Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru a scrie o singura carte din aceasta serie imi sunt necesari aproxi-
mativ trei ani, pe parcursul carora pun constant intrebari si diverse persoane
imi ofera informatii pe care nu m-as fi ga.nd.it sa le cer. Nu-i tin minte pe
top, dar ma gandesc la ei cu recuno?tinta imensa.
In plus, as dori sa le multumesc urmatorilor:
... John Flicker si Bill Massey, editorii met, doi domni cu mult curaj $i
multa rabdare, care s-au descurcat cu o carte pe bucap (multe buc5ti) si cu
o autoare careia ti place riscul;
Danny Baror si Russell Galen, agentii mei literari care valoreaza greutatea
lor in aur, lucru care spune multe in aceste vremuri de recesiune;
Kathy Lord, eroicul redactor, si Virginia Norey, designerul acestei card
(adica zeita carpi11), responsabile pentru frumusetea si cursivitatea ei;
Vincent la Scala si celorlalp membri ai echipei de productie, care au reusit
s;1 trimita cartea la tipar la timp, in ciuda multelor intarzieri;
Steven Lopata, pentru relatarea vie a urmaririi sale de catre un moca-
sin-de-apa1 si pentru descrierea poetica a mirosului serpilor veninosi cu cap
animiu (0 combinatie de miros specific locului in care stau serpii la gradina
/.oologica si iz de castraveti putreziti");
1 Diskccul scoticnilor de oi igine cclta din H ighlands, zona muntoasa, inalta, a Scodei (n.tr.)
Rosana Madrid Gatti, care se ocupa de pagina mea de web, pentru
accualizarile prompte ?i designul atractiv;
Susan Butler, pentru suportul logistic constant, pentru ca a avut grija
dc caini, m-a aprovizionat cu toner ncgru si pentru ideile minunate legate
de Jem.
Allene Edwards, ICatherine MacGregor si Susan Butler, pentru corectura
si extrema atentie la detalii;
Shirley Williams pentru prajiturile din Moravia si priveli$tile din New
Bern;
Becky Morgan, pentru cartile vechi de bucate;
Strabunicului meu Stanley Sykes, pentru replica pe care o da Jamie
referitor la bunii tintasi;
Bev Lafrance, Carol Krenz si inultor altora, pentru ajutorul cu limba
franceza. Mulmmesc lui Florence, traducfttoare, lui Peter Berndt si Gilbert
Sureau pentru diferentierea de finete Intre Rugaciunea catre Domnul, din
1 966 (cu formula accorde-lui) si sintagma veche, formala {accordez-lui).
John S. Kruska pentru cd mi-a aratat cum se scrie si se pronunta corect
l<osciuszko (se pronunta Kosciusko); in timpul Revolutiei nimeni nu-i
putea pronunta numele ?i toata lumea ii spunea Kos.
Doamnelor de la Lallybroch, pentru sprijinul constant si cadourile cu
adcvarat interesante;
Sotului meu, pentru ca stie foarte bine ce are de facut un barbat;
Alex Krislov, Jannet McConnaughey si Margaret Campbell, operatorii
( iompuserve Books and Writers Community si multor, multor altora care
i rec xilnic prin site pentru observatii, informatli si divertisment in general;
Alfred Publishing, pentru permisiunea de a cita versuri din poemul
Tighten Up de Archie Bell si the Drells;
Lebada alba din Carmina Gadelica este reprodusa cu permisiunea celor
de la Floris Books.
Prolog
C orpul este u luitor de maleabil. Spiritul este maleabil in tr-o si mai mare
m asura, dar su n t lucruri pe care mi le mai intorci.
Asa spui, camaradei E adevarat, trupu-i u?or de m utilat si spiritul poate
(i schilodit. C u toate astea, rn tr-u n om e ceva ce n u poate fi distrus.
PARTEA iNTAl
T u lb u r a r e a a p e lo r
U N EO R I SU N T M O R JI C U ADEVARAT
Capul piratului disp 2 ruse. William auzise vorbind despre asta niste
oamcni care trandaveau pe cheiul din apropiere si se intrebau daca va mai
fi vfent vreodata.
- Nooo, s-a dus pe veci, spuse un barbat zdrentaros, un metis, dand din
cap. Daca nu-i vine de hac aligatoru, are sa-1 inghita apa.
Un padurar a trecut bucata de tutun de mestecat dintr-o parte intr-alta
a gurii si a scuipat in apa in semn de dezaprobare, zicand:
- Nu, o sa ramana asa cum e pentru vreo zi sau doua. Pe urma bucatile
do carne care-i tin capul pe umeri se usuca in soare. Se intaresc precum fierul.
Am vazut eu asta la cadavre de caprioare.
William a vazut ca doamna McKenzie a aruncat o privire fugara spre golf,
pentru ca apoi sa se uite-n alta parte. S-a gandit ca era palida $i s-a asezat in
asa fel incat ea sa nu-i poata vedea pe barbati si apa maronie la flux, desi lesul
prins de par nu se zarea, chiar daca nivelul apei crescuse. Acest par era un
semn care amintea de pretul unei crime. Piratul fusese legat de par si inecat
in mal cu cateva zile in urma, iar cadavrul sau in descompunere fusese subiect
tie conversatie pentru toata lumea.
- Jem! striga domnul MacKenzie cu asprime, trecand pe langa William
ce alerga dupa fiul sau. Baietelul, care avea parul roscat ca mama lui,
se apropiase de barbari, ascultand cc vorbesc, apoi se aplecase periculos de mult
deasupra apei, tinandu-se de o binta 1 pentru a vedca cadavrul piratului.
Domnul MacKenzie 1-a apucat pe baiat de guler, 1-a tras spre el si 1-a luat
in brate, desi micutul se zbatea, vrand sa o ia spre cheiul malos.
- Vreau sa vad ualigatoru cum il mananca pc pirat, taticule!
Barba tii de pe chei au inceput sa rada, chiar si MacKenzie a zambit, dar
cand a zarit-o pe soda lui, zambetul i-a disparut dintr-odata. Intr-o clipa
a fost langa ea si a prins-o de cot cu o mana.
- Cred ca trebuie sa mergem, a spus MacKenzie, tinandu-1 pe baiat astfel
incat sa o poata sprijini pe soda lui, care era limpede ca nu se simtea bine.
Locotenentul Ransom... vreau sa spun, Lordul Ellesmere... s-a corectat el
imediat, zambind stingherit catrc William, ca si cum ar fi vrut sa-si ceara scuze
pentru greseala, Lordul Ellesmere are si alte obligadi, sunt sigur.
Era adevarat. William urma sa cineze cu tatal sau. Insa tatal sau ii daduse
intalnire la carciuma de dincolo de chei.
William nu avea cum sa-1 rateze si le-a spus-o sotilor MacKenzie, rugan-
du-i sa mai ramana pentru ca ii facea placere sa se afle in compania lor, mai
ales a doamnei MacKenzie, dar ea a zambit cu regret, mangaind capul acoperit
al copilului din bratele ei,
-- Nu, chiar trebuie sa plecam, a staruit ea privindu-si fiul care tot ar mai
ft vrut s-o ia la fuga, pentru ca apoi sa-si indrepte ochii spre chei si spre parul
care iesea din apa. Dupa aceea si-a desprins cu hotarare privirea de chei si
1-a privit pe William In fata, continuand:
- Micuta are sa se trezeasca si ii va fi foame. Ne-a parut bine ca v-am
intalnit. Mi-as fi dorit sa stam de vorba mai mult.
A rostit aceste ultime cuvinte cu profunda sinceritate si i-a atins bratul,
provocandu-i o senzatie placuta in stomac.
Acum barbatii care trandaveau pe chei incepusera sa faca pariuri. Unii
sustineau ca piratul va rcaparea, altii, ca disparuse pe vecie. Pariau, desi nici
unul dintre ei n-avea un sfant in buzunar.
- Doi la unu ca e tot acolo cand se rctrag apele.
- Cinci la unu ca trupu-i tot acolo, dar capu a disparut. Mie nu-mi pasa
ce zici tu de gat, Lem, ca ii atarna capu asa, doar de-o pielita, cand a venit
fluxu. Cand or veni iar apele, o sa-i ia capu.
1 Aid, a.sczat tnaintea numelui dc bucez, S ir indicil faptul ca persoana la care $e face referire
. .it1 1 .iv.ilcr. baronet sau lord (n.tr.)
Inainte ca William sa poata spune ceva sau sa-i prczinte pe ceilalti doi
ofiteri, Lordul John a intrat intr-o discutie cu sergentul Cutter, despre vremuri
de mult apuse, despre tntamplari traite in Campiile lui Abraham, in
tovarasia generalului Wolfe.
Astfel cei trei tineri ofiteri s-au putut destinde putin, ceea ce in cazul lui
Dobson insemna sa-si reia sirul gandurilor:
- Ziceai ca papusica aia cu parul roscat e prietcna cu tatai tau? i-a soptit
el lui William. Afla de la el unde locuieste! Ce zici?
- Idiotule! sopti Osborn. Nici mScar nu-i frumoasa! Are un nas lung
intocmai ca... intocmai ca al lui Willie!
- N u i-am vazut fata, pentru ca nu-s asa de inalt, a spus Dobson, zambind
cu ironie. In schimb, sanii ei erau chiar inaintea ochilor mei si aia. ..
- Magarule!
- Sss! a soptit Osborne, calcandu-l pe Dobson pe picior pentru a-1 face
sa taca, fiindca Lordul John se intorsese catre ei.
- Ma prezinti prietenilor tai, William? a intrebat lordul pe un ton
politicos. Rosind - ofiterul stia prea bine ca ratal sau auzea foarte bine,
desi fusese la artilerie - William si-a prezentat prietenii, iar Osborn si
Dobson s-au inclinat, parand ca fac un gest de supunere. PanS atunci nu-si
dadusera seama cine era tatai prietenului lor si se simtea mandril ca erau
impresionati, dar 51 dezamagir pentru ca descoperisera cine era Lordul John.
Maine tot batalionul va afla cine era ratal lui William, nu ca Sir Peter
nu ar fi stiut deja, dar...
S-a adunat, dandu-si seama ca ratal sau isi lua la revedere de la cei doi
prieteni ai lui si i-a raspuns scrgentului Cutter la salut. A salutat repcde, dar
asa cum se cuvine. Apoi a pornit dupa tatai lui, lasandu-i pe Dobby si pe
Osborn sa tina piept situatiei.
- Am vazut ca stateai de vorba cu domnul si doamna MacKenzie, a spus
Lordul John m treacat. Sper ca sunt bine.
Rostind aceste cuvinte, tatai lui William a privit in lungul cheiului, dar
sotii MacKenzie si copiii lor se facusera nevazuti de multa vreme.
- Mie mi s-a parut ca sunt bine, a raspuns William. N u avea de gand sa-si
intrebe tatai unde locuia familia MacKenzie, dar impresia pe care i-o facuse
tanara femeie staruia inca. Nu putea spune daca era frumoasa sau nu, dar
ochii ei il impresionasera.
Erau de un albastru inchis, cu gene lungi. Acei ochi ll priveau cu mare
intcnsitate si i se incalzise inima. Impresionant de inalta, dar... Dumnezeule,
la ce se gandea? Fcmeia aceea era casatorita... avea si copii! Si avea si parul
ro$cat, pe deasupra.
- Dumneata... aaa... ii cunosti de multa vreme? a intrebat William,
gnndindu-se la simtamintelc politice de-a dreptul perverse care inflorisera in
iamilia sa,
- Ii cunosc de ceva vreme. Ea este fiica unuia dintre cei mai vechi prieteni
ai inei, domnul James Fraser. Iri mai aduci aminte de el?
William se incrunta, neputand sa isi aminteasca numele... tatal sau avea
mii de prieteni. Cum ar fi putut...
- Oh! a exclamat ofiterul. Te referi cuinva la un prieten de-al tau din
Anglia? Oare nu un an time dornn Fraser a venit la munte atunci cand tu te-ai
imboln&vit de... pojar?
Aducandu-si aminte de groaza care il chinuise in acea vreme, William
,i sinuil cum i se strange stomacul. Umblase prin munti deznadajduit.
Mama lui murise cu doar o luna In urma. Dupa aceea Lordul John se
imbolnavise de pojar, iar William era convins ca si ratal siu avea sa moara,
lasaiulu-1 cu totul singur in acele locuri salbatice. In mintea lui fusese loc
at unci doar pentru teama si tristete, iar din vizita acelui domn nu pastrase
dec it o serie de impresii confuze. Isi amintea ca prin ceata ca domnul Fraser
11 luxsc la pescuit si se purtase frumos cu el.
- ba da, a replicat tatal sau, zambind. Sunt impresionat, Willie. Ma
l',.mdeam ca iti vei aduce aminte de vizita lui mai mult din cauza starii pe care
0 .iveai tu $i mai putin din cauza bolii mele.
- Ah... Amintirile 1-au coplesit si s-a simtit cuprins de un val de caldura,
1,ue era chiar mai puternica decat aerul timed al verii. Multumesc foarte mult!
a exclamat ofiterul. Reu$isem sa-mi alung din memoric lucrul acesta pana
a mu, cand ai pomenit de el!
Tatill sau a izbucnit in ras si nu facea nici un efort pentru a se opri. La
drept vorbind se cocoa de ras.
Imi pare rau, Willie, a spus el in cele din urma, tragandu-si rasuflarea
i siergandu-sc la ochi cu un colt al batistei. N u m5 pot abtine; a fbst cea
m ai... cea m ai... oh, Doamne, n-am sa uit nicicand cum aratai cand te-a
a us din privata!
- Stii ca a fost un accident, a spus William intepat. Obrajii i s-au inrosit
cand si-a amintit intamplarea. Bine cel putin ca feta lui Fraser nu a fost de
feta la umilinta pe care a indurac-o.
- Da, bineinteles, dar... Lordul John si-a pus batista la gura, iar umerii
i se miscau fara ca el sa scoata un sunet.
- T e poti opri din ras cand doresti! spuse William cu raceala. Unde
dracu mergem? Ajunsesera la capatul cheiului, ratal sau mergea inainte,
gafaind din greu. Intrasera pe una dintre stradutele strajuite de copaci,
departe de carciumile si de hanurile din port.
- Vom lua masa in compania capitanului Richardson, a spus lordul,
fecand un efort vadit pentru a se stapani.
Lordul John a tusit, si-a suflat nasul si a pus batista intr-un buzunar,
pentru ca apoi sa continue:
- Luam masa in casa domnului Bell.
Casa domnului Bell era albl, curata si mare, fera a fi ostentativa.
Capitanul Richardson iti lasa cam aceeasi impresie: un barbat de varsta
mijlocie, foarte curat, bine imbracat, dar Iipsit de stil si cu un chip srers, pe
care il uitai la scurta vreme dupi ce il vedeai.
Cele doua doamne Bell feceau o impresie mult mai puternica, in special
cea tanara, Miriam, cu buclele de culoarea mierii iesindu-i de sub boneta si
cu ochi mari, rocunzi, care au ramas fixati asupra lui William pe tot timpul
cinci. Statea prea departe de el, astfel incat nu a putut purta o conversatie
cu ea, dar si-a dat seama cl gandurile exprimate din priviri dadeau foarte
limpede de inteles ca era fescinat de ea, la fel cum si ea era fascinate de el si
ca ar fi dorit sa discutc mai tarziu in particular, dac4 s-ar fi ivit ocazia.
Un zambet timid, o usoara inclinare a capului incununat de bucle de
culoarea mierii, apoi o privire fugara catre usa care fusese lasata deschisa spre
veranda, pentru a lasa sa patrunda aerul de afera.
El i-a rlspuns printr-un zambet.
- Tu ce spui, William? 1-a auzit pe tatal sau destul de tare, dand de inteles
ca era pentru a doua oara cand li punea intrebarea.
- Oh, desigur! H m ... ce spun in legatura cu ce? a intrebat tanarul ofiter,
pentru ca se adresa tatalui, si nu comandantului sau.
Tatal sau i-a aruncat o privire exasperata si apoi a spus cu rabdare:
- Domnul Bell intreba daca Sir Peter intentioneaza sa femanft multa
vreme in Wilmington.
Domnul Bell, care se afia in capul mesei, s-a inclinat cu muka grade si
William a observat ca si-a ingustat privirea cand s-a uitat la Miriam.
Poate ca ar fi mai bine sa vin inaine, cand domnul Bell va fi plecat cu
m:buri, i$i spuse-n gand tanarul ofiter.
- Cred ca vom ramane aici doar penrru scurta vreme, domnule, i-a
tils puns el respectuos domnului Bell. Inteleg ca exista tulburari In interiorul
i nloniei, cred ca vom pleca fara intarziere, pentru a le pune capat.
Domnul Bell parea multumit de raspuns, dar William a vazut cu coada
iiL'hiukii c& Miriam era total nemultumita de iminenta sa plecare.
- Bine, bine! a replicat Bell cu un aer jovial. Nu am nici o indoiala asupra
I. ipiulni ca sute de oameni loiali Coroanei vi se vor alatura in mars.
- ['ari indoiala ca asa va fi, domnule, murmura William, in vreme ce
mai tua o lingura de supa. Se indoia ca domnul Bell se va numftra printre
t ei care se vor alatura militarilor. Nu ficea parte din acea categorie de oameni
II, ,ua sit porneasca intr-un mars. Ofiterul nu se gandea la asta pentru ca o
j'l.imada de tarani neinstruiti, inarmati cu sape, le-ar fi fost militarilor de
mare njutor.
inccrcand sa o vada pe Miriam fara a se uita direct la ea, si-a dat seama
i .1 in ire ratal sau si capitanul Richardson avea loc un schimb de priviri si asta
I .1 inirat. fatal sau spusese foarte limpede ca urmau sa ia masa in compania
,i| liiamilui lfichardson. ti daduse de inteles ca lucrul important in acea seara
ria locmai intalnirea cu Richardson. De ce?
Apoi a prins privirea domnisoarei Lillian Bell, care statea chiar vizavi de
I, l;ing;l fatal ei, si a incetat sa se mai gandeasca la dipitanul Richardson.
I iiimnisoara Lillian avea parul negru, era mai inalta si mai supla decat sora
ei, si era chiar frumoasa, remarca William.
( '.1ml doamna Bell si fiicelc ei s-au ridicat de la masa si barbatii s-au retras
I'I veranda, s-a trezit intr-un capat al acesteia, alaturi de capitanul Richardson,
in vie me cc ratal sau se afla in capatul celalalt si se angajase Jntr-o discutie
iipiinsa cn domnul Bell, despre pretul catranului. Lordul putea vorbi cu
mi ii inr licspre orice.
I >up;l ce au schimbat obisnuitele formule de politete, Richardson i-a spus
Im William:
Am sii-ti fac o propunere, domnule locotenent.
I >;i, domnule, a replicat William cat se poate de respectuos.
Curiozitatea lui devenca din ce in ce mai mare. Richardson era capitan
in cavaleria u$oara, dar pentru momenr, nu se afla impreuna cu ceilald militari
ai regimentului sau. Asta spusese chiar el in timpul cinei, ca fusese detasat.
Detasat in ce scop?
- Nu stiu ce ti-a spus tatal dumitale in legatura cu misiunea mea, a con-
cinuat Richardson.
- Nu mi-a spus nimic, domnule.
- A$a. Mi s-a dar misiunea sa adun informatii in Departamentul de Sud.
Intelegi, desigur, ca nu eu ma aflu la comanda unor operaduni ca aceasta,
a tinut capitanul sa adauge, zambind cu modestie. Cu roate acestea, am si
eu un rol.
- Eu... inteleg valoarea unor asemenea operaduni, domnule, a raspuns
William, dand dovada de diplomatic. Inteleg, doar ca...
- Doar c3 pe dumneata nu te intereseaza sa fii spion. Nu, bineinteles ca
nu te intereseaza.
Era intuneric pe veranda, dar tonul see al capitanului era evident.
- Putin! dintre barbatii care se considera militari sunt interesati de
asemenea lucru, a continuat Richardson.
- Nu am vrut sa va jignesc, domnule.
- Nici nu ma simt jignit, a replicat Richardson. Nu am dorit sa te recrutcz
ca spion. Ocupada aceasta este cat se poate de delicata si implica riscuri.
Eu as fi dorit sa fii mai curand un curier. Ei bine, daca facand asta ai obtine
si anumite informatii, acest lucru va fi apreciat in mod deosebit. Tanarul
ofiter simtea cum i se urea sangclc-n cap, cand $i-a dat seama ca Richardson
voia sa spuna ca el, William, nu era in stare s3 fadl lucruri delicate si nici
sa-si asume riscuri. A izbutit sa-si pastreze cumpsitul, multumindu-se doar
sa exclame:
-O h !
Se pare ca domnul capitan stiansese suficiente informatii despre conditiile
existente in Carolina de Nord si Carolina de Sud si acum trebuia sa le
transmita comandantului Departamentului de Nord, generalul Howe, care
se afla la Halifax.
- Bineinteles ca nu voi trimite un singur curier, a spus Richardson.
Evident ca se poate ajunge mai repede la destinatie cu vaporul, dar as vrea
ca macar unul dintre curieri sa calatorcasca pe uscat, din ratiuni care tin mai
mult de siguranta, dar si de posibilitatea de a face observatii pe drum. Tatai
dumitale este foarte mandril de abilitatile dumitale, domnule locotenent -
i s-a parut oare lui William ca in vocea aceea aspra precum nisipul a detectat
0 unda de umor - si, din cate stiu, ai calatorit in Carolina de Nord si Virginia.
Asia conteaza foarte mult. Nu vreau ca omul care este curierul meu sa dispara
in mlastina Dismal, pentru a nu mai fi vazut niciodata.
- Aha! a remarcat William pe un ton politicos, brand aceste ultime cuvinte
ile capitanului drept o gluma. Era convins ca Richardson nu fusese niciodata
in preajma regiunii Dismal si stia ca nici un om intreg la minte nu se ducc
acolo, decat daca are de gand sa vaneze.
Nil dorea deloc sa dea curs propunerii lui Richardson, desi chiar cand isi
spimca ca nu voia sa-si paraseasca oamenii si regimentul, se si vedea intr-o
postu lit romantica, singur intr-un loc intins si salbatic, ducand informatii cat
m- poate de importante prin fiirtuna, infruntand primejdii.
1ncepuse sa se intrebe ce avea sad astepte dupa ce isi va fi indeplinit aceasta
inisitme.
Richardson a anticipat intrebarea locotenentului si i-a raspuns:
- Indatii ce ajungi in nord, ai putea sa te alaturi oamenilor generalului
11 owe, ceea ce n-ar fi deloc rau.
l',i bine", si-a spus William, asta era o tentatie mare! Stia foarte
hi lie ce voise sa zica Richardson cand spusese ceea ce n-ar fi deloc rau.
Kii hardson sc referise la generalul Howe, nu la William, insa avea incredere
in .liiilinlfile sale i se gandea ca ar fi fost bine sa dcmonstreze ca putea fi cu
iiilcviti'iil util.
h'usesc in Carolina de Nord doar cateva zile, suficient cat sa-si dea seama
t.u ,i se putea trece din Departamentul de Nord in cel de Slid. Toata Armata
( !om inentalii se afla sub comanda lui Washington, in nord. Rebeliunea din
11<I p.Hea a fi fosc pornitii de grupuri din zonele impadtirite si de tot soiul
ile nisi, constittiiti ad-hoc in formatiuni de militie1, ori asta nu era o reala
,iini'Minvnrc, iar in ceea cc privea statutul lui Sir Peter si al generalului Howe
in pnsmrilc de comandanti...
As dori sit ma gandesc la oferta dumneavoastra, daca se poate, domnule
1 .ipii,m, a spus William, sperand ca vocea lui nu tradeaza nerabdarea. pot
d.i uspunsul maine?
\ iImui <|)n A i i i i i it .i ili*Noril.cu lemn dur, greu siflexibil, din care se fabrics in special schiuri
Apele sc retrasesera. Venise refluxul, dupa cate isi putu da seama. Miro-
sul de peste mort si alge putrezite era puternic, desi o panza subtire de apa
acoperea malul, scaldata in lumina unui patrar de luna.
I-au trebuit cateva clipe pentru a descoperi parul. O clipa a crezut ca
disparuse, dar nu era asa. Parul se afla acolo, o linie subtire si neagra care se
profila pe luciul apei. De el nu mai era fixat nimic.
Parul nu mai statea drept, ci intr-o parte, ca si cand ar fi fost gata si. cada,
si de el atarna o bucata mica de funie, care plutea pe apele ce se retrageau.
William simcea cum i se strange stomacul. Stia ca apele singure nu puteau
lua trupul. Unii spuneau ca prin locurile-acelea s-ar fi aflat aligatori sau
crocodili. El nu v&zuse insa nici unul pana atunci. A privit involuntar in jos,
de parca una dintre acelc reptile ar fi urmat s<1 sara din api si sa se repeada
la picioarele lui. Aerul era cald inca, dar simti cum 11 trece un fior.
S-a scuturat si apoi s-a indreptat spre locuinta in care statea cu chirie.
Se gandi ca mai avea o zi sau doua pana ce va trebui sa piece $i se intreba daca
o va mai vedea pe doamna MacKenzie cu ochii ei albastri.
1 Numc fals, pe care si-1 ia cineva Intr-o anume imprejurare, pentru a nu fi rccunoscut
(lb. francczS) (n.tr.)
Oil, mi! a replicat Percy, scotandu-si barista cu horbote de dantela si
mecpanil s3-si tamponeze discret transpiratia de pe frunte. De altfel Grey
i il isci vase cii omul incepuse sa transpire. M-am casatorit cu una dintre surorile
B.uoniilui Amandine. Numele de familie este Beauchamp. Mi-am permis
,i i.m accst nume, datorita caruia am avut acces la anumite cercuri politice
.1 de acolo...
A dat din umeri si a fecut un gest plin de eleganta, prin care sugera ca
i. i le cercuri politice i-au facilitat accesul In Camera Neagra si, desigur, In
ililvriie alte locuri, gandi Grey cu tncrancenare.
V;t (elicit pentru foptul ca v-ati casatorit, a spus Grey, fora a-si ascunde
numl ironic. Cu cine va culcati, cu baronul sau cu sora lui?
Percy ritspunsc, parand amuzat:
i >in cand in cand cu amandoi.
I )eodaifl?
Percy a /.ambit larg.
I )in cand in cand, a spus ..frantuzul'*, desi sotia mea, Cecile, se bucura
iicii mull dacit verisoara ei, Luciannc, ii da atentie, iar eu prefer sa ma bucur
11..........pania ajutorului de gradinar. Este un baiat incantator, care se
m 111iesie I',mile; seamana cu dumneata... bineinteles pe vremeacand erai mai
i iu,ii. I'aic suplu, blond, musculos ?i brutal.
i| a e ilezamiigirea lui, Grey si-a dat scama ca ii venea sa rada, dar a preferat
vi -,|miii,1 sec:
I oaie aceste lucruri mi se par a fi tipic frantuzesti. Sunt sigur ca iti place
s iiil.i pe carc-o duci. Cc doresti?
I Me vorba mai mult despre ce doresti dumneata.
Pen y mi b;1use inca nici un strop de vin. Ridica sticla si turna cu grija
In liulul roMi in pahare.
I'i i.ue ca s-ar cuveni sa spun chiar ca este vorba despre ceea ce doieste
\ii|',li.i, a coniinuat frantuzul, zambind si intinzandu-i un pahar lui Grey.
I ' lapi, esie greu s:1 focem distinctie intre interesele noastre si interesele tarii
in. e,He. mi i asa? Iti marturisesc ca, pentru mine, dumneata ai fost intot-
I. iiiii,i Anglia, John.
( .ii y .u ii vrut sfl-i interzica sa-i spuna pe nume, dar asta nil ar fi focut
.I. i u i Mibliiiiczc relatiile amicale in care se aflasera la un moment dat.
<V dm este Anglia, a replicat lordul sceptic. Si ce crezi dumneata ca
lint M l ' Atlj'Jiil?
Percy a luat o gura de vin si a tinut lichidul in gura savurandu-1, pentru
ca abia apoi sa-1 inghita.
- Dragul meu, dar nu se poate spune ca acest lucru ar fi tocmai un secret,
nu- i asa?
Grey a oftat.
- Ai vazut aceasta DccIaratie de Independents" redactatade asa-numitul
Congres Continental? intreba Percy.
Dupa ce rostise aceste cuvinte, frantuzur se intoarse, varand mana intr-o
tasca din piele pe care o agatase pe spatarul scaunului si scoase de acolo cateva
file de hartie, pe care i le intinse lui Grey.
Lordul nu vazuse inca documentul la care se facuse rcferire, dar auzise
despre existenra lui. Fusese tiparit cu numai doua saptamani inainte, in
Philadelphia, iar exemplarele se raspandiseri prin colonii precum frunzele
purtate de vant. Ridicand din spranccne si privindu-l mai intai pe Percy,
lordul despaturi hartiile si le parcurse imediat, spunand:
- Regele este un titan?
Lui Grey ii venea sa rada, gandindu-se la sentimenrele care ieseau clar la
iveak din acel document.
- D a d eu sunt Anglia, pot sa presupun ca dumneata esti intruchiparea
Frantei, cel putin in ceea ce priveste aceasta discutie? a intrebat lordul.
- Reprezint anumite interese acolo si in Canada, a replicat Percy cat se
poate de calm.
