Psihiatrie

COMUNICAREA CU BOLNAVUL PSIHIC

COMUNICAREA VERBALA

Se va folosi un ton cald, plin de intelegere empatica

Se vor folosi intrebari deschise, care sa stimuleze dezvaluirea

Mesajul transmis va fi scurt si clar

Se va folosi un limbaj pe intelesul pacientului

Intonatia nu va fi influentata de emotiile sau de oboseala asistentei

Se va manifesta atentie si grija fata de pacient

Asistenta isi mobilizeaza intreaga atentie pentru a intelege mesajul transmis de pacient

Se va manifesta toleranta fata de pacient

Asistenta va asculta fara sa intrerupa

COMUNICAREA NON-VERBALA

Elemente vocale (tonul vocii, calitatea vocii, intensitatea vocii, ritmul vorbirii etc.)

Elemente de actiune (miscarile corpului, postura, mimicam gesturile)

Obiecte folosite in cursul vorbirii, intentionat sau neintentionat (mobilierul, imbracamintea,

obiecte personale)

Spatiul (distanta dintre interlocutori)

Atingerea

Tacerea

TEHNICI DE COMUNICARE TERAPEUTICA

1. ASCULTAREA ACTIVA concentrarea atentiei asupra tuturor mesajelor verbale si non-verbale

transmise de pacient

2. CONDITIILE ASCULTARII

Accesibilitatea sa gaseasca timp pentru a asculta pacientul

Postura relaxata, la acelasi nivel cu pacientul

 Deschiderea fizica mesajele non-verbale sa exprime deschiderea spre comunicare

Corpul usor aplecat inainte un semn al implicarii, interesului

Un bun contact al privirii

Expresia faciala adecvata prietenoasa, relaxata, inclusiv zambetul

Aprobarea prin inclinarea capului

3. REFLECTAREA SENTIMENTELOR (OGLINDIREA SAU ECOUL) demonstreaza o intelegere empatica

a trairilor pacientului

4. REFLECTAREA CU INTERPRETARE reflectarea trairilor pacientului folosind tonul emotional

adecvat mesajului primit, folosind cuvintele proprii

5. CLARIFICAREA permite asistentei sa inteleaga mai bine situatia si permite pacientului sa

exploreze mai multe fatete ale aceleiasi situatii

6. UMORUL

7. CATARSISUL EMOTIONAL pacientul este incurajat sa vorbeasca despre lucrurile care il

deranjeaza cel mai tare. Exprimarea trairilor este terapeutica prin ea insasi

8. CONFRUNTAREA incercarea de a aduce la nivelul constient al pacientului trairile, atitudinile,

judecatile si comportamentele sale.

BARIERE IN COMUNICARE

Culegerea insuficienta de date in procesul de ingrijire

Lipsa de respect fata de pacient

Lipsa abilitatilor de comunicare

Mesaje ambivalente

O atitudine incarcata de judecati de valoare

Lipsa de intelegere a limbii

Schimbarea subiectului folosind limbajul verbal sau non-verbal

A da sfaturi pacientului ce are de facut, cum sa gandeasca etc.

A critica sau deprecia pacientul pentru ceea ce simte

Asigurarea falsa (spunand lucruri de tipul: totul va fi bine)

 Intrebarile inchise

A vorbi despre propria persoana

Intrebari directive

Mesaje non-verbale de blocaj: postura cu umerii lasati, fara contact al privirii, plictiseala, cascat,
citit sau scris, intoarcerea spatelui, bratele incrucisate, stare de nervozitate/nerabdare, tonul
vocii plat/indiferent.

CALITATI NECESARE PENTRU O BUNA COMUNICARE

1. Naturaletea, autenticitatea deschiderea spre problemele altora, sa te tii de promisiuni, sa ai

abilitati de comunicare, sa recunosti propriile defecte si sa recunosti cand nu ii poti ajuta pe altii,
sa fii dispus sa impartasesti experientele tale cu pacientul daca ii este de folos

2. Caldura sufleteasca a fi deschis si abordabil, amabil, placut

3. Perspectiva neconditionat pozitiva exprima interes fata de sentimentele pacientului, nevoile

pacientului trec inaintea celor proprii, dovedeste interes veritabil fata de pacient, favorizeaza
progresul pacientului, contribuie la stabilirea unui mediu securizant pentru pacient

4. Toleranta a accepta pacientul asa cum este

5. Respectul a fi accesibil, a nu judeca, a avea incredere in resursele pacientului, a-l considera o

persoana responsabila, a avea speranta ca se va face bine

6. Intelegerea empatica capacitatea de a intelege lumea interioara a pcientului si de a-i comunica

aceasta intelegere

ETICA INGRIJIRII PSIHIATRICE

Etica studiaza motivatia si consecintele actiunilor umane in sens de corectitudine sau greseala,
de bun sau rau, ar trebui sau este de dorit, datorie sau obligatie.

