CAPITOLUL I

CONDIII NATURALE
1.1 Aezarea terenului

Municipiul Buzau este situat in partea central-estic a Romniei, n nord-vestul Cmpiei Buzului,
la o altitudine de 100 metrii, pe malul drept al raului Buzau. Orasul Buzau a fost declarat municipiu in
1968 iar in prezent este resedinta judetului Buzau avand aproximativ 145000 locuitori. Prima
mentionare documentara dateaza din 1372. In secolele 19 si 20 orasul cunoaste o dezvoltare economica
si culturala deosebita, fiind construite mai multe intreprinderi si constructii de o valoare arhitecturala
deosebita, unele din acestea fiind si in prezent considerate ca adevarate bijuterii ale mesterilor din acele
epoci.
Renumite pentru vinurile rosii si albe, (intre care Posada este un brand cunoscut), dealurile Buzaului pot
fi un prim popas in drumul catre principalele atractii ale zonei. Astfel in Buzau si in imprejurimile acestuia
se poate vizita: Castrul si Termele Romane de la Pietroasele, Rezervatia de sculptura taraneasca de la
"Fantana Rece", Tabara de sculptura Magura cu cele 256 de lucrari in piatra, Manastirea Ciolanu,
asezarile rupestre de la Alunis si Bozioru, Lacul Vulturilor din masivul Siriu, Cimitirul de la Cotorca,
declarat rezervatie de patrimoniu.
Buzaul este punct de plecare catre Vulcanii Noroisi de la Berca (in plina activitate) o rezervatie
botanica si peisagistica, intinsa pe 25 hectare ce reprezinta o atractie unica in lume. O rezervatie
geologica si paleontologica este cea de pe muntele de sare de la Badila, cunoscuta si sub numele Sarea
lui Buzau.
Singura activitate turistica desfasurata cu regularitate in Muntii Buzaului este cea legata de
vanatoare.

1.2 Condiii geologice

Teritoriul judetului este format din doua mari unitati structuralo-tectonice: geosinclinalul
carpatic si Platforma Moesica.

Geosinclinalul carpatic ocupa jumatatea nordica a judetului, si este divizat in doua zone
principale: zona flisului cretacic si paleogen si zona de molasa neogena. Zona flisului cretacic si paleogen
include unitatile de relief montane. Este alcatuita dintr-o alternanta de gresii,marne, argile, sisturi si mai
rar conglomerate, toate strans cutate sau faliate, formand uneori cute-solzi. Zona de molasa neogena
corespunde reliefului de dealuri si depresiuni subcarpatice. Este constituita din depozite paleogene, dar
mai ales miocene (marne, argile, gresii, nisipuri), strans cutate si faliate, si pliocen cuaternare (argile,
nisipuri, pietrisuri) monoclinale sau usor cutate.

Platforma Moesica, ce i se suprapune reliefului de campie, este formata dintr-un fundament

cristalin, fragmentat si scufundat la peste 5000 m adancime. Aceasta suporta o stiva groasa de depozite
sedimentare paleozoice, mezozoice si neozoice. Dintre acestea, formatiunile neozoice, respectiv cele
miocen-cuaternare, au cea mai mare pondere, fiind constituite din gresii, marne, argile, pietrisuri,
nisipuri si loessuri.

1.3 Condiii geomofologice

Masivul Ivneu

Culmea Ivneu orientata nordest sudvest, se afl la sud de Bsca RozileI i se mentine la circa 1000 m.
Cateva vrfuri mai importante formate din gresie depaesc aceasta valoare (Ivneu 1191 m, Arsenie 1115 m,
Varful Oii 1038 m, Zboiu 1114 m), iar n eile dintre ele nalimea oscileaz ntre 800 si 950 m [11]. Altitudinea
maxim - 1191 m - este n vrful Ivneu[12].

Pe versanii tuturor vilor datorit abundenei rocilor moi, plastice, alunecarile au o desfurare remarcabil. Se
impun n peisaj limbile de alunecare ce ocup aproape n intregime albia vilor i sectorul de obrie cu
nfiarea unor circuri largi. n locurile unde vile s-au adncit n gresii ele prezint cascade i chei.

La sud de vrful Ivneu exist un larg platou (Plaiul Nucului) la 850 950 m, martor dintr-o extins suprafa
de nivelare. Pe el se afl cteva suprafee cu rol de microdepresiuni, mai reprezentativ fiind aceea n care se
afla cantonat Lacul Mociaru. Aceasta a rezultat prin dizolvarea srii din adnc urmat de procese de tasare.

La contactul dintre munte i Subcarpai n bazinul vii Jgheabului - afluent al Slnicului, exist cteva platouri la
500 650 m unde sarea apare la zi. Dizolvarea a creat aici formecarstice de o frumusee i complexitate
deosebite[11].

Zona subcarpatic

Arealul este localizat n Subcarpaii de Curbur, orientarea ntregului areal fiind n general SV- NE. Aria
subcarpatic dintre Rmnicul Srat i Slnic este inclus Subcarpailor Vrancei, n timp ce arealul subcarpatic
cuprins ntre Slnic i rul Buzu este inclus Subcarpailor Buzului [13].

Limita nordic dintre Subcarpai i zona montan, urmrete marginea sudic a Pintenului Ivneu, n
lungul depresiunii de contact sau de flanc, ce se desfoar pe aliniamentul Sibiciu- Breti- Loptari,
dominat altitudinal n partea vestic de martorii de retragere ai abruptului montan Vrful Goi, Culmea
Vtraiului, Vrful Hoilor, Muchia Hoilor, Coastele Pinului, Vrful Malul Alb, Vrful Pietri [14].

Limita sudic[14] urmrete valea rului Buzu n partea de sud i sud-vest, pn la Spoca, avnd un
grad ridicat de despletire, dominnd alternana bazinetelor de eroziune cu sectoare nguste.

Grupa central subcarpatic[15] subcarpatic (Dealurile Botanului, ce aparine Subcarpailor Buzului),

este cuprins ntre vile Buzului i Slnicului i are altitudinile cuprinse ntre 400-820 m [12], cu maxime n
Dealul Blidiel (821 m) , vrful Piigoiul(806m), vrful Bocu (824m); n partea central vrful Botanul are 799m.
Eroziunea produsa de apele Srel, Blneasa, Sibiciu a dus la divizarea ntr-o serie de subuniti:

Dealurile Muscelului sunt delimitate de Blneasa, Sibiciu i Buzu.In componenta acestor dealuri
intra culmile Blidiel( 821m),Muchea (746m) i Ursoaia.