Acest raspuns a fost pentru Grey un mic semnal de alarma. El luptase in
Canada alaturi de Wolfe si stia foarte bine ca francezii isi pierdused
posesiunile din America de Nord in timpul acelui razboi, dar aveau in
continuare interesul de a-si mentine cu orice pret controlul asupra zonelor
din nord, de la Valea Raului Ohio pana la Quebec. Oare le putcau face
francezii greutati? El era de parere ca nu si, cu toate acestea, nu ar fi avut
incredere in francezi sau in Percy.
- Anglia doreste sa se puna capat acestei prostii, spuse Percy, intinzand
o man5 osoasa spre harrii. Armata Continentala, sau ma rog, asa-zisa
Armata Continentala, este o adunatura de oameni care nu au nici un fel de
experienta in ceea ce priveste conflictele. Ce-ar fi daca eu as fi dispus sa-ti
ofer informatii care te-ar ajuta sa-1 ai la mana pe until dintre ofiterii impor
tant! in armata lui Washington si care nu este credincios juramantului facut?
< c ,u 11? intreba Grey la randul sail, fara a-si ascunde scepticisnuil. Ce
In in lii itt nr uvea Franca sau cc-ai avea tu de castigat din asa ceva, avand in
. 11 Ini' t a imeres ele Francei si ale tale nu seine mtru totul identice?
( )|>serv cii timpul nu te-a fecut sa-ti pierzi cinismul, John. Cinismul
. i, im.i dilute trftsilturile tale mai putin placute. Nici nu stiu daca ti-am
........nisii vrcodatil acest lucru.
Gicy a laeut ochii raari si Percy a spus oftand:
l",ie vnrba despre pamant. Teritoriul de Nord-Vest, il vrem inapoi.
( led si eu eld vreci! a replicat lordul, razand scurt.
I i imn il)I in chestiune, o fasie mare de pamant la nord-vest de Valea
H mini t )iiio, fusese cedat de catre francezi Marii Britanii la sfarsitul
>< Iii hi ili ii i ure avusesc loc intre indieni si francezi. Marea Britanie nu ocupase
n | n 11 ivul teritoriu si colonistii nu il luasera in stapanire din cauza opozitiei
11nIn mini si n inpinlui casepurtau negocieri cu ei, in vcdereaincheierii unor
........ . I i .i de la sine inteles ca acest lucru nu ii incanta pe colonisti. Grey
...... .lliiise el insusi cu unii dintre b5$tinasi $i credea cipozitia Guvernului
h i....... (i.i him rezonabila si onorabila.
I'It'i'iisim ii francezi au legaturi stranse cu bastinasii din zona accea, voi
mi in (i .e.ilel de Icgilturi.
Ni |'i isiorii de hlanuri sunt unele dintre... interesele... pe care le reprezinti?
I'i n y a r.ispuns, /jimbind:
Mu imerese majore, doar unele dintre interese.
<ui'v nil i mi s-a ostenit sa intrebe de ce Percy se hotarasc sa-1 abordeze
i.* in n pe el, tin diplomat care se retrasese din activitate si care nu se mai
...........de mare influenza. Percy sria foarte bine cata putere avea familiaGrey
........... Mini avea din zilele in care lucrasera in acelasi domeniu de activitate,
1 1. iMiiiisiem Beauchamp" stia foarte multe despre rclatiilc personale ale lui
1 .ii i dm nniumaracele informatii care ajungeau la Camerele Negre din
........11i Bmeimelcs cl Grey nu putea interveni el insusi, dar il putea aduce
.......... I i Iim lei pe oliferul in discutie in atentia celor care puteau actiona.
niiMi a i a lux-arc fir de par de pe trupul sau se ridicase prccum antena unci
......... , | i.i11 a peniru a preintampina orice pericol.
\m i ere i liiar mai mult decat o sugestie, desigur, spusc lordul cat se
I'mm ili i aim. Am vrea sa aflam numele ofiterului in chestiune.
hi im ii moment nu eu sunt cel ce poate divulga acest nume, dar indata
in ....... .ile vur Ii demarate in spiritul bunei-credinte...
Grey se gandea deja cui sa i se adreseze cu aceasta oferta. Nu lui Sir George
Germain. Poate Lordului North? Ma rog, mai avea vreme sa se hotarasca.
- Si interesele dumitale personale? intreba el cu oarecare ironie. II cunostea
foarte bine pe Percy Wainwright si stia ca, din Intreaga afacere, el va avea
de profirat.
-A h , interesele mele, raspunse Percy, luand o inghititura de vin si
privindu-1 pe lord pe deasupra paharului. Este foarte simplu. Eu am fost
insarcinat sa gasesc un om anume. Cunosti un scotian care poarca numele
de James Fraser?
Grey simti ca piciorul paharului pe care-1 tinea in mana i se farama intre
dcgete. A continuat sa tina totusi paharul in mana si sa bea cu inghitituri mici,
multumindu-i lui Dumnezeu in primul rand pentru ca il ferise de greseala
de a rosti inaintea lui Percy numele lui Jamie Fraser si, in al doilea rand,
pentru ca Fraser plecase din Wilmington chiar in dupi-amiaza acelei zile.
- Nu, a raspuns lordul cat se poate de calm. Ce doreai de la acest domn
Fraser?
Percy dadu din umeri si spuse zambind:
- Voiam sa-i pun doar cateva intrebari.
Grey a simtit cum ii curge sange din palma taiata. A tinut cu grija paliaml
si 1-a golit. Percy nu a scos nici un cuvant si si-a baut la randul sau vinul,
pentru ca apoi sa spuna incet:
- Condoleante pentru pierderea sotici. Sdu ca a fost...
- Nu stii nimic, a spus Grey hotarat, aplecandu-se putin si punand paha-
ml pe masa. Micul bol de sticla, parte a paharului spart, s-a rostogolit pe masa.
- N u stii nimic, a continuat Grey. N u stii nimic despre sotia mea si nici
despre mine.
Percy a ridicat din umeri cu finete tipic firanceza, spunand:
- Fie precum dorestt.
Ochii lui, inca frumosi, fir-ar sa fie, inchisi la culoare si blanzi - staruiau
asupra lui Grey, exprimand intelegere.
Grey ofta. Fara indoiala ca sentimentele lui erau cat se poate de sincere.
In Percy nu puteai avea incrcdere in nici o imprejurare, dar acum facuse totul
dintr-o slabiciune, nu din malitiozitate si nici din lipsa de sentimente.
- Ce dore$ti? 1-a intrebat Grey din nou.
- Pe fiul tau... a inceput Percy si Grey s-a aplecat deodata peste el si
1-a apucat de umar. L-a strans atat de tare incat Percy a gemut discret si s-a
.....ml.ii. ( ircy s-a asezat, privindu-1 pc Wainwright, scuze, pe Beauchamp,
i.H.i Statca a tat dc aproape de el, meat ii simtea pe obraz rasuflarea calda
i ii puiea miiosi parfumul cu care se daduse. Patase cu sange haiaa lui
V IlllW liglu.
I Hi ima tlata cand te-am vazut, era cat pe ce sa-ti trag un gloat in cap,
< |in, ( ircy incet. N u ma face s& regret ca m-am abtinut atunci.
I imtiil ;i luai mana de pe umarul lui Percy, s-a ridicat in picioare si a
n iiiiin i.il:
Nu it* apropia de fiul meu, nu te apropia de mine si, daca vrei un sfat
Ini n. iiim.iKt: ie in Pranta cat mai repede.
/ ii .uni acestea, Grey s-a rasucit pe calcaie si a ie$it din camera, trantind
ii i in uima sa.
\| itii.ipc ca ajunsese in strada, cand isi dadu seama ca il lasase pe Percy
III lllllli.l s.i.
1 a i I i .ic ii ! marai lordul si porni mai departe, hotarat sa-i ceara
| <miiliii ( Inner un pat in caresase poatS odihni. A doua zi dimineata era
111)1,11,11 '..i l;K;1 (oi cell scatea in putinta astfel incat lamilia Fraser si William
. p >i iil 1c in .si|,urantil. departe de Wilmington.
2
SI ALTEORI NU-S
Lallybroch
Inverness-shire, Scotia
septembrie 1980
Am lasat deoparte scrisoarea. ,Ajti vreme s-o termin mai tarziu, mi-am
zis. Am tot scris cand am avut timp in decursul ulrimelor zile si nu m-am
gandit deloc la faptul ca ar fi trebuit sa ma grabesc, pentru a o trimite cu
postalionul. Am zambit gandindu-ma la asta, apoi am impaturit cu grija filele
de hartie si le-am asezat in tolba mea cea noua. Am sters pana si am pus-o
deoparte, apoi mi-am frecat bine degetele dureroase si m-am bucurat pentru
scurta vreme de simtamantul ca eram legata de cineva prin scris. Mie imi
mull in.ii iimii sit serin deciit ii este iui Jamie, dar trupul are si el nevoie de
Kitllm.i m .mi avut o zi grea.
M nil iiii.il la culcusul aflat dincolo de foe, asa cum facusem la fiecare
i in i i iiiiiniic si am vazut ca inca era linistita. fi auzeam respiratia. Era un
i 1 'Ii %,'is.iii prduiig care se auzea la intervale atat de rare, meat puteam sa
mu i i nunisr inainte de a inspira sau de a expira. Nu murise insa, si dupa
i H i mc.i mi avea sa moara prea curand. Speram, totusi, sa moara
in min i a mica mca rezerva de laudanum sa se fi sfarsit.
I In mi.uii cc vnistct are. Parea sa aiba o suta de ani, darputeafi mai tanara
I..............<\ t lei doi nepoti ai ei, baieti ce nu implinisera Inca douazeci de
....... a lira".cia in urma cu doua zile. Venisera din nuinti. Voisera sa-si duca
1.........la ni:ar rude din Cross Creek, inainte de a merge la Wilmington,
l in i u i m* a 1;1turn grupurilor de voluntari care se formau acolo, insa
"I...... a luM lot rilu, cum se exprimasera ei. Le spusese cineva ca e o
' mi ii vi,u i la Kidgc, asa ca au adus-o la mine.
I ' iih ii a M.n I .cod ~ nu am stiut cc alt nume sad dau; nepotii nu s-au
!""In i mi spmia cum o cheamainainte de a pleca mai departe, iarea nu
| in .1 tie , ii l.icil - avea cancer in faza terminala.
i 1 1I'M .ii naia si durcrea i se citea pe chip, chiar si cand era inconstienta.
I ....... M-.mia ce avea dupa faptul ca pielca ei era cenusie.
I in ill aulca cu llacitrS mica. Ar fi trebuit sa-1 mai intetesc si sa mai pun
" ' 1111 i de pin. |amic se odihnea. Isi pusese capul pe genunchiul meu. Oare
...... mi a njiiii|; la stiva de lemne fara sa-1 deranjez? I-am atins usor umarul
" " man i, i a sa i mcmin trupul in echilibru, sicu cealalta am apucat o bucata
............ i de lenm.am tras-o incetisor spre mine si am izbutit sa o arunc in
1 iiillim.iiul mduiiii negri-rosietici si ridicand pale intregi de scantei.
I imn . .imiscai puiin sub mana mea si a mormait ceva neinteligibil, dar
................. j m v .j i bucata de Iemn in foe si m-am pus pe scaunul meu, el s-a
1 a m n Mimod si a adormit din nou.
" I mi uii.ii la usit, asculrand, dar am auzit doar suieratul vantului
i" mi i, , 11111i11*copacilor. Desigur, am crezut ca nu voi auzi nimic, avand
II !. n l.ipinl c;t il asteptam pe tanarul Ian.
1 I i |iimiv laceau cu schimbul, adica pazeau, ascunsi in copacii din
.................. un i asci cclci mari, carearsese. Ian era afarade mai binede doua
' d Ii iielmii sa viu;1 sit manance si sa se tncalzeascS la foe.
- Cineva a incercat sa omoare scroafa alba, spusese el cu trei zile in urma
la micul dejun, parand uluit.
- Cum? 1-am intrebat, intinzandu-i un vas cu ora fiert in lapte, cu unt
topit si cu un pic de miere. Spre norocul meu, borcanele cu miere si cutiile
cu faguri se aflau in adapostul construit deasupra izvorului, dlnd a izbucnit
incendiul. Esti sigur?
El a dat din cap in semn ca da si a eras pe nas vaporii placut mirositori
din vasul pe care i-I dadusem, pentru ca apoi sa-mi spun&:
- Are-o rana-n pulpa. Nu-i adanca si-are sa se vindece, matusica.
Ian a dat din nou din cap, convins fiind ca voi examina scroafa si ma voi
ocupa de ea, medical vorbind, ca de oricare aka faptuH care venea la Ridge.
- Of, Doamne, am exclamat, desi as fi putut face prea putin penuu
scroafa, daca nu i se vindeca rana.
Eram in stare sa ma ocup si chiar m-am ocupat de cai, vaci, capre,
hermeline, chiar de gaini - dar scroafa aceea era cu torn! deosebita.
Amy Higgins si-a facut cruce cand a auzit de scroafa.
- Cred c-a fost un urs, a spus ea. Nici un alt animal n-ar fi indraznit sa
se apropie de scroafa. Aidan, ia asculH tu ce zice domnu Ian! Dinna se cam
departeaza de casa si vezi ca fratele cau e pe-afara.
- Ursii hiberneaza iarna, mama, a replicat Aidan absent. Era foarte
atent la tirirezul pe care Bobby, noul sau tata vitreg, i-1 cioplise si pe care
nu apuse sa-1 Invarceasca asa cum trebuie. Aruncandu-i o privirc sasie 1-a
pus incet pe masa, 1-a tinut bine de sfoara cu care era prins si apoi a tras.
Titirezul a inceput sa se invarca pe masa ?i s-a lovic mai intai de borcanul
de miere, facand poc, pentru ca apoi sa se indrepte cu mare repeziciune spre
vasul cu lapte.
Ian a Intins mana si a apucat titirezul. In timp ce mesteca o bucata de paine
prajita, 1-a impins catre Aidan, pentru a prinde si sfoara, a infasurat-o
bine si, cu o miscare a indieieturii, a trimis titirezul drept in mijlocul mesei.
Aidan a privit totul cu gura cascati si apoi s-a strecurat sub masa, caci
titirezul cazuse.
- Nu, n-a fost vrun animal, spuse Ian. Taietura era facutS ca la carte.
A atacat-o cineva care-avea cutit sau sabie.
Jamie si-a ridicat ochii de la bucata de paine arsa la care se tot uitase,
intreband:
- l-ai gasit trupul?
Ian a zambit pret de-o clipa, pentru ca apoi sa dea din cap, spunand:
- N il, daai scroafa l-a omorat, atunci 1-a si mancat, fiindca n-am gasit
nici urma din trupu lui.
- Porcii nu se pricep sa manance frumos, observa Jamie, muscand cu mare
|,i ijil din bucata de paine. Dupa ce a facut o grimasa, a continuat sa manance.
- Crezi o-o fi fost vorba despre nn indian? fntreba Bobby. Micutul Orrie
sc diinilia din rasputeri sa se dea jos din poala lui Bobby, iar noul sau tata
vil teg I-a asezat numaidecat in locul lui preferat, adica sub masa,
Jamie si Ian au avut un schimb de priviri si am simtit cum mi se face parul
m:lciuc.
- Nu, a raspuns Ian. Indicnii Cherokee de prin partile-astea ii stiu de frica
si nu s-ar atinge de ea nici de-ar fi sa-i platesti In aur. Ei cred ca-i un diavol,
nu-i assa?
- Si oricum, indienii nomazi din nord au sageti si securi, a tinut S3, spuna
.i |amie.
- Esti sigur ca n-a fost vreo pantera? a intrebat Amy cu indoiala in glas.
Ianterele vaneaza si in timpul iernii, nu-i asa?
- Asad, a asigurat-o Jamie. Am vazut ieri urme la Green Spring. Voi de
i olo, ma auziti? a intrebat el, aplecandu-se pentru a le vorbi copiilor de sub
masit. Ati inteles ce-am zis? Nu, nu, a continuat el, indreptandu-si spatele.
l:m stie care e deosebirea intre urmele lasate de gheare si taietura de cudt.
liti a$a zic.
Rostind aceste cuvinte, Jamie i-a zambit lui Ian. Din politetc, Ian a incetat
s.i si mai dea ochii peste cap, uitandu-se la cosul cu paine prajita.
Nimeni nu a spus ca oricare dintre cei care se aflau la Ridge sau locuiau
in Brownsville ar fi putut incerca sa ucida scroafa alba. Presbiterienii' de pe
node meleaguri nu erau de acord cu indienii Cherokee In nici o privinta,
cxceptic facand faptul ca scroafa alba era un diavol.
Personal nu cram sigura ca nu aveau dreptate. Animalul accla supravieaiise
,i inccndiului casei celei mari. A iesit din casii sub o ploaie de flacari, urmata
ilc purcelusii ei.1
1Ailcpti ai Bisericii Calviniste din Marea Britanie si Statde Unite a!c Americii (n.tr.)
- Moby Dick! am exclamat, avand un moment de inspiratie.
Rollo si-a inaltat capul, a facut mirat ham?, m-a privic cu ochii sai gal-
beni si a pus din nou capul jos, oftand.
- Care Dick? a intrebat Jamie, ridicandu-se in picioare, intinzandu-se $1
cascand, pentru ca apoi sa-$i treaca palma peste fata si sa se uite la mine.
- Am spus si eu de ce anume imi amintesce scroafa aceea, am explicat.
E o poveste lunga cu o balena. Am sa ti-o spun maine.
- Daca o sa mai traiesc pana atunci, a repiicat jamie, cascand cu atata pofta
incat a lipsit foarte putin ca maxilarele sa i se desprinda unul de altul. Unde
este whisky-ul, sau iti crebuie pentru biata femeie? a intrebat el, privind trupul
invelit in patura al bunicii MacLeod.
- Inca n-am nevoie, pofcim, am spus eu, cautand in cosul de langa mine
si scotand de acolo o sticla.
A scos dopul si a baut, iar culoatea La revenit meet, incet in obtaji.
Pentru ca isi petrecea zilele vanand sau taind lemne si jumatate din nopti
stand de veghe in padurea ingherata, chiar si Jamie, un om plin de vitalitate,
incepea sa dea semne de oboseala.
- Cat vrei sa o mai duci asa? Lam intrebat incet, avand grija sa nu-i trezesc
pe membrii familiei Higgins, adica pe Bobby, Amy, pe cei doi baieti, pe cele
doua cumnate ale lui Amy, surorile primului ei sot, care venisera la nunta
ce avusese loc cu cateva zile in urma, impreuna cu cinci copii, dintre care nici
unul nu avea inca zece ani. Odata cu plecarea fratilor MacLeod, parca se
facuse mai mult loc in casuta din barne, dar pentru ca noi toti, adica Jamie,
eu, Ian, cainele lui lan, Rollo, batrana care dormea pe jos, eram in camera
mare si aid se aflau si lucrurile pe care lc-am putut salva cand a izbuenit
incendiul, aveam cateodata o senzatie clara de claustrofobie. Nici nu era
de mirare ca Jamie i Ian stateau de veghe in p&dure mai mult pentru a
se bucura de aerul curat decat pentru ca erau convinsi ca era ceva primcjdios
intre copaci.
- Nu prea mult, mLa raspuns el, scuturandu-se dupa ce luase o inghititura
destul de zdravana de whisky. Daca nu vedem nimic in noaptea asta, amnei...
S-a intrerupt, intorcand capul brusc spre usa.
Nu am auzit nimic, dar am vazut ivarul mi?candu-se si peste numai o clipa
a intrat in incapere o unda de aer rece, care parca mLa varat degete de gheata
pe sub fuste si a starnit mii de scantei in vatra. Am luat repede o carpa si am
stins scanteile, ca sa nu ia foe parul bunicii MacLeod. Pana ce am potolit eu
11 ii ul, Jamie i?i pusese la bran pistolul, saculetul cu gloante si cornul in care
I' i'ii 111 pralul de pusca, si vorbea pe soptite cu Ian, care se afla in usa. Ian era
i "Mi m ohraji de-atata frig si era nelinistit. Rollo se ridicase in picioare si-1
i'ii iiilulmeca, dand de zor din coada, vadit nerabdator sa porneasca intr-o
ii. inma prill aerul inghetat.
I m.ii bine ca tu sa ramai a cu, i-a spus Ian frecandu-i urechile cu mainile
n 11, S I huis'.
Kiill" a scos un sunet de dezaprobare si a incercat sa treaca pur si simplu
I. I in, dar un picior care i s-a pus in cale 1-a impiedicat. Jamie s-a intors,
i i I'.vai liaina mai bine, s-a aplecat si m-a sarutat.
S.i |ii usa /,avorata! Noapte buna, mi-a spus el in soapta. Dinna, sa nu
, 1. ihm iiimilimi, doarm iesi lui Ian.
( am inceputeu, dar cei doi plecasera deja.
I Inapica era rcce si aerul era curat. Jamie tragea adanc aer in piept si
1111111 l,i, I ,isa irigu 1 sii-1 parrunda si se descotorosea de caldura sotiei, de fimuil
muir.nl proprici respiratii. Cristate de gheata luceau in plamanii lui si ii
I. in mu Iran in sangc. Isi intorcea capul incolo si-ncoace, intocmai ca un lup
......... 11illiicr a, irfgand in piept aerul noptii. Vantul adia incet dinspre rasarit,
..In- uni i n sine mirosul scrumului de la casa cea mare si un iz despre care
I n lira i a era de sange.
'n i piivii ncpcmil avand in minte o intrebare si 1-a vazut pe Ian dand
1111 i ap.
I nn pure more chiar in spatele gradinii matusicii, a spus baiatul incet.
V. i m.iii Iik I'urile? Da nu cred ca vorbesti despre scroafa alba, a con-
11nil il lainir.
I', nun m lip;l a avut senzatia cainima aincetat sa-i mai batasi s-aintrebat
I I. i i n li p.imi i.lu dupa scroafa aceea sau s-ar fi bucurat ca a murit.
bln, mi despre bestia aia vorbesc, a marturisit Ian. E vorba de scroafa
i in.in .,i un Ii avui un an. Cineva a macelarit-o, da n-a luat mai mult decat
" lull ' (.in dmi:l, si mare parte din ce a izh u titsa ia, a mai pierdut pe drum.
I min Hprivil in jnr surprins, intreband:
< nini
VIATA p e n t r u v ia t A
L-am dus pe Jamie in magazie. Era intuneric si frig, mai ales pentru un
om care nu avea pantaloni pe el, dar nu voiam sa trezesc vreun membru al
familiei Higgins. Doamne, Dumnezeule, nu voiam sa se trezeasefl acum. Ar
fr sarit toti in sus, ca niste prepelite speriate, si eram si eu destul de speriata,
nu voiam sa am de-a face cu ei mai devreme decat ar fi trebuit. Oricum,
aveam sa le spun destule lucruri cumplite dupa revarsatul zorilor.
Pentru ca nu gasisera alta solutie, Jamie si Ian o adusesera pe doamna Bug
in magazie si o pusesera langa bunica MacLeod. O asezasera sub raftul cel
mai de jos, cu pelerina trasa peste fata. I se vedeau picioarele, ghetelc scalciate
si ciorapii in dungi. Deodata mi s-a parut ca o zaresc inaintea ochilor pe
Vrajitoarea cea Rea din Vest. Mi-am dus imediat mana la gura spre a-mi
stapani cine stie ce izbuenire de isterie.
Jamie s-a intors spre mine. Avea ochii dusi in fundul capului, chipul ii
era trist, brSzdat de riduri in lumina lumanarii pe care o avea in mana.
- Ei? a intrebat incet.
- Nimic, i-am raspuns cu voce tremuranda. Nimic, nimic. Stai... stai jos.
Am pus jos taburetul si trusa medicala, am luat din mainile lui vasul cu apa
ili lit si lumanarea si am incercat sa ma gandesc doar la treaba pc care o aveam
dr lactic. Nu voiam sa ma gandesc la nimic, in nici un caz, Doamne,
I himnezcule, la Arch Bug.
Jamie isi pusese o patura pe umeri, dar picioarele ii erau desculte si am
im|i( cum mi se face pielea de gaina, in vreme ce-mi treceam mana peste
' le. Iartea de jos a camasii ii era plina de sange, care aproape ca se uscase.
i ,mu$a i se lipise de picior, dar nu a scos nici un sunet cand i-am inde-
Ii,i 11 a i-n si i-am desfecut picioarele.
Se miscase pana atunci ca un somnambul, dar cand am apropiat luma-
n.iieu aprinsa de testicule, a exclamat:
Ai grija cu lumanarea aia, Sassenachte rog!
Apoi si-a acoperit cu mana organele genitale, vrand sa le protejeze.
I am dar lui lumanarea si, dupa ce mi-a spus s3 fiu acenta la ceara topita
, ne pica, am continuat sa-l examinez.
Uai ia sangera, dar nu era grava, asa ca am muiat carpa in apa caldi si am
nu i piu s3-mi fire treaba. Carnea ii era rece si frigid facuse sa dispa ta chiar
m duborile din magazie, dar mirosul lui tot il simteam. Era mirosul lui
ii n),imil de mosc uscat, amestecat cu iz de sange si transpiratic abundenta.
Se valca o leziune adanca de patru inch2 in came, care ajungea pana sus,
l.i <o.ipsil. Era o rana curata, totusi.
Un John Wayne special, am spus, incercand sa pastrez un ton indife-
i- in. |amie, care privise tot timpulla flacara lumanarii, se uitaacum la mine
,i imiclxt ragusit:
( le e?
Nimic serios, i-am raspuns. Glontul nu a facut decat sa te zgarie nitel.
Ili,lie cit vei pasi putin cam ciudat o zi sau doua, dar ai sa supravietuiesti.
i ,lnii|iil intrase chiar intre picioare, facand o rana in partea interioara a
. i i.ipsei, in apropierea testiculelor, la mica distanta de artera femurala. Daca
mil.i pupil mai la dreapta, ar fi fost mort. Un inch mai sus...
Nu mi-ai fost de mare ajutor, Sassenach, a spus el, zambind abia per-
II pi ibil.
Nu, am replicat cu. Dar te-am ajutat un pic?1
1 1111 neii cure in grain! scofirm fi !n ccl irlandez fnseamnj englcz, respecciv ..englezoaicS"
In ml
I In im Ii 2,54 cm (n.tr.)
- Un pic, a raspuns si m-a mangaiat pe obraz. Mana lui era foarte rece
$i tremura. Ceara ii curgea pe degetele celeilaltc maini, dar nu parea s-o simta.
I-am Iuac incet lumanarea si am pus-o pe un raft.
Simteam cum tristetea si reprosurile il cuprindeau, dar faceam tot ce imi
statea in putere pentru a-1 linisti. N u il ajutam cu nimic daca cedam i eu
sub povara cumplitei situatii. Nici nu $tiam daca pot sa-1 ajut in vreun fel,
dar trebuia sa incerc.
- Oh, Iisuse, a spus atat de incet, incat abia 1-am auzit. De ce nu am lasat-o
sa-1 ia? Ce mai conta? S-a lovit peste genunchi, fara a scoate nici un sunet.
Dmnnezeule, de ce n-am lasat-o pur si simplu sa-1 ia?
- N u stiai cine este si ce are de gand sa faca, i-am spus la fel de incet,
punandu-i o mana pe umar. A fost un accident.
Muschii i se incordasera in urma supararii care-1 apasa. Am avur si cu
senzatia aceea, un nod in gat care ma facea sa protestez si sa neg totul... Nu,
nu se poate sitfie adevarat. N u sepoate sa sefi int&mplat. Da, numai ca aveam
treaba de facut. Cu ceea ce nu putea fi negat aveam sa ma ocup mai tarziu.
Si-a pus o palma peste feta, inclinand capul incet intr-o parte si-n alta,
fera a scoate un cuvanc, in tinip ce eu terminam de curatat si de bandajat rana.
- Poti sa-I cauti pe Ian? m-a intrebat dupa ce am terminat. Si-a luat mana
de pe fata si s-a uitat la mine. Pe chipul lui se putea citi ca nu era in apele
lui si era extenuat, dar isi recSpatase din nou calmul. E. . a ingbifit si a privit
spre usa, pentru ca apoi sa continue: e rau, Sassenach.
M-am uitat la stick de whisky. Adusesem acolo o stick plina pe sfert.
Jamie mi-a urmarit privirea ?i a dat din cap.
- Nu-i destul.
- Bea atunci.
A dat din cap $i i-am pus sticla-n mana, asezandu-i degetele pe ea.
- A$a cere medicul, am spus incet, dar ferm. Terapie de soc.
Nu a facut precum i-am spus, ci a pus stick la locul ei, iar eu mi-am asezat
mana peste a sa, spunand:
- Stiu, Jam ie... stiu. Dar nu te poti da batut. N u acum.
M-a privit o vreme si apoi a dat din cap, acceptand sa fac3 precum ii
spuscsem. Muschii bratelor i s-au mai relaxat. Degetele imi intepenisera din
cauza apei si a aerului rece, dar tot erau mai calde decat ale lui. Mi-am pus
amandoua mainile peste mana lui libera si am cuprins-o cu toata puterea.
- Scii ca exista un raotiv pentru care eroul nu moare niciodata, i-am spus,
iuccrcand sa schitez un zambet, desi era fortat si fals. Cand se intampla un
liicru grav, cineva trebuie sa hotarasca ce anume e de fecut. Acum intra in
t as;l si incalzeste-te.
