Curs 5 Farmacoterapie M4

Interactiuni medicamentoase

pot sa apara la administrarea concomitenta a doua sau mai multe medicamente;

pot fi :
a) interactiuni cu consecinte favorabile ; ex. cresterea efectului terapeutic;
b) interactiuni cu consecinte nefavorabile ; ex. : scaderea efectului terapeutic sau
aparitia unor reactii adverse;

Tipuri de interactiuni :
1.Incompatibilitatile

sunt interactiunile care apar in ,,vitro ex. la amestecarea a doua substante, ca
urmare a fenomenelor de ordin fizic sau fizico chimic;

sunt frecvente pt. solutiile amestecate in aceeasi seringa;

apar la prepararea (amestecarea) perfuziilor cu glucoza, electroliti, hidrolizate
proteice, vitamine, antibiotice; pot surveni precipitari, oxidari sau alte reactii
chimice care duc la inactivarea unuia sau a mai multor componente;

astfel se impune limitarea amestecarii solutiilor in seringa sau in flaconul de
perfuzie.
2. Interactiuni de ordin farmacocinetic

pot avea loc la nivelul oricarei etape farmacocinetice (absorbtie, transport,
distributiue, metabolizare ,eliminare);

pot avea consecinte asupra eficacitatii terapeutice ; pot duce la reactii adverse.
3. Interactiuni de ordin farmacodinamic

sunt de tip sinergic,atunci cand medicamentele actioneaza in acelasi sens

ex. potentarea efectului deprimant al alcoolului etilic de catre hipnotice si
tranchilixante ; ex. potentarea efectului bronhodilatator al simpatomimeticelor de
catre Aminofilina

de tip antagonic, cand actioneaza in sens contrar ; ex . reducerea efectelor se
poate produce prin actiunea asupra acelorasi receptori (antagonism competitiv)

1
Curs 5 Farmacoterapie M4

sau prin actiuni asupra unor receptori diferiti a caror activitate determina efecte
opuse

ex. de antagonism competitiv : histamina si antihistaminicele;

antagonismul fiziologic de asocierea unui vasoconstrictor adrenergic cu un
vasodilatator musculotrop.

Contraindicatii- Identificare,enumerare, descriere.

Contraindicatiile medicamentelor sunt studiate in cadrul Farmacoepidemiologiei,
parte a Farmacologiei

Contraindicatiile se refera la situatiile in care medicamentul nu este recomandat.

In cadrul Farmacoepidemiologiei este posibila si necesara o activitate de
profilaxie si una de combatere, legat de reactiile adverse

Activitatea de profilaxie, urmareste cunoasterea :

profilului advers al fiecarei substante recomandate bolnavului
contraindicatiilor
precautiile necesare la anumite categorii de bolnavi
Pe baza cunoasterii acestor date in unele cazuri se impune renuntarea la
anumite medicamente in alte cazuri se iau masuri de reducere a dozelor, marirea
intervalului dintre administrari, unele asocieri de medicamente, recomandari privind
alimentatia.

Tipuri de contraindicatii :
hipersensibilizarea la substanta respectiva
folosirea alaturi de alte medicamente
prezenta unor afectiuni; insuficienta renala; tulburari hematopoietice
anumite stari fiziologice, ca sarcina, vrsta inaintata sau in pediatrie sau la noi
nascuti
utilizarea pe cale iv, la copii mici sau in alte situatii.

2
Curs 5 Farmacoterapie M4

Farmacografia
parte a Farmacologiei care stabileste regulile i modalitatile de prescriere a
medicamentelor
Stabilirea modului de administrare a medicamentelor.
Utilizarea terapeutica a unui medicament sau a mai multor medicamente intr-o
anumita afectiune (boala), in scopul producerii unei actiuni eficace cauzal, patogenic
sau simptomatic, se numeste medicatie.
doza, reprezinta cantitatea de medicament administrata unui bolnav o singura
data sau pe unitatea de timp (deci de mai multe ori pe zi) pentru a produce un efect
terapeutic.
posologia- reprezinta cantitatea totala de medicament, estimata in functie de
varsta si de greutatea bolnavului, administrata o data sau de obicei, de mai multe ori,
in timpul tratamentului unei boli.
Pentru stabilirea posologiei unui medicament, medicul trebuie sa tina seama
de urmatorii factori:

caracteristicele bolnavului: varsta, sex, greutate

natura bolii

calea de administrare

forma farmaceutica

doza de medicament

farmacocinetica medicamentului.
Cantitatea minima de medicament administrat la care apare efectul
farmacodinamic se numeste doza utila.
Cantitatea prea mare de medicament administrat poate produce in organism
fenomene secundare nedorite toxice, realizand o doza toxica sau letala - cand se
produce moartea pacientului.
Intre doza utila si doza toxica exista o zona terapeutica.
Cantitatea de medicament cuprinsa intre doza minima si doza maxima se
numeste doza terapeutica uzuala sau curativa; aceste doze au un caracter orientativ
si sunt stabilite de catre medicul prescriptor, in functie e caracteristicele bolnavului,
conform FRX.