Dealurile Dalma sunt cuprinse ntre Srel i Blneasa.n partea central se afla vrful Botanului, iar
n partea de est Dealurile Dalmei care se continu cu Dealul Posobeti(707 m). Spre sud-est bazinetul
 Plopeasa se dezvolt pe un afluent al Srelului, iar ctre sud acesta se continu cu un culoar mrginit n
est de Muchia Florica cu vrful Muchia Stnii (449m).

Dealurile Bocului cuprind partea de nord-est a grupei centrale , avnd nlimi ce urc la peste 800m:
vrful Bocului (825m), Dealul Glodul (807m), vrful Piigoiul (806m). Aceste dealuri sunt fragmentate de
vile Slnicelului i Grabicinei n cteva subuniti. Partea central este ocupat de Dealul Bocului propriu-
zis, n partea de sud s-a dezvoltat bazinetul Pcurile, iar in nord se afl Dealul Piigoiul-Glodului. Acesta se
continu spre est cu Dealul Glodineasa. Din Dealul Piigoiului pornesc spre sud o serie de culmi joase,
care se extind intre vile Slnicelului i Sraelului. Este vorba de Dealurile Silitea i Dealurile Trestioarei,
care se caracterizeaz printr-o altitudine mult mai joas dect cele din jur (circa 500m), aprnd n
ansamblu ca o zon nalt depresionar.

Dealurile Pclelor sunt delimitate de Slnic i praiele Srel- Bligoasa. Au o direcie aproape nord-
sud i prezint dou culmi paralele ce se unesc la nord n dealul Tocilei( 598m).

Din grupa central face parte i culoarul depresionar Rteti-Scoroasa-Vintil Vod, care incepe din
Valea Buzaului de la satul Rteti i se ntinde pna la comuna Vintil Vod. Este delimitat de Dealurile
Dalmei, Bocului, Bisocii i Pclelor.

Se individualizeaz ca depresiuni interne (la contactul cu muntele) cu orientare E-V: Loptari n nord i
Ptrlagele la sud, iar ca depresiune extern (intracolinar) Policiori. Depresiunea Prscov incepe aproximativ
de la localitatea cu acelai nume i continu pn la Berca, unde valea schieaz o uoar ngustare impus
de traversarea anticlinalului Berca-Arbanai.

Grupa estic de dealuri (Dealurile Clnului, care aparin Subcarpailor Vrancei) [12] este delimitat de
vile Slnic i Rmnic. Aici se remarc dealurile Bisocii (970 m)la nord, Bljani (483 m), Budei si Capnii
(592 m) spre sud. Grupa se poate subdivide n dou mari subuniti: una nordica,formata din sedimente mai
vechi(mio-pliocene) i, o alta sud-estic format din depozite levantine i cuaternare, mai moi, cu suprafee
mari i expuse degradrii.

Dealurile Bisocii compun in ansamblu subunitatea nordica. Cele mai nalte vrfuri sunt Bisoca (970m),
Ulmuoru(943m), indrila (900m), iar spre sud Badicul (814m).

A doua subdiviziune este orientat nord-sud. Astfel Culmea Bljani situat ntre Clnu i
Slnic,ncepe cu dealul Crtnului(633m), i ajunge n dreptul localitii Bljani la 483m (vrful Bljani) i
486m (vrful Mare). Dealurile Budei se alungesc ntre Rmnic i Clnu naltimea lor crete ctre sud
unde atinge 637 m la Piatra Alb. Dealul Cpnei(591m) se afl ntre Rmnic i Rmna.

Alunecrile au o aciune puternica asupra versanilor i furnizeaz albiilor rurilor cantitai mari de materiale
erodate. Eroziunea se desfoar i prin procese intense de ravenare i de splare, accentuate de
despduririle din zon i de utilizarea necorespunzatoare a terenurilor. Procesele de eroziune sunt accentuate
de precipitaiile toreniale din timpul verii i de cantitile mari de ap rezultate n urma topirii zpezilor [9].

Trecerea de la Subcarpai spre la zona colinara se face lent la est de Buzau.

1.4 Condiii pedologice

Judetul Buzau se afla,prin pozitia sa geografica, in cadrul ariei de contact dintre domeniul
pedogeografic central-european si cel est-european, situatie reflectata in distributia zonala a solurilor.
In general,repartizarea solurilor, factorul primordial il constituie treptele de relief.

Solurile treptei montane se compun din podzoluri humico-feriiluviale si soluri brune argilo-humice,iar in
locurile acoperite cu pajisti apar solurile brune si brun acide de pajiste.Pe pantele accentuate se dezvolta
solurile brune acide,pe cand in locurile putin inclinate care permit mentinerea umezelii si chiar
dezvoltarea de sfagnete,apar podzoluri de destructie cu mult humus brut.La altitudini mai
mici(corespunzator padurilor de fag si fag cu rasinoase)intervine ca factor important si roca.Pe faciesul
gresiei de Tarcau se dezvolta solurile brune si brun acide mezobazice bogate in material scheletic cu un
grad de podzolire argiloiluviala redus.Faciesul de Kliwa,mult mai variat petrografic,permite dezvoltarea
unei game mai largi de soluri podzolice.In luncile raurilor principale(Buzau,Basca Mare,Basca
Rozilei,Siriu) se dezvolta soluri aluviale.

Solurile treptei subcarpatice se caracterizeaza printr-o varietate mai mare de tipuri si subtipuri.Solurilor
zonale ,impuse de altitudine si climat (brune si brune podzolite),li se interpun soluri intrazonale legate de
roca(rendzine si pseudorendzine),de panta si de umezeala mai accentuata,de microformele de
relief(soluri de lunca);sunt prezente si patrunderi ale solurilor de campie(in podisul Ramnicului,pe
pantele sudice ale subcarpatilor).

In nord,la contactul cu zona montana,se dezvolta solurile podzolice. La vest de valea Buzaului,in bazinete
depresionare,apar soluri negre de faneata si pseudorendzine.La est de Buzau,procesele de eroziune si
alunecarile au dus la aparitia,alaturi de soluri brune,brune galbui si argiloiluviale podzolite si a unor
soluri in diferite stadii de degradare.Prezenta rocilor cu un bogat continut in saruri determina,local,in
dezvolterea solurilor saraturoase(la Lopatari, valea Sibiciului,POliciori).Baza versantilor,constituita din
marne cu gipsuri si tufuri dacitice, este acoperita cu soluri brune de padure si pseudorendzine.In
piemontul Ramnicului,solurile formate pe nisipuri,pietrisuri si depozite loessoide fac trecerea de la cele
caracteristice dealurilor (soluri brune in diferite grade de podzolire) la cele specifice regiunii de campie
(cernoziomuri levigate).