Perspective actuale in ingrijirea psihiatrica

Medicala, biologica persoana cu tulburari psihice este bolnava si trebuie tratata

medicamentos

Psihoterapica are tulburari, dar este un participant activ la tratament (se trateaza, se
ingrijeste)

Recuperatorie pacientul este intr-o pozitie activa, dar pe o pozitie inferioara social si
personal (trebuie sa se supuna programelor recuperatorii indelungate conduse de altii)
 Sociala imbunatatirea calitatii vietii bolnavului psihic pentru a o aduce la nivelul unui
cetatean obisnuit

Etica in rationamentul persoanei (persoanelor) de ingrijire sunt integrate si considerente morale, legale
si de riscuri sau beneficiu pentru pacienti. Este o perspectiva cu rol integrativ si urmareste definirea
binelui celui mai uman posibil pentru o persoana cu tulburari psihice definirea unei interventii
satisfacatoare atat pentru bolnav cat si pentru apartinatori si persoanele de ingrijire in conditiile
respectarii legilor

Bolnavul privit ca fiinta umana fizica si psihica

Din punct de vedere fizic se vor lua in considerare: starea fizica actuala, gradul de uzura, bolile
somatice, invaliditati

Din punct de vedere psihic: starea psihica actuala, modul in care pacientul se vede, impactul
starii fizice asupra psihicului

Bolnavul privit ca fiinta umana in relatie cu mediul, cu ceilalti si cu societatea

Vor fi luate in calcul comportamentele, mentalitatile si obiceiurile specifice familiei, grupului de

prieteni sau colegi si culturii din care bolnavul face parte

Bolnavul privit ca fiint umana in dezvoltare

Vor fi luate in calcul experientele anterioare (fie indepartate, fie recente) care au modelat
comportamentul pacientului

Bolnavul privit ca fiinta spirituala care cauta sensul vietii

Va fi respectata spiritualitatea pacientului, indiferent care este ea si preocuparile legate de

aceasta (lecturi, participarea la evenimente, informarea etc.)

Valori morale implicate in ingrijirea psihiatrica

Autonomia, autodeterminarea persoanei trebuie nu numai respectata, dar si incurajata

Intimitatea este materiala (imbracaminte, pat proprii, acces la utilitati etc.), materiala (resurse
banesti proprii), si informationala (acces liber la presa, mijloace de comunicare etc.)

Ingrijirea fizica (administrarea medicatiei, analize, cazare, alimentatie etc.) si psihologica

(raspuns la nevoile si caracteristicile psihice ale persoanei bolnave)

Integritatea fizica si psihica eliminarea practicilor dure, agresive, limitarea contentiei fizice si a
procedurilor invazive, resocializarea

Increderea stabilirea unei relatii terapeutice bune

 Adevarul componenta a unei relatii de incredere; asistenta va incerca sa obtina informatii cat
mai corecte si complete, pastrand o atitudine obiectiva atat fata de pacient cat si fata de
apartinatori

Justitia corespunde unei atitudini juste, corecte

Codul asociatiei internationale a asistentelor medicale (1973)

Indatoriri esentiale

Promovarea sanatatii

Prevenirea bolii

Restaurarea sanatatii

Usurarea suferintei

Nu trebuie sa fie influentate de nationalitatea, rasa, credinta, varsta, sexul, convingerile politice
sau conditiile sociale ale pacientului

Asistenta si individul responsabilitatea principala a asistentei este acordarea de ingrijiri

persoanelor care le necesita, respectand obiceiurile, valorile si credintele individului respectiv si
pastrand secretul profesional

Asistenta si efectuarea ingrijirilor asistenta are obligatia sa-si mentina cunostintele profesionale
la zi prin educatie continua, sa le efectueze la cel mai inalt standard posibil si sa evalueze cu spirit
critic atat propria competenta cat si pe cea a colegilor ei

