In cadrul Curtii Internationale de Justitie intalnim urmatoarele actiuni:

A. Aciuni ndreptate direct mpotriva statelor membre sau mpotriva unei

instituii, organism sau agenii a Uniunii Europene

Curtea se pronun asupra aciunilor ndreptate mpotriva statelor sau a

instituiilor pentru nendeplinirea obligaiilor pe care le au n temeiul dreptului Uniunii
Europene.

1. Aciuni n constatarea nendeplinirii obligaiilor mpotriva unui stat membru.

Aceste aciuni sunt intentate:

- fie de ctre Comisie, dup o procedur preliminar (articolul 258 din Tratatul
privind functionarea Uniunii Europene): statului i se acord posibilitatea de a formula
observaii i un aviz motivat;

- fie de un stat membru mpotriva unui alt stat membru, dup sesizarea Comisiei
(articolul 259 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).

Rolul Curii in cazul unei astfel de actiuni este:

- s confirme c statul n cauz nu i-a ndeplinit obligaiile, caz n care acesta este
obligat s ia msuri pentru a pune nentrziat capt nclcrii;

- in cazul n care, n urma unei aciuni subsecvente formulate de Comisie, constat

c statul membru n cauz nu s-a conformat hotrrii sale, Curtea i poate impune o
sanciune financiar (plata unei sume forfetare i/sau a unor penaliti cu titlu
cominatoriu), al crei cuantum este stabilit de Curte pe baza unei propuneri a Comisiei
(articolul 260 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).

2. Aciuni n anulare sau n constatarea abinerii de a aciona, ndreptate mpotriva

instituiilor comunitare

Ca si obiect intalnim cazurile n care reclamantul cere anularea unei msuri

considerate contrare legislaiei Uniunii Europene (aciuni n anulare: articolul 263 din
Tratatul privind functionarea Uniunii Europene) sau cazuri de nclcare a dreptului
Uniunii Europene, atunci cnd o instituie, un organism, un oficiu sau o agenie s-a
abinut s acioneze (articolul 265 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene).

Sesizare: aciunile pot fi formulate de statele membre, de instituii i de orice

persoan fizic sau juridic, atunci cnd este vorba de o msur (n particular, un
regulament, o directiv sau o decizie) care le privete direct, adoptat de o instituie, un
organism, un oficiu sau o agenie a UE.

Rolul Curii: Curtea declar actul nul i neavenit sau constat nendeplinirea
obligaiei de a aciona, caz n care instituia n culp este obligat s ia msurile necesare
pentru a se conforma hotrrii Curii (articolul 266 din Tratatul privind functionarea
Uniunii Europene).

3. Alte aciuni directe

Deoarece Tribunalul este competent s judece n prim instan toate aciunile

menionate la articolele 263, 265, 268, 270 i 272 din Tratatul privind functionarea
Uniunii Europene, Curtea de Justiie este sesizat exclusiv cu aciuni formulate mpotriva
deciziilor Comisiei de impunere a unor penaliti asupra firmelor (articolul 261), precum
i cu aciunile prevzute n Statutul Curii de Justiie (Statutul Curii de Justiie a Uniunii
Europene, modificat prin Regulamentul (Uniunea Europeana, Euratom) nr. 741/2012 al
Parlamentului European i al Consiliului din 11 august 2012).

B. Aciuni indirecte: excepia de nelegalitate invocat n faa unei instane

naionale (articolul 267 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene hotrri
preliminare)

n mod normal, dac este necesar, instana naional aplic ea nsi dreptul
Uniunii. Cu toate acestea, atunci cnd o chestiune de interpretare a legislaiei este
invocat n faa unei instane naionale, aceast instan i poate solicita Curii de Justiie
o hotrre preliminar. Dac este vorba de o instan de ultim grad, sesizarea Curii este
obligatorie. Instana naional prezint n general ntrebrile legate de interpretarea sau
validitatea unei dispoziii din dreptul Uniunii Europene sub forma unei decizii judiciare,
n conformitate cu normele procedurale naionale. Grefa le comunic cererea prilor
avnd calitate procesual n aciunea formulat la nivel naional, precum i statelor
membre i instituiilor Uniunii Europene. Acestea i pot prezenta Curii de Justiie
observaii scrise n termen de dou luni.