Am privit afara, in noaprea cu cerul precum floareade lavandasi cu vantul
i .in" invartejea fulgii in aer:
-A m sa-i gasesc... pe Ian.
n u Inca
1 Mill l Jnit.Mc tic milslira pentru lungimi, care variaza: 1609,3 m (mi la engleza), 1852 m
ml *m mud imn iiiitionula), 7420 m (mila gcografica) si 7585,9 m (mila austriaca) (n.tr.)
- Nil ma pot gandi la tine moarta, Claire, a spus in cele din urma. Ma
pot gandi la orice altceva, dar nu si la asta. N u ma pot gandi.
S-a ridicat brusc. S-a auzit un freamat de copaci si un zgomot de farfurie
Sparta, astfel incat mam mai fost nevoita sa-i spun ceva la randul meu.
M-am ridicat si am dat din cap. Apoi usa s-a deschis si razele de lumina
s-au revarsat din casa.
....... . in pane din vinovitia care il apasa. Scotian afurisit", mi-am zis in
, md, piiviudu-l pe Jamie nu fara oarecare admiratie.
mm .un cum era strabatut cand si cand de cate-un val de energie, pe care
i l i iji.i11e.i. Nu voia sa se amestece nicicum in treburile lui Ian, dar nici
i .11 ,i i ) lie rilnit, in cazul in care batranul Arch arf i acceptat oferta facuta.
,i | mdc.i, desigur, ca Arch ar fi putut fi de acord. L-am privit pe Arch si
.m In ,i i ouvinsil ca s-ar fi putut gandi sa accepte.
n.iiMiml I n privit pret de-o clipa pe Ian. Avea spranccne groase, care-i
iimi|'. in p,iiin In parul sur de om batran. Ochii lui aveau o culoare mctalica
. pnuic.i ii era rece precum otelul.
\ i Ii pica usor, baiete, a spus el in cele din urma cu un glas care semana
i i si i.i'.nciiil lierului ruginit.
S-a uitat la Rollo, care statea langa stapanul sau cu urechile ciulite si avea
o privire de lup la panda.
- Imi dai cainele tau sa-I omor?
Masca pe care o adoptase Ian s-a descompus brusc, socid si oroarea
facandu-1 sa para deodata mai tanar. L-am auzit cum tragea aer in piept si
mi-am dat seama ca voia sa se adune, dar vocea lui parea sparta cand a spus:
- Nu, el nu a facut nimic. Este crima mea... a mea, nu a lui.
Arch a zambit foarte discrec, atat de discret, incat privirea i-a ramas
neschimbata.
- Asa ca vezi bine, a spus Arch in cele din urma. Si cainele-acesta nu-i
decat o bucata de blana plina de purici, nu-i o sotie.
Cuvantul sotie a fost rostit in soapta.
A tusit putin sa-si dreaga glasul si s-a uitar atent la Ian, la Jamie si apoi
la mine.
- Nu-i o sotie, a spus cl incet si am simtit cum imi ingheati tot sangele-n
trup si-n inima.
Fara a se grabi, Arch s-a uitat pe rand la fiecare dintre barbati. S-a uitat
la Jamie si apoi la Ian. Pe Ian 1-a privit doar o clipa, dar mi s-a parur ca s-a
uitat la el o vesnicie.
- Cand vei avea ceva care merita sa-ti fie luat, atunci ma vei vedea
din nou, baiete, a spus Arch incet, apoi s-a intors pe calcaie si a disparut
printre copaci.
M O R A L IT A T E A C A l A T O R IL O R I N T IM P
In biroul lui era o veioza electrica, dar Roger prefera adesea sa lucreze
seara la lumina lumanarii. A luat un chibrit din cude si 1-a aprins cu un
zgomot usor. Dupa scrisoarea lui Claire, nu mai aprindea nici un chibrit fari
a se gandi la incendiul care mistuise casa cea mare. Doamne, cat si-ar fi dorit
sa fi fost de fata!
Flacara chibritului s-a micsorat indata ce a apropiat-o de fitil si ceara
translucida a lumanarii s-a facut albastra o clipa, pentru ca apoi sa devina mai
luminoasa si sa arda ca de obicei. S-a uicat la Mandy, care le canta unor jucJ-
lii pc canapea. Facuse baie si acum trebuia sa aiba o preocupare, cat timp
M' imbaia Jem. Aruncandu-i din cand in cand cate o privire, Roger s-a asezat
l.i biroul sau si si-a deschis carnetul.
I.a inceput totul fusese pe jumatate gluma. Cealalta jumatate era singurul
luci n la care se putea gandi ca sa-si invinga frica ce il paraliza.
Poti sa-i inveti pe copii sa nu traverseze strada singuri", spusese Bree
miaul. Sigur ca poti sS-i mai inveti sa nu se apropie de megaliti".
Fusese de acord, dar avea mari rezerve. Da, pe copiii mici ii puteai lamuri
..l mi bage furculite in priza. Dar cand devin adolescenti, cum sa le inabusi
,u ca dorinta arzatoare pentru descoperirca propriei persoane, pentru
nci unoscut? Isi aducea aminte foarte clar de perioada in care era adolescent.
I'uaie cil fetele erau altfel, dar el se indoia de acest lucru. Spune-i unui ado
lescent ca nu trebuie sa bage furculita in priza si, de indata ce te-ai intors cu
.paicle, va da buzna la sertarul cu argintarie.
S-a uitat din nou la canapeaua unde Amanda statea acum pe spate cu
pii imuele ridicate si legana un urs de plus cu o figura de sobolan, in timp
i c ii c;inta Fr'ereJacques. Mandy era atat de mica, incat nu isi va aminti mai
iji /iu de anumite lucruri. Jem isi va aminti, insa. Isi amintea. Roger isi dadea
'.c.mia cand baietelul sc trezea dintr-un cosmar. Avea ochii mari, privea in
I*mI si nu putea spune ce a visat. Slava Domnului ca nu se mtampla des.
Simtea cum e scaldat intr-o transpiratie rece cand rememora ultima
i i ci cie. II stransese pe Jemmy la piept si intrase in ... Dumnezeule, nici nu
i xisui un mime potrivit pentru asa ceva, pentru ca majoritatea oamcnilor nu
nci uscra printr-o asemenea experienta si era mai bine asa. Nici macar nu
cxisui ceva cu care sa se poata compara.
Nici unul dintre simturi nu functiona acolo si in acelasi timp functio-
n.m mate la un asemenea grad de sensibilitate, incat o durata mai mare
11 ar (i ad us moartea. Era un mare vid, unde sunetul parea ca iti loveste
inipul, de parca ar fi vrut sa-ti separe fiecare ccluli. Orbirea absolute,
i .iic intervine cand te uid in soare. Si impactul... trupurilor? Spiritelor?
All ii, nevazuti, treceau pe langa tine $i te atingeau precum aripile moliilor
..hi pareau sa treaca prin tine intr-o lovire de oasc. Se auzea de fiecare
il.u.1 un strigat.
Mirosea? Se opri, mcrundndti-se in vreme ce incerca sa-si aminteasca.
Ei, da, mirosea, fir-ar sa fie. Mirosea destul de cmd at, era un miros care putea
fi descris cam asa: aer ars de trasnet - ozon.
Miroaseputernic a ozon, a sens, simtindu-se usurat ca avea un reper existent
in aceasta lume.
Aceasta senzade de usurare a disparut in momentul urmator, cand a
inceput lupta cu propria memorie.
Simtea ca nimic in afara de vointa nu ii tinea uniti, nimic in afara de
boidrarea neciintita nu il ajuta pe el sa ramanl intreg. N u -1 ajutase cu nimic
faptul ca stia la ce trebuia sa se astepte. Mereu era altfel, mult mai rau decat
data trecura.
Nu stia ca nu trebuia sa se uite la ele sau la ei. Era vorba despre
fantome, daeft asta erau, dar a se uita nu era cuvantul potrivit... sa fie atent
la ele? Nici acela nu era cuvantul potrivit. El a oftat exasperat.
Sonnez le matin, sonnez le matin. . . 1
Din, dan, don
A cantat incet refrcnul impreuna cu ea.
Din, dan, don.
A lovit hartia cu tocul, gandindu-se. Apoi a dat din cap si s-a aplecat
din nou asupra paginii. Incerca sa redea acel episod in care se aflase la... cateva
momente? cativa centimetri? In orice caz foarte aproape de tatal sau... si
de autodistrugere.
Cred ca nupoti set treciprinpropria ta viatd, a scris el incet. Atat Bree, cat
$i Claire, cele doua femei care se ocupau de stiinta, il asigurasera ca doua
obiecte nu pot exista in acelasi spatiu, indiferent daca era vorba despre
elemente subatomicc sau de elefand. Daca aceasta afirmatic era adevarata,
atunci el a presupus ca aceeasi fiinta nu pucea exista de doua ori in aceeasi
perioada de timp.
A presupus ca tocmai acel fenomen era cat pe ce sa duca la pieirea lui in
prima sa incercare. S-a gandit la ratal sau cand a intrat intre pietre, asa cum
el, Roger, il cunoscuse in timpul propriei sale vied.
A lost mai norocos decat credea ca va fi, dar nu atat de norocos pe cat
I iase. Companiile lui se aflau in linia a doua. Oamenii sai avcau sa urmeze
iv mgarda formata din pedestrasi, aflandu-se inaintea artileriei. Acest lucru
mi n garanta ca va avea parte de actiune, dar existau mari sanse sa participe
I" i iv la lupta, in conditiile in care amcricanii erau niste adevarati luptatori,
l i t mu sc zvonise.
I recuse de ceasurile pranzului, cand a ridicat halebarda, strigand:
Inainte, mars!
I fiipa vremea apasatoare incepuse ploaia, o adevarata usurare dupa
.11,11,1 ciildura.
1)ii icolo de mai se intindea un brau de pamant impadurit, dupa care urma
nmmnata si nemarginira campie. Fire mari de iarba si flori salbatice se aratau
In.iintca lor intr-o paleta bogata de culori, in lumina diminuata de caderea
| illni, Undeva, departe, putea vedea pasari, Erau porumbei? Erau prepelite?
.illau prea departe pentru a-si putea da scama. Pasarile se ridicau in zbor
in i iu<la Iapmlui ca ploua, si asta din cauza ca soldatii aflati in mars le faceau
i si aband oneze ascunzatorile.
( nmpaniile lui se aflau undeva in centrul liniei care avansa. Oamenii
inn-genu ordonat in coloana in spatele lui si el i-a trimis un gand bun
i',i nnalului Howe, Era cel mai tanar ofiter de star-major si, asa stand
tin imile, i s-ar fi putm da functia de curier. Ar fi fost obligat sa alerge de la
" i oinpanic la alta pe campul de lupta, transmitand ordine de la cartierul
ia ui'ial al lui Howe, ducand informatii de la si pentru alti doi generali,
hi I Inuy Clinton si Lordul Cornwallis.
I >m cauza ca sosisc tarziu, nu stia nimic despre ccilalti ofiteri sau despre
di'.puiKTca armatei. Nu cunostea pe nimeni si nu stia unde se afla fiecare
ilinin' oliteii. In functia de curier ar fi fost inutil. Gasind un moment liber
in in.na agitatia cauzatade venirea trupelor, generalul Howe il intampinase
cu multa amabilitate si, mai mult decat atat, ii oferise sansa de a alege: putea
sa se puna sub comanda capitanului Griswold sau putea sa preia comanda
catorva companii al caror locotenent se imbolnavise de friguri.
Profitase de sansa si acum statea mandru In sa, cu halebarda pusa in
poala, conducand oamenii la lupta. S-a miscat un pic, bucurandu-se de
sentimentul pe care i-1 dadea tunica noua rosie, din lana, coada pe care
o sirntea pe ceafa, legatura de gat, din piele, si micul grumajer, acea garda
a gatului dintr-o bucatica de argint, pe care o purtau ofiterii, reminiscenta
din armura militarilor romani. Nu mai purtase uniforma de aproape doua
luni si, indiferent daca era sail nu ttda de ploaie, aceasta ii dadea un
sentiment de inaltatoare glorie.
In preajma lui se afla o companie de cavalerie usoara si auzea strigitele
ofiterului care o comanda. 1-a vazut inaintand si apoi intorcandu-se la un
pale de copaci. Vazusera ceva?
Nu. Un nor de pasari negre se ridica din copaci, facand atat zgomot, incat
multi dintre cai s-au speriat. Militarii calare au inaintat cu sabiile scoase taind
crengi, dar asta doar asa, ca sa arate de ce erau in stare. Chiar daca se ascunsese
cineva acolo, plecase deja, iar militarii din compania de cavalerie usoara si-au
reluat locul in formatie, incomodandu-se unit pe altii.
S-a linistit, asezandu-se comod in $a si lasand din mana halebarda.
Nu se zareau americanii ?i nici nu aveau sa se zareasdl. El vazuse si auzise
destule in perioada in care culesese informatii, astfel incat sa ?tie ca adevarata
Armata Continentala avea sa lupte in mod organizat. li vazuse pe membrii
formatiunilor de militie care faceau exercitii in pietele satelor, statuse la masa
cu oameni de-ai lor. Nici until dintre ei nu era militar. Daca ii vedeai exersand
in grupuri, iti venea sa razi. Nici macar nu erau in stare sa pastreze cadenta,
dar multi dintre ei erau vanatori priceputi. Puteau impusca gasca sau
curcanul din zbor si ii dispretuiau pe militarii britanici.
Nil, daca ar fi fost americani prin preajma, primul lucru care le-ar fi
anuntat prezenta ar E fost acela ca unii dintre britanici ar fi cazut morti la
pamant. I-a facut un semn lui Perkins si i-a spus sa le transmits caporalilor
ca le ordonil sa faca in asa fel incat oamenii sa fie gata de lupta cu armele
incarnate si crcmenea prcgiltita. A vazut cum unul dintre caporali a strans din
m uni hi primirea ordinului ca si cand 1-ar G considerat o insult^, dar 1-a
i m i mat, si asta I-a facut pe William s5 se mai linisteasca putin.
Si a amintit de calatoria pc care o facuse recent si s-a intrebat cand si unde
I ti |uitea intalni pe capitanul Richardson pentru a-i comunica informatiile
pm are le detinea.
iVlajoritatea observatiilor ie facuse din mers si retinuse cele mai multe
im.mimte, notand doar cand era necesar. Notitele erau codiGcate si puse
mu mi exemplar din Noul Testament pe care id daduse bimica lui. Acel
i scmplar se afla inca in haina lui de civil, in Staten Island. Poatc ca acum,
i iltul se intorsese cu bine in sanul armatei, era posibil sa redacteze observatiile
iib forma unor rapoarte. Ar fi putut...
( leva il trezi la realitate tocmai la timp pentru a vedea scanteia si pentru
it .m/.i trosnetul unei muschete venind dintre copaci, de undeva din stanga.
Stati pe loc! a strigat, vazand ca oamenii lui puneau inana pe arme.
Aucpiati!
Km prea departe locul de unde se trasese si, in afara de asta, exista o
i nloanS de infanterie mai aproape de padure. Infanteristii au luat pozitie de
i itigiTe ciitre padure. Primul sir s-a asezat in genunchi in pozitie de tragere
.1 ,il ditilca a tamas in picioare. Militarii au tras spre padure si li s-a raspuns
i it Inc. A vazut unul sau doi oameni cazand si pe altii cktinandu-se, dar
militarii s-au mentinut in Iinie.
An urmat alee rafale si s-a raspuns cu foe, dar sporadic. A observat miscare
i n nvida ochiului si s-a Intors in sa, pentru a vedea mai multi barbati in haine
t .iimioresti venind in Riga dinspre padurice.
Soldatii din compania aflata in fata i-au vazut si ei. La un strigat al
m igentului, militarii au pus baioneta la arma si au pornit in pas alergator.
I'mi u William era insa cat se poate de limpede cS militarii nu-i vor prinde
IM .u ei oameni obisnuiti sa traiasca in salbaticie.
Inl'mntarea a durat toata dupa-amiaza, pe masura ce armata inainta. Cei
i .i/tn i erau ridicati si dusi in spatele convoiului, dar erau doar cativa. S-a tras
iMipm imeia dintre compatible lui William si ofiterul s-a simtit de parca ar
li losi I )umnezeu cand a ordonat atacul si oamenii lui au pornit prin padure
i i mi roi de viespi, cu baioneta la arma, reusind sa ucida un rebel, al carui
II up l-iui carat cu ei pana in camp deschis. Caporalul a sugerat ca ar G bine
sa-1 spanzure pe decedat, astfel meat imaginea lui sa-i descurajeze pe aid rebel i,
dar William a considerat ca ar fi dezonorant, si le-a cerut oamenilor sa lase
cadavrul la marginea padurii, unde ar fi putut fi gasit de rebeli.
Catre seara au venit ordine de pe linia de inaintare, dc la generalul Clinton.
N u aveau sa sc opreasca si nu aveau sa-si aseze tabcira. Vor face doar un popas
scurt si oamenilor avea sa li se imparta mancare rece, pentru ca apoi sa
porneasca mai departe.
Unii ofiteri au mormait la auzul acelor ordine, dar atat. Ei venisera sa
lupte, iar marsul facea ca nerabdarea sa creasca.
Ploua incetisor, si atacurile venite din partea rebelilor au devenit mai rare
pe masura ce lumina zilci scadea. Nu era frig si, cu toate ca hainele lui erau
tot mai imbibate cu apa, William prefera aceasta senzatie de racoare celei de
apasare din ziua precedenta. Ploaia li tempera putin calul, lucru foarte bun,
deoarece patrupedul era nervos si neastamparat, fapt care il facea pe William
sa creada ca domnul capitan Griswold nu daduse dovada de cele mai bune
intentii cand i-1 imprumutase. Obosit din cauza marsului prelungit, murgul
a renuntat sa se mai sperie de crengile care se miscau sau sa se ridice in
doua picioare cand calaretul tragea de haturi si acum lnainta resemnat, cu
urechilc pleostite.
In primele ceasuri dc mars nocturn, totul a mers bine. Imediat dupa
miezul noptii, efortul din ziua precedenta si lipsa de somn au inceput sa-si
spuna cuvantul. Soldadi au inceput sa se impiedice si au incetinit pasul,
Intunericul, efortul si ideea ca mai era mult pana la rasaritul soarelui au in
ceput sa-i apese.
William I-a chemat pe Perkins. Soldatul cu fata rotunda a venit imediat,
cascand $i clipind des. lnainta alaturi de William tinandu-se de fraiele calului,
in vreme ce ofiterul ii spunea ce dorea.
- Sa cantSm? a spus Perkins cu oarecare indoiala. Ei bine, domnule, eu
recunosc ca stiu sa cant, dar numai imnuri bisericesti.
- Ei, nu mi-as fi dorit sa cantati chiar asa ceva, a recunoscut William. Ia
du-te tu si vorbeste cu sergentul... Millildn il cheama? Mi se pare ca este
irlandez, nu-i asa? Spune-i sa dinte absolut orice doreste, numai sa poata fi
cantat cu putere si sa fie plin de viata. Oricuni nu aveau de ce sa se ascunda.
Americanii stiau exact unde se afla.
- Sa traiti, am inteles! a spus Perkins pe un ton care trada indoiala, pentru
ca apoi sa dea drumul haturilor si sa dispara in noapte.
\Villi;im a mai calarit cateva minute invaluit in tacere, dupa care a auzit
I i'-mI |mlernic de irlandez adevarat al Ini Patrick Millikin intonand un cantec
Iim i'll. ( bunenii au Incepur sa rada si cativa 1-au acompaniat la refren. Inca
Ini 1,1 vciMiri si au inceput sa cante tori cu voiosie, inclusiv William.
Nn puteau sa o cina asa ceasuri intregi, marsaluind cu tot echipamentul
ii|ii'.i Inr, dar dupa ce au cantat toate cantecele care le placeau si au simtit
i nil mai aveau suflu, erau din nou treji si optimised
<'liiar inainte de rasarit, William a simtit mirosul specific marii si un iz
ntl.iM inii in ploaie. Oamenii deja uzi au inceput sa inainteze prin bald si
lillllll',
1 .in va minute mai tarziu, o bubuitura de tun a tulburat linistea si pasari
in- i>i aveau salasul in mlastina s-au inaltat catre cerul care incepea sa se
' imiilive, scotand tot felul de tipete alarmate.
Spre marca bucurie a militarilor, in noaptea aceea si-au asezat tabara. S-au
iii'.ul.ii luicatarii de campanie, si mirosul de came fripta si paine proaspata
i imi pi u i aerul umed. William abia se apucase sa manance cand a aparut
Perkins, prevestitorui raului, cu un mesaj. Ofiterul trebuia sa se prezinte
imediat la cartierul general a! generalului Howe. A insfacat un codru dc paine
si o bucata de carne de pore prajita, apoi a plccat, mestecand.
I-a gasit pe cei trei generali si pe ofiterii lor de star-major discutand despre
rezultatele obtinute in acea zi. Generalii erau asezati la o masa mica,
incarcata de depese si de hard facute la repezeala. William si-a gasit un Ioc
printre ofiterii de stat-major, la distanta de generali, langa unul dintre peretii
cortului mare.
Sir Henry sustinea ideea unui atac in Brooldin Heights in dimineata ce
avea sa urmeze.
- I-am putea imprastia usor, a spus Clinton, intinzand mana catre depesele
sosite. Si-au pierdut jumatate din oameni, daca nu chiar mai mult, si oricum
nu au fost atat de numerosi.
- Nu va fi usor, 1-a contrazis Lordul Cornwallis, tuguindu-si buzele groase.
I-ai vault luptand. Ei bine, da, i-am putea scoate de acolo, dar asta ne va costa.
Dumneavoastra ce spuneti, domnule? a adaugat, intorcandu-se cu deferenta
catre Howe.
Howe a facut o grimasa in urma careia buzele pareau ca i-au disparut,
lasand loc doar unei linii albe.
- Nu-mi pot permice o aka victorie, asa cum a fost ultima, a tunat el. Sau
daca mi-as putea-o permite, nu mi-as mai dori-o.
Nu s-a mai uitat la masa, ci si-a indreptat privirile asupra tinerilor ofiteri
care stateau langa perete.
- Mi-am pierdut toti ofiterii de stat-major pe dealul acela blestemat
din Boston, a continual el mai calm. Pe toti cei douazeci si opt de ofiteri de
stat-major. Pe toti.
Privirile i s-au oprit asupra lui William, cel mai tanar dintre ofiterii de
stat-major si a dat din cap, de parca ar fi fost de acord cu un gand al sau,
pentru ca apoi sa se intoarca spre Sir Henry, spunand:
- Opriti luptele.
Sir Henry nu era incantat de ceea ce auzea, William stia asta, si totusi
a dat din cap aprobator.
- Sa le propunem anumite conditii?
- N u, a replicat Howe sec. Dupa cum am vazut, si-au pierdut jumatate
din oameni. Numai un nebun ar lupta fara cauza. Ei... dumneata, domnule,
ai vreo observatie de facut? Deodata William si-a dat seama ca lui ii pusese
I 11iwi' ;u eastil intrebare. Ochii rotunzi ai generalului pareau sa i se infiga in
Iili |ii piccum alicele.
! a inceput William, pentru ca apoi sa se adune, sa ia pozitie de
In I>U si sit continue: Sa traiti! Generalul Putnam are comanda. Oamenii sai
m u l.i ran. Dumnealui nu este nebun, a continuat el cu precautie, dar are
i | mi it(in tinui om incapatanat.
I !owc a ramas putin pe ganduri, ingustandu-si privirea.
I In om incapatanat, a spus in cele din urma. Da, si eu sunt de parere
. i ii,u' mi om incapatanat.
!! a lost unul dintre cei care aveau comanda in lupta de la Breeds Hill,
im i as:i? a obiectat Lordul Cornwallis. Americanii s-au grabit sa o mp 3, la
Inga tlc-dcolo.
I hi, dar... William s-a oprit si a amutit, pentru ca trei generali il fixau
ii privirea.
I Inwc i-a facut nerabdator un semn prin care ii cerea sa continue.
( 'n tot respectul, mylord, a spus tanarul ofiter, bucurandu-se ca nu ii
<111m 11a glasul. Eu... eu am auzir ca americanii s-au retras la Boston abia dupa
.. .in icrminat absolut toata munitia. Cred ca situatia nu este aceeasi si acum.
In i m i ce-l priveste pe generalul Putnam ... nu a avut pe nimeni in spate la
H urds Hill.
Si dumneata crezi ca acum are.
Aceasta nu a fost o intrebare.
I hi, domnule, a raspuns William, incercand sa nu se uite la teancul de
I' | u se de pe masa lordului. Sunt sigur. Cred ca aproapc toata Armata Conti-
ui'iiiaLl sc afla pe insula, domnule.
,S a siraduit ca fraza rostita de el sa nu para o intrebare. Asta auzise de la
mi in.iior cu o zi in urma, dar se putea sa nu fie adcvarat si a continuat:
1hicil Putnam are comanda aici...
De unde scii dumneata ca este vorba despre Putnam, domnule
I' n iii client? 1-a intrerupt Clinton, privindu -1 cu ochi mici.
M-am intors dintr-o misiune de cercetare si am trecut prin Connecticut,
i .i iuI mil a flam acolo, am auzit de la mai multi oameni ca se alcatuiau unitati
dc vuluntari si rezerristi, care urmau sa-i insoteasca pe militarii generalului
I'ut turn, ale carui force urmau sa se alature celor de care dispunea generalul
Washington la New York. Am vazut la tunica unui rebel mort astazi langa
ran un nasture pc care era pirogravat PUT. Asa li spun generalului Putnam,
doinnule, Bat ran ul Pur.
Generalul Howe a vorbir, inainte ca Henry Clinton sau Cornwallis sa
poata rosti un cuvant.
- Un om incapatanat, a repetat el. Ei bine, poate chiar este. Doar daca...
Incetati lupta. Se aflii pe o pozitie pe care nu se poate mentine. Trebuie
sa stie acest lucru. Dati-i sansa de a se mai gandi... de a se consulta cu
Washington, daca doreste. Washington este, poate, un comandant cu mai
multa judecata, si daca am putea face in asa fel incat sa se predea intreaga
Armata Continentals, fara a mai fi ncvoic de varsare de sange... Cred ca
merits sS riscSm, domnilor. Dar nu vom formula conditii.
Aceasta insemna ca, daca americanii erau rezonabili, avea sa se ajunga la
o capitulate neconditionata. Si daca nu erau? William auzise tot felul de
povesti legate de batalia de la Breeds Hill. Erau spuse de americani si de aceea
presupunea ca erau putin exagerate. Se spunea, insa, ca rebelii scosesera cuiele
pe cate le tblosisera la ridicarea fortificatiilor si tintclc pe care le aveau la talpi
si trasesera cu ele, cand li se terminase munitia. S-au retras numai cand s-au
vazut nevoiti sa arunce cu pietre in inamici.
- Dar daca Putnam asteapta intariri din partea lui Washington, se va
multumi sa stea si sa astepte, a spus Clinton inertmtandu-se. Daca-i asa, vom
avea de infruntac mai multi inamici. N u ar fi mai bine sa...
- N u asta a vrut si spuna, 1-a intrerupt Howe. Nu-i asa, Ellesmere?
Nu-i asa ca nu la asta te-ai referit cand ai spus ca la Breeds Hill nu a avut
pe nimeni in spate?
- N u domnule, a replicat William respectuos. Voiam sa spun ca are ceva
de aparac. Ca are pe cineva de aparat, care se afla in spatele lui. Nu cred ca
asteapta ca restul armatei sa vina in ajutorul lui. Eu cred ca el acopera
retragerea restului armatei.
Auzind aceasta afirmatic, Lordul Cornwallis a ridicat din sprancene.
Clinton s-a uitat urat la William, care si-a adus amintc prea tarziu ca acesta
comandase fortcle britanice in batalia de la Breeds Hill si obtinuse o victorie,
dar cu pretul unor mari sacrificii, si de aceea nu ti facea placere sa pomeneasca
numele lui Israel Putnam.
- De ce avem nevoie de sfatul unui flacaiandru care are cas la... ai fost
vreodata in focul luptei, domnule? 1-a intrebat Clinton pe William.
I'lliulml ofiter a rosit pana in varful urechilor, riispunzand:
As lupra chiar acum, domnule, daca nu as li retinut aid.
I oi dul Cornwallis a inceput sa rada, iar Howe a zambit discret, spu-
n.iml sec
Vom avea grija sa simti din piin ce inseamna lupta, dar nu astazi.
( ,i pi la ne Ramsay!
Ilespeccivul capitan era un ofiter cu vechime in statul-maior, un barbat
ion ilc statura, foarte lat in umeri, care a facut un pas inainte, salutand.
In-1 pe Ellesmere si cere-i sa-ti comunice exact... de ce informatii
ili'.piine. Dumneara imi vei comunica tot ce ti se pare a fi deosebit si
iHUTesant.
Spunand acestea, Howe s-a intors catre cei doi generali, ordonand:
I'iineti capat ostilitatilor pana la noi online.
mu,idea.
AI iirisita de ceata devenise mai densa si el cauta in zadar soarele, pentru
i ,i |uitea da seama in ce direede se indreapta. Cerul era invizibil.
Si a inf-rant panica ce ii dadea fiori pe sira spinarii. Ei da, erau 34 000 de
miliiaii britanici pe blestemata aia de insula si, in accst moment, trebuia
vi Iie la o distanta de o bataie de pistol de ei. P o t i so. f i t s i la o distant,3 de o
i'.H.tie de pistolfa ta de un American , a tinut el sa-si aminteasca trecand hotarat
piiiim* niste zade.
