Islamismul a fost fondat de profetul Mohamed, care a trit intre 570-632.

El a fost un
comerciant de succes in orasul Meca, oras aflat la intersectia unor mari rute comerciale din
Arabia, care gazduia si un loca de cult numit kabah, care era destinatia unor pelerinaje anuale
pe care le efectuau nenumratele triburi arabe. Ei venerau 32 de idoli. Profetul apartinea
clanului hashemite, insa Meca era dominata de celalalt trib important, quraysh. In jurul anului
610, el a inceput sa primeasca revelatii prin intermediul ngerului Gabriel. Aceste revelatii au
continuat de-a lungul intregii sale vieti si au fost codificate in Quran, care este cartea sfanta
fundamentala a Islamului; pe langa aceasta, invataturile profetului au fost codificate in asa
numitul Hadith care, impreuna cu Coranul, reprezinta principalele surse ale codului legislativ
islamic, Sharia.
Islamul este o religie milenarista, propovaduind sfritul lumii, venirea judecatii de
apoi si este o religie monoteista, in cadrul careia exista un singur zeu, Alah, care detine
puterea totala si transcendenta.
Conceptul principal al islamului este reprezentat de supunerea la vointa lui Alah,
cuvantul islam insemnand exact acest lucru.
In scurt timp, in anul 613, profetul a intrat n conflict cu tribul rival, iar in 622 are loc
Hijira, si anume migrarea profetului si a adeptilor sai de la Meca la Edina, care devine orasul
profetului si care era un oras agricol.
Anul 622 va deveni anul 1 al calendarului islamic si este privit ca anul de nceput al
comunitii mondiale islamice, cunoscuta sub numele de Umma, care provine din cuvantul
mama. Umma reprezinta o entitate religioasa politica si economica, in care fundamentala este
unitatea Tawhid. In religia islamica, toate lucrurile sunt unificate, toate aspectele vietii. El a
devenit astfel liderul politic si religios al unei comuniti de adepti devotati, care traiau dupa
un set de reguli codificate in Coran si care erau raspandite prin intermediul scolii islamice,
care ii invatau pe musulmani regulile de conduita atat in viata privata cat si sociala. In numai
10 ani, profetul a edificat toate triburile islamice din Peninsula Araba, care au devenit o forta
ce va intra ntr-o perioad de expansiune extraordinara. Dupa moartea lui a fost ales un
succesor calif, care a devenit conducator, dar nu si profet. In urmtoarea perioada, califii au
cucerit Siria, Palestina, Irak, Iran, portiuni din Asia centrala, Africa de Nord i Spania,
expansiunea lor oprindu-se in Frana. Al patrulea calif dupa profet a fost Ali, care a fost
contestat de Muawia, membru al clanului Quraysh. Adeptii lui Ali sunt cunoscuti si in
prezent drept Shiiti, in timp ce adeptii lui Hadid sunt Sunnyti. In anul 680 Yazid I l, fiul lui
Muawiya, l.a infrant pe Husayn, fiul lui Ali in batalia de la Karbala in Irak. Pana in zilele
noastre batalia este aniversata anual, marcand principala diviziune in cadrul islamului, aceasta
victorie asigurand dominatia Sunnytilor pana in zilele noastre. Sunnytii sunt dominanti in
Iran. Apogeul civilizatiei islamice a avut loc in sec 8, in timpul lui Haru al Rashid, care
conducea califatul din Bagdad, care era cel mai mare oras din lume in afara Chinei.

Principii fundamentale ale economiei islamice

Acestea deriva din Sharia si sunt supuse unor numeroase interpretari, existand dezbateri
intense intre diferitele scoli de gandire din interiorul islamului, care s-au intensificat in
ultimele decenii pe fondul fundamentalismului islamic, care a devenit o forta extrem de
importanta. S
Sistemul economic islamic este unul holistic, bazat pe 3 idei fundamentale:
1. Prima idee este unitatea divina Tawhid, care se refera la faptul ca intreaga
activitate economica trebuie sa fie in acord cu poruncile divine.
2. Khilafah sau vice regenta care se refera la ideea ca oamenii sunt partenerii lui
Alah in conducerea lumii si in managerizarea resurselor. Aceasta idee implica
fraternitatea universala, un concept central si fundamental.
3. Justitia sau Adalah, care implica preocuparea pentru bunastarea celorlali si
cooperarea pe care trebuie sa se bazeze activitatea oamenilor in toate
organizaiile economice.
Un concept fundamental de asemenea este si Zakat, care reprezinta in teorie o
activitate voluntara a tuturor adeptilor islamului, iar in practica este o taxa religioasa de
2.5% asupra tuturor formelor de avutie peste minimul de subzistenta si care a devenit un
istrument utilizat in redistributia avutiei de catre guvernele care au adoptat Sharia. O alta taxa
privind produsele agricole este Tithe, care reprezinta o taxa asupra veniturilor.
Printre tarile care au introdus Zakatul se numara Pakistanul, Arabia Saudita,
Malaezia si Sudanul. Exista de asemenea in Coran o serie de percepte despre taxele pe
aur si argint, pe animale etc. Toate sunt subiectul unor dezbateri.
In toate economiile islamice sunt apreciate harnicia si incheierea de intelegeri
corecte. De asemenea, bogatia acumulata prin munca grea este aprobata in cadrul
acestui sistem, insa cel care a acumulat-o trebuie sa se bucure cu masura de ea.
Angajatorii trebuie sa plateasca salarii juste si trebuie evitata risipa resurselor. Este
interzis alcoolul.
In islam jocurile de noroc si provocarea destinului sunt interzise. Operatiunile bazate
pe sansa sunt interzise. Utilizarea sansei se numete Gharar. In teorie, in conditiile in care
rezultatele unei afaceri nu pot fi predictibile, contractele nu trebuie semnate.