C. Competen n al doilea grad de jurisdicie

Curtea este competent s judece recursuri limitate la motive de drept formulate

mpotriva hotrrilor Tribunalului. Recursul nu are efect suspensiv.

Curtea este, de asemenea, competent s controleze jurisdicional deciziile

Tribunalului.

n cazul n care recursul este considerat admisibil i fondat, Curtea de Justiie

anuleaz hotrrea Tribunalului i se pronun ea nsi n cauz, sau retrimite cauza
Tribunalului, care este inut de Decizia pronunat de Curte n recurs.

Ca si concluzie, competenta Curtii poate fi contenciosa atunci cand solutioneaza

diferente dintre state, si consultativa, cand acorda avize consultative.

Competenta Curtii poate fi contencioasa atunci cand solutioneaza diferende dintre

state si consultativa, cand acorda avize consultative.

Facand referire la competent contencioasa a curtii, acesta poate, la randul ei, sa fie
analizata sub 2 aspecte: al subiectelor de drept international care compare in fata sa
competenta ratione personae si al litigiilor care I se supun - competenta ratione materiae.

Jurisdictia obligatorie a Curtii poate fi acceptata printr-o declarative prealabila

formulate de orice stat interest care este parte la Statutul Curtii, iar acceptarea prealabila a
jurisdictiei are efecte numai pe baza de reciprocitate, adica numai daca litigiul exista intre
state care au formulat declaratii prealabile.

1.4. Jurisprudenta

Curtea Internationala de Justiie s-a dovedit a fi un factor extrem de important, al

integrrii europene.
 Prezentam, mai jos, cateva exemple din jurisprudenta intalnita in cadrul Curtii
Internationale de Justitie.

A. n general

Hotrrea sa din 5 februarie 1963, pronunat n cauza Van Gend & Loos, a
instituit principiul conform cruia legislaia comunitar este direct aplicabil de ctre
instanele statelor membre. n mod similar, hotrrea pronunat la 15 iulie 1964 n cauza
Costa/Enel a constituit baza pe care dreptul comunitar a fost definit ca sistem
independent i preeminent n raport cu prevederile legale naionale. Amintim i alte
hotrri semnificative, referitoare la protecia drepturilor persoanelor, cum ar fi hotrrea
din 14 mai 1974, pronunat n cauza Nold, n care Curtea a afirmat, printre altele, c
drepturile fundamentale fac parte integrant din principiile generale de drept a cror
respectare o asigur.

B. n domenii specifice

- Libera circulaie a mrfurilor: hotrrea din 20 februarie 1979, pronunat n cauza

Cassis din Dijon, n care Curtea a susinut c orice produs fabricat legal i comercializat ntr-
un stat membru trebuie s fie, n principiu, admis pe piaa oricrui alt stat membru.

- Libera circulaie a persoanelor: hotrrea pronunat n cauza Bosman n 1995 a

statuat c sportul profesionist este o activitate economic a crei exercitare nu poate fi
stnjenit prin norme ale federaiilor de fotbal care reglementeaz transferul juctorilor sau
limiteaz numrul de resortisani ai altor state membre.

- Competenele externe ale Comunitii: hotrrea AETR din 31 martie 1971,

pronunat n cauza Comisie v Consiliu, prin care Comunitii i se recunoate dreptul de a
ncheia acorduri internaionale n domeniile care fac obiectul reglementrilor comunitare.

- n 1991, n cauza Francovich i alii, Curtea a dezvoltat un alt concept fundamental:

rspunderea unui stat membru fa de persoanele fizice pentru daunele pe care li le-a
provocat prin nendeplinirea obligaiilor sale de a transpune o directiv n dreptul naional
sau de a o transpune la timp.
 - Diverse hotrri n materie de securitate social (cauza Defrenne din 1976 privind
remunerarea egal a brbailor i femeilor) i de sntatea i sigurana lucrtorilor (cauza
BECTU din 2001).