A au/.it fo.snet si trosnet de crengi in apropiere. Padurea era ocupata, fata
ni, i " uuloialil, dar de catre cine?
Militarii britanici nu se deplaseaza pe o astfcl de ceata, asta-i sigur.
MliMenial fie Perkins! Daca atunci ar fi auzit vreo miscare ce ar fi putut fi
l a iii.i de un grup de barbati, s-ar fi oprit locului si s-ar fi ascuns. Altfel...
mi i c putea spera era sa dea peste un grup de militari sau sa auda zgomote,
i m nu puteau fi facute decat de militari, cum ar fi fost de pilda un glas care
,1 liIi ,i online. ..
A iimintat incet o vreme si, in cele din urma, a renuntat sa mai tina pistolul
in m.lna, avand senzatia ca greutatea armei mai mult il ingrijora. Doamne,
ill i .n:i vreme pornise la drum? De o ora? De doua ore? Ar fi trebuit sa se
mu i,in a? Dar nici mScar nu avea habar ce insemna de fapt sa se intoarca.
I i i pnsibil sii se fi invartit in cere. Locurile aratau la fel peste tot, un amestec
i tii*i si cenusiu de copaci, pietre si ierburi. Ieri fusese cuprins de o dorinta
ii iinare de a lupta, era gata oricand sa porneasca la atac. Astazi entuziasmul
lm pentru lupta scazuse substantial.
( iineva a aparut deodata inaintea lui, si calul ad at inapoi atat de repede,
lm ,u William a putut doar ghici ca persoana cu pricina era un barbat.
* >i imm, nu purta uniforma armatei britanice si William ar fi scos pistolul,
I u ,1 mi ar fi avut nevoie de ambele maini pentru a putea controla calul.
Animalul devenise isteric, sarea si se invartea in cere, zgaltaindu-1 pe
William la fiecare salt. Toml se invartea in jurul lui, intr-un amestec de
cenu?iu si verde si, pe jumatate constient cum era, a auzit strigate care nu
puteau exprima decat batjocura sau incurajarea.
Dupa o bucata de vreme care a parut un seed, William a reusit sa faca
patrupedul sa se opreasca locului, gafaind si pufnind, scuturand din cap,
aratandu-si albul ocbilor si lucind dc transpiratie.
- Fir-ai tu sa fii! Hrana pentrn pisici ce escil a spus William, intorcandu-i
calukii capul. Rasuflarea armasarului razbatea fierbinte prin zabala, iar curelele
cu care era prinsa erau umede.
- Nn-i chiar un cal cuminte, a spus un glas si o mana a vruc sa apuce
haturile. Cu toate astea, pare un animal sanatos.
William a reusit sa-1 vada pe omul care vorbise. Purta straie de vanator,
statea drept si era brunet.
Cineva 1-a apucat de talie si Fa tras jos de pe cal.
A cazut pe spate, a si unit cum i se taie rasuflarea, dar a pus mana pe pistol.
Cineva Fa pus un genunchi in piept si o mana mare i-a luat pistolul. Un
barbat cu fata acoperiti de barba a ranjit la el spunand:
- Nu prea esti sociabil, desi despre voi, britanicii, se spune ca ati fi civili-
zati cu totii.
- Daca 1-ai lasa sa se ridice in picioare si sa te atace, imi inchipui ca te-ar
civiliza el, n-ai nici o grija, Harry.
Aceste cuvinte fusesera rostite de un barbar mic de staturii, cu o voce calda,
de om educat, o voce care semana cu aceea a unui invatator.
Acesta se uita la omul care ii pusese lui William genunchiul in piept si
ii spuse:
- Cred ca totusi ai putea sa-1 Iasi sa respire.
Omul a slabit apasarca genunchiului in piept si a reusit sa respire. A dat
!nsa tot aerul afara in momentul in care barbatul care rl imobilizase 1-a lovit
in stomac. Niste maini au inceput imediat sil-i scotoceasca prin buzunare,
grumajerul i-a fost tras brusc de la locul sau si Fa zgariat nasul. Cineva i-a
scos Centura si a fluierat de placere.
- Foarte frumos, a spus barbatul care vorbise ultimul, privindu-1 pe
William cum zacea intins la pamant si incerca sa traga aer in piept,
cascand gura ca un peste pe uscat. Va multumim, domnule, va ramanem
Imlaiorati. E in reguld, Allan? 1-a intrcbat apoi pe cel care pusese mana pe
i ilnl Ini William.
I )a, al meu e, ce inai! a spus Allan cu un accent scotian. Haideti
i, n siergem!
( lamcnii accia s-au mdepartat si, o clipa, William a crezut ca plecasera.
Apoi o mana puternica 1-a apucat de umar si 1-a intors. William s-a ridicat
In geiiunchi si aceeasi mana 1-a apucat de coada si a tras Inapoi, cxpunandu-i
i iild gaiul. A vdzut lama unui cutit si n-a avut timp nici de rugaciuni, nici
ill blest erne.
I ama cutitului si-a facut datoria si a simtit o durere la ceafe, care l-a fecut
i i dea lacrimile. Omul a mormdit nemultumit si a mai taiat de doud ori.
In ccle din urmd, a ridicat in mana lui mare coada lui William si a ran jit,
n> .'did:
Amintire.
Apoi s-a intors pe calcaie si si-a urmat in fiiga prietenii.
Nediczatul calului s-a auzit prin ceata si pared era o bdtaie de joc la adresa
Ini William.
Si nr (1 dorit foarte mult sa-l fi ucis cel putin pe unul dintre ei. Le cazuse
In plas;l intocmai ca un copil, ll jumulisera ca pe o gasca si il lasasera intins
lit p.imiint de pared ar fi fost un gunoi. Era atat de fiirios incat a lovit cu
piiiiinul trunchiul unui copac. Durerea intensa i-a taiat respiratia, dar era la
li I ile lurios.
Si a varat mana lovita intre picioare, scrasnind din dinti, pana ce durerea
i iie<.hi. Socul se amesteca cu furia. Se simtea mai dezorientat ca niciodata,
i i|ml i scinvartea. Simtind o apasaie in piept, si-a dus mana zdravana la ceafa.
\ ,iiu(ii ca din coada lui ramasese doar un smoc de par si furia 1-a napadit
111n non. A lovit copacul cu toata puterea.
S a rotit, a injurat, a cazut pe o piatra si si-a sprijinit capul pe genunclii,
lespirand sacadat.
Incet, meet a Inceput sa respire normal si sa gandeasca rational.
Asa era. Era ratacit undeva in Long Island, nu avea cal, hrand, arme si
un i pdr. Si-a indreptat spatele, a strans pumnii si si-a stapanit cu oarecare
I'leiiiaic (uria. Daca mai dadea ochii cu Harry, Allan sau cu barbatul acela
mic de statura si cu vocea aceea de om educat... ei bine, avea vreme sa se
gandeasca ce le va face.
Deocamdata era important sa gaseasca militari. A avut impulsul de a
dezerta pe loc, de a lua un vas care sa-1 duca in Franta si de a nu se mai
intoarce niciodata, lasandu-lc ceior din armata impresia ca fiisese ucis. Nu
putea face asta din mai multe motive. Nu In ultimul rand, era vorba de tatal
sau care, probabil, ar fi preferat sa creada ca era mort decat sa stie ca fugise
ca un las.
Asta era situatia. S-a ridicat resemnat in picioare, incercand sa para
multumit ca banditii ii lasasera tunica. Ici, colo, ceata umeda se ridica, dar
continua sa fie foarte aproape de sol. Asta nu il interesa, pentru ca el isi simtea
sangele fierband.
S-a uirat in jur la umbrele stancilor si ale copacilor. Aratau intocmai ca
toate stand le si ca tori copacii pe care ii vilzuse in acea zi blcstemata.
- Asa, spuse cu voce tare, ridicand un deget in aer si intorcandu-se cand
intr-o parte, cand intr-alta si fredonand:
- Un, doi, trei, patru, cin, sase, sapte, opt, clitar tu ai sa iesi din joc...
la naiba!
Schiopatand putin, a pornit la drum. Nu stia incotro se duce, dar simtea
ca, daca nu se misca, o sa explodeze.
S-a mai linistit, imaginandu-si ca ii dadea pumni in nas omului gras care
raspundea la numele de Harry, inaintc de a-i zdrobi capul de-o stanca, pentru
ca apoi sa-i ia cutitul si sa-1 ucida pe netrebnicul acela mic de statura...
scotandu-i plamanii... era un procedeu aplicat de vecliii germani, care se
numca vulturul insangerat". Ii dcspicau unui om spatele astfel incat sa i sc
vada plamanii care se miscau precum niste aripi, pana cand murea...
A inceput sa se calmeze treptat, pentru ca nu putea deveni atat de furios
pe cat isi inchipuise.
Piciorul nu-I mai durea atat de rau, isi julise mana, dar nu grav, astfel incat
planurile sale imaginare de razbunare i se pareau absurde. Se intreba daca asta
era furia luptei. N u id doreai sa impusti si sa injunghii pentru ca asta era
datoria ta, ci iti si pldcea? Iti doreai sa faci acele lucruri la fel cum iti doreai
o femeie? Te simteai prost dupa aceea?
Se gandise din cand in cand la momentul in care avea sa ucida dusmani
in lupta. Se straduise sa-si aminteasdi de momentul in care se hotarase sa intre
in armata si si-a dat seama ca faptele sale vor implica si un anume regret.
I iki.il silli ii povestise plin tie mdrazneala si fara a face efortul de a se
i!mii| iim iliea despre imprejurarile in care ucisese pencru prima data un om.
' . ii inn i> hM lie, ci imediat dupa aceea. Era vorba despre executarca unui
...... in i are lusese limit si lasat pe campul de lupta de la Culloden.
Am external ordinele, aspus ratal sau. Nu trebuia sa crutam pe nimeni.
.i .i-M crau ordinele scrise, primite de la Cumberland. Pana atunci, tatal
m ii iiilasc la rafturile de card, dar cand ii facuse aceasta ultima precizare,
I i pnvii, spunand:
( Jiiliiiele. Urmezi ordinele, bineinteles, pentru ca asta esti obligat sa faci.
ii vii iimiinpla si sa nu primesti ordine sau sa te gasesti inrr-o situatie care
< u luinlia brusc. Si se va intampla, ei da, se va intdmpla, William, cand
iun*iitea ci iti va spune ca nu poti executa un ordin. Intr-o asemeneasituatie
......... rsar sa urmezi propria judecata si sa fii pregatit sa traiesti suportand
ntr.ei inielc faptelor tale.
William daduse solemn din cap. Adusese actele de numire prin brevet,
i" nun ea ratal sau sa le vada. Se cerea semnatura Lordului John, deoarece
I'M (lcrmitorul sau legal. El a privit momentul semnarii actelor ca pe o
liuin.iliiaie, neasteptandu-se la o marcurisire sau la o ceremonie, daca asta
n Ii irebuit s3 fie.
Nil ar fi rrebuit s-o fac, a spus ratal sau repede. N u ar fi trebuit s3 -l
1*111H I S C .
I )ar... ordinele...
Nu se refereau la mine direct. Eu nu primisem inca actele de numire.
Pin ascm la lupta impreuna cu fratele meu, dar nu eram inca militar. Nu ma
.iil.irn incil sub autoritatea armatei. As fi putuc refuza.
I );ic3 nu 1-ai fi impuscat dumneata, nu ar fi facut-o altcineva? a
iiMieliat William, realist.
Tauil s;lu a zambit, dar nu pentru ca replica l-ar fi inveselit.
Ila da, ar fi facut-o, dar nu despre asta este vorba. Este adevarat ca atunci
nu m am gandit ca as fi avut de ales. Despre asta este vorba; intotdeauna ai
ile ales, William. Te rog sa nu niti asta.
I'arii a astepta un raspuns, s-a aplecat, a luat o pana din cana chinezeasca
,ill* albastra de pe biroul sau si a desfacut capacul calimarii din cristal.
Esti signr? 1-a intrcbat tatal sau privindu-1 cu seriozitate, iar cand William
ii ilai din cap in semn ca da, era sigur, lordul a semnat, cu o infloritura. Dupa
,u eea a ridicat privirea, zambind.
- Sunt mandru de tine, William, a spus el incet. Intotdeauna voi fi
mandru de tine.
William a oftat. Nil se indoia ca tatal sau il va iubi mereu, dar in ceea ce
privesre faptul ca ar reusi sad feca sa se simta mandru de el... in aceasta
expedite parea ca nu se va acoperi de glorie. Se putea considera norocos daca
se intorcea la soldatii sai, inainte sa observe cineva de cat timp lipsestc si sa
dea alarma. Dumnezeule, cata lipsa de demnitate dovedea faptul ca primul
lucru notabil pe care-1 fecuse era ca se pierduse si fusese jefuit!
Tot era mai bine decat daca primul lucru notabil ar fi fost acela ca el a
fost ucis de banditi.
A continuat sa-si croiasca drum prin padurea acoperita de perdcaua de
ceata. Terenul nu era rau, dar existau si locuri in care stropii de ploaie se
adunasera in baltoace. O data a auzit pocnetul unei muschete si a pornit
repede in directia din care venea zgomotul. Dar s-a facut liniste inainte ca
William sa poata ajunge acolo.
A continuat sa meargii intrebandu-se cinic cat i-ar trebui sa traversezc pe
jos blestemata aia de insula si cat mai avea pana izbutca s-o traverseze. Terenul
devenise inclinat. Urea in panta ?i transpiratia i se scurgea pe feta. Si-a dat
seama ca, pe masura ce urea, ceata se subtia. In cele din urma, a ajuns pe un
promontoriu stances si a privit peisajul de la inaltime. Totul era invaluit intr-o
ceata cenusie. Privelistea i-a provocat ameteli si a fost foarte multumit ca s-a
putut odihni pe o piatra, inainte de a-si continua drumul.
A auzit de doua ori voci si zgomote fecute de cai, dar pareau ciudate.
Glasurile nu aveau acea ritmicitate specifica militarilor. De aceea s-a inrors
si a pornit in directia opusa celei din care auzise zgomotele cu pricina.
Si-a dat seama ca terenul s-a schimbat brusc, devenind un fel de lastaris,
in care copacci plapanzi rasareau din pamanml colorat. Apoi a auzit apa,
valurile lovindu-se de tarm. Oceanul! a gandit el. Multumesc lui
Dumnezeu!, a spus si a pornit repede in directia accea.
Ambarcatiuni. Scrasnctul cocilor, caci erau mai multe, pe pietris,
zgomotul furchetilor. Si voci care vorbeau in soapta, dar agitat. La naiba!
S-a ascuns repede in spatele trunchiului unui pin mic, sperand sa se mai
subtieze ceata.
A auzit deodata ceva si s-a mi$cat intr-o parte, ducand mana la pistol. Apoi
si-a adus aminte ca nu mai avea pistol si si-a dat seama ca dujmanul sau era
un batlan mare si albastru, care il privea cu ochii lui galbeni inainte de a porni
in zbor, scotand niste sunete prin care parea ca protesteaza fiindca a fosc
dcranjat. Din tufisuri, de la nici zece pasi de el, s-a auzit un scrigat, a rasunat
bubuitura unei muschete si batlanul a explodat intr-o ploaie de pene, chiar
deasupra capului sau. A simtit picaturile din sangcle pasSrii, mai calde decat
sudoarca rece ce-i inundase fata, si s-a asezat brusc, pentru ca vedea negru
hlain tea ochilor.
Nici m 5car nu indraznea sa se miste, daramite sa mai si strige. Din tufisuri
s an auzit soapte, dar prea incet ca sa poata intelege cuvintele. Totusi, dupa
cilteva clipe, a auzit un fosnet care se repeta si parea sa se indeparteze din ce
in ce mai mult. Facand cat mai putin zgomot s-a departat, inaintand in patru
l.ibc, pana ce a crezut ca e in siguranta si se poate ridica in picioare.
[ se parea ca tot mai aude voci. S-a apropiat cu bagare de seama de locul
de nude le auzise. Inima ii batea cu putere. A simtit miros de mum si a
inmarmurit.
Nimic nu se misca in preajma lui si totusi continua sa mai auda voci, dar
|u rsoanele care vorbeau se aflau la o distant! destul de mare. A aduhnecat
i ll bflgare de seama, dar nu a mai simtit mirosul de tutun. Poate ca i se
uazarea. A i'naintat in directia din care se auzcau vocile.
Acum ii auzea foarte bine pe cei care vorbeau. Erau vorbe spuse incet, dar
lii liorarare, zgomote de furcheti si plescaituri de picioare care loveau apa.
/.gnmotele si glasurile barbatilor se amestecau aproape perfect cu fosnetul
valurilor si cel al ierbii. S-a mai uitat o data cu disperare catre cer, dar soarele
i.imauea invizibil. Trebuia sa fie pe partea vestica a insulei. Era sigur de lucrul
,u csta. Aproape sigur. Si daca se afla intr-adevar acolo...
I )aca se afla intr-adevar acolo, auzea glasurile unor soldati americani care
p.iraseau insula, pentru a ajungc in Manhattan.
Nu mai carmi!
Soapta a coincis cu bubuitura unui tun. Suflul creat 1-a lovit exact in
i mil hi, facandu-1 sa inlemneasca. A fost impins inainte cu o forta care
1 ,i i Irzorientat. A scos un sunet gutural si si-a arcuit spatele, dar inainte
ilr i ptitea scoate un geamat, cineva cu niste palme pline de negi 1-a apucat
ili incheieturile mainilor.
- Nu-i nevoie, a spus o voce groasa, sparti, exprimand nemultumirea.
Da-te la o parte $i o sa-1 impusc.
- Ba n-ai s-o faci, a spus un alt glas la fel de gros, dar care avea in sine
mai putina nemultumire. E tanar si mai e si fruraos pa deasupra.
Una dintre palmele pline de negi 1-a lovit pesre fata si el a intepenit. N u
stia cine anume, dar o persoana ii legase mainile fedeles.
- Ei, si daca avcai da gand sa-1 impusti, ai fi facut-o deja, surioara! a spus
glasul care se auzise si inainte. Ia-ntoarce-te, baiete.
William s-a intors incet, descoperind ca fusese capturat de doua batranele
mignone. Una dintre ele, cea cu anna, fuma pipa. De aceea simtise miros
de tutun.
Observand uimirea si dezgustul de pe chipul lui William, batrana cu pipa
a deschis pe jumatate gura stirba, tinand inrre dintii putrezi si galbeni
mustiucul si a spus:
- Da frumos e frumos, n-am ce zice.
Dupa aceea 1-a masurat din cap pana-n picioare, continuand:
- Nu merita sa irosim un glont pa el.
- Doamna! a inceput William, incercand sa se adune si si fie cat mai
curtenitor. Cred ca ma luati drept altcineva. Eu sunt un militar aflat in slujba
regelui si...
- Nu mi-as fi dat nicicand seama c-asa stau lucrurile, a zis batrana cu pipa,
ranjind, dar continuand sa tina bine mustiucul intre dinti. Si io care ziceam
ca oi fi vreun golan!
- Taci, surioara! i-a taiat vorba cealalta batrana. N-avem sa-ti facem nici
un rau, cat stai pe loc si-ti di gura.
Apoi 1-a privit cu atentie, zicand nu fara parere de rau:
- Ai fost la lupte, asa-i?
Fara si astepte vreun raspuns, batrana 1-a impins pe o piatra acoperita cu
scoici si alge, de unde William a tras concluzia ca se afla foarte aproape de
malul oceanului.
Nu a vorbit si asta nu de teama, ci pentru ca nu era nimic de spus.
A stat acolo ascultand zgomotele celor care fugeau de pe insula. Nu-si
putea da seama despre cati oameni era vorba, pentru ca nu stia de cata vreme
se retrageau.
Nil uuzea nimic important, doar schimburile de replici ale barbatilor
i ,it<- si vorbcau unul altuia cll rasuflarea taiata, sunetele celor nevoid sa astepte
si mi mai aveau rabdare, si cate un ras inabusit, dovada a nervozitatii.
<.oata se ridica de pe apa. Acum ii putea vedea. Erau la mai putin de o
mii,i tie yarzi, o mica flota de barci, luntri, ici si colo cate o barca plina de
pi'sie, cure se miscau incoace si-ncolo pe luciul nemiscat al apei. La mai se
11l,m oaineni cu mainile pe arme, uitandu-se din cand in cand peste umar,
Iu ni hi a vedea daca nu cumva erau urmariti.
Nici nu stiti ce-i asteapta, a gandit William cu amaraciune.
I a un moment dat, nu-i mai pasa de viitorul sau. II macina atat de mult
j.ipuil c;l suporta umilinta de a asista neputincios la retragerea intregii armate
.unrricane, ca va trebui sa se intoarca la generalul Howe pentru a-i raporta
i c ViV/.usc, incat nu il interesa daca cele doua batrane aveau sa-1 fiarba $i sa-1
in.inance.
I ,i a atat de atent la ce se intampla pe malul apei, incat nu-si dadea seama
i ,i, daca el ii vedea pe americani, ei il vedcau la randul lor. Membrii Armatei
( imiinentale si ai unitatilor de militie erau atat de preocupati de retragerea
IIii incut nici unul dintre ei nu l-a obsetvat, pana cand un barbat a inters capul,
dr paral ar fi cautat ceva pe mai.
( ) mill a ramas mmarmurit, i-a privit pe covarasii sai $i apoi s-a apropiat,
i,im;inand cu ochii tinta la William.
Cie-i asta, mama? a intrebat el.
Hilrbatul era imbracat in uniforma Armatei Continentale. Era mic de
m,ii inii si indesat, semanand cu cele doua femei. Dupa chipul s3.u s-ar fi parut
i ,i eta calm, dar ochii lui injectaci cradau ca il preocupau o grfimada de
}',.iiidiiri.
Am fo la pescuit, a replicat femcia, care fuma pip 5 . Uite c-am prins
peMisotif acesta rosu, da ma bate gandu sa-1 aruncam inapoi in apa.
A$a? Poate nu o sa facet! asta Inca.
William se incordase indata ce aparuse birbatul si se uita la el, incercand
i.i >,i compuna o mina cat mai fioroasa.
Mai sunt multi ca tine, baiete?
William nu a dat nici un raspuns. Barbatul imbracat in uniforma de ofiter
,d Armatei Continentale a ofitat si l-a lovit pe William in burta, si el a cazut
in uisip, ramanand intins la pamant.
Omul 1-a apucat de guler si 1-a ridicat dc la pamant de parca ar fi fost un
fulg si apoi i-a spus:
- Raspunde, baiete. N u am foarte mult timp, iar tu nu vrei ca eu sa ma
supar cand iti pun intrebari.
Barbatul imbracat in uniforma Armatei Continentale a vorbit calm, dar
a scos cutitul de la brau.
William s-a sters la gura cu maneca si 1-a privit cu niste ochi care pareau
sa arda.
Ei bine, si-a spus in gand, simtind cum linistea punca stapanire pe el. Daca
im i este scris sa mor aid, mdcar sd mor pentru o cauzd. Acest gand a fost o
usurare pentru William.
Sora batranei care fuma pipa a fost foarte atenta la tot ce se petrecea si
1-a atins cu muscheta pe ofiterul din Armata Continentala, spunand:
- Daca erau mai multi ca el, i-as fi vazut io de multa vreme. Nu mai e
nici unu pe-aici.
- Asta asa-i, a confirmat batrana care fuma pipa, renuntand la a mai tine
mustiucul intre dinti, numai ca sa scuipe. Acesta s-a pierdut, doar vezi si tu
ca asa stau lucrurile. Vezi doar ca n-arc sa-ti vorbeasca.
Bauina i-a zambit lui William, dand la iveala un dinte galben care semana
cu coltul unui caine:
- Mai bine mori decat sa vorbesti, nu-i asa, baiete?
William a dat din cap abia perceptibil in semn ca asa era, iar batranele
au inceput sa chicoteasca. Da, acesta este cuvantul potrivit, an chicotit.
- Hai, du-te, 1-a indemnat una dintre femei pe barbatul scund. Or sa piece
si-or sa te lase aid.
Barbatul nici nu s-a uitat la ea. Nu-si putea lua ochii de la William. Dupa
cc 1-a privit pret de-o clipa, a dat din cap, s-a intors pe calcaie si a plecat.
A simtit ca una dintre femei se afla in spatele lui si ca un obiect ascutit
ii atinge incheietura mainii; sfoara cu care il legascra s-a rupt. Ar fi vrut sa-si
frecc incheieturile, dar n-a facut-o.
- Pleaca, baiete, 1-a indemnat aproape cu blandete batrana care fuma pipa.
Pleaca, inainte de-a te vedea alcineva care s-ar putea sa aiba oarece ganduri.
A | >lccac.
( 'ibid a ajuns inti'-un punct mai inalt de pe plaja s-a oprit si s-a intors.
I' n i.iik lc disparusera, dar omul imbracat in uniforma de ofiter al Armatei
1 >111inemale statea la pupa unei barci cu vasle si se indeparta repede de tarmul
hi arum era aproape pustiu. Om ul acela continua sa se uite la cl.
William i-a intors spatele si a vazut in sfarsit soarele, un cere portocaliu
l> .111is, ale carui raze strapungeau ceata. Incepuse sa coboare pe cer, deci era
amiaza. S-a indreptat catre interiorul insulei, mergand spre sud-vesc,
dii a avul sentimentul ca-1 privea cineva la multa vreme dupa ce plaja nu sc
iiiiii vrdca.
11du rea stomacul si nu se putea gandi decat la ceea ce il intrebase capitanul
I' aitiMiy. Auzise el de o doamna al card nume era Casandra?
U N V IIT O R N ESIG U R
Lallybroch
Inverness-shire, Scotia
septembrie 1980
Nn mate scrisorile erau datate. Unele dintre ele aveau, totusi, data. Bree
111n in iisor cu mana printre cele aflate deasupra si, avand senzatia ca se afla
Iniii in vaifnl unui montagne russe, a ales una pe al carei plic scria 2 martic,
\niil I iomnului 1 7 7 7 .
Oieil ca asta urmeaza, a spus ea, incercand sa traga acr in piept. E
nbiiie,,, scurni.
I i .i. imr-adevar, scurta. Nu avea mai mult de o pagina si jumatate, dar
niiiiivul pentru care era scurta era (impede. Tatal ei o scrisese in intregime.
'.... . cil i se strangea inima cand vedea scrisul stangaci, hotarat, al tatalui ci.
Nu i permicem niciodata invatatoarei sa-1 invete pe Jemmy sa scrie cu
i ni,i dreaptil! Niciodata! i-a spus ea cu hotarare lui Roger.
Asii i! a replicat Roger, surprins de iesirea ei. Cu dreapta sau cu
i tnjt.i, ducil dore^ti!
2 martie, A nul Domnului 1777
Frasers Ridge, Colonia Carolina de Nord
Draga men fiicd,
Md pregdtesc sit md intorc in Scotia. N u pentru totdeauna si nici
pentru mu lid vreme. Viata mea, vietile noastre, sunt legate de America.
Si iti marturisesc cd mi-as dori mai m ult sd mor intepat de viespi decdt
sdpun piciondpepuntea unui vas. Prefer sd nu mag&ndesc la asta. Existd,
insd, doua motive importante ce m-au fdcutsd iau aceastd hotarare.
Dacd nu as sti tot ceea ce tu si mama ta si Roger Mac m-ati invdtat,
as g&ndi, asemenea majoritatii celor din colonie, cd acest Congres
Continental nu va dura nici mdcarsase luni si cd armata lui Washington
nu va rezista nici mdcaratdt. Am vorbiteu insumi cu un bdrbat din Cross
Creek, care afis t trecut in rezerva (intr-un mod onorabil) din cauzd cd
a fis t rdnil la mand. Mama ta s-a ocupat, bineinteles, de el, iar eu am
prim it sarcina sd stau cu el. Omul acela a fdcut parte din Armata
Continentald si mi-a spus cd nu are mai mult de cdteva m ii de militari,
totiprost echipati, prost imbracati, prost inarmati si cdrora Washington
le datoreazd banipe care nu-i vorprimi niciodatd. Cei mai multifacparte
din firm atiunile de militie si s-au inrolat cu contractepe timp scurt, de
doud sau trei luni, iar oamenii dstia devin tot m aiputin numerosi, caci
trebuie sd se intoarcd la casele lor, ca sd semenepamantul.
Dar eu stiu ce sc va petrece. In acelasi timp, nu im i pot inchipui in
cefel se vor intampla lucrurile pe care eu le stiu. Oare voi avea si eu un
cuvdnt de spus in tot ce are sd se intdmple?A r trebui sd stau deoparte?
Faptul cd voi sta deoparte va dduna in vreun fe l sau va intdrzia
indeplinirea dorintebr noastre? Tare as vrea sd pot vorbi despre toate astea
cu sotul tau, cu toate cd el estepresbiterian. Cred cd pe el lucrurile acestea
l-ar nelinisti si mai mult decdt md nelinistesc pe mine. Fcind la urmd,
nici nu are-aface. Eu sunt ceea ce m-a fdcut Dumnezeu sdfiu si trebuie
sd-mi gdsesc locul in rastimpul in care El mi-a dat sd trdiesc.