Asistenta si colegii sai are responsabilitatea sa colaboreze strans cu toti cei cu care lucreaza si
sa protejeze bolnavul in situatia in care un coleg sau o alta persoana pun pacientul in pericol

Asistenta si profesiunea asistenta contribuie activ la dezvoltarea ingrijirilor, participa la

creearea si mentinerea conditiilor de lucru echitabile pe plan economic si social

INFORMAREA SI EDUCAREA PACIENTULUI PSIHIATRIC

IMPORTANTA

Normalizarea simptomatologiei pacientului i se explica faptul ca simptomele pe care le

resimte sunt rezultatul unei boli
 Recastigarea controlului cognitiv castigarea unei viziuni stiintifice asupra bolii, recunoasterea
semnelor precoce ale acutizarilor, reducerea anxietatii legate de boala

Socializarea la tratament cunoasterea metodelor terapeutice si acomodarea cu ele, cresterea

aderentei la tratament, tehnici de autoajutor

INFORMAREA

PRELEGERI teme prezentate organizat, asemanator unor cursuri

GRUPURI DE INFORMARE omogene (pacienti cu aceeasi patologie) sau heterogene (pacienti cu

patologii diferite) primesc raspunsuri la intrebari adresate moderatorilor (medici si/sau asistente)

BROSURI TEMATICE prezinta definitia bolii, cauze, simptomatologie, evolutie, metode de

tratament etc.

INFORMATII PERSONALIZATE oferite fiecarui pacient in timpul ingrijirilor primite zilnic de la

personalul medical

INFORMAREA FAMILIEI despre boala si despre felul in care trebuie sa se poarte cu pacientul
pentru a oferi suport, a evita recaderile si a creste calitatea vietii pacientului.

PERSUASIUNEA MEDICALA

Este un proces educational si de sugestie care se adreseaza ratiunii pacientului si implica:

Comunicarea diagnosticului si acceptarea lui de catre pacient

Definirea tratamentului

Acceptarea tratamentului de catre pacient si aderenta lui la acesta

Tipuri de relatii:

In urgenta vitala medicul si asistenta sunt activi, pacientul este pasiv (nu ia decizii)

Situatii acute si cu evolutie rapida medicul ofera sfaturi si recomandari, pacientul este
invitat sa coopereze, iar asistenta ajuta pacientul in luarea deciziilor potrivite

In bolile cronice medicul, asistenta si pacientul iau decizii terapeutice impreuna

Stadiile persuasiunii
 Nehotarare profesionistul incepe sa castige increderea pacientului si ii comunica
diagnosticul (poate fi un moment foarte delicat, mai ales in cazul unor boli grave, cu
potential mare de cronicitate)

Acceptare instaurarea increderii in echipa terapeutica insotita de cresterea

receptivitatii pacientului la recomandarile profesionistilor

Argumentare profesionistul ofera argumente si informatii legate de boala

Convingere pacientul asimileaza (complet sau incomplet) informatia oferita de

profesionist

Determinarea unui grad de ingrijorare (o frica realista) pe parcursul procesului de persuasiune

este utila (stimuleaza aderenta la tratament)

Persuasiunea trebuie sa implice si tratamentul se ofera informatii detaliate pacientului si se

explica optiunile de tratament cu avantaje si dezavantaje

EDUCAREA

Se vor lua in consideratie: varsta, capacitatile cognitive si motorii ale pacientului ca si gradul de
instructie si convingerile referitoare la boala

Se defineste o lista de obiective simple, clare, verificabile si realiste

Sunt inclusi familia si amicii in procesul de educare

Vor fi definite surse de informare aditionale

Se stabilesc exercitii si se urmareste invatarea lor

NOTIUNI DE MANAGEMENT

DEFINITIE

ACTIVITATEA asigurarea functionarii normale a colectivelor umane organizate. Scopul

este folosirea rationala a resurselor de care dispune colectivul si de a realiza obiectivele
propuse cu maxima eficienta.

CA ARTA arta de a-I face pe altii sa lucreze (Jaques Klein)

CA STIINTA studiaza procesele si relatiile de conducere pentru descoperirea principiilor

umane care le guverneaza in vederea conceperii de noi sisteme, tehnici, modalitati de
conducere ce vor asigura ridicarea eficientei.
 MANAGEMENT IN NURSING proces de munca realizat cu ajutorul personalului medical
specializat, care desfasoara activitatea de ingrijire si tratament pentru a oferi pacientului tot
confortul necesar.