Unul dintre marile merite ale Curii a fost acela de a enuna principiul potrivit cruia
tratatele nu trebuie interpretate n mod rigid, ci trebuie vzute din perspectiva stadiului de
integrare i a obiectivelor stabilite de tratatele nsele. Acest principiu a permis adoptarea
legislaiei n domenii cu referire la care nu exist dispoziii specifice n tratate, cum ar fi
combaterea polurii: prin hotrrea pronunat n cauza Comisie v Consiliu la 13 septembrie
2005, Curtea a autorizat Uniunea European s ia msuri legate de dreptul penal atunci cnd
este necesar pentru atingerea obiectivului urmrit n ceea ce privete protecia mediului.

In privinta caracterelor sale generale, procedura in fata Curtii de Justitie este

contradictorie, publica, mixta si inchizitorie, evident mai putin in materie consultativa.

Procedura se compune din doua faze obligatorii: una scrisa si alta orala. Faza scrisa
incepe cu adresarea cererii de chemare in judecata catre grefa Curtii, prin scrisoare
recomandata. Cererea trebuie sa contina numele partilor, obiectul litigiului, o prezentare
sumara a situatiei de fapt si a argumentelor de drept, precum si concluziile, pretentiile finale
ale reclamantului. Cererea trebuie adresata Curtii in termenul prevazut de tratate pentru
fiecare cale de atac.

Dupa primirea cererii, aceasta este inregistrata intr-un registru special si presedintele
Curtii va desemna un judecator raportor care va urmari indeaproape desfasurarea cauzei
respective. Cererea va fi comunicata partii adverse care are un termen de o luna pentru a
pregati apararea si a prezenta care are un termen de o luna pentru a pregati apararea si a
prezenta un memoriu in acest sens. Dupa acest termen, de regula fiecare parte are dreptul de
a depune un memoriu suplimentar, respectiv din partea reclamantului o precizare a
pretentiilor sale in raport de apararile paratului, iar din partea paratului un memoriu
suplimentar, in aparare la aceasta precizare. In majoritate cazurile se intalnesc doua memorii
scrise formulate de fiecare dintre parti.

Dupa inchiderea fazei scrise, presedintele va fixa data la care va avea loc sedinta,
acest act deschizand procedura orala in fata Curtii.
 Faza orala contine citirea raportului de sedinta de catre judecatorul raportor,
pledoariile partilor, urmate de concluziile avocatului general.

De regula raportul de sedinta este comunicat din timp partilor si in aceasta situatie nu
mai este citit in public. Dupa prezentarea concluziilor avocatului general, Curtea se retrage
pentru a delibera. Deliberarile se finalizeaza cu redactarea hotararii care va fi citita in sedinta
publica.

Intre cele doua faze poate exista o a treia, care este o faza de instructie. In aceste
conditii Curtea poate ordona probe cum sunt: expertize, luarea unor declaratii testimoniale,
cercetari la fata locului, depunerea unor acte suplimentare, sau Curtea poate sa ceara ca
partile sa raspunda asupra anumitor probleme si sa isi precizeze anumite pretentii.

Procedura astfel aratata este contradictorie, publica, mixta si inchizitorie.

Procedura in fata Curtii de Justitie are si trasaturi specifice in ceea ce priveste

reprezentarea partilor, regimul lingvistic, cheltuielile judiciare si forma hotararilor.