Desi nu mi-am pierdut sim tul auzului si al vdzului si maruntaiele
mele sunt in bund reguld, nu sunt un bdrbat tdndr. Am o sabie si-o puscd
si stiu sd mdfolosesc de amdndoud, dar am, de asemenea, o tipam ita si
pe aceasta o pot intrebuinta cu mai m ultfolos. Stiu prea bine cd itipoti
indrepta sabia sau muscheta impotriva unui dusman, dar cuvinteb pot
f t indreptate impotriva unui numdr mare de oameni.
Mama ta, care se gdndeste, fard tndoiala, cd voi sufiri de rau de mare
vreme de cdteva saptamdni, mi-a spus cd a rfi mai bine sd md asociez cu
Fergus si sd mdfolosesc de tipam ita lui LOignon deeds sdplec in Scotia
fi sd-mi aduc tipamita mea.
M-am gandit la asta, dar constiinta mea nu md lasd sd-i pun in
primejdiepe Fergus sipe ai lui, folosind tipamita in scopurilepe care m i
le am propus eu. Tipamita lor este una dintreputinele care segdsesc intre
Charleston si Norfolk, fi chiar daca as tipdri in mare taind, in scurta
vreme bdnuielile ar eddea asupra lor. Cei din New Bern sunt animati
tie sentimente loialiste si s-ar afla curand de unde provin pamfletele mele.
Dincolo defaptul cd md g&ndesc la Fergus si la fam ilia lui, cred cd
arf i bine sd vizitez Edinburghul, pentru a-mi lua de acolo tipamita. Am
tnl Jelul de cunoscuti, dintre care unii poate au sedpat de inchisoare sau
chiar de spdnzuratoare.
IJn alt gdnd care md face sd-mi doresc sd md intorc in Scotia este vdml
tiiu, lan. Cu ani in urma i-am jurat mamei sale - pe memoria mamei
noastre - cd am sd i-l aduc acasd si asta am de gdnd sdfac, desi bdrbatul
care se intoarce la Lallybroch nu mai este baiatul care a plecat depe acele
meleaguri. Doar Dumnezeu stie cefe l depdrere vor avea unii despre altii,
adied cei de la Lallybroch despre Ian si Ian despre ei. Dumnezeu are un
lei personal de-a glumi. Dacd este menit ca Ian sd se intoared acasd, atunci
aeest lucru trebuie sd se intdmple acum.
Zdpada se topeste. Apa picurd in fiecare z i de pe acoperis, iar in zori
litriurii ajungpdna aproape depdmant. In cdteva saptamdni omatulde
pe drumuri se va topi si se va putea cdldtori din nou. Pare ciudat sd vd
i er sit vd rugati sd se termine cu bine o cdldtorie care se vafifa cu t cu mult
initiate ca voi sd aflati despre ea. Cu toate acestea, vd cer acest lucru.
Spitne-i lui Roger Mac cd eu cred cd Dumnezeu nu tine seama de timp.
Si sitrutd-i pe cop'd din parted mea.
M idt iubitorul tdu tatd,
JF
Unger s-a aratat putin surprins si a privit-o ridicand din sprancene:
IV gandesti cumva la Filiera franceza?
I a cel a intrebat ea incruntandu-se $i vazand ca el pusese degetul
. pml mini anumit fragment din text, pentru ca apoi sa continue:
- Unde vorbeste despre prietenii lui din Edinburgh?
- Exact. Mare parte dintre cunostintele lui din Edinburgh nu erau
traficanti?
- Asa spunea mama.
- Tocinai de aici si remarca legata de spanzuratoare. Si de unde isi luau
traficantii marfa de cele mai multe ori?
Ea a simtit o intepatura in stomac si a spus:
- Oh, glumejti. Crezi cumva til o sa intre in relatii cu traficanti francezi?
- Ei, nu ncaparat cu traficanti. Se pare ca a cunoscut si multi rebeli, hoti,
prostituate.
Roger a zambit discret, dar a devenit din nou serios.
- I-am spus atat cat am stiut despre Revolutie... recunosc, dar nu i-am
dat foarte multe detalii, pentru ca nu sunt specializat in perioada respectiva...
Oricum, i-am spus ce imporcanta mare va avea Franta pentru americani.
Ma gandeam...
S-a oprit brusc, a privit spre ea si a continuat:
- N u pleaca in Scotia ca sa nu ia parte la lupte, asta este destul dc clar.
- Crezi ca este in cautare de relatii in lumea politica? a intrebat ea meet.
Nu crezi ca vrea doar sa-si ia tiparnita, sa il duca pe Ian la Lallybroch si s3
se intoarca repede in America?
Cand i-a venit ideea aceasta, a simtit o usurare. Gandul ca parindi ei teseau
tot felul de intrigi in Edinburgh si la Paris o facea sa se simta mai linistita
decat daca Ear fi stiut pe cine stie ce campuri de lupta, printre proiectile care
explodeaza. Oricum aveau sa^eimpreuna. Si-a dat seama ca mama ei il urma
peste tot pe ratal ei.
Roger a dat din umeri, spunand:
- Mai este si observatia ca el e ceea ce 1-a facut Dumnezeu sa fie. Intclegi
ce a vrut sa spuna?
- Un om sangeros, a zis ea incet, punandu-i mana pc umar, de parca
ar fi vrut sa se asigure ca nu avea sa dispara pe neasreptate. El mi-a spus ca
este un om sangeros, ca rar s-a intamplat sa alcaga lupta, dar ca este nascut
pentru lupta.
- Deci asta a vrut sa spuna, a observat Roger la fel dc incet. Da, dar nu
mai este barbatul tanar care a luat sabia si s-a pus in fruntea a treizeci de mici
pmprictari de pamant, pe care i-a dus intr-o lupta ce avea sa fie pierduta si
i ,i adus apoi la casele lor. Acum stie mult mai mult despre ce este in stare
i.i laca un singur om si cred ca vrea sa treaca la actiune.
Si eu cred, a spus ea cu vocea sugrumata de mandrie si teama.
linger a intins niana, i-a prins-o pe-a ei si a strans cu putere.
Imi aduc am inte... a spus el tar. Imi aduc aminte despre un lucru pe
' iic I-a spus mama ta... povesrind despre felul in care s-a intors si a devenit
dm mr. A spus ce i-a zis... Frank... si anume ca era foarte greu pentru
i' iiuniii din jurul ei, dar ca era o adevarata binecuvantare ca ea scia ce avea
i devinii. Cred ca avea dreptate. Si Jamie stie.
A dat din cap in semn ca era de acord cu el. S-a gandit ca probabil nu
in luiia s-o spuna, dar nu s-a mai putut stapani si de aceea 1-aintrebat:
I n stii?
I I a ificut mult timp, privind foile de hartie de pe masa. In cele din urma,
i 'I n din cap atat de discret, incat ea mai mult a simtit miscarea.
Siiam, a spus el incet, dand drumul mainii ei.
I'ri mill ei impuls a fost acela de a-i da o palma dupa ceafa. Al doilea a fost
i l.i de a-1 apuca pe dupa umeri, de a se apleca fara a-1 privi $i de a intreba
' ilm, dar hotarat: Ce dracu vrei sa spui cu astaT
Nu a fheut nici una, nici aita pentru ca oricare dintre reactii ar fi atras
rIn|i.i sine o conversatie prelungita, care nu putea fi purtata in prezenta
1ipiilor care se auzeau de pe hoi, la mica distanta de usa biroului.
Vc/.i asra? a intrebat Jemmy.
Mhm.
Niste oameni rai au venit aici cu mult timp in urma si 1-au cautat pe
Imuii ul. Au venit niste englezi rai si au facut asta.
in ul a auzit ce spunea Jemmy, Roger a intors capul si Brianna 1-a vazut
i luiliind discrct.
I nguc/.i uai! a repetat Mandy. Pune-i sa cuiete aici!
I >eii avea un sentiment neplftcut, Brianna a zambit, imitandu -1 pe Roger,
Ih.ii d.u a simtea cum i se srrangea stomacul candisi aniintea de unchiul ei
I h i , nu (im atat de calm si de bun, care ii arata urmele de sabie lasate pe
11ml>i im ile de lemn din hoi: Le-am l&sat a$a, ca sa le aratam copiilor si
sa le spunem ca asa sunt englezii". Cand rostise aceste cuvintc, avusese un
glas taios ca de otel, iar acum, cand Briannei i se parea ca aude ecoul acelui
glas in vocea de copil a lui Jemmy, avea pentru prima data indoieli ca era
bine sa se pastreze accasta traditie de familiei.
- Tu i-ai povestir? I-a intrebat pe Roger, in vreme ce glasurile copiilor se
indepartau catre bucatarie. Eu nu i-am spus nimic.
- Annie i-a spus o parte a istoriei si am crezut ca e mai bine ca eu sa-i spun
restul, a replicat Roger, ridicand din sprancene. Ar fi trebuit sa-I trimit la tine?
- Oh, nu, nu! a replicat ea cu oarecare indoiala. Dar... ar trebui sa-1
Invatam sa-i urasca pe englezi?
Roger a zambit:
- Sa-i urascd. e un cuvant putin cam dur, si el a spus englezi rat. Si
intr-adevar, niste englezi rii au facut semnele-alea. Oricum, daca va create
in Highlands, va mai auzi el niste remarci nu prea placute despre Sassenachs,
adica despre englezi. Va face o comparatie intre acele remarci si amintirile
pe care le are despre mama ta. Oricum, ratal rau i-a spus mcreu Sassenach.
S-a uitat la scrisoarea de pe masa, apoi a privit in treacat ceasul de pe peretc
si s-a ridicat brusc, spunand:
- Hristoase, e tarziu! Am sa ma opresc si la banca, daca tot sunt in oras.
tti trebuie ceva de la vreun magazin?
- Da, a raspuns ea sec. O pompa noua pentru separatorul de lapte.
- Bine, a raspuns el, sarutand-o in pripa $i iesind in timp ce ducea deja
o mana la buzunarul hainei.
A deschis gura, pentru ca voia sa-i strige ca a glumit, dar s-a mai gandit
^i a renuntat. La magazinele unde se gaseau produse pentru gospodarie, o
cladire mare i foarte aglomerata de la marginea localitatii Inverness, poate
chiar aveau o pompa pentru separatorul de lapte. La aceste magazine se putea
gasi tot ce era necesar intr o ferma, inclusiv furci, galeti izolate cu cauciuc
pentru interventie in caz de incendiu, colaci de sarma, dar si faianta si cani
utile pentru turnarea de lichide in bidoane, precum si catcva dispozitive miste-
rioase, despre care nu puteai decat sa ghice^ti la ce anume folosesc.
A scos capul pe coridor, dar copiii erau in buc&tarie cu Annie MacDonald,
fata pe care o angajasera. De dincolo de usa verde se auzeau rasete si un clang.
pe care il facea stravechiul toaster, cu care s-au ales cand au cumparat casa.
Prin usa aceea razbatea ?i mirosul de paine prajita unsi cu unt. Mirosul si
au atras-o ca un magnet, iar caldura casei s-a revarsat asupra ei,
ca mierea.
A zrthovit o clipa, pentru a impaturi scrisoarea inainte de a se alatura
iipiilor si si-a tuguiat buzele, gandindu-se la ultima replica a lui Roger:
,,Siiam.
Mormaind suparata, a pus scrisoarea la loc in cutie si a iesit pe hoi, dar
' i oprit imediat, vazand un plic mare, care se afla pe masa langa usa, acolo
mule se klsa zilnic posta si unde Roger si Jemmy i?i goleau buzunarele. A luat
111it ul din gramadade hartii, bilute, creioane mici, zale din lanturi de bicicleta
d ,,, accla era cumva un soarece mort? Era stafidit si uscat dar avea o mandretc
ili u nuiii roz. A apucat plicul cu delicatete, 1-a lipit de piept si s-a indreptat
In e Iniciltarie, unde o asteptau ceaiul si painea prajita.
S ,i gandit cu toata sinceritatc ca nu doar Roger ascundea anumite lucruri,
iiiiniai crt ca avea de gand sa-i spuna ce gandea cand se hotara asupra unui
miiinii lucru.
8
V IN E PRIMAVARA
' ........ n.ijiil flicc nluzie la faptul ca unul dintre ingredicntclc dcs intalnitc in bucatSria germane
ii i i nllll.lt:l (n.tt.)
I iiniui; (Inmnul (lb. germanl) (n.tr.)
- Atunci cred ca nu mai am mult de astcptat. Nayawenne - nu-i mai
rosdsem numele de ani de zile si simteam o usurare pronun tandu-1, de parca
as fi chemat-o la mine - mi-a spus ca ma voi bucura de intreaga mea putere
atunci cand parul meu va fi alb.
- Acesta-i un gand tnfricosator, a spus el ranjind.
- Da, asa va fi. Dar pentru ca nu s-a petrecur inca, cred ca daca vom da
de nisre hoti de varza murata, va trebui sa-mi apar butoiasul cu scalpelul.
Dupa ce am facut aceasta remarca m-a privit ciudat, dar apoi a inceput
sa rada, scuturand din cap.
Era mai preocupat de ceea ce avea el de facut. lmpreuna cu tanarul
Ian, mutase aurul din locul in care se aflasc, adica din dreptul fundatiei casei
mari, imediat dupa inmormantatea doamnei Bug. Operatiunea fuscse una
complicate, eu a rrebuit sa scot un vas mare, plin de paine muiata tn rachiu
de porumb si sa strig cat ma tine gura: Scroaaaaafaaa!, din capatul potecii
care trecea prin gradina.
A urmat un moment de tacere si scroafa a iesit din culcusul ei, o pata alba
care se vedea bine pe pietrele innegrite de fum ale fundatiei. Stiam exact ce
era, dar la vcderea acelei mase albe care se misca repede, am simtit cum mi
se face parul maciuca. Incepuse sa ninga - si acesta era unul dintre motivele
pentru care Jamie se hotarase sa treaca imediat la treab& - si scroafa venea
prin fulgii viscoliti de vant cu o repeziciune care o facea sa para spiritul care
mana vantul.
Pret de o clipa, am crezut ca va veni spre mine. Am vazut cum si-a
indreptat capul spre mine si cum a tras aer in piept, adulmecand. Dar a simtit
si mancarea, si s-a indepartat de mine. O clipa mai tarziu, s-au auzit prin
perdeaua de zapada sunetele neplacute pe care lc face un pore in extaz, iar
Jamie si Ian au iesit dintre copaci si s-au apucat de treaba.
A durat mai bine de doua siptamani pana ce au mutat tot aurul. Au lucrat
doar noaptea si numai cand ningea sau se pregfoea sa cada zapada proaspatJl,
care sa le acopere urmele. Pazeau cu randul ce mai ramasese din casa mare,
foarte atenti ca nu cumva Arch Bug sa dea vreun semn.
- Crezi ca lui Arch Bug ii mai pasa inca de aur? 1-am intrebat pe Jamie
in perioada in care se ocupa de aurul ascuns, incercand sa-i free mainile s;l
se incalzeasdl destul pentru a tine lingura. Venise sa ia masa de dimineatil
inghetat si obosit, dupa o noapte lunga, in care inconjurase de nenumdratc
ori casa arsa pentru a-$i pune sangele in miscare.
Nil prea are multe lucrun la care sa se gandeasca, nu-i asa? a spus
| mm incct, pentru a nu-i trezi pe membrii familiei Higgins. Se mai poate
, nidi la Ian.
A111 t remurat, scuturata de un fior, gandindu-ma ca Arch supravietuia
mhiIi'v.i 111 padure, incalzit doar de uralui, dar $i din cauzaca, odatacu Jamie,
iiit mm' in casa si un val de frig. t$i lasase barba sa creasca, pentru a-i tine de
, ild nsa fticeau iarna toti barbatii de la inunte - iar gheata !i lucea prinsa
.1, |n-rt inni si i se agatase in sprancene.
Anip chiar ca Mos Gerila, i-ara soptit, aducandu-i un vas plin cu terci
In iliinie.
As:i ma si simt, a replicat el ragusit.
a ,i irecut vasul pe sub nas, adulmecand aburii si mchizand ochii incantat,
In iit 111 ca apoi sa spunii:
Vrei, te rog, sa aduci stick cu whisky?
Aide gand s5 torni whisky in terci? Am pus deja unt si sare-n el, i-am
pm,, iliindu-i totusi stick de pe raftul de deasupra vetrei.
Nu, as vrea sa beau doar ca sa fiu in stare sa mananc. De la ceafa-n jos
11111 ,t ,s pri ns in gheata.
Ninieni nu auzise nimic de Arch Bug. N u se descoperise nici macar o
nmi.i de a luiinzapada. Numaiaparusedelainmormantareasotiei lui. Poate
i i .i |sisisc un adapost peste iarna. Poate ca se dusese in vreun sat al indienilor.
Im lie c:l era mort. Speram sa fi murit, chiar daca acesta nu era un gand
|i ilillC.SC.
I .nu spus si lui Jamie, iar el a dar din cap. I se topise gheata din par, iar
l'i. it mile de apa din barba lui luceau ca niste diamante in bataia focului.
I >.ica a murit si noi nu aflam lucru acesta, Ian nu va avea niciodata vreo
lip i de linisce. Vrei sa se uite tot timpul peste umar la cununia lui, teman-
111 i ca nu cumva sotia lui sa fie lovita de un glont drept in inima, chiar cand
mi.i crcdinta la altar? Poate ca va apuca sa-si intemeieze o familie, dar se
11rme zi de zi sa piece din casa, gandindu-se ca seara, cand se va intoarce,
i u ilea c3 i s-a intainplat cine stie ce nenorocire.
Sum impresionata cand vad ce imaginarie morbida ai... dar ai dreptate.
Him , mi cred ca-i m ort... cel putin, pana nu-i ga.sim trupiil.
I ).ii ninieni nu i-a gasit trupul si aurul a fost mutat treptat, treptat, intr-o
in iii.i ascimzatoare.
Pentru a o gasi, Jamie si Ian discutasera mult intre patru ocKi. Groca in
care se tinea whisky-ul nu era buna ca ascunzatoare pentru aur. Putini stiau
despre ea, dar existau unii care o cunosteau bine. Joseph Wemyss, fiica lui,
Lizzie si cei doi soti ai ei - nici nu ma puceam gandi la Lizzie si la cei din
familia Beardsley fara sa nu leg numele lor de fatarnicie - toti stiau, iar lui
Bobby si Amy Higgins trebuia sa li se arate locul cu pricina, pentru ca aveau
sa faca whisky in absenta noastra. Lui Arch Bug nu li spusese nimeni unde
se afla grata cu pricina, dar era foarte probabil sa stie de ea.
Jamie horarase ca nimeni nu trebuia sa stie ca exista aur la Ridge si chiar
mai mult decat atat, nimeni nu trebuia sa stie unde se afla acesta.
- Daca ia nastere fie si macar un zvon, toata lumea de-aici va fi in pri-
mejdie, spusese el. Doar stii ce s-a intamplat cand Donner le-a spus oame-
nilor ca aici s-ar afla pietre pretioase.
Stiam foarte bine. Inca ma mai trezeam din cosmaruri in care auzeam
zgomotul esrompat, acel vumml al exploziei provocate de vaporii de eter,
zgomotul geamurilor sparte si al lemnului crapat de cei care venisera sa prade
si facusera casa zob.
In unele dintre acele vise alergam zadarnic i ncolo si-ncoace, incercand sa
salvez pe cineva - pe cine? - dar ma loveam mereu de usi incuiate, de pereti
si camere in flacAri. In altele stateam locului de parca as fi prins radacini si
nu eram in stare si ma misc, in vreme ce focul se catara pe ziduri, se hranea
cu delicata lacomie din hainele si din trupurile aflare la picioarele mcle, se
infigea in parul unui trup neinsufletit, se prindea de fustele mele si se catara
tot mai sus, prinzandu-mi picioarele intr-o panza incandescent.
Simteam inca o tristete ce punea cu totul stapanire pe mine - si o furie
adanca, ce parca imi curata sufletul - cand vedeam mormanul de scrum care
fusese candva casa mea, dar Intotdeauna dupa acesre cosmaruri simteam
nevoia sa ies dimineata si sa privesc locul acela. Ma plimbam printre ruinele
reci cu miros de cenusa moarta, pentru a potoli flacarile care ardeau in spatele
pleoapelor mele.
- Ai dreptate, i-atn spus si am tras salul mai bine pe mine. Stateam in
preajma adapostului construit deasupra izvorului, ne uitam la ruine si sim
team cum imi patrunde frigul in oase. Deci... unde -1 veti niuta?
In Pestera Spaniolului, a spus el.
I hide? 1-am intrebat, privindu-1 si clipind des.
Am sa-ti arat, draga, a spus el, zambindu-mi. Am sa-ti arat cand s-o
mpi ziipada.
(> mare parte din proviziile noastre alimcntare fusesera salvate de flacari
ii I'lau pastrate in dependinte: in adapostul construit deasupra izvorului, in
giimar, in afumatoare. Pivnita fusese distrusa $i ca urmare, se pierduseri
|pinviziile de morcovi, ceapa, usturoi si cartofi, la fel si proviziile de mere
ilediitliatate si cartofi dulci, dar si de stafide, toate stranse cu gtija de mine
m .ivalid rolul de a ne feri de scorbut. Plantele medicinale se prefacusera toate
in mtum, impreuna cu sala mea de operatie. Este adevarat ca scapasera de
foe foarte multi dovleci si dovlecei care fusesera a$ezati in grajd, numai ca,
dupa cateva luni - dupa cateva zile, conform parerii mele - oricinc se satura
dc placinta cu dovleac si ghiveci din porumb verde si fasole.
N u era pentru prima data cand regretam calitatile de bucatareasJ ale
doamnei Bug, desi ea imi lipsea ca persoana. Amy McCallum Higgins
crescuse in casa unui mic proprietar de pamant din Highlands si era, cum
spunea ea insSsi, o bucatareasa obisnuita", aceasta insemnand ca putea sa
coaca turta din faina de ovaz, sa fiarba terci si sa friga peste, toate in acelasi
timp, fkra sa arda ceva. Fara rautatc, dar dicta aceasta era monotona.
In ce ma priveste, cel mai bine stiu sa gatesc tocana, care, in lipsa de ccapa,
usturoi, morcovi si cartofi, ajunsese la variante din vanat sau curcan, cu
porumb zdrobic, orz si, daca se putea, cu bucati de paine. In mod
surprinzator, Ian s-a dovedit a fi un bucatar destul de bun, contribuind la
meniu cu placinta de dovleac si ghiveci din porumb verde si fasole.
Pana acum nimeni nu murise de foame si nimanui nu-i cazusera dintii,
doar ca, pe la jumatatea lui martie, eram in stare sa inot bagata-n apa rece
pana la gat pentru a putea pune mana pe ceva verde si comestibil.
Slava Domnului, Ian isi mai revenise si, cam la o saptamana dupa
inmormantare, nu mai era atat de speriat, recapatandu-si cateva din vechile
lui obiceiuri. Am vazut, insa, ca Jamie il urmarea din cand in cand si ca Rollo
isi luase obiceiul de a dormi cu capul pe pieptul lui Ian.
Ma intrebam daca simtea cu adevarat durerea din inima lui Ian sau dac5
se saturase pur si simplu s& doarma inghesuit in casuta din barne.
Mi-am indreptat spatele si am auzit vertebrele trosnind usor. Acum ca
zapada incepea sa sc topeasca, asteptam cu nerabdare sa plecam. Aveau sa-mi
lipseasca Ridge ?i toti - ma rog, aproape toti - locuitorii sai. Nu aveau sa-mi
lipseasca prea mult Hiram Crombie, membrii lamiliei Chrisholm, nici... am
sa inchei lista inainte de a da impresia ca sunt ingrata.
- Pe de aha parte, mi-am spus hotarata, gandeste-te cum veti dormi.
Era sigura ca aveam sa ne petrecem multe nopti pe drum, dormind in
conditii nu tocmai confortabile, dar in cele din urma, aveam sa ajungem in
lumea civilizata. Aveam sa ajungem la hanuri unde exista mancare, unde erau
paturi. Nici nu indrazneam sa visez la un pat cu arcuri, tot ce imi ingjduia
sa ma intind si se afla la cativa centimetri distanta de podea era un adevarat
rai. Si, bineinteles, daca imi permitea putina intimitate, era si mai bine.
i ncepand din decembrie, au fost dSti cand eu si Jamie ne-am mai culcat
im premia. Aveam nevoie fiecare de caldura trupului celuilalt, lucru care nu
i'i.i de neglijat. N u aveam conditii ideale, caci ne refugiam amandoi sub o
Ii.im iit, cu ochii galbeni ai lui Rollo atintiti asupra noastra, cand presupuncam
i .1 Ian adormise, desi nu cred ca asa stateau lucrurile, dar avea destul de mult
lan meat sa se prefaca.
IJ n ripat cumplit m-a facut sa tresar si am scipat cosul din mana. M-am
irpe/.it dupa el si abia am mai putut sa-1 apuc de manor, inainte de a fi dus
ili* ape. M-am ridicat in picioare cu apa $iroind pe mine si cu inima batandu-mi
vi mi sparga pieptul, asteptand sa vad dacS tipatul avea s se mai repete.
S-a repetat si a fost urmat imediat de un strigat care-ti strapungca urechile.
Arest strigat a fost mai gros si pentru ca am o ureche fina mi-am dat seama
i a era scos de un scotian din Highlands care intrase in apa inghetata. Niste
mi igilte mai inalte de Fir-ar sa fie! pe un accent de Dorset mi-au dat dc
in(eles c i domnii isi faceau baia de primavara.
Mi-am stors bine marginile juponului si camasa, mi-am luat salul de pe
i rcanga pe care ii lasasem, mi-am pus pantofii $i m-am indreptat catre locul
de mule veneau strigatele.
I'lxista doar cateva lucruri mai placute decat acela de a-ti fi cald si dc a te
iin1i relativ confortabil, in timp ce te uiti la niste fiinte umane bagate in apa
lece. Am spus fiinte umane referindu-ma la barbatii dezbracati, si bine am
liuait. Mi-am croit drum printre salciile mici de pe malul raului, am gasit o
piairil destul de bine ascunsa pe care batea soarele, mi-am dat jos fusta, m-am
bucurat de caldura pe care o simteam la nivelul umerilor, de mirosul inte-
pator al matisorilor si de privelistea pe care o aveam inaintea ochilor.
Jamie intrase in albia raului, era in apa pana la umeri $i avea parul dat
pe spate. Semana cu o foca roscata. Bobby, care statea pe mai, 1-a ridicat pe
Aiilan si a mormait aruncandu -1 spre Jamie. Copilul a dat din maini si din
pic ioare, tipand de frica si de placere.
- Io, io, io, io! striga Orrie dansand in jurul picioarelor tatalui sau vitreg,
m vreme ce fundul lui dolofan se vedea printre trestii, ca un balon roz.
Bobby a ras, s-a aplecat, 1-a ridicat in aer si 1-a tinut asa, in vreme ce copilul
lipa ca un purcelus speriat, pentru ca apoi sa-1 arunce in apa.
Orrie a lovit apa cu un zgomot puternic si Jamie 1-a prins i 1-a ridicat
la suprafata. Baiatul avea ochii mari, mirati si mutra lui i-a facut pe toti
sa scoata niste sunete asemanatoare cu acelea pe care le fac gibonii. Aidan si
Rollo tnotau amandoi caineste, in cere, tipand si latrind.
Am privic spre malul celalalt si I-am vazut pe Ian gol, coborand un deal
in graba si sarind in apa ca un somon, in vreme ce striga ca un mohican pornit
la lupta. A incetat sa mai strige cand a intrat in apa rece si a disparut in unde
cu un plescait.
Am asteptat, la fel ca si ceilald, sa iasa la suprafata, dar nu a iesit. Jamie
s-a uitat banuitor in urma, asteptandu-se la un atac prin surprindere, dar o
clipa mai tarziu, Ian a iesic din apa chiar inaintea lui Bobby, strigand, apoi
1-a apucat pe acesta din urma de un picior si 1-a tras in apa.
Dupa aceea, lucrurile au devenit haocice, cu tot felul dc plescaituri, tipete,
strigate si sarituri de pe stand, fapt care mi-a dat ocazia sa ma gandesc ce
minunati sunt barbatii dezbracati. Spun aceasta nu pentru ca nu as fi vazut
la viata mea destui barbati in pielea goala, dar in afiua de Frank si Jamie,
majoritatea barbarilor pe care ii vazusem dezbracad erau fie bolnavi, fie raniti,
si lucrurile s-au petrecut in imprejurari care m-au impiedicat sS fac aprecieri
de finete.
Orrie era durduliu, Aidan avea picioarele albe ca zapada, torsul lui Bobby
era slab si alb, iar fundul lui era mic si plat, dar barbafii din familia
McCallum-Higgins erau caraghiosi ca nijte maimute.
Ian si Jamie erau diferid, poate ca semanau cu niste babuini sau cu niste
mandrili. Nu semanau decat la statura si, cu toate acestea, erau facud din
aceeasi plflmada. Privindu-I pe Jamie cum statea pe o stanca si se incorda,
pregatindu-se sa sara in apa, imi imaginam cu usurinta cum se pregateste sa
atace un leopard. In acest timp, Ian s-a intins la soare, cu trupul lucind,
asteptand. sa se incalzeasca si privind in toate partile ca nu cumva sii vina vreun
intrus. Tot ce le mai lipsea era fundul rosu, si se puteau integra In peisajul
african, fata nici o urma de indoiala.