Scopul planificarea, organizarea si controlul resurselor materiale, financiare si umane

capabile sa produca cele mai eficiente ingrijiri pacientilor si familiilor lor

PRINCIPII

1. Cresterea eficientei

2. Gestiunea economica

3. Unitate de conducere si raspundere

4. Competenta profesionala si motivarea angajatilor

5. Flexibilitatea structurii de conducere

6. Management participativ

MANAGEMENTUL SISTEMELOR DE SANATATE

Sistemul de sanatate reprezinta un ansamblu de elmente independente care contribuie la

sanatatea in camine, in institutii de invatamant, la locurile de munca, in locuri publice si
comunitati, precum si in mediul inconjurator fizic si psihosocial prin activitatea sectoarelor
inrudite

Elemente

Producerea si dezvoltarea de resurse care necesita participarea mai multor sisteme de la

nivelul societatii

Elaborarea si organizarea de programe, a resurselor si a relatiilor functionale diverse,

orientate spre o anumita finalitate

Suport economic

Management propriu-zis

Acordare de servicii

Tipuri de sisteme de sanatate

National ingrijiri medicale si de nursing accesibile intregii populatii

 Bazat pe asigurari publice obligatorii finantarea sistemului de sanatate este votata de
Parlament. Cetateanul contribuie functie de venituri si este protejat de o casa de
asigurari de sanatate.

Bazat pe asigurari private responsabilitatea politicii de sanatate este repartizata intre

guvernele federale, statale si locale.

Forme de conducere

1. Autoritara conducere de sus in jos, structura ierarhica, conducatorul controleaza

direct subordonatii.

2. Democratica conducerea coordoneaza, motiveaza si delega competentele. Principiile

de conducere se stabilesc in echipa.

Planificarea stabilirea obiectivelor propuse, analizarea problemelor, identificarea prioritatilor,

analizarea cauzelor si a consecintelor. Permit schitarea strategiei organizatiei.

Managementul schimbarii elaborarea de actiuni concrete care sa asigure rezultate pozitive in

final. Procesul de schimbare este rezultatul presiunii fortelor din doua categorii: din interiorul
organizatiei (politica manageriala, strategia organizationala, spiritul creativ al salariatilor) si din
exteriorul organizatiei (progresul tehnic, actiunile concurentei, posibile modificari la nivel politic,
schimbari organizationale etc.)

INGRIJIRI COMUNITARE SI NURSING DE LEGATURA

INGRIJIRI COMUNITARE

Scop promovarea celui mai inalt nivel de functionare mintala, fizica si sociala

Definitie Nursingul comunitar este o sinteza a practicii de nursing aplicata in vederea

promovarii si mentinerii starii de sanatate a populatiei. Natura acestei practici este generala si
comprehensiva; ea nu se limiteaza la o categorie de varsta sau de diagnostic si are o desfasurare
continua si nu episodica (Asociatia de Nursing din SUA)

REGULI

1. Scop recunoasterea nevoilor de sanatate ale comunitatii. Functionarea este pe baza de

programe.

2. Agentiile de nursing comunitar au obiectivele si scopurile serviciilor lor clar definite.

 3. In programul de nursing vor fi inclusi cetateni activi ai comunitatii.

4. Este permisa obtinerea de informatii legate de resursele economice, culturale si sociale din aria
de referinta.

5. Familia si pacientul sunt parteneri ai echipei de ingrijire.

6. Nursingul comunitar include educarea, promovarea sanatatii si sfatuirea clientului, familiei si

comunitatii.

7. Asistenta este instruita profesional pentru a lucra ca furnizor de servicii de sanatate in

comunitate.

8. Asistenta are sarcina de a face evaluari periodice privind starea de sanatate a pacientului,
familiei si comunitatii.

9. Asistenta este parte a unei echipe multidisciplinare implicata in psihiatria comunitara.

10. Activitatile asistentei comunitare se desfasoara la indicatia medicului responsabil de ingrijirea

medicala si de supervizarea activitatilor.

11. Activitatea este supervizata de un personal calificat (ex: asistenta sefa, directorul de nursing).

12. Organizatiile de nursing, agentiile, elaboreaza permanent programe de educatie continua pentru
personalul de ingrijire.