Solurile campiei evidentiaza o succesiune de stadii si faze in procesul de solidificare a aluviunilor.Astfel

apar aluviuni, soluri aluviale, cernoziomuri tinere, cernoziomuri in diferite grade de levigare.Solurile
tipice - cernoziomurile levigate - se defasoara in toata regiunea.Spre est, locul acestora este luat de
cernoziomuri ciocolatii si castanii (soluri tipice stepei).Zona de divagare a Buzaului, prin prezenta stratului
acvifer aproape de suprafata, determina gleizari sau salinizari. Aici de formeaza cernoziomuri levigate de
faneata, lacoviste, iar in locurile lipsite de drenaj apar saraturi.Acestea din urma se gasesc in doua
sectoare: in sudul Campiei Ramnicului (in lungul vailor scurte, secate, dar cu ape freatice la mica
adancime) si pe Valea Calmatuiului. Pe nisipurile de la sud de Calmatui exista cernoziomuri levigate
nisipoase si nisipuri in solificare.

In judet exista si soluri ingropate si fosile, ce pot fi observate in deschiderile naturale create de Ramnic,
Calnau, Slanic, Buzau etc., la trecerea prin piemont, sau in fruntea teraselor; sunt cernoziomuri levigate
sau cernoziomuri tinere.Acoperirea lor s-a produs in perioade de aluvionare intensa sau de depuneri
importante de praf eolian sau levigat.

1.5 Condiii hidrologice

Principala artera hidrografica a judetului este raul Buzau, care izvoraste de pe versantul
transilvan al Ciucasului si curge pe o lungime de 175 km; suprafata de bazin este de 4083 km2 (intra in
judet cu o suprafata de 454 km2 si o lungime de 42 km). Pe teritoriul judetului are multi afluenti, dintre
care cei mai importanti sunt, pe stanga:

Bisca (suprafata de bazin = 772 km2 , lungime = 69 km),

Balaneasa (suprafata de bazin = 188 km2 , lungime = 28 km),
Saratel (suprafata de bazin = 191 km2 , lungime = 29 km),
Slanic (suprafata de bazin = 432 km2 , lungime = 65 km) si
Cilnau (suprafata de bazin = 207 km2 , lungime = 49 km)

Iar pe dreapta:

Siriu (suprafata de bazin = 104 km2 , lungime = 17 km),

Bisca Chiojdului (suprafata de bazin = 348 km2 , lungime = 39 km)
Niscovul (suprafata de bazin = 215 km2 , lungime = 31 km).

La reteaua hidrografica a judetului se mai adauga partile superioare ale raurilor Sarata, Rimnicul
Sarat si Calmatui.

Raul Sarata, afluent al Ialomitei, izvoraste din D. Istritei si are pe teritoriul judetului o suprafata de 544
km2 si o lungime de 47 km. Dupa ce traverseaza calea ferata Buzau - Mizil, panta raului scade mult, albia
majora se largeste treptat, fenomenul de atenuare fiind foarte puternic, in aval de confluenta cu
Naianca.

Rimnicul Sarat, afluent al Siretului, izvoraste din zona flisului paleogen, din muntele Furu (Cl. Musa
Mare) de la altitudinea de 1310 m si dupa ce primeste, pe partea stanga, afluentul Saratel, iese din jud
Buzau.

Raul Calmatui, afluent al Dunarii, isi are originea intr-o serie de izvoare situate la periferia conului
Buzaului. Pe teritoriul judetului Buzau, pe care il paraseste la Rusetu, are o suprafata de 670 km2 si o
lungime de 57 km. Debitul mediu multianual al Buzaului este de 6.50 m3 /s, la intrarea in judet si 29.5
m3 /s la iesire, afluenti mai importanti din punct de vedere al debitelor fiind cei situati pe partea
montana: Bisca (Qm = 11 m3 /s) si Bisca Chiojdului (Qm= 1.70 m3 /s), afluentii din zona inferioara avand
debite medii multianuale scazute (Slanicul Qm = 1.40 m3 /s si Cilnaul Qm= 0.55 m3 /s). Fenomene de
inghet se inregistreaza in fiecare an, avand durate medii de cca 60 zile la statia hidrometrica Nehoiu si
statia hidrometrica Banita pe Buzau, de cca 80 zile la statia hidrometrica Bisca Rusilei pe Bisca Unita si
cca 65 -75 zile la statia hidrometrica Potirnichesti, pe Cilnau. Podul de gheata apare mai rar, se
inregistreaza in circa 55% din ierni, cu o durata medie de 32 zile la statia Nehoiu. Lacurile sunt naturale
si artificiale. Cele naturale sunt mai numeroase, dupa originea cuvetei putand fi: periglaciare (cel mai
reprezentativ fiind L. Vulturilor din masivul Siriu), lacurile formate intre valurile de alunecare (grupul
lacurilor de la Joseni, Policiori, valea Grabicina, L. Odaile Badaila si L. Mlajet), lacuri de baraj natural
care se intalnesc in zona montana si in Subcarpati (L. Tilharilor de pe valea Hinsarul, lacurile de pe valea
Cosoca etc), ochiurile din craterele vulcanilor noroiosi (Piclele si Beciu), lacurile carsto-saline (grupul de
la Meledic, lacul de la Odaile) si limane fluviatile care se desfasoara in lungul vaii Buzaului in sectorul de
campie, cum sunt Amara si Balta Alba, primul fiind lac dulce, cel de-al doilea cu un bogat continut in
saruri si namol, ceea ce ii confera si valoare terapeutica. Lacurile artificiale sunt reduse ca numar.

1.6 Condiii climatice

Judetul Buzau apartine in proportie de 70% sectorului cu clima continentala (50% tinutului cu clima de
campie si 20% tinutului de clima de dealuri) si in proportie de 30% sectorului cu clima de munte.
Sectorului cu clima continentala ii sunt caracteristice verile foarte calde si uscate (cu precipitatii cel mai
adesea sub forma de averse si ierni reci, marcate din cand in cand de viscole puternice, dar si de
intervale de incalzire care provoaca topirea stratului de zapada. In sectorul cu clima de munte verile sunt
racoroase si cu precipitatii destul de bogate, iar iernile friguroase, cu strat de zapada stabil si de lunga
durata.