Cu totii erau draguti, fiecare in felul sau, dar privirile mele se intorceau
iar si iar la Jamie. Era plin de semne si de cicatrici. Muschii i se zareau fasii,
fasti, iar varsta acoperise spatiul gol dintre ei. Cicatricea lasata de baioneta
se intindea mare $i urata pe picior, in timp ce una mai subtire si alba, lasata
de muscStura $arpelui cu clopotei, era aproape invizibila, acoperita de un strat
de par. Parul de pe corp incepea sa i se usuce si sa bata-n rosu-auriu. Rana
facuta de sabia cu tai$ lar pe coastele lui se vindecase bine, se mai vedea doar
o linie subrire si alba.
S-a intors si s-a aplecat, pentm a lua un calup de sapun de pe o piatra si
in simtit cum mi se strange stomacul. Fundul lui musculos era acoperit cu
| Mi auriu-roscat. Testiculele, cat se puteau ele vedea de la spate, erau roz din
' anza apei reci si ma tentau sa m 5 apropii de el pe la spate si sa le incalzesc
m pal me.
Ma mtrebam daca ar fi reusit sa goleasca albia raului, sarind in apa in
pit ioare.
I )c luni de zile nu-1 mai vazusem gol sail, ma tog, dezbracat.
I)ar acum ... Mi-am dat capul pe spate si am incliis ochii in soarele
piimftverii, bucurandu-ma ca simteam cum parul abia spalat imi gadila
m ih i ii. Zapada se topise, vremea era buna si toata natura invia. Crangul era
pi it i ile locuri in care te puteai bucura de intimitate, cu exceptia celorin care
>i .illau sconcsi.
Am adormit la caldura trupului lui Jamie si m-am trezit mai tarziu, invelita
in pelerina lui. M-am intins si m-am speriat de o veverita care s-a cat&rat pe
o craca aflata mai sus, pentru a vedea ce se intampla. Bineinteles ca nu i-a
placut ce a vazut, pentru ca a inceput sa vocifereze.
I lu$! i-am strigat cascand si m-am ridicar in picioare. Veverita a facut
ili'ii i,ic(ic de gesrurile mele si a devenit isterica, dar mi am bagat-o in scam;!.
'11>i' sinpiinderea mea, Jamie disparuse.
Aim crezut ca intrase in padure ca sa se usureze. Am aruncat o privire in
mi. <1.11 nu l-am descoperit. Am vazut ca nu era nicaieri si am strans pelerina
..i ij tare pe mine.
Nu unzisem nimic. Cu siguranta ca, daca ar fi venit cineva, m-as fi trezit
hi |.imic m-arfi trezit. Am ascultatcu atentie-veveritaincepusesa-sivada
* ,'lu va zile mai tarziu, m-a cautat si m-a gasit. Eram pe malul raului si
nii.iiii lipitori, care se trezisera din hibcrnare si acum doreau sange cu care
i linineasca. Imi era usor sa Ie prind. Ma plimbam pur si simplu prin apa,
i t.1111;:1 mat.
M.ii intai m-am gandit ca era neplacut sa fiu momeala vie pentru
1111111111, tlar de fapt asa le prindeam. Jamie, Ian, Bobby sau oricare dintre tineri
.....I,i .m prin apa si se lasau ciupiti de aceste creaturi care urmau a fi prinse,
l nnlat.1 ce re obisnuiai sa fii ciupit, nici nu era atat de rau.
Iiclntie sa le permit sa suga destul sange pentru a putea trai, spuneam
>ii I.n .'mil n grimasa in cimp ce desprindeam lipitoareacu unghia. Dar nu
11Inlie sii le las sa suga prea mult, pentru ca nu vor mai fi de nici un folos.
Imi place cum gatidesti, a spus Jamie, in timp ce puneam o lipitoare
mi i un vas umplut cu apa si cu lintita. Dupa ce iti vei fi hranit animalutele,
nu '.i (i aiitc Pestera Spaniolului.
I'lMcnt cu pricina era destul de departe, la aproximativ patru mile
I' uii(;t liitti de Ridge, prin frig, prin paraie pline de noroi, urcand pante
luiipir, pentru ca apoi sa inaintam prin crapatura facuta intr-o stanca de
, i mil .pie niste stanci mari, acoperite de vita salbatica.
Am gilsit-o intr-o zi impreuna cu Jem, cand am mers la vaniiroare, mi-a
I'In ii |amie, dand deoparte o perdea de frunze ca sa pot trece mai departe.
1 in , n ,se imindeau pe stanci si erau grosi cat bratul unui barbat si nodurosi
I >mi vierne trecuse peste ei. Frunzele ruginii-vcrzui nu acopereau cu totul
in i n, i ii loate ca venise primavara.
Acesta a fost secretul nostril, mi-a marturisit Jamie. Am fagaduit sa nu -1
.......in ninutnui, nici macar parintilor.
Nii i macar mie, am spus, fara a ma simti jignita, darsimtind in glasul
hi l.iime o anurne ezitare in momentul in care pomenise de Jem.
Ilit i area in pestera era o crapatura pe care Jamie o astupase cu o piatra
>i in a iicteda. A dat-o deoparte cu oarecare efort, m-am aplecat cu atentie
i .....ni/ii sunetul slab al aerului cate se scurge princr-o fisura. Aerul era cald
it iipiiilaia si se parea ca pestera 11 acrage, nu 11 elimina.
Mi-am adus aminte foarte bine de pestera din Abandawe, care parea sS
respire, si am avut nevoie de vointa pentru a-1 urma pe Jamie, care a disparut
in pamant. Era acolo o scara din lemn noua, dupa cum am vazut, care
inlocuia una mai veche, pentru ca am zarit niste trepte din lemn pucrezit care
atarnau de niste carlige din Her ruginit. Pana jos nu erau mai mult de
zece-douasprezece picioare1, dar fundul grotei era foarte ingust si de aceea
coborarea parea sa nu mai ia sfarsit. In cele din urma am ajuns jos si am vazut
ca pestera sc largea de parea ar fi fost partea inferioara a unei fiole. Jamie se
aplecase. L-am vazut dand la iveala o sticla mica si am simtit mirosul intepator
de terebentina.
Luase o torci, de fapt o creanga groasa de pin, al c2rei capat fiisese acoperit
cu catran si apoi infasurat cu o carpa. A muiat acea carpa in terebentina $i
apoi a folosit amnarul pe care Bree il facuse pentru el. O ploaie de scantei
i-a luminat chipul concentrat, aramiu. A mai folosit de doua ori amnarul si
torta s-a aprins, mai exact scanteia a aprins carpa imbibata cu lichid infla-
mabil ?i apoi catranul.
A ridicat torta si apoi a facut un semn spre picioarele mele. M-am intors
si era cat pe ce sa ma pierd cu totul.
Spaniolul zacea acolo, cu oasele picioarelor intinse, cu craniul lasat in
piept, de parea ar fi motait. Se mai vedeau ici si colo smocuri de par rosu,
dar pielea disparuse cu totul. Disparuse si cea mai mare parte a oaselor
mainilor si a labelor de la picioare. Erau oase mici, pe care rozatoarele le
luasera cu totul. Animalele mari nu izbutisera sa se atinga de trupul s4 u.
Torsul si oasele mari fusesera roase, dar in mare parte erau intacte. Se vedea
cosul pieptului iesind in evidenta acoperit de o tesatura atat de veche, incat
nici nu se mai putea spune ce culoare avusese.
Omul acela fusese, intr-adevar, spaniol. Avea alaturi de el un coif ascutit,
o platosa si un cutit.
- Doamne, Dumnezeule, Iisuse Hristoase! am soptit.
Jamie si-a facut cruce si s-a asezat in genunchi, langa schelet.
1 Picior (aid) = Unitatc de lungime, care cste echivalenra cu a treia paice dintr-un merru
(30,479 cm) (n.tr.)
Nn siiu de cat timp se afla aid, a spus el incet. N u am gasit asupra lui
i ii pl.nofa ?i asta.
I mm* mi-a aratat o piatra de langJ pelvis. M-am uitat mai atent. Era un
<11* ili*, probabil din argint, acum acoperit de un strat negru de oxid si un
'i dt- forma triunghiulara, de asemenea negru.
I In rnzariu? amintrebat.
I mill' a dac din cap in semn ca da si a spus:
u d ca il purta la gat. Poate ca a fost facut din lemn si sfoara, iar cand
*i inn /ii, an cazut bucatile din metal. A ici-Jam ie aadns incet cu dcgetul
mi . ml niunghiular - scrie Nr. Sra. Ang. pe o parte. Cred ca inseamna
I /(,/ Scfwra de losAngeles, adica Doamna noastra, aingerilor". Pe partea
il ill ,i csic o imagine mica in care se vede Sfanta Fecioara.
Mi mi liicut cruce din reflex si dupa ce am pastrat un moment de
Ii i',nc, am intrebat:
I i lost (Vica lui Jemmyr
I i lost, mi-a raspuns Jamie sec. Era intuneric cand am coborat in galerie
i n i i .i t jie ce sa calc pe omu asta. Am crezut ca-i viu si m-am speriat atat
I i hi , incut era sa mi se opreasca inima-n loc.
'i' .periuse si strigase, iar Jemmy, care fusese lasat la suprafata si i se spu-
i mi se miste de la locul lui, a intrat repede in gaura care se casca in
i M" mi. a strtlbatut jumatatea distantei pana jos, si-a pierdut echilibrul pe
" *in lie si a cazut peste bunicul lui.
Am .iiizii cu ca se foieste si m-am uitat in sus. Mi-am ridicat privirile
" hi l.i limp, pentru a-1 vedea cum pica din cer si vine peste mine,
mill iiiiVn picpt ca o ghiulea de tun.
I inn.- si i liecat partea stanga a pieptului zambind cu viclenie, pentru ca
" i.l i iiiiiiiuie:
I 1n ,i mi mii uitam in sus, mi-ar fi rupt gatul... si nu ar Fi fost in stare
1* a iiigiir de-aici.
I iwi mi am f i stint niciodatit ce s-a intamplat cu voi. Cand mi-a trecut
........ ip ,u esi gaud, am inghitit in sec. Cu toate acestea... asa ceva se putea
""pin oi ictind, i se putea intampla oricui.
I n iniiimic ca nici unul dintre voi nusi-a rupt nimic, am spus cu glas
........... mi mi ins mana spre schelet, continuand:
1 ' i ic/.i cil i s-a intamplat acestui domn?
A i lui nu aveau sa afle niciodata.
Jamie a scuturat din cap, spunand:
- N u stiu. N u astepta vreun inamic, pentru ca au purta armura.
- Nu crezi cumva ca a cazut si n-a mai putut iesi de-aid? am intrebat,
apropiindu-ma de schelet si uitandu-ma la tibia piciorului stang. Osul
era crapat si ros de dinti mici la unul dintre capete, dar am vizut ceea cc
ar fi putut fi o fractura mica. Era posibil ca osul sa fi crapat din cauza
trecerii timpului.
Jamie ridica din umeri si privi in sus, spunand:
- N u m-am gandit la asta. Era putin mai scund decat mine, dar cred C;1
scara se afla aici cand el a murit. Cineva a construit o scara si mai tarziu. Dc
ce crezi ca ar fi fost lasat la capatul scarii? Chiar si cu un picior rupt, tot putea
urea scara.
- Hmram. Cred ca s-ar fi putut sa moara din cauza febrei. Asa s-ar putea
explica de ce si-a dat jos platosa si casca.
Eu personal le-as fi dat jos la prima ocazie, in functie de anotimp. Omul
probabil a fiert de viu si a simtit ca se coace, prins in metal.
- Mhm,
Am ridicat ochii, simtind ca rationamentul men era acceptat cu oarecarc
tndoiala, iar concluzia mea era dezaprobata.
- Crezi ca a fost ucis?
Jamie a dat din umeri.
- Are armura, dar n-are arma, in afara de un curit mic. Dupa cum vezi,
a fost dreptaci, dar curitul este in mana stanga.
Omul din care nu mai tamasese decat scheletul fusese dreptaci. Oasele
mainii drepte erau mai groase, si acest lucru se putea observa chiar $i la lumina
slaba a tortei. Ma intrebam daca fusese spadasin.
- Am cunoscut multi soldati spanioli in Indii, Sassenach. Toti erau bine
inarmati cu spade, land si pistoale. Daca omul acesta a murit din cauza febrei,
atunci tovara$ii lui ar fi putut sa-i ia armele, dar atunci de ce nu i-au luat ,si
armura si curitul? De ce le-au lasat aici?
- Daca e sa gandim asa, am obiectat eu, de ce ucigasul - asta daca omul
a fost ucis intr-adevar - nu i-a luat armura si curitul?
Ai mura poate nu a vmt-o. N u putea fi de folos decat unui soldat. Iar
til m il.. poate ca a fost infipt in el, a fost de parere Jamie. Si oricum, nici
i m one un cutit bun.
I'narie logic, am replicat. Lasand deoparte intrebarile legate de felul in
m i iimric, ce Dumnezeu cauta in muntii din Carolina de Nord?
( in saizeci de ani in urma, spaniolii au trimis exploracori pana in
\ ii|.mia, ilar mlastinile i-au facut, totusi, sa nu inainteze atat de mult, m-a
ml.....i n Jamie.
Inicleg, dar de ce astai am intrebat, facind un gest spre scara.
Nu a rSspuns, dar m-a luat de brat si a ridicat torta, intorcandu-ma pur
. ijmplii carre partea opusa celei in care se afla scara. Undeva, deasupra
.|mini men, am vazut oalta fisurain stanca, neagrain lumina tortei si prin
i .ibia ilaca se putea strecura un barbat.
Mai c o pestera intocmai ca asta acolo, a spus Jamie, inaltand capul catre
11 111.1 I. am pus pe Jem sa se uite si mi-a spus ca vede urme dreptunghiulare
in iii'.ip, de parca in pestera aia ar fi fost niste lazi.
lim nai de aceea s-a gandit la Pestera Spaniolului cand si-a dat seama ca
n Imie s;l ascunda comoara.
() s;l aduccm ultima parte a aurului in seara asta, a spus. Si o sa astupam
, i,i11;nurn aia cu pietre. Apoi 11 vom lasa pe acest senor sa se odihneasca
In |i.ue.
1'irbuia sa admit ca pestera era un loc foarte bun pentru odihna
.< mn ;l. Probabil ca prezenta soldatului spaniol ar descuraja pe oricine era
ni.it s-o examineze mai atent si asta deoarece atat colonistii, cat si
mi licnii se temeau de fantome. De fapt, si scotienii din Highlands se temeau
ii l.miomc si tocmai de aceea m-am intors spre Jamie si 1-am intrebat,
l<>inm c;l eram cutioasa:
Tu si Jem ... nu v-ati temut ca are sa va bantuie fantoma lui?
A /limbic discret i a stins torta, frecand-o de o gramada de pietris. O raza
I. lumina s-a revarsat pe crestetul lui.
lixisra intotdeauna o rugaciune, draga mea, chiar dac<l este vorba doar
I. |in- A Din, cuidich m i, O, Doamne, ajutS-ma.
9
N u tot aural a ramas in paza spaniolului. DouS dintrc rochiile mele avcau
un pliu in plus la tiv, in doua buzunarase era putin aur, iar in partea de jos
a acestora era un buzunar mare, in care se aflau cateva uncii*1 de aur. Jamie
si Ian aveau fiecare cate o cantitate mica de aur in sporran1. Fiecare dintrc
ci avea sa poarte la brau cate doi saculeti-
Ne-am retras in luminisul in care se gasea casa cea noua pentru a pregiiii
in liniste gloantele.
- N-ai sa uiti pe ce parte sa incarci, nu-i asa? a intrebat Jamie, dand la
iveala un glont stralucitor si aruncandu-1 in grasime si cenusa.
- Daca nu mi-ai luat tu din greseaia traista cu gloante, nu uit, a replical
Ian caustic.
Calea gloantele, mai bine spus punca gloantele fierbinti, abia facute, intr-n
gaura in care erau frunze ude, iar din ele ieseau fum si abur, care se pierdeau
apoi in aerul rece al dupa-amiezii de primavara.
Hollo, care statea intins in apropierea stapanului sau, a adulmecal
tramba de fum care i-a trecut pe langa nas si a scranutat cu zgomot. Ian 1-a
privit zambind si i-a spus:
- Iti place sa alergi peste campii dupa caprioare roseate, a cui Ei bine,
vezi sa nu te iei cumva dupa oi, ca s-ar putea sa te impuste cineva luandu-te
dtept lup.
Rollo a oftat si a facut ochii mici, ca niste liniute.
- Te-ai gandit ce-ai sa-i spui mamei tale cand ai s-o vezi? a intrebat Jamie,
privind cu ochi mici fumul si focul, in timp ce tinea bucatelele de aur in
lingura, deasupra flacarii.
- Incerc sa nu ma gandesc prea mult, a recunoscut Ian. Am asa un
simtamant straniu cand ma gandesc la Lallybroch.
- Un simtamant straniu de bine sau de rau? am intrebat incet, in
vreme ce luam gloantele de aur din grasime cu o lingura de lemn $i le puneam
in saculeti.
Ian s-a incruntat, privind atent lingura in care bucatelele de plumb se
prefaceau in lichid.
10
NAVA 1N CEN DIAT O ARE
N ew York
august 1776
11
In p o z it ie tr a n sv er sa la
Frasers Ridge
martie 1777
Dupa cina, toata lumea s-a pregatit de culcare. Toti membrii familiei
I liggins s-au retras in dormitorul din spate, unde erau nevoiti s! impart! un
singur culcus.
Dcsfoceam cu grija legatura in care aveam instrumentele pregatite pentru
na$tere. Foarfece, at! alb! pentru cordonul ombilical, carpe curate, clatite
de multe ori pentru a inlatura urmele de s!pun, apoi bine stoarse si uscate,
o sticla mica cu alcool diluat pana la jumatate cu apa sterila, un saculet
in care se aflau cateva ghemotoace de lana spalata, dar nu fiarta, o rola de
pergament care avea sa inlocuiasca stetoscopul pierdut in incendiu, un cutit
$i o sarma lunga si subtire, ascutita la un capat $i incolacita precum un sarpe.
Nu mancasem cine stie ce la cina, de fapt nu mancasem mai nimic toata
ziua si aveam tot timpul senzatia unui reflux biliar. Am inghitit in sec si am
impachetat iar legatura cu instrumente, cautand sa o string cat mai bine.
Am simtit ca Jamie ma privea si am ridicat ochii. Nu a spus nimic, dar
a zambit discret, $i caldura din privirea lui mi-a dat un pic de liniste, pentru
ca dupa aceea sa fiu cuprinsa din nou de ingrijorare, caci m-am intrebat ce
ar spune daca s-ar intampla tot ce poate fi mai rau, iar eu trebuia... Dar el
a vSzut acea tresarire de frica pe chipul meu, si-a luat in taccre rozariul din
geanta de piele pe care o avea la brau, farft a-si indeparta privirea de la ochii
mei $i a inceput si spuna incet rugiciunile in timp ce bilutele uzate din lani
ii alunecau incet printre degete.
Doua nopti mai tarziu, m-a trezit zgomotul de pasi pe poteci, m-am
ridicat imediat in picioare si m-am imbracat, inaintc ca Jo si bata la usa. Jamie
1-a pofrit inauntru. I-am auzit vorbind incet si am bagat mana sub bancheta,
ca sa-mi iau trusa. Jo parea agitat, putin ingrijorat, dar nu intrase in panica.
Asta era bine. Daca Lizzie ar fi fost speriata sau ar fi avut vreo problema grava,
el si-ar fi dat seama imediat. Cei doi gemeni intuiau imediat in ce stare se
afla Lizzie, asa cum fiecare dintre ei simtea in ce stare se afla celalalt.
- Sa vin? m-a intrebat Jamie, privindu-ma.
- Nu, i-am raspuns eu in soapta, atingandu-1 cu mana pentru a-i da curaj.
Culca-te la loc. Am sa trimit dupa tine daca va fi nevoie sa vii.
Era proaspat trezit din somn, limbile de foe aruncau umbre in parul lui,
dar ochii ii erau vii. A dat din cap aprobator, m-a sarutat pe frunte, dar in
loc sa faca un pas inapoi, mi-a pus palma pe cap si a soptit in gaelica:
- Oh, binecuvantat fie Sfantul Mihail de pe campul cel rosu.
Dupa aceea mi-a pus palma pe obraz in semn de ramas-bun.
- Ne vedem dimineata, Sassenach, a spus el si m-a impins incet catre usa.
Spre surprinderea mea, afara ningea. Cerul era ccnusiu, dar luminos, iar
aerul era plin de fulgi care imi atingeau fata si se topeau imediat pe piele. Era
zapada mieilor. Vedeam cum fulgii se asezau pe firclc de iarba, pentru ca apoi
sa dispara. Probabil ca, la ivirea diminetii, nu avea sa mai fie nici urma
ili- insa noaptea avea doza sa de mister. M-am intors ca sa vad c3suta
din Ixime, dar nu am zarit-o. Vedeam doar siluetele copacilor in lumina
i anisic, perlata. Si cararea din fata noastra arata ireal, pierduta printre copaci
i iudati si timbre nestiute.
Ma simteam de parca nu as mai fi avut trup, prinsa Intre trecut si viitor,
mi vedeam nimic cu exceptia lini$tii albe care ma impresura. Cu toate astca,
cram mai calma deck fusesem In ultimele zile. Am simtit apasarea palmei
Ini Jamie pe capul meu si i-am auzit soapta BinecuvantatfieSfdntulM ihail
tiepe edmpul cel rosu...
Era o binecuvantare care se dadea razboinicilor ce plecau la lupta. I-o
dndusem de mai multe ori. El nu facuse niciodata asa ceva pana atunci si nu
stiam ce il Indemnase acum la un astfel de gest, dar cuvintele lui erau vii in
iuiina mea, erau un scut impotriva pericolelor care ma asteptau.
Acum zapada aducea cu o patura subtire care ascundea pamantul negru
si iarba ce crestea. Picioarele lui Jo lasau urme negre, iar eu inaintam In susul
pantei, In timp ce acele de brad inmiresmate mi se infigeau in haina.
Daca existau nopti in care veneau ingerii, ma rugam ca aceasta si fie una
dintre ele.
Am mai pus un pic de apa calda din oala in ligheanul pentru spalat si am
adaugat apa rece din galeatil. Caldura apei mi-a intepat mainile. Pielea de
pe oasele degetelor imi crapase din cauza frigului de peste iarna si din pririna
alcoolului diluat pe care il foloseam pentru sterilizare. Tocmai reusisem si
o cos si sa o curat pe Lizzie, iar sangele mi se scurgea de pe maini, ca niste
trambe intunecate in apa.
In spatele meu, Lizzie era pusa cu grija in pat, imbracata in camasa unuia
dintre gemeni, deoarece a ei nu se uscase. Radea pentru ca era in faza euforica
a femeii care nascuse si supravietuise. Gemenii stateau in stanga si in dreapta
ei, vorbind cu admiratie si usurare, in vreme ce unul dintre ei ii dadea pe spate
parul blond despletit, si cel&lalt o saruta incetisor pe ceafa.
-A rzi, dragostea mea? a intrebat unul dintre ei cu ingrijorare in glas.
Aceasta intrebare m-a facut sa ma intorc si sa vad cum stateau lucrurile.
Lizzie suferea de malarie. Nu mai facuse de mult timp o criza, dar probabil
ca stresul nasterii...
- Nu, a replicat ea si 1-a sarutat pe Jo sau pe Kezzie pe frunte. Am rosit
numai pentru ca sunt fericita.
Kezzie sau Jo s-a uitat la ea cu admiratie, in timp ce ftateie sau a inceput
din nou sa o sarute pe ceafa.
Matusa Monika a tusit. Stersese copilul cu o carpa si cu ceva lana adusa
de mine, lana din aceea moale, unsa cu lanolina, ?i invelise copilasul intr-o
(Mi lira. Rodney se plictisise si adormise pe podea, langa cosul cu lemne, cu
<legetill in gura.
- 'fatal teu, Lizzie, a spus Monika, avand o unda de repros in glas. El fa
i ipata o raceala. Unddie Madel1vrea sa vade. Dar nu m itder2, a mai adaugat
ea, privindu-i pe rand pe mama si pe cei doi gemeni. Dupa ce se nascuse
Rodney, gemenii se impacasera cu domnul Wemyss, dar era mai bine sa nu
cxagereze.
Cuvintele ei au fost un adevirat catalizator pentru cei doi, care s-au ridicat
in picioare. Unid dintre ei 1-a luat pe Rodney in brate, iar celalalt a iesit pentru
a-l chema pe domnul Wemyss, uitat pe veranda cu nerabdarea lui cu tot.
Chipul lui mic si vanat sc luminase de undeva din interior. 1-a zambit
Monikai, i-a aruncat o privire fugara copilasului invelit in patura, dar toata
atentia lui era indreptata spre Lizzie si toata atentia lui Lizzie era indreptata
spre el.
- Ti-au inghetat mainile, taticule, a spus Lizzie chicotind. A incetat sa
mai chicoteasca si i-a prins mai strans mainile, indata ce a vazut ca tatal ei
voia sa se indeparteze.
- Ramai, i-a cerut ea. Mie mi-e destul de cald. Hai, vino si stai langa mine
si fa urari de bine nepoatei tale.
Din vocea ei razbatea si un pic de mandrie in timp ce i-a intins mana
matusii Monika.
Ea a asezat incetisor copilasul in bratele lui Lizzie si i-a pus domnului
Wemyss o mana pe umar. Fata ei chinuita s-a relaxat dezvaluind un sentiment
mai adanc decat afcctiunca. Nu era prima data cand eram surprinsa - si eram
uimita putin de faptul ca sunt surprinsa - de dragostea ei profunda pentru
acest om tacut si mic de statura.
- Oh, a oftat domnul Wemyss incet, atingand cu un deget bebelusul.
Am auzit-o pe micuta plescaind. Fusese socata de trauma venirii pe lume
si nu voisc sa suga, dar acum se razgandise.
- O sa i se faca foame, a spus Lizzie ridicandu-se in fosnet de asternuturi,
luand copilul si punandu-1 la sail cu maini pricepute.
- Cum o sa-i spunem, a leannan? a intrebat domnul Wemyss.*1
12
DESTUL
13
N ELIN ISTE
lan s-a culcat luandu-si drept perna un sac de orez. Era tare, dar ii placca
scartaitul boabelor mici, cand intorcea capul, $i indragea ?i mirosul slab al
orezului. Rollo s-a bagat sub pelerina lui pufnind in vreme ce inainta pentru
a ajunge cu capul la subratul lui Ian. Ian a scarpinat cainele dupa urechi si
s-a intins pe spate, privind stelele.
Luna argintie era mica, de dimensiunea unei unghii, iar stelele erau mari
si strilucitoare pe cerul negru-purpuriu. Cauta constelatiile care vegheau
deasupra si se increba daca avea sa vada aceleasi stele si in Scotia. N u le
acordase prea multa atentie cat fusese acasa, in Highlands, iar in Edinburgh
nici nu puteai vedea stelele din cauza cetii.
Matusa si unchi ul lui stateau de cealalta parte a focului, atat de apropiati
de parca ar fi fost un singur trup. Se stransesera unul intr-altul, pentru a-si
tine de cald. A auzit soapte, rostite prea incet pentru ca el sa fi putut intelege
ce se spunea, dar ii era clar ce aveau de gand.
A respirat cu regularicate, putin mai zgomotos decat de obicei, si s-au auzit
din nou acele miscari regulate. Era greu sa-1 pacalesti pe unchiul Jamie, dar
uneori barbarii isi doresc sa fie pacaliti.
Si-a pus palmele usor pe capul cainelui si Rollo a oftat, lipindu-se de el,
cu trupul lui greu si G i l d . Daca nu ar fi fost cainele, el nu ar fi putut sa doarma
niciodati sub cerul liber. Oricum nu dormca linistit sau mult, dar cel putin
putea face fata nevoilor trupului sau, bazandu-se pc faptul ca Rollo auzea
zgomotul de pa$i cu mult inainte de ad auzi el.
- Esti In siguranta, ii spusese unchiul Jamie in prima noapte pe care aveau
sa o petreaca pe drum.
Era atat de nelinistit incat nu izbutise sa adoarma, dcsi Rollo isi pusese
capul pc pieptul lui. S-a dus langa foe $i a aruncat vreascuri in fl&cari, pans
cand acestea s-au inaltat vioaie in noapte.
Stia foarte bine ca oricine ar fi stat la panda 1-ar fi putut vedea foarte bine,
dar nu putea face nimic. Chiar daca ar fi avut prinsa pe piept o tint;!
luminoasS, situatia nu se schimba.
Rollo, care statea veghind langa focul ale carui flacari deveneau din ce in
ce mai mari, isi ridicase capul mare si se intorsese in directia de unde un sunet
slab strSbatuse intunericul. Asta insemna ca era vorba despre cineva cunoscut,
si Ian nu s-a speriat si nici nu a fost surprins cand I-a vazut pe unchiul sau
iesind din padure, unde se usurase.
- Cred ca nu te vrea mort, ii spusese unchiul Jamie fara ocolisuri. E$ti
oarecum in siguranta.
- Nici nu ma gandeam ca as fi intru totul in siguranta, a mormait el, iar
unchiul il privise incuviintand, dar plin de ingrijorare.