13. Asistenta comunitara este direct responsabila de propria instruire profesionala periodica.

INGRIJIRI LA DOMICILIU

Ingrijiri si ajutor acordat acasa, in familie, celor care au nevoie.

Contactul direct cu pacientul si familia acestuia dezvolta oportunitati si planuri de interventie

preventiva, dar si activitati practice de ingrijire.

Sunt acordate celor cu nevoi intermitente si de scurta durata, nu celor aflati in faza acuta.

Familia (orice persoana din grupul familial care ajuta direct la ingrijire) este un element foarte
important in procesul de ingrijire

ASISTENTA COMUNITARA CA MEMBRU AL UNEI ECHIPE MULTIDISCIPLINARE

Cunostinte

Intelegerea procesului de rezolvare a problemelor

Intelegerea teoriei rolurilor

 Intelegerea modului in care proceul de formarea grupului poate fi folosit pentru
atingerea scopurilor

Intelegerea modului in care ceilalti profesionisti actioneaza si isi vad propriul rol in
echipa

Intelegerea diferentelor dintre ingrijirile la domiciliu si cele institutionalizate

Abilitati

Folosirea principiilor procesului de grup

Comunicarea clara, corecta si concisa (oral sau in scris)

Comunicare fara elemente de limbaj profesional specific

Atitudini

Incredere si respect fata de colegi

Acceptarea impartirii sarcinilor cu ceilalti colegi

Gasirea de solutii acceptabile pentru toti

Flexibilitate

Punctualitate in actiune

Interes pentru studiu

NURSING DE LEGATURA

DEFINITIE Proces al interactiunii dintre doi profesionisti consultantul care este un specialist
si cei care acorda ingrijiri directe. Beneficiarul are o problema curenta care ii depaseste
abilitatile si solicita ajutor unui profesionist cu un nivel de competenta de incredere in domeniu.

INDICATII

Probleme legate de pacient concentrarea atentiei spre nevoile si sentimentele

pacientului si spre motivarea sa in serviciul propriei reabilitari

Probleme legate de program acordarea de ajutor pacientului in vederea gasirii unor

obiective profesionale si de reintegrare sociala

Probleme de origine administrativa posibilitatea dezvoltarii de noi programe sau

informarea pacientului asupra existentei in comunitate a unor programe asemanatoare
cu cel stabilit pentru pacient in spital

DESFASURAREA ACTIVITATII
 In: spitale generale, unitati medicale ambulatorii, camine, scoli, unitati care nu acorda
direct ingrijiri dar pot sprijini pacientul (biserici, grupuri de ajutor, ONG-uri etc.)

Asistenta de legatura nu este responsabila de implementarea recomandarilor

REABILITAREA BOLNAVILOR PSIHIATRICI CRONICI

PREVENTIA

PRIMARA prevenirea imbolnavirilor, interventia precoce (inainte de momentul imbolnavirii).

Implica examinarea periodica a starii de sanatate a unor categorii cu risc crescut (biologic, social
sau profesional).

SECUNDARA interventia terapeutica precoce pentru a limita severitatea si durata unui episod
de boala.

TERTIARA limitarea incapacitarii si complicatiilor determinate de imbolnavire.

REABILITAREA GENERALITATI

Ansamblu de ingrijiri psihice si sociale menite sa ajute pacientii handicapati cronic sa atinga
nivelul maxim posibil de functionare sociala (Manual Oxford 1991)

Scopul reabilitarii utilizarea eficienta a resurselor ramase pentru reinvatarea aptitudinilor vechi
sau castigarea unora noi.

Prin procesul de reabilitare se creste calitatea vietii, independenta, responsabilitatea, stima de

sine, acomodarea la mediul social, aderenta la tratament si nivelul de informare al pacientului

PRINCIPII ALE INTERVENTIILOR TERAPEUTICE

ACCEPTAREA pacientul este acceptat exact asa cum este

INFORMAREA sunt explicate activitatile de ingrijire

INCREDEREA MUTUALA fara aceasta nu poate fi stabilita o relatie terapeutica eficienta

EXPRIMAREA SENTIMENTELOR pacientul sa-si poata exprima sentimentele fara frica de

represalii

INTELEGEREA comportamentului pacientului

EMPATIA SI SIMPATIA capacitatea de a intelege sentimentele pacientului, fara ca asistenta sa se

identifice cu pacientul
 CONSISTENTA pacientul va sti la ce sa se astepte intr-o situatie data, scazandu-i astfel nivelul de
anxietate