Temperatura aerului. Mediile anuale scad de la campie (10.50 C la Buzau si Rimnicu Sarat) catre culmile
muntilor, unde se cifreaza la mai putin de 4.00 C (pe varfurile cele mai inalte, chiar pana aproape de 2.00
C). Mediile lunii celei mai calde, iulie, depasesc 22.00 C in sectorul de campie si coboara la circa 10.00 C
in sectorul montan. Mediile lunii celei mai reci, ianuarie, indica aceeasi scadere a temperaturii de la
campie (-2.40 C la Buzau si -2.80 C la Rimnicu Sarat) catre culmile montane, unde se cifreaza la - 6.0
-8.00 C. Numarul anual al zilelor de inghet este mai mare de 100 la campie (104.5 la Buzau si 104.7 la
Rimnicu Sarat) si se apropie de 200 pe culmile montane inalte.

Precipitatiile atmosferice. Prezinta variatii substantiale de la un loc la altul, din cauza interactiunii
diferentiate a reliefului cu circulatia generala a atmosferei. Cantitatile medii anuale cresc odata cu
cresterea altitudinii: 423.3 m la Vilcelele, 512.1 mm la Buzau, 562.4 mm la Rimnicu Sarat si peste 1200
mm pe culmile montane cele mai inalte. Cantitatile medii lunare cele mai mari cad in iunie, ele totalizand
58.0 mm la Vilcelele, 80.0 mm la Buzau, 82.5 mm la Rimnicu Sarat si peste 160.0 mm pe culmile
montane inalte. Cantitatile medii lunare cele mai mici cad in martie (24.8 mm la Vilcelele, 25.6 la Buzau)
sau februarie (29.2 mm la Rimnicu Sarat si 60.0 80.0 mm pe culmile montane inalte). Stratul de zapada.
Se diferentiaza pe cele trei trepte de relief. Durata medie anuala creste dinspre regiunile de campie (36.8
zile la Buzau) catre culmile montane inalte (120 - 130 zile). Grosimile medii ating 6.8 cm in decada a doua
a lunii ianuarie la Buzau si cca 50.0 cm in februarie, pe culmile cele mai inalte ale muntilor
 Vanturile. Frecventele medii anuale inregistrate, la Buzau, indica predominarea vanturilor din NE
(25.4%), urmate de vanturile din SV (11.8%) si NV (9.3%). La nivelul culmilor montane inalte cele mai
mari, frecvente inregistreaza vanturile din sectorul vestic. Frecventa medie anuala a calmului la Buzau,
29.3% este datorata adapostului oferit de muntii invecinati. Pe culmile montane inalte, valorile
respective scad sub 10%. Vitezele medii anuale ale vantului oscileaza la Buzau intre 1.4 si 3.4 m/s, iar pe
culmile montane intre 2.0 si 6.0 m/s. La sfarsitul iernii si primavara devreme, pe versantii estici si sud-
estici ai muntilor, dar mai ales in zona de dealuri si de campie de la exteriorul acestora, se face simtita
prezenta vantului de tip fohn

1.7 Vegetaia

Relieful favorizeaza marea varietate a florei si faunei judetului, repartitia acestora putand fi
urmarita in functie de altitudine. Este de remarcat si interferenta, pe aceste locuri, a ariilor de raspandire
a unor specii caracteristice Europei sudice, vestice si estice. pe fondul general al provinciilor
biogeografice(dacica si pontica), aceste elemente s-au constituit in complexe si etaje biogeografice, in a
caror repartizare un rol de baza l-a avut structura reliefului.Se pot cita urmatoarele complexe :tufisurile
subalpine, padurile de rasinoase de tip borealcu predominarea neta a molidisurilor, padurile de tip
subatlantic din domeniul fagului, padurile de gorun si mixte de tip central-european(toate apartin
provinciei dacice);in campie se desfasoara stepa si silvostepa, prelungiri ale provinciei pontice.
ETAJUL SUBALPIN se desfasoara pe toate golurile montane, de la 1400-1450m in sus.Altitudinea
mica si slaba masivitate au facut ca numarul de specii caracteristice acestui etaj sa fie redus. Dintre
acestea, jneapanul(Pinus montana), smirdarul (Rhododendron kotschyi), salcciile pitice(Salix nana) apar
doar in cateva puncte.In schimb, ienuparul(Juniperus sibirica) este foarte extins in Siriu si Penteleu.Catre
etajul padurilor, pajistile se imbina cu arbusti si arbori izolati ce nu depasesc 4m inaltime si care datorita
vanturilor predominante pe anumite directii au aspectul unor steaguri.Pe aceste terenuri s-au instalat
formatii de iarba stancilor (Agrostis rupestris), paiusca (Festuca supina)si taposica (Nardus stricta),in
asociatii diferite, in functie de expunere, panta, sol si umiditate.Pe versantii puternic expusi vantului se
intalnesc licheni si muschi.In afara acestor specii se intalnesc numeroase plante cu flori viu colorate , care
schimba cromaticul pajistilor:stanjenelul de munte, garoafa , gentiana toporasul de munte.

Domeniul subalpin buzoian este mai putin populat cu animale,in special datorita dimensiunilor
reduse si mai ales prezentei omului.Totusi, printre tufe de ienupari sau afina vietuiesc numeroase
pasari:cinteza alpina(Montifringilla nivals),fasa alpina(Anthus spiroleta), pietrarul, sturzul de piatra,
ulii.Pe stanci se intalnesc cateva specii de reptile:vipera comuna, soparla de munte.Vara, seara sau
dimineata, dar uneori chiar ziua, in jurul stanelor dau tarcoale ursii si lupii.Lumea animala este intregita
de numeroase specii de fluturi, gasteropode etc.

ETAJUL CONIFERELOR se remarca prin predominarea molidului (Picea excelsa).Secundar se

adauga bradul(Abies) si unele exemplare de pin si tisa. Padurile de molid pure sunt limitate ca suprafata
si apar doar in Siriu si Penteleu.Ele sunt in amestec cu fagete si se desfasoara de regula intre 1200-
1400m.Molidisurile sau bradetele pure apar la peste 1400m.Structural, in molidisurile pure(Penteleu) se
intalnesc numerosi arbori foarte vechi(300-400 ani).Solul scheletic, acid, umed, permite dezvoltarea unor
specii de plante ierboase (pedicuta, macrisul iepurelui, clopotelul).

