos. Ridicai-v uor pielea capului cu palmele
aezate peste urechi. Rotii palmele uor ntro micare circulara. Continuai exerciiul timp de cinci
minute.

Bliografie:
Biroul Naional de Statistic, Fora de munc n RM: ocuparea i omajul n trimestru IV 2008

22
Cambell, R., Chapman, G., Cele cinci limbaje de iubire ale copiilor, Editura Curtea Veche,

Page
Bucureti, 2000.

Cambell, R., Educaia prin iubire, Editura Curtea Veche, Bucureti, 2001

CIDDC, Copilul meu e singur acas, Chiinu, 2007

Chelcea Septimiu, Ilu Petru, Enciclopedie de psihosociologie, Editura Economica, Bucureti,

2003

Daniel Marcelli, Tratat de psihopatologie a copilului, Editura Fundaiei Generai, 2003

Ene Sorin, Cum s ne nvingem teama, Polirom, Iai, 2005

ErichFromm, Artadeaiubi,EdituraAnima,Bucureti,1995

HuberWinfrid,Psihoterapiile,Ed.tiinificiTehnic,Bucureti,1997

Sillamy Norbert, Dicionar de psihologie, Bucureti, 1996

Strategia Naional de Dezvoltare, 2008-2011

UNICEF, Srcia copiilor, Chiinu, 2007

UNICEF-EU-TACIS, Evaluare instituiilor rezideniale, Chiinu

UNICEF-PNUD, Impactul migraiei asupra comunitii, familiilor i copiilor, Chiinu, 2007 (6)
 Anexa nr 1

23
SCALA STRESULUI

Page
Pe baza a numeroase observaii, studiind mai mult de 5.000 de cazuri, psihiatrul american Thomas
Holmes, ajutat de colegul su Richard Rahe, a reuit s ntocmeasc, n 1967, o scal
a stresului (Holmes and Rahe Stress Scale). Aceast scal a fost mbuntit n 1970, lund forma cu
care se lucreaz i astzi.
Autorii acestei "ierarhizri" , au cotat de la 1 la 100 doza de stres cauzat de anumite evenimente, n
funcie de emoia i nelinitea generate de ctre acestea (P. Murean). Evenimentele i ponderea lor n
declanarea reaciei de stres, dup "Science et vie" nr 748/1980, se prezint astfel:

Nr. Eveniment Puncte

1. Moartea soului (soiei) 100

2. Divor 73

3. Desprire conjugal 65

4. Moartea unei rude apropiate 63

5. Boal sau rnire 53

6. Cstorie 50

7. Pierderea serviciului 47

8. mpcarea conjugal 45

9. Pensionarea 45

10. Apariia unor probleme de sntate la un membru al familiei sau la o persoan apropiat 44

11. Sarcin 40

12. Dificulti sau nereuite sexuale 39

13. Naterea unui copil n familie 39

14. Schimbarea veniturilor (schimbarea statutului financiar) 38

15. Moartea unui prieten 37

16. Schimbri frecvente neprevzute 37

17. Schimbarea ocupaiei profesionale 36

18. Situaii conflictuale n familie 35

19. mprumut de la banc (sum mare sau ipotec) 32

 20. Schimbarea responsabilitii profesionale 29

24
21. Un copil prsete casa printeasc 29

Page
22. Probleme (greuti) cu socrii 29

23. Mare reuit personal sau profesional 28

24. Soul (soia) ncepe sau abandoneaz serviciul 28

25. Copilul ncepe sau termin coala 26

26. Schimbri sau revizuiri cu privire la condiiile personale de via 24

27. Dificulti cu eful 23

28. Schimbarea orarului sau a ambientului la serviciu 20

29. Schimbarea domiciliului 20

30. Schimbarea colii 20

31 Schimbri n legtur cu distraciile sau n legtur cu hobby. 19

32. Schimbri legate de viaa religioas (spiritual) 19

33. Schimbarea obiceiurilor sociale 18

34. mprumut mic, care nu se cumuleaz cu altele, de la banc (sub 5.000 de euro) 17

35. Schimbarea locului sau a orelor de somn 15

35. Schimbarea locului sau a orelor de mas 15

37. Reuniuni de familie 15

38. Vacane, concedii 13

39. Crciun, pate 12

40. Contravenii i mici infraciuni 11

Dup 1970, au fost elaborate numeroase alte scale ale stresului. Din sinteza acestora, respectnd i
valorile scrii lui Holmes, am alctuit o ierarhizare pe domenii, care s fie mai uor de urmrit, evaluat
i interpretat