IMPUNEREA UNOR LIMITE pacientului nu ii este permis orice comportament

DEFINIREA REALITATII pacientul va intelege ceea ce se asteapta de la el

RESOCIALIZAREA castigarea abilitatilor necesare pentru a trai si lucra in societate

PROCESUL DE REABILITARE

DIAGNOSTICUL evaluarea abilitatilor fizice, emotionale si intelectuale actuale ale pacientului si

definirea nivelului la care acesta trebuie sa ajunga

PLANUL selectionarea abilitatilor prioritate, programarea timpului, definirea responsabilitatilor

si monitorizarea progresului

INTERVENTIILE activitatile necesare pentru dezvoltarea sau invatarea directa a abilitatilor,

dezvoltarea, coordonarea si modificarea resurselor.

PROGRAMUL DE REABILITARE

IDENTIFICAREA CAPACITATILOR DE DEZVOLTARE se va tine seama de dorintele si nevoile

pacientului, de capacitatile acestuia de invatare si de ceea ce se presupune ca va avea nevoie
mai tarziu

STABILIREA SCOPULUI va arata clientilor ce poate fi realizat si va oferi o baza de evaluare a

programului

EVALUAREA NIVELULUI ACTUAL DE INDEPENDENTA

STABILIREA METODEI CELEI MAI EFICIENTE DE INVATARE

PLANIFICAREA PROGRAMULUI obiective, locul de desfasurare, frecventa, persoanele implicate,

modalitati de stimulare, de crestere a motivatiei si de incurajare

EVALUAREA PROGRAMULUI la fiecare etapa; ajuta la sustinerea motivationala in vederea

continuarii programului

FACILITATI CARE AJUTA REABILITAREA ergoterapia (terapia prin munca), terapie ocupationala,
activitati de timp liber (teatru, dans, arta vizuala, activitati manuale, fotografie, activitati
muzicale etc.)
ABILITATI VIZATE

PENTRU VIATA autoservirea (imbracat, hranit, igiena personala etc.), ingrijirea locuintei,
calatoriile, administrarea banilor

SOCIALE comunicarea (verbala si non-verbala), atititudini, perceperea contextelor relationale,

adaptarea la normele sociale si culturale

REORIENTAREA CATRE INSTITUTIILE COMUNITARE dezinstitutionalizare, spitalizare partiala,

ingrijirile in comunitate, programe rezidentiale (casele protejate, ingrijirea in familii, ingrijirea la
domiciliu)

ROLUL ASISTENTELOR

Evaluarea nevoilor si situatiilor aparute si evaluare psiho-fizica a pacientului

Indeplinirea rolului de avocat al pacientului

Coordonare si management garantarea folosirii suportului potrivit si definirea de sarcini

necesare pentru pacient

Educarea pacientului si familiei acestuia

Reabilitare, psihoterapie

Vizite la domiciliu

Interventie in situatii de criza

Identificarea punctelor forte ale pacientului si utilizarea lor in procesul de reabilitare

Stabilirea de tinte si seturi de prioritati pentru pacient

Continuarea sfatuirii cand pacientul se simte bine

REGULI DE ADMINISTRARE A MEDICAMENTELOR

REGULI GENERALE

1. Se va administra strict medicamentul prescris (trebuie sa corespunda integral ca denumire)

2. Inainte de administrare, medicamentul va fi identificat

Se va pastra ambalajul pana la epuizarea efectului

 Se va analiza valabilitatea produsului nu se vor administra medicamente
expirate

3. Se va verifica calitatea medicamentelor, nu se vor administra:

Lichidele decolorate, supracolorate, precipitate, lichefiate, tulburate

Tabletele faramitate, patate

4. Se va respecta calea de administrare prescrisa

5. Se va respecta orarul de administrare, care este dependent de farmacocinetica

6. Se va respecta somnul bolnavului, atunci cand este posibil (ex: va fi trezit pentru administrarea
de antibiotice)

7. Se va evita incompatibilitatea dintre medicamente (nu vor fi administrate in aceeasi siringa

substante care se neutralizeaza sau al caror amestec este toxic)