Pajistile sunt bogate in graminee alaturi de care se intalnesc rugi de zmeura si mure, fragi,
numeroase specii de viorele, clopotei, ciubotica cucului.In lungul apelor si in general in locurile umede
vietuiesc cateva specii de muschi, piciorul cocosului, izma, iar in microdepresiunile din spatele valurilor
de alunecare formatiuni turboase.

In afara unor specii de nevertebrate prezente in litiera acestor paduri, majoritatea lumii animale este
comuna etajului de conifere si celui de foioase.

ETAJUL FOIOASELOR se subdivide in cateva subetaje:

Subetajul fagului se desfasoara intre 700 si 1250- 1300m, dar se extinde in asociere cu gorunul si in afara
acestor limite.Extensiunea padurilor de fag compacte si pure spre sud subliniaza cel mai bine in peisaj
contactul dintre zona subcarpatica si cea montana pe aliniamentul: Chiojd-Sibiciu-Lopatari.Predomina
evident padurea de fag, in asociatie cu aninul(Alnus incana), mesteacanul, paltinul(Acer
pseudoplatanus), ulmul si cu arbustii.In general, arbustii(alunul, tulchin, soc negru si rosu), apar in
arealele despadurite si lipsesc complet in interiorul padurii de fag.

In zonele defrisate recent se dezvolte asociatii cu parusca, fragi, zmeura, mure.Treptat ele sunt
inlocuite de paduri de tranzitie cu specii iubitoare de lumina(plopi, salcii, mesteceni),iar intr-o faza
inaintata de refacere a padurii, de catre fagi.

Lumea animala este bogata, conditiile de viata din padurile de fag si molid fiind deosebit de
favorabile.Se poate remarca existenta catorva "strate" de viata animala, incepand cu solul si frunzarul
bogat in insecte, viermi, moluste, miriapode si terminand cu coronamentul arborilor, in care isi duc viata
pasari, insecte si unele mamifere. In padurile buzoiene se in talneste frecvent cerbul,alaturi de porci
mistreti,veverite, rasi, jderi.Pe potecile cele mai intunecate sau in zmeurisuri poate fi intalnit ursul brun
carpatic, la care se adauga lupul vulpea, iepurele, soarecele de padure, precum si numeroase
pasari(ieruncile, cocosul de munte, mierlele, privighetori, ciocanitoarea si unele specii de vulturi).

Subetajul gorunului corespunde zonei subcarpatice.Padurea este dominata de gorun , dar nu

lipseste nici fagul, in special in zonele inalte sau in locurile umbroase.In asociatie cu aceste doua specii
cresc mesteacanul, plopul si arinul.Arbustii (catina, jneapanul) se imbina cu plantele ierboase(festuca,
barboasa, firuta, mojdreanul. scumpia, liliacul).In zona Vulcanilor noroiosi se intalneste gardurarita,fiind
singurul loc din Europa unde creste aceasta planta.

Unele conditii topoclimatice specifice, impuse de manifestarea efectului de fohn in Subcarpatii

de curbura si de orientarea spre SE a pantelor au permis pastrarea unor elemente termofile
submediteraneene.

In arealul subetajului gorunului sunt frecvente specii de animale existente si in subetajele

anterioare , dupa cum unele provin din stepa si silvostepa.Dintre mamifere amintim:veveritele,
caprioarele, rasii, lupii iepurele.Numeroase sunt speciile de pasari(mierla, sturzul, potarnichea, ciocarlia,
pitigoiul), reptile(sarpele orb, soparla), batracieni, insecte.

SILVOSTEPA ocupa aproape jumatate din suprafata judetului si se desfasoara in campie, pe

glacisul Istritei si piemontul Ramnicului. Limita dintre etajul padurilor de deal si silvostepa nu poate fi
redusa la o linie, ci la o zona de tranzitie.Aceasta zona se remarca prin abundenta stejarului pufos,
concentrarea stejarului brumariu in bazinul Slanicului, prezenta relativ mare a gorunului, precum si a
unor elemente termofile.Contactul dintre silvostepa si stepa se desfasoara in etajul judetului in lungul
unei linii ce ar trece prin apropierea localitatilor Padina, Rusetu, Galbenu, pe la NV de lacurile Amara
Balta Alba.

Caracteristica padurilor silvostepei o da tipul de padure de amestec de stejar pedunculat si stejar

brumariu si pufos, pe solurile compacte, cu exces de umiditate.Flora de arbusti este bogata si variata.Sub
aceste paduri vegeteaza si porumbarul, sangerul,socul, murul.

La contactul dintre silvostepa si stepa , pe nisipurile de la sud de valea Calmatuiului, exista palcuri si
exemplare razlete de stejar brumariu, paducel, migdal pitic, iar dintre ierburi adesea Stipa capillata.

STEPA se desfasoara numai in SE judetului, pe suprafete restranse, reprezentand ultimele

prelungiri ale subzonei de stepa pontica.Astazi, elementele xerofite tipice, datorita luarii in cultura a
terenurilor, apar doar pe suprafete mici,in lungul vailor sau pe unele izlazuri comunale.Vegetatia ierboasa
este compusa din graminee:paius, firuta, negara, pir crestat, precum si trifoi, mazarichea.Pe malurile
abrupte ale vailor s-au pastrat tufisurile cu porumbar, visin de stepa, migdalul pitic.

Fauna din stepa si silvostepa este reprezentata in special din rozatoare, pasari si
insecte:soarecele de camp, popandaul, iepurele de camp, prepelita, potarnichea, graurul,dintre
insecte:lacustele,cosasii,greierii.

Vegetatia azonala din stepe si silvostepa buzoiana este legata de existenta saraturilor, a
terenurilor cu nisipuri si a luncilor largi.

In lungul Buzaului, Calmatuiului, pe solurile bogate in saruri, s-a dezvoltat o vegetatie formata
din plante halofile:saracica(Salsola soda), branca(Salicornia herbaceea),etc.

Pe nisipurile de la sud de Calmatui, alaturi de plantele psalmofile specifice(Polygonum

arenarium, Tribulus terrestris,etc.)exista si elemente adaptate din zonele vecine(Obsiga, trifoiul, gusa
porumbelului).