3
Curs 5 Farmacoterapie M4

In practica medicala curenta se utilizeaza doze terapeutice maxime (cunoscute

sub numele de doze maxime), care sunt cele mai mari doze suportate de majoritatea
pacientilor fara aparitia efectelor toxice si sunt delimitate precis.
FRX inscrie la capitolul Tabele, dozele terapeutice uzuale si dozele
terapeutice maxime pentru adulti, pentru substante farmaceutice, produse vegetale si
unele forme farmaceutice.
Dozele terapeutice maxime pentru medicamentele de uz pediatric se
calculeaza in functie de doza adultului.
Dozele terapeutice maxime pot fi administrate bolnavului o data sau in 24 ore.
Aceste doze se refera la medicamentele care se administreaza pe cale orala si
pe caile parenterale ( i.v., i.m., s.c.) nu si la formele farmaceutice aplicate pe cale
cutanata sau pe mucoase pentru actiunea locala.
Efectul medicamentelor si doza administrata depind de intervalul de timp in
care se utilizeaza medicamentul, acesta este stabilit de catre medic, odata cu
posologia si se indica bolnavului prin modul de intrebuintare.

Modul de intrebuintare (modul de administrare)

totalitatea indicatiilor de administrare pentru un madicament, care se stabilesc in
functie de urmatorii factori: doza de medicament, calea de administrare,
timpul, ,,timing-ul si ritmul administrarilor, dieta pe care trebuie sa o urmeze bolnavul
ex. un comprimat de trei ori pe zi, dupa mese.
timing-ul reprezinta timpul de administrare a unui medicament, in momentul cel
mai potrivit, din punct de vedere al reactivitatii organismului.
Administrarea unui medicament se poate efectua o singura data, printr-o doza
unica( dosis plena), cum este cazul purgativelor, sau de cele mai multe ori,
medicamentul se administreaza in mai multe doze, doze multiple (dosis refracta) la o
medicatie de mai multe zile de tratament pentru a se obtine un efect terapeutic de
durata.

4
Curs 5 Farmacoterapie M4

Clasificarea medicamentelor pe tip de actiune pe aparate si sisteme

antibiotice, chimioterapice, antituberculoase, antivirotice, antiluetice, antiparazitare,
antimalarice, antimicotice, antiseptice-dezinfectante, antitumorale, corticosteroizi si
ACTH, medicatia aparatului genital, antidiabetice, tiroidiene si tireostatice, enzyme,
vitamine, hipolipemiante
anabolizante, medicatia obezitatii, antigutoase, substituenti de volum plasmatic,
substante cu actiune asupra echilibrului hidro-electrolitic si al celui acido-bazic,
anestezice generale
analgezice (opioide, analgezice- antipiretice), anestezice locale, neuroleptice,
antidepresive, tranchilizante- sedative- hipnotice, anticonvulsivante,
antiparkinsoniene, stimulante SNC, neurotonice
medicatia SNV (simpatomimetice, simpatolitice, parasimpatomimetice,
parasimpatolitice, nicotinice)
miorelaxante centrale, antihistaminice, antiinflamatoare, antitusive, antiastmatice,
expectorante, medicatia insuficientei cardiace, antiaritmice, antihipertensive,
antianginoase, vasodilatatoare, medicatia venelor si capilarelor, diuretice,
antidiuretice, antianemice, anticoagulante si trombolitice, antihemoragice,
stimulatoare si substituenti ai secretiei gastrice, antiacide, inhibitori ai secretiei
gastrice, antiulceroase, antiemetice, purgative- laxative, antidiareice, antispastice,
antiflatulente, hepatoprotectoare, medicatia dermatologica.

Tratarea fiecarei substante medicamentoase dupa clasificare:

mod actiune
indicatii
contraindicatii
mod de administrare