Imbunatatirea screening-ului Defectelor Cardiace Congenitale

Defectele cardiace congenitale (DCC) sunt cele mai comune anomalii congenitale
reprezentand o treime din totalul acestora. Incidenta DCC este intre 8-9/1000 feti vii in
studiile populationale mari, dar daca sunt incluse si DCC minore cum sunt bicuspidia valvei
aortice sau anevrism izolat al septului interatrial se observa o crestere a incidentei DCC pana
la 10-50/1000. Restul anomaliilor congenitale mai frecvente sunt: defectele ale membrelor
cu o incidenta de 3.8/1000; anomalii ale sistenului urinar 3.1/1000; defecte ale sistemului
nervos 2.3/1000. Trisomiile 13, 18, 21 au o incidenta cumulata de 3/1000.
Desi DCC au incidenta cu mult mai mare decat a restul afectiunilor nu exista un
program de screening la nivelul populatiei. De asemena diagnosticul DCC este in continuare
dificil in ciuda progresului tehnologic care ne-a adus metode rapide si sigure de diagnostic
pentru alte patologii.
Detectia dificila a DCC poate fi unul dintre motivele pentru care nu sunt incluse in
niciun program de screeening. Pe masura ce creste sensibilitatea eco-cardiografiei creste si
experienta pe care trebuie sa o aiba ecografistul si astel devine o metoda diagnostica ce se
adreseaza unui grup restrans de practicieni.
Prin morbiditatea si mortalitatea pe care le determina si prin costurile ridicate pe care le
genereaza pentru sistemul de sanatate, DCC constituie o problema de sanatate publica.