In luncile Buzaului, Ramnicului si uneori in lungul vailor mai mici, s-au dezvoltat zavoaie formate
din ulmi, plopi, salcii, catina.Trecerea de la zavoaie la vegetatia zonala se realizeaza prin padurile de ulmi
cu elemente din fasiile vecine.In zavoaie fauna este mult mai bogata, in special in pasari si insecte.
 CAPITOLUL II

2.1Amplasarea n intravilan
Comuna se afl n nordul judeului, n Munii Buzului, pe valea Slnicului.
Comuna este deservit de oseaua judeean DJ203K, care o leag spre sud
de Cernteti i Mrcineni (DN2, lng Buzu), i spre nord de Loptari. Din acest
drum, pe teritoriul comunei se ramific i alte drumuri judeene: DJ204M, drum
afectat n 2010 de o viitur, duce spre nord ctre Bisoca, iar DJ102F trece nite
dealuri ctre valea Srelului i duce mai departe de-a lungul acelui ru
ctre Berca (DN10).

2.2Justificarea amenajrii
Am amenajat acest gradin individual n locul vechii locuine, cu scopul de a
crea un peisaj placut ochilor, dar in acelasi timp sa poata fii folosit si in alte scopuri.(de
ex: teren de tenis, gradin de legume,plantaie pomicol i viticol, iaz pentru pescuit,
etc).

2.3 Mrimea localitii

Comuna Mnzleti se ntinde pe o suprafa de 9470 ha (94,7 km 2 ), si
conform recensmntului efectuat n 2011, populaia comunei Mnzleti se ridic la
2.591 de locuitori, n scdere fa de recensmntul anterior din 2002, cnd se
nregistraser 3.026 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt romni (98,03%).
Pentru 1,97% din populaie, apartenena etnic nu este cunoscut. Din punct de
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodoci (97,99%). Pentru 1,97%
din populaie, nu este cunoscut apartenena confesional.

2.4 Posibiliti materiale de execuie

Procurarea materialelor s-a facut de la firme specializate in domeniu.

Gazonul i florile perene i anuale-(http://www.gradinispeciale.ro)
Arbuti i arborii ornamentali - (http://www.gardenstore.ro/plante/arbori-si-arbusti)
Pomi fructiferi - (http://pomifructiferi.com)

CAPITOLUL III
MEMORIU JUSTIFICATIV

3.1 Justificarea principiilor de proiectare i a soluiilor propuse

 Am realizat amenajarea acestei gradini individuale peisagere in scopul folosirii ei
atat pentru aspectul frumos, dar i pentru a o utiliza in scopuri practice) de plantat
legume, pomi fructiferi, de a amenaja lacuri).

3.2 Justificarea vegeteiei propuse

Bradul argintiu - Abies concolor este un brad originar din Europa, al crui
areal este limitat de Munii Pirinei, la nord de Normandia, la est de Munii
Alpi i Munii Carpai, pn n sudul Italiei i nordul Serbiei, unde s-a integrat
alturi de bradul bulgar. Este un conifer masiv, verde tot timpul, crescnd pn la
4050 m (rar 60 m) nlime, cu diametrul trunchiului de pn la 1,5 m. Cel mai
mare copac msurat a fost de 68 m nlime i avea o grosime a trunchiului de
3,8 m. Se ntlnete la altitudini ntre 3001700 m (n general peste 500 m), pe
muni unde precipitaiile depesc 1000 mm.
Magnolia - Magnolia L. gen de planta care aparine familiei Magnoliaceae.
Frunzele sunt simple cu marginea ntreag sau rar-lobat, acute, scurt-peiolate,
alterne, caduce sau persistente si ovale.Florile sunt mari, solitare, hermafrodite (cca
12 foliole, numr mare de stamine i stile), de culoare roz, alb, purpur, albastru sau
verzi-glbui.Fructul este compus , n form de con.
Stejarul - Quercus robur) este un arbore din zona temperat, nalt, cu ramuri
puternice, noduroase, coroan larg i bogat. Scoara stejarului este de culoare
brun-negricioas, aspr, adnc brzdat, adpostind adesea o micro-faun activ
(n special furnici i anumite specii de gndaci). Frunzele sunt lobate, cu 4-8 perechi
de lobi. Peiolul este scurt (48 cm). Stejarul nflorete n luna mai. Fructul este
o achen denumit ghind. Se ntlnete mai ales la cmpie i n zonele colinare,
foarte rar la deal. n afar de pdurile curate de stejar, numite stejrete, stejarul se
gsete i n amestec cu alte foioase, n aa-numitele pduri de leau.
Fagul - Fagus sylvatica esta este un arbore de mrimea I, capabil de a
ajunge la nlimi de 40 m i 2 m diametrul trunchiului, dei de obicei el are 2535 m
nlime i diametrul trunchiului pn la 1,5 m. Este nalt, impuntor, cu scoara
neted, cenuie-albicioas. Un puiet de 10 ani va avea circa 4 m nlime. El are o
durat de via de la 150 la 200 de ani, dei uneori triete pn la 300 de ani. Are
muguri fusiformi, ascuii, iar frunzele n general ovale. Florile sunt unisexuate
monoice. Fructul, numit jir, este o achena trimucheata, acoperit de o scoar
epoas. nflorirea are loc n luna mai. Crete n special la deal i munte, dar poate fi
ntlnit - sporadic - i la cmpie, mai ales n regiunile nordice ale Romniei. n trecut
forma o pdure ntins din Carpai pn departe n Rusia de astzi.

Mesteacnul - Betula pendula din genul Betula, n familia Betulacee, nrudit cu

familia fagului/stejarului, Fagaceae. Acetia sunt n general copaci sau arbuti de talie mic
spre medie, cu o coaj alb caracteristic, care cresc mai ales n clima temperat nordic.
Frunzele sunt simple, i pot fi dinate sau lobate. Fructul este o samar, cu toate c aripile
acesteia pot lipsi, la anume specii. Diferena ntre mesteacn i anin (genul Alnus) este c
amenii (miorii) femeli nu sunt lemnoi i la maturitate cad i las loc seminelor, spre
deosebire de miorii de anin, lemnoi i n form de con.

Denumirea mesteacnului vine din latinul mastichinus. Denumirea tiinific a

genului, Betula, este tot din limba Latin. Mesteacnul reprezint sursa de hran pentru un
numr mare de larve ale genului Lepidoptera

Nucul - Juglans regia L., este un arbore din familia Juglandaceae, rspndit n
zona temperat i mediteranean, att ca flor spontan, ct i n culturi. i are originea n
zona geografic ntins din Balcani spre est, pn n Himalaya i sud-vestul Chinei. Cele
mai mari pduri se afl n Krgzstan, unde copacii se dezvolt extensiv, n pduri aproape
exclusiv de nuc, la altitudini de 1.0002.000 m (Hemery 1998) mai ales la Arslanbob, n
provincia Jalal-Abad.