EVALUAREA STRII DE STRES

Stresul este unul dintre cei mai nocivi factori cu care omul modern se confrunt. Cunoscndu-se
urmrile negative ale sale, este bine s se evalueze ct mai corect "starea presant", n care ne aflm,
astfel nct s putem lua msurile necesare de protecie i de diminuare a consecinelor negative.
n cea de-a doua parte a secolului trecut, s-au elaborat mai multe scale ale stresului, pe baza cora am
ntocmit un tabel cu puncte, uor cuantificabil, care poate arunca o lumin asupra gradului de stres.

25
SE REFER LA

Page
GRUP DE SE REFER
EVENIMENTUL COPII I PUNCTE
EVENIMENTE LA ADULI
ADOLESCENI
Moartea copilului Nu Da 110
Moartea soului (soiei) Nu Da 100
Moartea unui printe Da Nu 87
Moartea unui printe Nu Da 50

Decese Moartea unui frate sau a unei surori Da Da 68

Moartea altei rude apropiate Da Da 63

Moartea unui prieten Da Nu 62

Moartea unui prieten Nu Da 37
Moartea unei cunotine Da Da 15
Situaia din Divorul prinilor Da Nu 77
familie sau legat
de familie Divor Nu Da 73

Violene n familie Da Da 70
Recstoria prinilor Da Nu 63
Desprire conjugal Nu Da 65
Separarea conjugal a prinilor Da Nu 69
mpcarea conjugal Nu Da 45
Sarcin nedorit a surorii Da Nu 64
Spitalizarea prinilor Da Da 55
Detenia unuia dintre prini Da Nu 53
Cstorie timpurie Da Nu 101
Cstorie Nu Da 50
Naterea unui copil Nu Da 39
Naterea unui frate sau a unei sore Da Nu 50
Sarcin Nu Da 50
Sarcin timpurie nedorit Da Nu 92
Pierderea sarcinii Nu Da 48
 Pierderea serviciului prinilor Da Nu 45

26
Schimbarea statului financiar al

Page
Da Nu 44
prinilor
Absena mai ndelungat a prinilor
Da Nu 40
de acas
Conflicte n familie Da Da 35
Conflict cu membrii familiei care nu
Da Da 20
locuiesc n aceiai cas
Prezena mai ndelungat a unui adult
care nu locuiete n mod obinuit n Da Nu 34
cas
Descoperirea faptului c este adoptat Da Nu 63
Un copil prsete casa printeasc Nu Da 29
Cstoria unui copil cu ncuviinarea
Nu Da 18
prinilor prinilor
Probleme (greuti) cu socrii Nu Da 29
Soul (soia) ncepe sau abandoneaz
Nu Da 28
serviciul
Copilul se mut la alt coal Nu Da 20
Copilul ncepe sau termin coala Nu Da 28
Mama sau tata i reia serviciul Da Nu 25
Reuniuni de familie Da Da 15
Serviciul, Mari dificulti financiare (datorii
Nu Da 60
coala, banii mari, faliment)
Dificulti financiare mijlocii (datorii
rezonabile, cheltuieli mari, restane la Nu Da 25
pli)
Pierderea serviciului Nu Da 47
Pensionarea Nu Da 47
Schimbarea veniturilor (schimbarea
Nu Da 38
statutului financiar)
Schimbarea ocupaiei profesionale Nu Da 36
Schimbarea responsabilitii Nu Da 29
profesionale
 Mare reuit personal sau