8. Medicamentele din fiole vor fi administrate imediat dupa deschidere

9. Se va respecta ordinea administrarii:

Intai tabletele

Apoi solutiile

Apoi injectiile

La sfarsit supozitoarele

10. Tratamentul va fi luat in prezenta asistentei

11. Tratamentul se va administra in doze unice (nu se va lasa pacientului tratamentul pentru intreaga
zi)

12. Se va pastra asepsia si se va evita contaminarea

13. Se va informa pacientul asupra medicatiei prescrise inaintea administrarii

14. Se va raporta imediat medicului orice greseala in administrarea unui medicament

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE ORALA

Cea mai frecventa cale de administrare

Fiecare doza administrata va fi bifata in caietul de tratament

 Se va urmari modul in care bolnavul inghite, eventual se va verifica (uneori cu multa atentie)
cavitatea bucala

Se va incuraja pacientul sa bea toata apa din cana

Medicamentele lichide vor fi puse intr-o cana curata si se va verifica atent cantitatea introdusa

ADMINISTRAREA MEDICAMENTELOR PE CALE PARENTERALA

Fiolele neetichetate sau de pe care s-a sters inscriptia vor fi aruncate

Se va verifica data de expirare a seringilor de unica folosinta

Se vor verifica solutiile de injectare ca si calitate si data de expirare

Se vor respecta cu strictete regulile de asepsie

RELATIA TERAPEUTICA

CONSTRUIREA RELATIEI TERAPEUTICE

ATITUDINEA ASISTENTEI

NATURALA autentica, nu minte pacientul, este transparenta, exprima ceea ce simte, nu

ii e frica de pacient

ISI EXPRIMA PARERILE PERSONALE deschisa, sincera, implicata activ in relatie, nu

inseamna ca se dezvaluie in totalitate sau se confeseaza pacientului

CENTRATA PE PROBLEMELE PACIENTULUI discutii centrate pe problematica pacientului,

nu a asistentei; asistenta exprima doar opiniile adecvate pentru un anumit moment dat,
nu toate opiniile ei

RESPECTUOASA atitudine pozitiva neconditionata, priveste pacientul ca pe o persoana

valoroasa, necritica, nu judeca si nu ridiculizeaza, nu are o atitudine rezervata sau
distanta, greselile si imperfectiunile sunt acceptate ca parte a naturii umane

IMPUNE LIMITE nu accepta orice comportament din partea pacientului, nu aproba

orice spune pacientul, atrage atentia (intr-un mod respectuos) asupra incalcarilor
regulilor si normelor sociale

DEMONSTREAZA INTELEGERE EMPATICA intelegerea sentimentelor si problemelor

pacientului si comunicarea acestei intelegeri (asistenta nu trebuie sa simta aceleasi
emotii pe care le simte pacientul ci doar sa le inteleaga)
 Daca pacientul este comunicativ, asistenta va fi receptiva la trairile pe care
acesta i le transmite

Asistenta intelege ceea ce comunica pacientul punandu-se in locul si rolul lui

Asistenta comunica pacientului ceea ce a inteles

Respectand aceste principii, va fi construita o relatie terapeutica eficienta in care pacientul are
INCREDERE in asistenta.

Obiectivul unei relatii terapeutice bune este ca asistenta sa inteleaga pacientul si sa il ajute sa se
inteleaga el insusi.

O buna relatie terapeutica va ajuta asistenta sa obtina informatii despre sentimentele, gandurile si
trairile pacientului, informatii care vor fi folosite in procesul de nursing pentru a ajuta pacientul sa-si
exploreze nevoile, sa-si rezolve problemele si sa-si castige noi abilitati de adaptare.

FAZELE RELATIEI TERAPEUTICE

FAZA INITIALA primul contact: asistenta se prezinta, face cunostinta cu pacientul, sta de vorba
cu acesta.

FAZA DE ORIENTARE asistenta stabileste o relatie de parteneriat cu pacientul, ii accepta

comportamentul, identifica problemele pacientului, ii ofera acestuia motive sa aiba incredere in
ea.

Se pune diagnosticul de nursing. Sunt determinate obiectivele si se stabilesc prioritatile de

ingrijire. Sunt formulate planuri de nursing pentru atingerea obiectivelor.

Asistenta evalueaza daca securizarea pacientului a fost stabilita.

FAZA DE LUCRU asistenta si pacientul sunt implicati activ in rezolvarea obiectivelor.