Stia ce voia sa spunS unchiul lui, Arch Bug nu -1 dorea mort, pentru ca
daca ar fi murit, nu s-ar mai fi simtit vinovat si nu ar mai fi suferit. Ian privise
in ochii aceia batrani cu albul ingalbenit si injectati, lacrimosi din cauza
frigului si a durerii sufletesti si vazuse ceva ce-i inghetase sufletul. Nu, Arch
Bug nu avea sa-1 ucida... inca.
Unchiul sau privea focul, iar lumina flacarilor cadea aurie pe oasclc mari
ale fetei lui; privelistea 1-a linistit si I-a infricosat.
N u te-ai gandit? si-a spus el infricosat, fara a rosti nici un cuvant cu
glas tare. A spus ca o sa-mi ia ceea ce iubesc si tu stai langa mine, in lumina fldca.-
rii focului.
Era pentru prima oara cand i-a venit acest gand, dar I-a alungat. Batranul
Arch Bug ii era dator unchiului Jamie, care ii ajutase pe cei din familia lui
si el tinea scama de faptul ca era dator cuiva... Poate tinea seama mai mult
ca i se datora ceva. In afitra de asta, nu avea nici o indoiala ca Bug il rcspecta
pe unchiul lui si ca om. Deocamdata, acest rationament parea sa fi pus
cap4t problemei.
Dar 1-au napadit alte ganduri. Lucruri neplacute care veneau din noptile
nedormite pe care le petrecuse de cand o omorase pe Murdina Bug.
Arch era un batran. Era dur ca o sulita calita-n foe $i de doua ori mai
primejdios decat un om obisnuit... dar era in varsta. Luptase la SherifFmuir.
Probabil ca avea vreo optzeci de ani. Dorinta de razbunare 1-ar mai fi putut
tine-n viata o vremc, dar trupul nu-i mai rezista mult. Poate se gandea ca nu
mai avea timp si astepte pana la momentul in care sa-i ia ceva care merits
sa-i fie luat. Daca avea de gand sa isi duca la indeplinire amenintarea, atunci
trebuia sa actioneze cat de curand.
Ian auzea zgomotele si sunetele care veneau din ccalalta parte a focului
si-a simtit ca avea gura uscata. Batranul Arch ar fi putut sa o ucida pe matusa
lui, pentru ca era sigur ca tinea la ea si ii era mai usor sa o omoare pe ea decat
pe unchiul Jamie. Dar nu, Arch putea sa fie manat de durere si de setea de
razbunare, insa nu era nebun. Stia ca, daca te atingeai de matusa Claire si
nu -1 omorai pe unchiul Jamie, era ca si cand te-ai fi sinucis.
Poate ca nu-ipasa. Acesta era un alt gand care parea sa-i umble prin stomac
lui Ian ca niste ace de gheata.
Ar fi trebuit sa ii paraseasca. Stia asta. Ar fi vrut s-o faca, isi dorea s-o fadi.
Ar astepta pana ce adormeau, pentru ca apoi sa piece tiptil. Dup& accea ei
aveau sa fie in siguranta.
In acea prima noapte, nu avusese destula indrazneala. Incercase sa isi faca
curaj acolo, langa foe, dar unchiul a anticipat totul, a venit din padure, s-a
asezat langa el si a tacut, dar i-a fost alaturi pana ce Ian s-a simtit in stare sa
se culce iar.
Mdine, si-a spus. Oricum nu era nici urma de Arch Bug. De altfcl batranul
nu mai daduse nici un semn de viata de la inmormantarea sotiei lui. Si poate
cct e mort. Era un om batran si singur.
Apoi trebuia sa se mai gandeascS si la fiiptul ca ar fi insemnat si piece fiira
sa spuna un cuvant. Unchiul Jamie ar fi pornit in cautarea lui. Ii daduse de
inteles destul de limpede ca se va intoarcc in Scotia, indiferent daca avea s-o
faca de bunavoie sau bagat intr-un sac. Ian a zambit, in ciuda gandurilor care
il framantau $i Rollo a mormait putin, deoarece pieptul pe care cl isi pusese
capul s-a miscat cand stapanul lui a ras incet.
Abia daca se gandise la Scotia si la ceea ce il astepta acolo.
Poate ca sunetele care veneau din cealalta parte a focului 1-au facut sa se
gandeasca la Scotia - zgomotul facut de respiratia sacadata si apoi cele doua
suspine adanci care urmascrj, totui facandu-1 sa vada cu ochii mintii
o amintire vie, de ordin fizic - si sa se intrcbe deodata daca avea sa-si gaseascft
o sotie acolo.
Nu putea. Putea oare? Oare Bug era in stare sa mearga atat de departe
pe urmele lui? P o a t e c a a m i i r i t d e j a , s-a gandit din nou, miscandu-se putin.
Rollo a marait scurt si gros, dar dandu-si seama cine s-a miscat, si-a ridicat
capul de pe trupul stapanului siiu si s-a facut covrig langa el. Era mai simplu
sa umbli si sa te strecori prin padurile dese din murttii de-aici, mult mai
simplu decat in H i g h l a n d s , unde lumea vedea tot si nici un strain nu trccea
neobsci'vat.
Nu putea sa stie ce avea sa facil mama lui cand ll va vedea, dar Indata ce
se va obisnui cu ideea, poate ca va gasi o fata care sa nu se teama de el.
Un oftat, un geamat de placere pe care Jamie il scotea cand gura ei ii
atingea un sfarc. Ian a vazut-o facand asta o data sau de dou3 ori, in lumina
pe care o arunca focul din vatra in c^suta din barne. O vazuse cu ochii
inchisi, ii zarise luciul dintilor, parul care ii cadea de pc umerii goi intr-un
nor de lumini si umbre.
Si-a pus mana pe madular. Era tentat sa treaca la treaba. Avea in minte
o scrie de imagini pe care le pastra pentru scopul acesta. In cateva dintre
ele o vedea pe verisoara lui, fapt care il facea sa-i fie putin rusine. Era
soda lui Roger Mac. La un moment dat se gandise ca ar fi trebuit sa se in-
soare cu ea si, desi speriat de aceasta idee - el avea doar saptesprczece ani,
iar ea era mult mai mare a prins curaj gandindu-se la perspectiva de a fi
cu ea in pat.
O urmarise indcaproape dmp de cateva zile, ii vazuse fundul rotund si
fcrm, umbra intunecata a parului pubian roscat sub muselina fina a camasii,
imaginandu-si minunata clipi in care ea va veni noaptea si se va intinde,
dcsfacandu-si picioarele pentru ca el sa o posede.
Dar ce facea? Nu se putea gandi astfel la Brianna fara a se astepta ca ratal
ei sa nu-1 ia in suturi!
A facut o grimasa si a inchis ochii cu putere, miscandu-si mana mai
incet, in vreme ce chema o alta imagine din biblioteca lui personala. Nu
vrajitoarea... nu in noaptea asta. Amintirea ei il excita cu repeziciune,
adcsca dureros, dar imaginea ei era legata de un anume sentiment al neaju-
torarii. Malva... Nu, se temea s-o invoce. Se gandea ca spiritu) ei nu era
foartc departe.
Mica Mary. Da, ea. Mana lui a adoptat un anumit ritm, a oftat si si-a dat
dmmul, gandindu-se la sanii mici ?i roz si la zambetul mcurajator al primei
ieii.scane cu care se culcase vreodata.
Ccva mai tarziu, aflandu-se la limira dintre vis si rcalitace, cu gandul la
Idea blonda care era sotia lui, s-a gandit cu rautate: Da, poate cd a muritdeja.
Rollo a scos un mormait gros si s-a intors, ramanand cu labele in aer.
14
C H E ST IU N I DELICATE
Londra
noiembrie 1776
N u, s-a gandit in timp ce isi tragea mai bine pelerina pe el si isi aseza
palaria pe ochi, pentru a-1 feri de vant. Nu ar fi vrut sa lase problema in seama
I.ordulni Germain, care avea un simt al responsabilitatii indoielnic. Germain
era secretarul de stat pentru America, e adevarat, dar aceasta chestiune nu
privea doar America. Mai existau doi secretari de stat in cabinetul Lordului
North, unul pentru Deparcamentul de Nord, ceea ce insemna intreaga
Europa, si altul pentru Departamentul de Sud, care insemna tot restul luinii.
Ar fi preferat sa nu aiba deloc de-a face cu lordul Germain. Oricum, conform
protocolului si normelor politice, el nu se putea duce de-a dreptul la
l.ordul North, chiar daca primul impuls tl indemna s-o faca. Avea sa-i dea
lui Germain un ragaz de o zi, apoi avea sa se duca la secretarul de stat pentru
Departamentul de Sud, Thomas Thynne, Viconte de Weymouth, pentru a-i
prezenta cele spuse de catre domnul Beauchamp. Secretarul de stat pentru
Departamentul de Sud avea si sarcina de a se ocupa de problemele ce aveau
legatura cu tarile catolice din Europa si, asa stand lucrurile, problemele legate
de filiera franceza il priveau.
Amandoi au convenit sa ii prezinte problema Lordului North, iar North
sail unul dintre ministrii sai avea sa discute cu Grey.
La Londra se pregatea o furtuna. Parca vedea nori negri plutind deasupra
Tamisei, cave abia asteptau sa se reverse asupra Parlamentului.
- Nu le strica niste tunete si trasnete, a spus el pc un ton funest,
chemand o birja in momentul in care primii stropi mari au inceput sa cada.
Ploua torential cand a ajuns la Beefsteak si s-a udat leoarca, chiar daca a facut
doar trei pasi de la birja pana la usa.
Bodlcy, servitorul mai varstnic, 1-a intampinat de pares ar fi sosit doar
cu o zi inainte, nu in urma cu aproximativ un an si jumatate.
- Supa de broasca testoasa cu vin de Xeres, my lord, 1-a informat el pc
Grey, luandu-i cu gesturi discrete palaria si pelerina, care erau foarte ude. O
sa va incalzeasca stomacul. Dupa aceea poate sa urmezc un cotlet de miel cu
cartofi noi?
- Este minunat, domnule Bodley, a replicat Grey zambind. Si-a luat locul
in sufrageria bine incalzita, cu frumoascle ei fete de masa. Cand si-a lasat capul
pe spate, astfel incat Bodlcy sa-i poata pune scrvetul, a observat ceva non
in decorul incaperii.
- Cine este ala? a intrebat el uimit. Tabloid asezat pe peretele opus repre-
zenta un indian impodobit cu pene de strut si imbracat in vesminte cu
broderii. Acel tablou arata ciudat acolo, intrc portretele a divcrsi distinsi si
in majoritate deccdati mcmbri ai clubului.
- Oh, acela este domnul Brant, desigur, a raspuns Bodley, avand in glas
o unda de repros. Domnul Joseph Brant. Domnul Pitt 1-a adus aici anul
trecut, la cina, in timp ce se afla la Londra.
- Brant?
Bodlcy a ridicat din sprancene. Ca orice londonez, credea ca toate pcr-
soanele care au fost in America ii cunosteau pe cei de acolo.
- Cred ca este o capetenie a mohicanilor, a spus Bodley, pronuntand
cuvantul mohicaniIor cu marc prudenta. A fost si la rege, sa stiti!
- A fost, a mormait Grey, intrcbandu-se cine ramascse mai impresionat,
regelc sau indianul.
Bodley s-a retras. Sc presupunea ca va veni cu supa, dar s-a intors in numai
cateva momente aducand o scrisoare pe care a pus-o pe masa inaintea lui
Grey, spunand:
- Aceasta v-a fost trimisa prin curier diplomatic, domnule.
- Asa? Multumesc, domnule Bodley.
( ircy a ridicat scrisoarea si a recunoscut imediat scrisul fiului sau,
moment in care a avut o strangere de inima. De ce nu voise Willie si trimita
>.i isoarca fie prin bunica sa, fie prin Hal?
Nil vrea sd riste ca vreunuldintre ei sd citeascd ce a scris. In mintea lui Grey
i.ispimsnl logic s-a ivit imediat si, chinuit de emotie, si-a luat cutitul de pestc
pentm a deschide mai repede scrisoarea.
Sa lie vorba despre Richardson? Lui Hal nu-i placea si nu fusese deloc
de acord ca William sa lucreze pentru el, cu toate ca nu avea nimic concret
.a i i cproseze. Poate ca ar fi trebuit sa fie mai atent cand 1-a pus pe William
pe im anumit fagas, mai ales ca stia ce inseamna lumea neagra a spionajului.
( u toate acestea, fusese neaparat necesar ca Willie sa piece din Carolina
de Nord, inainte sa dea nas in nas cu Jamie Fraser sau cu Percy, alias
bcauchamp.
Trcbuie sa-i permiti fiului tau sa-si croiasca propriul drum in viata,
indiferent cat te-ar costa asta - Hal ii spusese lucrul acesta de vreo trei ori.
Se giindca la asta cu un zambet de fiecare data cand unul dintre baietii lui
I lal se conformase unei misiuni date de el.
A dcschis scrisoarea cu grija, de parca s-ar fi temut sa nu explodeze. Era
scrisil cu o grija pe care el o gasea sinistra. Scrisul lui Willie era lizibil, dar
mi era mai frumos decat al majoritatii.
Lordulai John Grey
Societatea pentru aprecierea biftecului englezesc
De la locotenentul William, Lord Ellesmere
7 septembrie 1776
Long Island
Colonia Regab, New York
Draga tata,
Trebuie sd iti impdrtdsesc o problemd delicatd.
Ei bine, o ascmcnea fraza ar fi inghetat sangele in vinele oricarui parinte",
si-a spus Grey. Oare Willie se indragostise de vreo tanara care avea un copil?
Jucase si pierduse proprietati considerabile? Contactase o boala venerica?
Provocase sau fusese provocat la duel? Aflase ceva sinistru in timp ce
eulegea informatii? A luat o inghititura de vin ca medicament inainte de
a se intoarce la scrisoare, preg&tit sa citeasca orice. Cu toate acestea, niink
nu ar fi putut sa-l pregateasca pentru urmatoarea propozitie:
Sunt indrdgostit de Lady Dorothea.
reacrle ar fi avut fratele sau intr-o asemenea situatie. Putea doar sa spere ca
Willie rosea numai din cauza unei indiscretii...
Te-as ruga sd vorbesti cu unchiul H al amd v 'utor, cand md voi intoarce
acasd si voi putea sd cer mana lui Lady Dorothea. Oricum, tocmai am
aflat cd ea a prim it o altd cerere in cdsdtorie de la Vicontele Maxwell si
cd unchiul H al se gdndeste series la aceasta.
N u vreau sd-i stric reputatia lui Lady Dorothea, dar in imprejurarile
date, ea nu se poate cdsdtori cu Maxwell.
I iri sit spui cA Maxwell ar descoperifaptul cA ea nu este virgina, s-a gandit
1 .111v i111iiriat. Ar descoperi asta sis-ar duce la Halimediat dupA noaptea nuntti.
I ui iIn I si-a trecut palm a peste fata si a continuat sa citeasca.
Nu pot sa-ti spun in cuvinte cat regret actiunile mele, tata, si nu
indriiznesc sA-ti cer iertare, cAci nu merit sd mA ierti pentru ca te-am
Jr.utinAgitprofund. Nu de dragul meu, ci de dragul ei te rogsA vorbesti
i i i dttcele. Sper cApoatef i convins sA accepte demersul meu si sd nepermita
ui nc togodim,fhrA a i se explica lAmurit situatia, fapt care ar putea-o
liny sit suferepe lady.
Umilul taufiu risipitor,
William
S a liisat pe spatarul scaunului si a inchis ochii. Efectele socului s-au mai
i ra | lii si a inceput sa se gandeasca la problema.
Ar ircbui sa fie posibil. N u exista nici o piedici in calea casatoriei lui
William cu Dottie. Desi erau veri degradul intai, intreei nuexistau legaturi
.1 ..ingc. William era fiul sau din toate punctele de vedere, dar intre ei nu
i ) isia o legatura de sange. In vreme ce Maxwell era tanar bogat si o partida
|i h.irie luma, William era conte, facea parte din familia aristocratica Dusnany
i mi era deloc sarac.
IWm, pana aid totul era in regula si Minnie il placea foarte mult pe
William. Hal si baietii ei bine, daca nu prindeau de veste in legatura cu
.ir a te fiicuse William, ar trebui sa fie de acord. Pe de alta parte, daca vreunul
dim re ei descoperea ce se Intamplase, William s-ar fi putut considera noro-
11r. daca scapa fara a fi batut cu biciul si fara a avea toate oasele rupte. Acest
Itu in era valabil si pentru Grey.
I lal va fi foarte surprins, desigur. Verii se vazusera freevent cand Willie
liisesc la Londra, insa nu vorbise niciodata despre Dottie intr-un mod prin
i ,i i c ar fi dat de tnteles ca...
A luat scrisoarea si a citit-o din nou. Si din nou. A pus-o inaintea lui si
. a nitat la ca cu ochi mici, gandindu-se.
Sa fiu a! naibii daca cred asta, a spus el cu voce tare. Ce mama dracului
Imi la cale, Willie?
A lilcur scrisoarea ghemotoc si, luand o lumanare de pe masa alaturata,
i a dat loc, scuzandu-se fata de persoana care se gflsea la masa respectiva.
Observand gestul, servitorul a venic imediat cu o farfurioara din portelan
pe care Grey a pus hartia in flacari. Apoi au privit amandoi cum hartia sc
prefacea in scrum.
- Supa dumneavoastra, my lord, a spus Bodley, risipind fumul cu gesturi
discrete, pentru ca apoi sa-i puna supa dinainte.
15
CAMERA NEAGRA
16
C O N FL IC T NEARM AT
Inverness, Scotia
octotnbrie 1980
Vechea biserica inalta St. Stephens strajuia senina malul raului Ness.
Pietrele de mormant din cimitirul ei erau dovada linistii meritate. Roger
simtea aceasta seninatate, dar nu era pentru el.
Simtea cum i se zbat tamplele, iar gulerul camafii se udase de atata efort,
chiar daca era o zi racoroasa. Mersese pe jos de la parcarea din High Street
intr-un riun care parea sa inghita pur si simplu distanta in cateva secundc.
Il facuse las, Dumnezeule mare. Il mai facuse in multe alte feluri, dar
faptul ca spusese despre el ca era un las il durca, $i ea stia asta.
Cearta inoepuse cu o zi in urma, dupa cina, cand ea pusese o oala murdanl
in vechea chiuveta din piatra si il informase ca avea un imerviu la North of
Scotland Hydro Electric Board pentru o slujba.
- Slujba? intrebase el prosteste.
- Slujba, replicase ea, ingustandu-si privirea.
Avusese destula tarie pentru a se abtine sa dea din automatism replica:
Dar tu ai deja o slujba" si s-a multumit sa intrebe cu blandete:
- De ce?
Pentru ca nu fusese niciodata o persoana diplomats, ea 1-a fixat cu privirea
si a spus:
- Pentru ca unul dintre noi trebuie sa lucreze, iar acela nu vei fi tu. De
n era cu va trebui sa lucrez.
- Ce vrei sa spui prin trebuie sa lucreze? intrebase el. La naiba! Ea avea
.liquate. Era un las, pentru ca stia foarte bine ce intentionase si spunaprin:
,1 leocamdata avem destui bani.
- Deocamdata, spusese ea. Pentru un an sau doi, poate pentru mai mult
i imp, daca avem grija. Crczi cumva ca ar trebui sa stam cu mainile incruci-
..iic pana se termina banii? Si dupa aia ce sa facem? Dupa aia ai sa te gandesti
i u ce ar trebui sa faci?
- M-am gandit, a spus el printre dinti.
Era adevarat ca, in ultimele luni, nu prea facuse nimic altceva decat sa
Nt: gandeasca. Mai era si cartea, bineinteles. Nota toate cantecelc din secolul
,il XVIII-lea pc care le memorase si le comenta. Nu se putea spune ca avea
n slujba si nici ca avea sa castige foarre multi bani. Mai mult se gandise.
- Da? Si eu m-am gandit! a replicat ea, tntorcandu-i spatele si dand
drtimul la robinet, fie in asteptarea a ceea ce avea el sa spuna, fie pentru
.1 se aduna ea insasi. Apoi apa a incetat sa mai curga si s-a intors spre el.
- Uite ce este, a spus ea, incercand sa aiba un ton rezonabil. Nu mai pot
mi astept. Nu pot sa ma las de meserie si apoi sa m i apuc din nou de lucru
asa, pur si simplu. S-a implinit aproape un an de la ultima slujba. N u mai
pot sa astept.
- Nu a! spus niciodata ca vrei sa lucrezi din nou full-time.
Facuse cite ccva la Boston, proiecte mici de consultants, dupa ce Mandy
icsise din spital si se sitntea bine. Joe Abernathy ii facuse rost de acele joburi.
Uite ce e, omule, ii spusese Joe intre patru ochi lui Roger, ea e gcnul care
simte nevoia sa faca tot timpul ceva. O cunosc pe feta asta. Simte nevoia sa
lie in miscare. S-a ocupat de bebelus zi si noapte, probabil de cand s-a nascut,
a avut de-a face cu spitale, cu doctori, cu tot ccea ce inseamna copil mic
saptamani in sir. Trebuie sa se rupa de propriile ei preocupari.
Si eu nu irebuie s-ofac? gandise Roger, fara a avea curaj sa rosteasca tntre-
barea cu glas tare.
Un barbat mai in varsta cu o sapea turrita smulgea buruienile din jurul
unci pietre de mormant, avand alaturi un morman de buruieni ver/.i, pe care
le plivise. Vazandu-1 pe Roger, care se oprise langa zid, 1-a salutat dand din
cap cu un aer prietenos, dar fara a scoate vreun cuvant.
El ar fi vrut sa spuna ca ea era mama. Ar fi vrut sa spuna ceva desprt
apropierea dincre ea si copii, despre faptul ca aveau nevoie de ea cum avcati
nevoie de mancare si de apa. Uneori era invidios pencru faptul ca de el mi
era atat de mare nevoie. Cum de putea sa nege ca se bucura de acest dar?
Ei bine, incercase sa spuna ceva. Rezultatul a fost acclasi cu cel obtinul
atunci cand aprinzi un chibrit intr-o galcrie de mina plina dc gaze.
li intorsese brusc spatele si venise la biserica. N u ar fi putut vorbi cu
parohul chiar atunci, de fapc nu putea vorbi deloc, Trebuia sa se linisteascrt
mai intai, sii-si recapete glasul.
A luat-o la stanga pe strada Huntly, vazand cu coada ochiului fatada
Bisericii St. Mary de pe celalalt mat al raului. Era singura biserica catolicil
din Inverness.
Mai devreme, cand se certasera mai putin violent, a facut un efort si a
intrebat daca ea era de vina.
- Eu sunt de vina? intrebase ea cat se poate de scrios. Am vreo vina cit
sunt catolica? Stiu, stiu ca asta complied mai mult lucrurile.
Si-a tuguiat buzele si a continual':
- Jem mi-a povestit despre doamna Ogilvy.
Nu-i venise deloc sa radii. A zambit putin, amintindu-$i sccna; se dusese
in grajd si pusese gunoi intr-o roaba, pentru ca apoi sa-1 duca in gradina dc
zarzavaturi. Jem il ajutase, folosindu-se de lopata lui mica.
- Saispe tone si, mix rog, tu ce-ai castigat? cantase Roger, dacd acel harait
care-i iesea din gura se putea numi cantar.
- C-o zi ai imbcLtr&nit si-ai intrett mai adanc in rnhatlstrigase Jem, stra-
duindu-se ca vocea sa-i semene cu a lui Tennessee Ernie Ford, dar nu s-a mai
putut stapani si a inceput sa chicoteasca de zor.
Chiar in acel nefericit moment, se intorsese pentru a descoperi ca aveau
oaspeti. Venisera doamna Ogilvy si doamna MacNeil, stalpii Societadi
Altarului si Ceaiului de la Biserica Free North din Inverness. Le cunostea si
stia exact cc cdutau acoio.
- Am venit in vizita la buna dumneavoascra sotie, domnule MacKenzie,
a spus doamna MacNeil, zambind cu buzele tuguiate. Nu era sigur daca
expresia fetei acelei doamne indica o oarecare rezers'a sau arata faptul ca se
temea ca nu cumva sa-i cadii proteza dentara daca deschidea gura mai mult
de cativa milimetri.
- Ah, regret, dar este plccata in oras.
Isi stersese mana pe blugi si se gandise sa o intinda doamnelor, dar
i pi ivit-o, s-a gandit mai bine si a salutat dand din cap, penrru ca dupa
in era sa continue:
Dar va rog sa intrati. Sa-i spun fetei sa faca ceai?
Au dat din cap la unison.
Nu am vazut-o pe soda dumneavoastra la biserica, domnule MacKenzie,
.1 <,|ins doamna Ogilvy, privindu-1 cu ochi mici, ca de peste.
Sc asteptase la asta. Ar fi putut trage de limp, pretextand ca copilul avea
iicvoie de ea, dar nu avea rost. Problema trebuia rezolvata mai devreme sau
mai tarziu.
- Nu, a spus el calm, dar simtind nevoia sa stranga din umeri. E
i aiolica. Se va duce la slujba de duminica la St. Mary.
Fata patrata a doamnei Ogilvy s-a facut ovala de atata mirare.
- Sotia dumneavoastra e papistasa? a intrebat ea, vrand parca sa-i dea sansa
dc a nega lucrul nebunesc pe care tocmai il spusese.
- Este, replicase el ridicand usor din umeri. Prin nastere.
I)upa ce spusese acest lucru, mai vorbisera foarte putin. Cele doua doamne
ii aruncasera o privire fugara lui Jem si intrebasera daca merge la scoala de
duminica. TrSsesera adanc aer In piept cand auziril raspunsul si apoi 1-au privit
iipcpau si au plecat.
Vrei sa m& convertesc? intrebase Bree, in timp ce se certasera. Fusese o
ini rebare, nu o oferta.
Dcodata ar ft vrut sa-i ceara cu furie sa se converteasca, numai pentru a
vedea daca ar face-o din dragoste pentru cl. Constiinta sa religioasa nu ii
permitea, insa, sa faca acest lucru, cu atat mai putin constiinta sa de iubit al
ei. Desot.
Sttada Huntly intra brusc in strada Bank si au disparut oamenii de pe
.iriera comerciala. A trecut pe langa mica gradina realizata in memoria
asistentclor medicale care au servit in timpul celui de-Al Doilea Razboi
Mondial si s-a gandit la Claire, dar cu mai putin respect decat de obicei.
Si ce-ai zice tu? s-a gandit el. Stia al naibii de bine ce-ar ft spus. Stia cel
puiin de partea cui ar fi fost ea. Ea nu isi dorca sa fie mama full-time, nu-i
asa? Ea se dusese la scoala medicala pe vremea cand Bree avea sapte ani, iar
latal ei, Frank Randall, se vazuse nevoit sa accepte situatia fie ca voia sau nu.
A incetinit pasul, dandu-si seama cum stateau lucrurile. Nici nu trebuia sa-1
mire cil Bree se gandea ca...
A trecut pe langa Biserica Free North si a zambit discret, gandindu-sc l,i
doamna Ogilvy si la doamna MacNeil. Stia foarte bine ca se vor intoarcc diu .1
el nu va face nimic. Cunostea genul acela de femei amabile, dar persevcrcnw.
Dumnezeule mare, daca aflau c<i Bree s-a angajat si, in viziunea lor, I .1
abandonat cu doi copii mici, at fi dat Riga la el cu placintele proaspete. Poaic
ca acesta nici nu-i un lucru atat de rau si-a spus, lingandu-si buzclc
meditativ, exceptand faptul ca si-ar baga nasnl peste tot prin casa, iar dac.l
le lasa sa intre in bucataria Briannei, ar fi fost ca si cum s-ar fi jucat cu
dinamita, mai mult chiar, ar fi fost ca i cum ar fi aruncat 0 sticla de nitro
glicerina, astfel incat casnicia lor sa explodeze.
- Catolicii nu agreeaza divortul, ii spusese Bree odata. Ei agreeaza crinia.
De aceea exista spovedania,
Pe malul celalalt al raului se afla singura biserica anglicana din Inverness,
St. Andrews. O biserica catolica, o biserica anglicana si nu mai putin de $ase
biserici presbiteriene, toatc asezate in apropierea raului, intr-un spatiu de mai
putin de un sfert de mila. Asta spune totul despre modul de gandirc a
majoritatii oamenilor din Inverness", si-a spus. Ii spusese acest lucru lui Bree,
fara sa pomeneasca, ce-i drept, despre propria lui criza religioasa.
Nu i-o ceruse. El ii oferise totul. Fusese cat pe ce sa fie hirotonit in
Carolina de Nord, dar dupa aceea, se prccipirasera evenimentele. Se nascuse
Mandy, se destramase comunitatea din Ridge, luasera decizia de a risca
trecerea printre pietre... nimcni nu pomenise de lucrurile acestea. La fcl, dind
s-au intors, a fost nevoie sa se ocupe de inima lui Mandy, au schimbat stilul
de viata. Intrarea lui in randul clericilor fusese lasata deoparte.
S-a gandit ca Brianna nu pomenise nimic despre asta, pentru ca nu era
sigura ce avea el de gand si nu dorca sa-i dea impresia ca il preseazS. Dac;l
faptul ca ea era catolica ingreuna lucrurile in cazul in care el s-ar fi hotilrai
sa dcvina preot presbiterian la Inverness, preotia le-ar fi complicat mult viata,
si ea stia acest lucru.