27
Nu Da 28
profesional

Page
Dificulti cu eful Nu Da 23
Schimbarea orarului sau a ambientului
Nu Da 20
la serviciu
Monotonie profesional Nu Da 15
nceperea unei noi sptmni de lucru Nu Da 15
mprumut de la banc (sum mare -
peste 50% din venitul anual sau Nu Da 32
ipotec)
mprumut mic de la banc (sub 5.000
Nu Da 17
de euro)
Imposibilitatea de a progresa la coal Da Nu 56
Pedepse disciplinare la coal Da Nu 48
Susinerea unui examen important Da Da 44
Intrarea la liceu Da Nu 43
Intrarea la facultate Da Nu 42
Terminarea sau nceperea anului
Da Nu 20
colar
Boal neprevzut sau accident Da Da 53
Apariia unor probleme de sntate la
un membru al familiei sau la o Da Da 44
persoan apropiat
Infirmiti sau deformaii Da Nu 81
Infirmiti sau deformaii Nu Da 39
Consum de droguri sau de alcool Da Nu 76
Boal care necesit spitalizarea Da Nu 58
Boal care necesit spitalizarea Nu Da 38
Boal mai puin grav sau cronic Da Da 18
Menopauz Nu Da 16
Altele Realizare personal remarcabil Nu Da 28
Realizare personal remarcabil Da Nu 46
Privarea de libertate Da Da 68
 28
Neaceptarea unei persoane sau unui

Page
Da Nu 67
grup
Ruperea unei relaii amoroase Da Nu 50
Schimbri frecvente neprevzute Da Da 33
Schimbri sau revizuiri cu privire la
Da Da 24
condiiile personale de via
Schimbarea domiciliului Da Da 20
Mutarea n alt ora Da Da 27
Schimbri n legtur cu distraciile
Da Da 19
sau n legtur cu hobby
Schimbri legate de viaa religioas
Da Da 19
(spiritual)
Schimbarea locului sau a orelor de
Da Nu 15
somn
Schimbarea locului sau a orelor de
Da Da 15
mas
Srbtori Da Da 12
Vacan, concediu Da Da 13
Amenzi Nu Da 11

Interpretarea rezultatelor

Subiectii au un scor in suma de total a scorurilor este de 622 puncte pe chestionar

Acumularea unui scor mai mare de 300 puncte, indic un grad major de stres, riscul de mbolnvire
fiind foarte crescut.
Un punctaj care se situeaz ntre 150 i 299, indic un risc moderat de mbolnvire.
Dac s-au acumulat mai puin de 150 de puncte, stresul are puine anse s "treac" n boal.

Anexa nr 2

SCALA DE PERCEPIE A STRESULUI

Mai jos sunt prezentate o serie de propoziii. Citii-le pe rnd, menionnd n ce

msura se potrivete fiecare dintre ele cu starea dvs. din ultimele 6 luni. Marcai
rspunsul dvs. cu unul dintre numerele de pe scala 1-4.

29
1 = Aproape niciodat

Page
2 = Cteodat

3 = Adeseori

4 = Aproape ntotdeauna

1. M simt odihnit. 1

2. Simt c sunt asaltat de prea multe cerine.3

3. M simt iritat sau nemulumit.3

4. Am prea multe lucruri de fcut.4

5. M simt izolat sau singur.2

6. M aflu n situaii conflictuale.2

7. Fac lucruri care mi plac cu adevrat.2

8. M simt obosit.4

9. Simt c nu m pot descurca pentru a-mi atinge scopurile propuse.3

10. M simt calm.2

11. Am prea multe decizii de luat.3

12. M simt frustrat.4

13. M simt plin de energie.1

14. M simt tensionat.`3

15. Problemele mi se adun cu grmada.3

16. M simt deseori presat de timp.2

17. M simt protejat i n siguran.2

18. Am multe necazuri (probleme).2

19. M simt presat de cerinele altor persoane.3

20. M simt descurajat.4

21. Sunt mulumit de mine nsumi.1

22. Mi-e team de viitor.2

23. Fac multe lucruri pentru c trebuie s le fac i nu pentru c mi plac.5

30
24. M simt criticat i judecat.3

Page
25. M simt fr griji.1

26. M simt epuizat mental.3

27. Nu pot s m relaxez.4

28. M simt copleit de responsabiliti.3

29. Am suficient timp pentru mine.1

30. M simt sub presiunea termenelor fixe.2

Chestionarul se numete Perceived Stress Questionnaire, a fost elaborat de Levenstein si colab.

(1993) i este un instrument relevant n stabilirea nivelului de stres perceput.

Cotarea se face astfel: pentru 8 dintre cei 30 de itemi, cota dat de subiect se inverseaz (1, 7, 10,
13, 17, 21, 25, 29). Scorul, cuprins ntre 30 i 120, permite ncadrarea subiectului n una dintre cele
3 categorii: stres redus, stres moderat i stres

Subiectii au scorul de 83 de puncte toti 4