Alunul de padure - Corylus avellana, este un arbust, care face parte din
familia Betulaceae. El are o nlime de 5 m, are frunze care cad toamna. Fructele sale
fiind cunoscute de mii de ani ca fructe comestibile. Alunele aflate n comer provin de la
Corylus maxima, un arbust nrudit cu el. Specia Epitheton avellana, este amintit deja n
antichtate ca arbust cultivat n regiunea oraului antic Abella, (azi Avella) aflat aproape
de Vezuviu, n provincia Avellino din Campania.

Prunul - Prunus domestica este un arbore fructifer din familia rozaceelor. Fructele
sale crnoase, de culoare albastru nchis sau glbui, i gsesc multiple ntrebuinri n
industria alimentar, pentru conserve sau gemuri, fiind consumate i n stare proaspt.
Dar cea mai cunoscut utilizare este pentru fabricarea rachiului, uneori fiind i depozitat n
butoaie fabricate din lemnul acestuia. Fructele sale imature sunt uneori ntrebuinate n
combinaie cu murturi. Crete n zone de nalt fertilitate, preferabil deluroase. Soiurile
sale cele mai rezistente sunt: cioreti, corcodane, vinete i grase (denumiri regionale)

Mr - .Malus domestica o specie de plante din familia Rosaceae. Aceast specie

cuprinde ntre 44 i 55 de soiuri, care se prezint ca pomi sau arbuti. Varietile de mr
cresc n zona temperat nordic din Europa, Asia i America de Nord, printre acestea
existnd un numr mare de hibrizi.

Cea mai rspndit form a mrului este mrul de cultur.

 Pr - Pyrus comunis numit n unele regiuni i prsad (Moldova), este un arbore cu
frunze cztoare din familia Rosaceae, care crete pn la 1020 m nlime i al crui
fruct este para. Triete n medie 65 ani, n cazuri excepionale poate ajunge la 400. Are
rdcin lemnoas i profund, trunchiul drept, culoare gri cu coaja crpat, frunze ovale
pn la 10 cm lungime, cu contur verde nchis. Florile sale sunt albe sau roz cu petale de
1,5 cm, iar fructul este comestibil.

Via de vie - Vitis vinifera este o specie de plante din genul Vitis, familia Vitaceae,
originar din regiunea mediteranean,Europa Central i sud-vestul Asiei,
din Maroc i Spania pn n sudul Germaniei n nord i n est pn n nordul Iranului.[1]

Vi de vie este o lian care poate atinge o lungime de 35 m. Frunzele alterneaz, sunt
lobate palmat i au o lungime i lrgime de 520 cm. Fructule este o bac, boabele
respective dezvoltndu-se ntr-un ciorchine cunoscut sub numele de strugure. Boabele, la
specia slbatic au un diametru de circa 6 mm, iar cnd se coc dobndesc o culoare
purpurie nchis spre negru; la speciile cultivate, de regul, boabele sunt mult mai mari, de
pn la 30 mm lungime i pot avea diverse culoari: albe, alb-glbui, alb-verzui, roii sau
purpurii. Specia slbatic crete de obicei n pduri umede i pe malurile apelor curgtoare.

Salcia curgtoare - Salix L.este un gen de plante din familia Salicaceae, cuprinznd
arbori, arbuti sau subarbuti cu lujeri elastici i frunze cztoare. Plantele din genul salix
sunt cunoscute n Romnia sub numele generic de salcie, respectiv rchit. Numele
popular de "salcie" provine n limba romn din latinescul salix.

Arborele Iudei - Cercis siliquastrum este un arbore exotic de circa 10 m, din

familia leguminoaselor, originar din sudul Europeii vestul Asiei, cultivat ca plant
ornamental n Romnia, ale crei flori roz apar n buchete pe trunchi i pe ramuri. Potrivit
legendei, acesta este copacul de care Iuda Iscarioteanul s-ar fi spnzurat dup trdarea
lui Isus Hristos.

Begonie - Begonia serperverens este o plant peren, erbacee cu tulpina scurt sau
lipsete; frunzele mari (20-30 cm lungime), cordiforme, asimetrice la baz, palmate, peioli
cu peri perpendiculari, limbul cu o zon argintie circular, situat ntre margine i centru;
florile mici, palid-roz, dispuse cte 4-5 n dichazii; fructul capsul triaripat, cu una dintre
aripi mai dezvoltat.

Urechea iepurasului - Bupleurum chinense si face parte din familia Apoaceae sau Apiacee.
Creste in special in regiunile cu clima rece si temperata, prefera locurile stancose si pajistile cu sol uscat.
Are radacina viguroasa, tulpina inalta de pana la 1 m, cu ramificatii, frunzele sunt lanceolate, elipsoidale,
verzi, cu nervuri bazale, de obicei sunt adunate intr-o rozeta bazala, iar florile formeaza inflorescente
umbelate, sunt hermafrodite, mici, corola are petale scurte si groase, de culoare galbena si contin cate 5
stamine. Polenizarea florilor este facuta de insectele din genul cleoptera, lepidoptera si diptera. Fructele
plantei sunt de forma unor achene ovale cu multe nervuri pe suprafata exterioara, unele mai proeminente
sau altele mai putin evidente.

Cotoneaster - Cotoneasterhorizontalis este un arbust tarator originar

din Asia, foarte cunoscut si preferat in gradini. Frunzele sunt mici, lucioase, de
culoare verde-inchis care toamna capata o nuanta spre rosu-portocaliu , care
prezinta lastari arcuiti, puternic parosi in faza tanara, cu frunze ovale de 1-2.5
cm lungime. Florile sunt de culoare roz- rosii sau albe, infloresc in luna mai-
iunie si produc fructe abundente, culoare rosii lucioase, avand o forma sferica,
de aprox.6 mm.
Deuie - Deutzia scabra sunt arbusti cu crestere de tufe mici si mijlocii.
Frunzele sunt paroase, glabre, ovale sau oblong-lanceolate si dintate. Florile sunt
albe, alb cu roz carmin, mici grupate in raceme erecte si apar in mai-iunie.
Inmultirea se efectueaza prin butasi, primavara. Plantati in rasadnite, butasii
dezvolta foarte repede radacini (7-14 zile), dupa care se planteaza in ghivece si,
apoi in aer liber.