In ceea ce priveste reprezentarea partilor ea este obligatorie in fata Curtii, pentru orice
tip de cauza. Institutiile comunitare sunt reprezentate de agenti care sunt in general membrii
ai serviciilor juridice proprii, iar statele sunt reprezentate de functionari specializati
apartinand Ministerului Afacerilor Externe. Particularii persoane fizice sau juridice sunt
reprezentati obligatoriu de avocati. Curtea nu are un barou propriu si poate pleda in fata
acestei instante un profesionist avand nationalitatea unui stat membru, care are dreptul de a
exercita avocatura si a pleda in fata instantelor de judecata in raport de legislatia nationala.
In ceea ce priveste domiciliul partilor, acesta este in mod obligatoriu la
Luxembourg. In aceste conditii statele membre figureaza cu domiciliul la sediile
reprezentantelor diplomatice de pe langa Marele Ducat de Luxembourg, iar persoanele
fizice si juridice de drept privat figureaza cu domiciliu ales la locuinta unei persoane de
incredere luxemburgheza, de cele mai multe ori aceasta persoana fiind avocatul care
reprezinta interesele in cauza. Toate actele si documentele se comunica la domiciliul
astfel aratat.
Regulamentul de procedura contine si dispozitii speciale in privinta regimului
lingvistic. Toate cele 23 limbi oficiale sunt limbi de procedura. Judecatorii si justitiabilii
trebuie sa inteleaga si sa se faca intelesi in limba care le este cea mai obisnuita.
 Actele, expertizele, depozitiile martorilor pot fi redactate in oricare dintre limbile
oficiale, iar judecatorii, avocatii generali si avocatii partilor se pot exprima in oricare din
cele 21 limbi. Aceasta dispozitie cunoaste totusi o precizare: pentru fiecare cauza doar
una din limbile oficiale este retinuta ca limba de procedura. Ea se determina astfel: in
toate cazurile in care nu este parte o Institutie, limba de procedura va fi limba paratului,
indiferent ca acesta este stat sau o persoana de drept privat; cand parat este o Institutie,
reclamantul va alege in mod liber limba de procedura.
Odata limba de procedura aleasa, toate actele de procedura se vor desfasura in
aceasta limba, toate documentele, memoriile, concluziile si pledoariile vor fi scrise si
sustinute in aceasta limba. Ordonantele si hotararile se redacteaza in limba de procedura
aleasa si doar ea constituie versiunea oficiala, celelalte versiuni in alte limbi avand
valoare de traduceri. Grefierul raspunde de traducerea tuturor documentelor si a
hotararilor.
Culegerea de hotarari ale Curtii de Justitie este publicata in toate cele 23 de limbi
oficiale.
Regulamentul de procedura reglementeaza si regimul cheltuielilor juriciare. In
principiu procedura in fata Curtii este gratuita. In mod exceptional se percep taxe pentru
anumite traduceri. In ceea ce priveste cheltuielile de judecata s-a adoptat solutia din
dreptul italian si german (care este aceeasi ca si in dreptul roman) ca partea care cade in
pretentii sa fie obligata atat la cheltuielile facute cu onorariile de expertiza, declaratii de
martor, taxe de timbru etc., cat si onorariul de avocat. Toate cheltuielile de judecata sunt
mentionate in hotarare.
In materie jurisdictionala actele Curtii de Justitie sunt ordonante si hotarari.
Ordonantele sunt masuri de urgenta ce se pot lua in faza de instructie sau prin care se
poate dispune recuperarea unor sume de bani. Ele sunt motivate succint.
Hotararea reprezinta actul prin care se finalizeaza procedura si contine solutia
data in cauza dedusa judecatii. Hotararea este compusa din 3 parti. Prima parte denumita
in fapt corespunde in general raportului de sedinta prezentat de judecatorul raportor, cat
si elementelor noi aduse in dezbaterile orale. Ea este o expunere in fapt a cauzei,
reproducand concluziile partilor si argumentele de fapt si drept aduse de parti in
sustinerea pretentiilor lor. In ultimii 10 ani aceasta parte in fapt nu a mai fost publicata
in Culegerea de hotarari ale Curtii de Justitie.
A doua parte in drept contine considerente Curtii, analizand in fapt si drept
pretentiile partilor.
Aceste doua parti sunt foarte lungi, preluandu-se in general tehnica de redactare a
hotararilor din dreptul francez si german, indeosebi in cel din urma caz motivarile
instantei sunt persuasive si in consecinta foarte lungi. Cea mai lunga hotarare data de
Curtea de Justitie dateaza din 1975 si contine 350 pagini.
A treia parte reprezinta dispozitivul hotararii si contine solutia data de Curte in
cauza respectiva.
Se constata ca hotararile sunt mult mai lungi decat cele date de instantele
nationale si acest fapt se datoreaza complexitatii dreptului comunitar, imprejurarii ca este
un drept nou, in formare, supus influentelor unor sisteme nationale de drept in ceea ce
priveste tehnica de redactare, cat si faptului ca, litigiile deduse judecatii sunt complicate
si partile incearca sa isi argumenteze pozitiile cu toate mijloacele juridice pe care le au la
dispozitie, intrucat solutiile date sunt de o importanta majora atat pentru parti, cat si
pentru intregul sistem comunitar, deoarece hotararile Curtii de Justitie creeaza si
interpreteaza dreptul.