Sarcinile pacientului: constientizarea si perceperea realitatii experientelor personale, dezvoltarea

unui concept de sine mai realist si promovarea increderii in sine, recunoasterea zonelor de discomfort, a
slabiciunilor si vulnerabilitatilor sale (si discutarea acestora), formularea unui plan de actiune si punerea
lui in aplicare.

Asistenta va evalua disponibilitatile pacientul de a functiona independent, va evalua si revizui

impreuna cu pacientul planurile de actiune, va intari acceptarea lui, va invata pacientul modele noi de
conduita.
 SFARSITUL RELATIEI se stabileste timpul limita al relatiei si atunci cand s-a scurs ajuta pacientul
sa se reintegreze in societate. Ajuta pacientul sa nu se simta rejectat, nesigur si nelinistit (pentru
a nu regresa).

Se va face treptat prin rarirea progresiva a contactelor cu pacientul si limitarea timpului acordat,
pentru a minimiza stresul provocat de intreruperea relatiei. Se fac planuri de viitor pentru a-l ajuta pe
pacient sa se centreze pe viata in societate.

URGENTE PSIHIATRICE

SITUATII FRECVENTE

Agitatia psihomotorie

Sevrajul

Intoxicatia acuta

Suicidul

INTERVENTIA TERAPEUTICA IMEDIATA

Masuri organizatorice

Asigurarea protectiei bolnavului, apartinatorilor si personalului medical

In general apartinatorii trebuie sa paraseasca zona, in special daca au avut un rol activ in
aducerea bolnavului la spital

Abordarea verbala

Ferma, calma, fixand limite

Se va aminti mereu pacientului intentia de a-l ajuta

Imobilizarea si contentia

Doar la indicatia medicului

Realizata in patru puncte (membre superioare si inferioare bilateral) de 2-4 persoane

antrenate in acest sens
 Medicul nu va participa fizic la imobilizare, indiferent de personalul disponibil la
momentul respectiv

Abord posterior al bolnavului

Se vor folosi sisteme speciale care indeplinesc 2 conditii: materialul este sigur din
punctul de vedere al rezistentei si este sufiecient de lat pentru a nu provoca obstructia
circulatiei arteriale

Contentia va fi verificata din 30 in 30 de minute si nu va dura mai mult de 4 ore

INTERVENTIA TERAPEUTICA PE TERMEN SCURT SI MEDIU

Se va formula un plan de ingrijiri (cu toate etapele presupuse de aceasta)

COMPLICATII

Se vor urmari:

Constantele vitale (tensiune, AV, temperatura, respiratie)

Tonusul muscular

Aparitia unor miscari anormale

Claritatea constiintei

Orientarea temporo-spatiala

Modificarile acestora vor fi aduse la cunostinta medicului curant in vederea stabilirii conduitei
terapeutice

RELATIA TERAPEUTICA IN URGENTA PSIHIATRICA

Empatica, securizanta

Evaluarea potentialului de periculozitate al situatiei si luarea masurilor care se impun

Personalul medical (dar mai ales medicul) trebuie perceput ca un aliat al pacientului

In situatia in care apartinatorii contribuie la starea de agitatie a pacientului, acestia vor fi rugati
sa plece
AGITATIA PSIHOMOTORIE

Limitarea stimularii externe (camera linistita, bine iluminata pentru a limita posibilitatea
tulburarilor de perceptie, eventual izolare)

Atitudine blanda, dar ferma a personalului

Supraveghere continua

Eventual imobilizare si contentie

In cazul confuziei poate fi utila prezenta unui membru al familiei (familiaritatea acestuia va
reduce din anxietatea determinata de starea confuzionala)

SEVRAJUL SI INTOXICATIA

Monitorizarea si sustinerea functiilor vitale

Limitarea stimularii senzoriale

Imobilizare si contentie, atunci cand este necesar

Diminuarea comportamentului auto- si/sau heteroagresiv (in principal prin administrarea de

medicatie)

SUICID

EVALUARE

Examinarea fizica

Analiza tentativei de suicid (circumstante, mijloace, motivatie, dorinta de moarte,

metode de precautie luate etc.)

Stabilirea riscului suicidar

INTERVENTIE

Rezolvarea urgentei fizice (monitorizarea si sustinerea functiilor vitale, spalaturi gastrice,

diureza fortata etc.)

Securizarea pacientului empatie, caldura, fara judecati de valoare si incurajarea

comunicarii

Supravegherea atenta a pacientului

 Supraveghere la administrarea medicatiei