Tuia - Thuja orientalis este o familie care cuprinde arbori sau arbuti rinoi,
cu frunze persistente, de obicei solziforme, uneori aciculare, cu dispoziie opus
sau verticilat i flori unisexuate mici. Florile mascule sunt formate din numeroase stamine
peltate cu filamente scurte i antene i de obicei cu 3-5 saci polinici. Florile femele, de
forma unor muguri, sunt grupate n conuri, formate din puine carpele, opuse sau spiralate,
avnd la baz 2-20 ovule, erecte. Embrionul are de obicei dou cotiledoane. Cuprinde
plante decorative (ex. chiparosul) cultivate prin parcuri, grdini publice i particulare, cimitire
i unele plante importante pentru industria lemnului i industria farmaceutic (ex. arborele-
vieii, ienuprul).

Buxus - Buxus serpervirens se mai numete i bangiu, bnule, bucel, cimieriu,

celtaic, coacze, drogonite, iedere, lemnul domnului, merior turcesc, poapagan, puspan,
pospang, simisir, sospain, verdea. Arbust toxic, nalt, pn la 5-6 m este cultivat n grdini
sau parcuri ca plant ornamental. Este foarte pretenios n ceea ce privete solul. Tulpina
sa este format dintr-un lemn foarte dens i omogen fiind foarte ramificat, iar coroana
foarte dens. Frunzele sunt opuse, mici, pieloase, eliptice sau ovate. La vrfuri ele sunt
optuze sau emarginate, pe faa superioar lucioase (verde-nchis), iar pe cea dorsal mate
(verzi-glbui).

CAPITOLUL IV
CALCULUL TEHNICO-ECONOMIC
4.1 Lista materialelor necesare

Nr. crt Specia Den. popular Nr. exemplare Pre unitar Valoare total
(lei)

1 Abies concolor Brad argintiu 2 135 270

Buxus
2 Buxus 8 30 240
sempervirens

3 Betula pendula Mesteacn 4 131. 524

Cercis
4 Arborele iudei 4 100 400
siliquastrum
Corylus
5 Alun 2 120 240
avellana
Cotoneaster
6 Cotoneaster 4 20 80
horizontalis
Catalpa Stejar rou
7 1 320 320
bignonioides american
Deutzia
8 Deuie 3 22 66
hybrida

9 Fagus sylvatica fag 2 15 30

Hibiscus
10 Hibiscus 10 33 330
syriacus
Hidrangea
11 hortensie 20 40 800
arborescens
Laburnum
12 Salcm galben 3 16 48
anagyroides

13 Rosa spp. Trandafiri 20 5,5 120

Magnolia
14 Magnolie 3 100 300
soulangiana
 15 Salix sp. Salcie 4 25 100

16 Syringa vulgaris Liliac 3 15 45

Thuja
17 Tuie ocidental 7 48 335
occidentalis

18 Abies sp. Brad 2 14 28

4.2 Deviz de nfiinare i de ntreinere

Valoar
Valoare e
Simbol Denumirea Unitate
manoper/ Cantit.
de pre articolului de msur Total
UM (lei)
(lei)

A. PELUZE

Mobilizarea manual a 1000 53

m.p
TSH04D1 solului n teren tare, 53 mp
nivelare i finisare

Aternerea uniform a 500 19,5

stratului de pmnt mp
m.p
TSH05B1 vegetal pe teren 39
orizontal n strat de 20
cm

Administrat 2
ngrminte chimice tona
212
TSH13B1

300 kg/ha

Semnat gazon pe 500

suprafee orizontale 100m.p.
TSH09A1 128
sau pant <30% (40
g/m2)
 Semnat gazon pe
100m.p.
TSH12A1 suprafee orizontale cu 137223
pant >30% (40 g/m2)

Udarea suprafeelor cu
furtunul de la hidrani 100 m.p.
17311
TSH14A1

(20 ori)

Cosirea gazonului cu 100 m.p.

TSH14A2 6597
motocositoare

B. PLANTAII
m.c.
TSH17C1 Spat gropi poligonale 72649
buc.
TSH124C1 Plantat arbori foioi 27893
buc.
TSH24A1 Plantat arbuti foioi 9421
buc.
TSH24 Plantat arbori rinoi 181292
buc.
TSH25B1 Plantat arbuti rinoi 39056

Udat plantaii cu m.c.

TSH27A1 26389
furtunul (20 ori)
buc.
TSH24B1 Plantat trandafiri 135090

Plantat flori de talie 100 buc.

TSH30A1 66738
mic

Plantat flori cu 100 buc.

TSH30B1 104843
nlimea >15 cm

Plantat flori perene cu 100 buc.

TSH30C1 101545
balot

Udat suprafee floricole

m.p.
TSH12A1 i trandafiri (cu 17311
furtunul, de la hidrani)
-
TOTAL -

Simbol Denumirea Unitatea Pre unitar Cantit. Valoar

de pre articolului de msur total e

(lei) Total

(lei)

1. 2. 3. 4.

Sv C1 Administrarea
ngrmintelor
chimice:
a1 ha
n teren lucrat 14 2000 2800
b1 manual 112300 0 0

Sv C3 Administrarea
substanelor chimice
pe peluze i rabate
folosind aparate de
mn.

a1 Se adaug costul
substanei. ar
b1
prin prfuire 9700

prin stropire 8650

Sv C4 Plivirea gazonului. ar 38500

Sv C5 Plivirea i splugirea ar 135800

rabatelor de flori.

Sv C6 Cosirea manual a
peluzelor cnd terenul
este neacoperit de
plantaii, n teren
orizontal sau pe:
ar
pante pn la 15 13950

a1
Sv C9 Tunderea bordurilor m 950
sau chenarelor din
Buxus

Sv C10 Tunderea ornamental 550

a gardurilor vii din
m2
arbuti i a
aliniamentelor din
arbori

Sv C12 Tierea de corecie la

arbori i arbuti:

pn la vrsta de 10 ani 11200

a1 buc.
peste vrsta de 10 ani 15200
b1

https://ro.wikipedia.org/wiki/Geoparc_inutul_Buzului#Geologie
http://hasdeu.3x.ro/fauna.htm
http://www.ghidulprimariilor.ro/list/cityHallDetails/PRIMRIA+MNZLETI/39438