Adevarul era ca nici unul nu vorbise despre asta cand pusesera la punct
detaliile intoarcerii lor.
Au discutat aspectelc practice ale vietii cat au putut de bine. El nu se putea
intoarce la Oxford daca nu avea niste explicatii plauzibile.
- N u poti sa dispari din academie si sa apari din nou, asa, pur si simplu,
le spusese lui Bree si Joe Abernathy, doctorul care fusese prietenul vechi al
lui Claire inainte ca ea sa intreprinda calatoria in trecut.
Ioti sa pled intr-un concediu sabatic, poti sa lipscsti mai mult, dar trebuie
.1 urmaresti un scop precis sau sa ai ce arata cand te intorci, trebuie sa publici
o ccrcetare stiintifica.
- Ai putea scrie o carte deosebit de intercsanta despre reglementari si
u strictii sau despre cum a evoluat revolutia in sud, a remarcat Abernathy.
- As putea, a fost el de acord. Dar nu ar fi niste lucrari documentate in
mod serios.
Zambise discret, simtind o mancarime in degete. A rfip u tu t sa scrie o carte
despre un subiect pe care nu -1 abordase nimeni. Ar fi putut sa o faca, dar nu
in calitate de istoric.
- N u exista surse, explicase el, inclinand capul spre rafturile din biroul
Ini Joe, unde se intalneau pentru a se sfatui. Daca as scrie o carte in calitate
dc istoric, ar trcbui sa dispun de surse pentru fiecare informatie, iar in ceea
ce priveste situatiile unice pe care le-as putea descrie, sunt sigur ca nu s-a
conscmnat niciodata nimic. Marturiile de martor ocular ale autorului nu ar
li primite prea bine de catre mediul universitar, te asigur. Ar trebui sa scriu
lotul sub forma unui roman. Ideea este tentanta intr-o oarecare masura, dar
nu i-ar impresiona pe colegii de la Oxford.
In Scotia, totusi...
In Inverness, ca de altfel in orice alt loc din Highlands, oamenii nu treceau
neobservati. Dar Roger nu era un venetic. Crescuse in casa parohiala din
Inverness si multi il cunoscusera si dupa ce crescuse. Avea o sotie din America
si copii, iar asta ar fi putut constitui o explicate pentru absenta sa...
- Vezi, oamenilor de acolo nu le prea pasa ce ai fost cat ai lipsit, a explicat
el. Le pasa doar de ceea ce faci cand esti acolo.
Ajunsese la Insulelc din Ness, un pare linistit, amenajat pe mici insule
situate la numai cativa metri de malul raului. Cararile nu erau pietruite, copacii
erau mari si, la acea ora din zi, era putina lume. Se plimba pe alei si incerca
sa isi elibereze mintea, lasand sa patrunda in ea doar susurul apei si linistea
cerului care veghea deasupra.
A ajuns la capatul insulei si a ramas ncmiscat o vreme, privind resturile
din crengile tufisurilor de la marginea apei, frunze moarte, pene de pasari,
oase de peste, pachetul de tigari cu aspect ciudat, adus de ap3 pe mal.
Se gandise, desigur, la el insusi. La ceea ce facuse el. La oamenii care se
gandesc la el. De ce nu se intrebase niciodata ce intentiona Brianna sa faca
daca se intorceau in Scotia?
Privind retrospectiv, acest lucru era evident, chiar daca era prostesc. La
Ridge Bree facuse... ei bine, fecuse putin mai mult decat faceau femeilc
obisnuite de-acolo, este adevarat - nu putea trece cu vederea ca vana bizoni
si curcani, ca era un fel de zcita a vanarorii, ca omorase pirati - dar si ceea
ce faceau femeile obisnuite de-acolo. Avca grija de cei din familia ei. Ii hranea,
ii imbraca, le aducea mangaiere si uneori le mai dadea si cate o palma. Mandy
era bolnava, iar Brianna isi pierduse parintii, astfcl incat nici nu se putea pune
problcma sa lucreze. Nimic nu ar fi putut-o separa de fiica ei.
Dar Mandy era sanitoasa acum, incredibil de sanatoasa, dupa cum avea
sa se dovedeasca. Isi fecusera cu greu si o identitate in secolul al XX-lea.
Cumparasera Lallybroch de la banca proprietary. Se mutasera in Scotia. Jem
isi gasise locul, mai mult sau mai putin, intr-o scoafe dintr-un sat din apro-
picre. O feta draguta din satul respectiv venea si deretice si s3 dea o manil
de ajutor la supravegherea lui Mandy.
Si acum Brianna avea s i lucreze.
Roger avea sa se duca dracului. Mctaforic vorbind, daca nu chiar $i la
propriu.
Ar fi vrut sa-i dea in cap lui Roger cu un obiecu contondenc cum ar li,
de exemplu, o sticla de sampanie.
- Unde s-a dus? a intrebac ea, de$i auzise destul de clar ce spusese Annii'
MacDonald. Annie sba ridicat umerii ingusti pana la nivelul urechilor, drepi
raspuns la intrebarea retorica.
- La Oxford, a spus ea, in Anglia.
Glasul ei sublinia faptul ca Roger facusc ceva de-a dreptul revoltator. Nil
se dusese acolo pur si simplu ca sa caute ceva intr-o carte veche - lucru caic
ar fi lost, oricum, ciudat - dar el, care era un erudit, ar fi fost in stare de orii v
daca si-ar fi propus sa caute ceva, chiar sS-si abandoneze soda si copiii $i %.i
piece in strainatate!
- A spus c3 va veni acasi maine, a adaugat Annie cu indoiala in gltis
Apoi a scos incetisor sticla de sampanie din punga, de parca s-ar fi temm
sa nu explodeze, si a intrebat:
- Sa o pun la gheata?
- La... Oh, nu! N-o pune in congelator, pune-o in frigider! Multumcst,
Annie.
Annie a disparut in bucatarie, iar Brianna a ramas in holul in care triigea
curentul, pentru a se calma inainte de a intra la Jem ?i Mandy. Copiii isi sitm
parintii si acesria stiau deja ca este ceva in neregula in relacia dintre ea si Roger.
Tatal lor disparuse brusc si asta nu le dadea un sentiment de lini^tc si
siguranta. Oare ii luase ramas-bun de la ei? Le spusese ca se va intoarce? Nu,
bincinteles ca nu.
- A1 naibii egoist, egocentrist... a murmurac ea. Pentru ca nu era in stare
sa mai gaseasca un adjectiv prin care sa-1 caracterizcze, a adaugat: sobolan
nemernic.
A izbuenit in ras si asta nu datorita insultei, ci fiindca obdnuse ce voisc.
Era clar ca nu putea s-o opreasdi S3, se duca la servjciu si, odata ce avea
,.i i reaca peste toate schimbarile acestea, se va obisnui cu siruatia.
Barbatilor nu le plac schimbarile", li spusese mama ei odata, cu exceptia
'.imatiilor in care sunt dorite chiar de ei. (Jncori ii poti face sa creada asta."
Poate ca s-ar fi cuvenit sa fie mai putin directa, sa-1 faca pe Roger sa creada
i a avea un cuvant de spus in decizia ei, chiar daca nu 1-ar fi putut convinge
a ideea fiisese a lui. Ar fi insemnat sa forteze lucrurile, numai ca nu avusese
i lief sa fie subtila sau diplomats.
Cat despre efectul pe care il avusese actiunea ei asupra lui... ei bine, avea
sa se adapteze la inertia lui si apoi o sa-i faca vant de pc o stanai. In mod
deliberat.
- Si n-o sa ma simt vinovata! i-a spus ea umerasului.
Isi puse haina pe umeras si cotrobai prin buzunarcle in care ar fi putut
gasi batiste folosite sau chitante mototolite.
Deci el plecase din razbunare ca ea isi dorise o slujba? Sau plecase pentru
ca il facuse las? Asta nu-i placuse deloc. Ochii lui se inchisesera la culoare si
isi pierduse glasul. Emotia il sugrumase la propriu, inghetandu-i laringele.
Ea facuse asta in mod voit. Stia care sunt punctele slabe ale lui Roger, iar el
stia care sunt punctele ei slabe.
Si-a strans buzele gandindu-se la asta si a strans incre degete un obiect
tlitr aflat in buzunarul interior al jachetci. Era o scoica tocita, neteda,
albita de soare si de apa. Roger o gasise cand fusesera impreuna la Loch Ness
si i-o daduse.
- Putem sa ne refugiem in ea, spusese el atunci zambind, iar glasul ragusit
ii tradasc emotia. E buna pentru momentele in care avem nevoie de un loc
in care sa ne ascundem.
A prins scoica intre degete cu multa blandete si a zambit.
Roger nu era un fricos, nu fusese niciodata. N-ar fi plecat la Oxford - a
zambit discret cand si-a adus aminte de descrierea lui Annie, era vizibil
speriata, in Anglia - doar pentru ca ea sa-si faca griji.
Nu, plecase dintt-un motiv bine definit. Fara indoiala ca se declansase
ceva in urma discutiei in contradictoriu si acest lucru o ingrijora putin.
El se luptase cu toate de cand se intorsesera. Si ea se luptase, bineinteles:
boala lui Mandy, discutiile legate de locul unde urrnau sa traiasca, toate
dctaliile asezarii unei familii in spatiu si in timp. Sc confruntasera cu toate
astea impreuna, dar erau lucruri cu care lupta singur.
Ea fusese copil unic, la fel ca si el. Stia cum e sa traiesti foarte inult cu
gandurile tale. Ei, la naiba, indiferent cu ce ganduri traia, ll consumau sub
ochii ei si, daca nu-i spunea despre ce eta vorba, inseamna ca era un lucru
prea intim pentru a-1 discuta cu cineva. Asta ii dadea de gandit, dar nu o
frimanta extraordinar de mult; putea fi o chestiune prea socanta sail
periculoasa pentru a o discuta cu altii si ea nu putea accepta a$a ceva.
Degetele ei prinsesera cu putcre scoica si slabisera stransoarca, incercand
s3 se calmeze.
li auzea pe copii sus, In camera lui Jem. !i citea ceva lui Mandy, credea
ca este vorba despre Omul din turtd dulce. N u auzea cuvintele, dar isi dadea
seama cum stateau lucrurile din ritmul in care baiatul vorbea, secundat de
strig3tele lui Mandy: Uuum! Uuum!
Nu avea nici un rost sa-i intrcrupa. Avea timp sa le spuna mai tarziu cil
taticu nu avea si se intoarca acasa in scara aceea. Poate ca n-o sa-i dcranjcze
ce se intamplase, daca ea le va prezenta situatia sec. N u plecasera niciodaul
de langa ei de cand se intorseserS, dar cand traisera la Ridge, el mai plecasc
cu Jamie si Ian la vanatoare. Mandy nu avea cum sa-si aduca aminte de acclc
momente, dar Jem ...
A vrut sa sc ducsl in biroul ei, dar mergand pe hoi, a trecut pe langa Ufa
deschisa a biroului lui Roger. Era vechea incapere in care barbatii se adunau
la sfat. Acolo unchiul ei, Ian, se ocupase de afacerile proprietatii ani de zilc,
iar tatiil ei facuse acelasi lucru mai putin timp, la fel ca si bunicul ei.
Acum era biroul lui Roger. O intrebase daca dorea acea camera, dar ea
ii spusese ca nu. Ei ii placea mica incapcre din celalalt capat al holului, cu
fereastra larga pe care intra soarele si cu storurile galbene, din lemn de
trandafir, care strajuiau casa cu coloritul si mirosul lor. Cu toate acestea, ea
simtea cS aceea era o camera potrivita pentru un barbat, cu podeaua curatrt
din lemn si cu rafturile uzate.
Roger izbutise si. gaseasca unul dintre vechile catastife ale fermei, datand
de la 1 7 7 6 , si ii pusese pe un raft de sus. In cl mai erau lizibile tot felul de
cuvinte care aminteau de viata la o ferma din Highlands: un sfert de livrii de
seminte de brad argintiu, un tap pentru monta, sase iepuri, treizeci de m&surt
cu cartofi bunipentru sadit... Oare unchiul ei le scrisese? Nu stia. Nu v3zu.se
niciodata scrisul lui.
S-a intrebat, simtind un fior interior, daca parintii ei reusiscra sa se intoarca
vreodata in Scotia, adica aid. S-a intrebat daca li vazuscrS pe Ian si Jenny,
ilaca ratal ei a star... daca statuse aici in accasta camera discutand cu Ian despre
problemcle legate de Lallybroch. Si mama ei? Din putinul pe care Claire il
spusese, despartirea dc Jenny nu fusesc in termenii cei mai buni si Brianna
stia ca pe mama ei o supara acest lucru. Pe vremuri fusescra bune prietene.
Poate ca relatiile puteau reveni la normal... poate reveniserd la normal.
S-a uitat la cutia din lemn de pe raftul de sus, langa catastif, cu micul sarpe
din lemn de cires in fata sa. A avut un impuls si a luat sarpele, linistindu-se
cand a simtit trupul curbat ai animalului sculptat si expresia comica de pe
i hipul acestuia; involuntar a raspuns la zambetul sarpelui printr-un zambet.
- Multumesc, unchiule Willie, a spus ea si a simtit cum o trece un fior.
N u era un fior de teams, sau de frig, ci unul de incarnate, provocat de senzatia
de a recunoaste ceva sau pe cineva.
Vazuse acel sarpe de multe ori la Ridge si apoi aici, unde fusese facut, dar
nu se gandise la cel care il mesterise, fratele mai mare al tatalui ei, care murise
la unsprezece ani. Dar era prezent si el in aceste incaperi prin ceea ce facuse
m mainile sale. Cand mai fusese la Lallybroch, in secolul al XVIII-lea, vazuse
un tablou sus, pe scari, care il reprczenta: un baietel mic, durduliu, cu parul
rnsii, care pusese o mana pe umarul fratelui sau mai mic, un baiat serios, cu
oclii albastri.
Unde-i actmi tabloid acela? s-a intrebat ea. Dar celelalte picturi ale buni-
i ii ei? Era acel autoportret care ajunsese in Galeria Nationals de Portrete -
ncbuia sa-i duca neaparat pe copii la Londra, pcntru a-I vedea - dar cele
lalte? Existase un tablou care o reprezenta pe Jenny Murray in tinerete,
linlnind un fazan imblanzit care avea ochii caprui, blanzi, ai unchiului Ian.
A /.ambit cand si-a amintit de acel tablou.
Facusera bine ca vcnisera aici, ca ii adusesera pe copii... acasa. Nici nu
mai conta daca era nevoie de efort din partea ei si a lui Roger pentru a-si gasi
locul. Facand o grimasa, s-a gandit ca poate ca nu ar trebui sS vorbeasca in
mimelc lui Roger.
S-a uitat din nou la cutia din lemn. Si-ar fi dorit ca parintii ei sau macar
unul dintrc ei sa fie acolo, sa discute cu ei despre Roger, sa le ceara parerca,
.i asta nu pentru ca si-ar fi dorit neaparat un sfat... Ceea ce isi dorca era
imi-adevar certitudinea ca procedase bine.
A rosit si a apucat cutia cu amandoua mainile, simtindu-se vinovaia . i
nu -1 astepta si pe Roger, pentru a citi fmpreuna. D ar... voia sa o siuii.i
aproape pe mama ei chiar acum. A luat prima misiva cu scrisul mamei 11
Birourile L Oignon, New Bern, Carolina de NonI
12 aprilie 1777
Draga Bree (si Roger, Jem si Mandy, desigurj
Am ajuns la New BemfS.ni nici unfelde incident major. Pared te-attd
intrebandu-te: Ce inseamna major? Este adevSrat ca am fost opriti de
niste asa-zisi banditi pe un drum la sud de Boone. AvAnd in vedere eft
probabil unul avea noua ani si celalalt unsprezece si aveau o muscheth
cu cocosul stricat, care i-ar f i fiacut bucati pe amandoi daca ar J)
folosit-o, nu se poate spune cS ne-am aflat cu adevSrat in primejdie.
Rollo a sdrit din carutS si l-a culcat la pam antpe unul dintre ei, iar
celalalt a aruncat arma si a rupt-o la fugS. Varul tSu Jan s-a dus dup/i
el, l-a prins de ceafa si l-a adus tdrds.
7 'atslui tSu i-a trebuit o vremepana a izbutit sa scoata ceva de la ei,
dar un pic de mancare a fdcut mimtni. A u spus ca se numeau Herman
si, zSu ca asa a zis micutul Vermin1. Parintii lor au murit in timpul
iemii. Taud lor a plecat la vSn&toare si nu s-a mai inters, iar mama a
m urit dAnd nastere unui copilas care s-a stins la o z i dupa ce venise pe
lume din cauza ca cei doi bdieti nu au avut a m sa-l hrSneascS. N u stiau
ca tat&l lor sa f i avut rude, dar numele de fiamilie al mamei lor era
Kuykendall. D in fiericire, tatal tSu cunoaste o fiamilie Kuykendall in
apropiere de Bailey Camp. De aceea Ian a pom it cu cei doi mici vagabonzi
in cautareafam iliei Kuykendall, pentru a vedea dacS iipoate lasa acolo.
DacS nu, lan are sd-i aducii la New Bern si vom incerca sS-i blsam la
vreun mester. DacS n-o sS sepoatS, o sa-i luam cu noi la Wilmington si
o sS incercSm sS legasim de lucru pe post de stewarzi.
Fergus, Marsali si copiii par sa se simtS foarte bine atat fizic -
exceptandpolipii, chestiune ereditarA, si negul uriasde la cotulstangal
lui Germain - cat sifinanciar.
In afarS de Wilmington Gazette, LOignon este singurulziar care
apare cu regularitate in colonie, iar Fergus are m ult de lucru. Daca tii
17
DEM ONI
Arch Bug nu si-a mai manifestat prezenta in nici un fel, desi in timpul
popasului, Ian a avut din cand in cand senzatia ca era urmarit, si asta ii dadea
liori. Oare batranul il urmarea? Ian s-a gandit ca nu a fost deloc o intamplare
cil a aparut asa, brusc.
Carevasazica se intorsese la ruinele casei cclei mari gandindu-se sa ia aunil,
dupa ce unchiul Jamie plecase, si descoperise ca aurul dispiruse. S-a intrcb:ii
dacS Arch omorase scroafa alba, dar a lasat repede deoparte acea inrrebarc.
Unchiul sau ii spusese ca acea creatura venea din infern si era indestructibilfl,
iar el insusi era inclinat sa creada acest lucru.
S-a uitat la Rollo, care motaia la picioarele lui, dar cainele nu se purta ca
si cand ar fi fost cineva prin preajma, desi avea urechile pe jumatate ciulitc.
Ian s-a lini$tit putin. Avea cutitul asupra lui chiar si cand dormea, dar nil
pentru ca s-ar fi temut de Arch Bug, de hoti sau de animale salbatice. S-a
uitat de partea cealalta a focului, unde Hermione si Trudy stateau stransc
una intr-alta si invelite In patura lui. Da, asa parea ca stau lucrurile, insa fetitclc
nu erau acolo. Patura era pusa cu pricepere, incat sa para ca sub ea se aflit
dou 3 trupuri, dar o pala de vant tidicase un colt si Ian si-a dat seama ca nu
era nimeni sub ea.
A inchis ochii cxasperat, pentru ca apoi si-i deschida si sa se uite la cainc.
- De ce n-ai zis nimic? 1-a mtrebat. Sunt sigur c5 le-ai vazut cand au plccat.
- Nu am plecat, a spus incet o voce ragusita si Ian s-a mtors, pentru a lc
vedea pc cele doua fetite care deschiscsera coburii seii lui si cautau de-ale gurii.
- Ne-a fo foame! a spus Trudy dintr-o suflare, indesandu-si in gur3 ce
mai ramasese dintr-o turta.
- Dar v-am dat de mancare.
Impuscase cateva prepelite si le pusese la copt, in lut. Sigur ca acesta nu
era un ospat, dar...
- Da noua tot ne mai era foame, a spus Hermione cu logica ei imbatabilS.
Fctita s-a lins pe degete si a ragait.
- Ati baut toata berea? a intrebat Ian, vazand un urcior la picioarele fetitei.
- Mhmm! a replicat ea visatoare si s-a asezat pe neasteptate.
- Nu aveti voie sa furati mancarc! a spus Ian cu asprime, smulgand din
mainile lui Trudy coburii prin care cotrobaisera fetele. Daca mancam totul
acum, o sa murim de foame inainte sa ajungem la... acolo unde mergem,
a sfarsit el, vorbind incet.
- DacJ nu mancam, murim de foame acum, a spus Trudy, mergand pe
logica ci. Ar fi mai bine sa murim de foame mai tarziu.
- Dar unde mergem? a intrebat Hermione leganandu-se incet, ca o floarc
urat mirositoare batuta de vant.
- la Cross Creek, i-a rSspuns Ian. E primul oras mai mare in care ajungem
si umosc nistc oameni de-acolo.
Chiar cunostea pe cineva care 1-ar putea ajuta intr-o situatie delicata? Pacat
i ,) mi mai putea apela la Jocasta, sora bunicii. Daca ea ar mai fi scat in River
Kim, ar fi putut sa le lase pe fete la ea, dar Jocasta si sotul ei Duncan plecasera
in Nova Scotia. Mai era si cea care fusese sclava Jocastei, Phaedre... Din
i file stia el, era angajata intr-o carciuma din Wilmington, dar nu, la ea nu
ar putea lSsa fetele...
- E la fel de mare ca Londra? a intrebat Hermione, care se intinsese pe
spate si intinsese bratele. Rollo s-a ridicat si s-a apropiat de ea, mirosind-o.
Ivtita a inceput sa chicoteasdl. Era primul sunet inocent pe care Ian il auzea
lesind din gura ei.
- Ti-e bine, Hermie? a intrebat Trudy, apropiindu-se repede de sora ei.
Dupa ce o adulmecase pe indelete pe Hermione, Rollo si-a indreptat
alcntia spre Trudy, care 1-a prins de bot si I-a impins. Hermione fredona,
mormaind numai pentru ea.
- N-are nimic, i-a spus Ian, dupa ce i-a aruncat fetitei o privirc fugarl
S-a imbatat si ea putin. O sa-i treadi.
- Oh! a exclamat Trudy, linistindu-se.
Apoi s-a asezat langa sora ei, cuprinzandu-si genunchii cu mainile si a spus:
- Taticul obisnuia sa bea, Tipa si spargea lucruri, sa stii.
- A?a?
- Aha. I-a spart nasul mamei.
- Oh! a exclamat Ian, nestiind ce replica s-ar fi cuvenit sa dea. Asta-i
loarte rau.
- Crezi ca titicul a murit?
- Trag nadejde ca da.
- Si eu, a replicat fata cu satisfactie si a cascat, deschizand larg gura.
Ian i-a simtit respiratia urat mirositoare. Fata s-a intins de-a dreptul pe
pilmant, apoi s-a ghemuit langa Hermione.
Oftand, Ian s-a ridicat, a luat patura ?i le-a acoperit pe cele doua fetite,
invelindu-le trupurile mici cu grija.
Se intreba ce avea sa faca. Acest scurt schimb de cuvinte a fost singura
conversatie pe care o avusese cu fetele si era sigur ca, in ceea ce privea relatiile
bune dintre ei, n-aveau sa dureze decat pana la rasarit. Oare va putea gasi
pc cineva care sa se incumete si se ocupe de ele?
Dinspre patura a r&sunat un sforait discret, asemanaror unui bazait
fecut dc aripile albinelor. Ian a zambit, caci mica Mandy, fiica lui Bree,
sforaia la fcl.
O tinuse in brate pe Mandy in timp cc dormca, de mai mulre ori. O dat
o tinuse in brate mai mult de o ora. Nu voia sa lase din brate acel trup mic
si cald si ii placea sa-i simta licarul vietii, pentru ca-i percepea pulsul la nivelul
gatului. A vazut-o cu ochii mintii, simtirtd ca durerea s-a mai estompat
datorita distantei, pe fiica lui nascuta moarta si al carei chip a ramas un mister
pentru el. Mohicanii ii spusesera Yeksaa, adica fetita". Era prea mica pentru
a i se da un nume. Dar el ii dad use un nume. Iseabail. Asa ii spusese el.
S-a invelit in patura primita de la unchiul Jamie cand se hotarase sa devina
mohican si s-a culcat langa foe.
Sa se roage. Asta 1-ar fi sfatuit sa faca unchiul, parintii lui. Nu prea stia
cui sa se roage si ce anume sa ceara. Era bine sa i sc adreseze lui Hristos sau
Mamei Lui, sau unuia dintre sfinti? Sa se roage spiritului cedrului rosu, care
statea de s'traja langa foe sau vietii care palpita in padure soptind vantului
din noapte?
- A Dhi, a $optit, in cele din urma, privind spre cer, cuidkh m i si apoi a
adormit.
N u ?tia daca i-a raspuns Dumnezeu sau noaptea, dar dimineata s-a trezit
cu un gand.
18
LA SCOS D IN T I
Nu-mi placea deloc sa scot dinti. Figura de stil prin care se exprima ceva
dc extrema dificultate, cum ar fi scosul dintilor, nu este o hiperbola. Nici macar
in cele mai fericite situatii, adica in cazul unei persoane masive, cu o gura mare,
cu o fire blajina, dintele afectat fund unul din fata si la nivelul maxilarului
superior (cu radacini mai putin dificile si mai usor de abordat), nu-mi placea
sil scot dinti, pentru ca era o treaba mizerabila, care imi ccrea mult efort.
I )incolo de neplacerea fizica pe care o presupunea aceasta treaba, mai exista
si un sentiment deprimant, deoarece sciai cum avea sa se siarseascJ totul.
Era ceva necesar - dincolo de durerea data de un dinte cu abces din cauza
caruia bacteriile puteau patrunde in siinge, provocand septicemie sau chiar
decesul - , dar sa scoti dinti fara a avea cu ce sa-i inlocuiesti, asta insemna
s;t faci un compromis nu numai in ceea ce priveste aspectul pacientului, ci
si in legatura cu functionarea si structura caviratii bucale a pacientului.
Alisenta unui dinte implica faptul ca dintii din jur puteau migra, afectand
uiuscatura $i facand mescecatul mai putin eficient. Acest lucru afecta
uutritia pacientului, starea generals de sanatate si reducea sansele de a avea
o viata indelungata si sanatoasa.
Ma gandeam cu sup&rare, in timp ce imi schimbam din nou pozitia,
sperand ca voi putea vedea dintele care ma interesa, ca prin scoaterea mai
multor dinti, va fi afectata dentitia fetitei de care ma ocupam.
Nu putea avea mai mult de opt sau noua ani. Avea maxilarul ingust si
dintii scosi in afara. Caninii de lapte nu cazusera la timp si cei permanent!
crescusera in spate, dand impresia sinistra ca avea doi cold. AceastS situarie
a fost agravata de ingustimea neobisnuita a maxilarului superior, fapt ce
fkcuse ca incisivii frontali sa se orienteze catre interior si unul spre ceklalt,
astfel incat suprafetele frontale ale celor doi dind aproape ca se atingeau.
Am atins molarul de sus, care avea un abces, si ea s-a zbatut in curelele
cu care era legata de scaun, scotand un strigat care mi-a patrons pana sub
unghii, de parca ar fi fost o teapa din bainbus.
- Te rog sa-i mai dai, Ian, am spus si mi-am indreptat coloana, avand
senzada ca partea inferioara a spatelui mi-a fost prinsa intr-o menghina.
Lucrasem mai multe ore in camera din fata a tipografiei lui Fergus. In dreptul
corului meu se afla un vas plin cu dind insangerati, iar la geam vedeam o
muldme de oameni care asteptau.
Ian a scos un sunet dubios specific scodan, apoi a ridicat stick de whisky
si a scos un galgait incurajator, apropiindu-se de fetita care a dpat vazandu-i
fata tatuata ?i si-a strans buzele. Mama fetitei, care isi pierduse rabdarea,
a plesnit-o scurt, a luat stick din mana lui Ian, i-a bagat-o fetei in gura si
a ridicat-o, tinandu-si copila de nas cu mana ramasa libera.
Ochii fetitei s-au facut rotunzi ca ni$te banud si o explozie de picaturi
de whisky a aparut in colturile gurii ei, iar gatul i s-a incordat cand a inghidt.
- Cred ca ajunge, am spus alarmata, gandindu-ma la cantitatea de
whisky pe care o inghitea copila. Era un whisky foarte prost, achizitionat
de la localnici. Jamie si Ian ii gustasera si, in urma unor discurii, au dccis ca
nimeni nu va orbi daca-1 va bea, dar aveam rezerve in privinta consumarii
lui in cantitad man.
- Mhm! a mormait mama, privindu-si copila cu un ochi critic, dar fara
a-i lua stick de la gura. Cred ca e destul.
Copila $i-a dat ochii peste cap, si trupul ei mic si incordat s-a relaxat
deodata, lasandu-se moale pe scaun. Mama a luat stick de la gura fetei,
a sters-o bine cu sortul si i-a inmanat-o lui Ian, dand din cap in semn de
multumire.
M-am grabit sa-i iau fetitei pulsul si sa vad cum respira. Totul parea a fi
in regula... cel purin in situaria data.
- Carpe Diem, am murmurat, luandu-mi clestii pentru extractii. Poate
ca ar fi mai bine sa spun carpe vinorum. Ian, te rog sa fii atent si sa vezi
daca respira.
lan a ras si a Intors sticla pentru a uda o carpa cu whisky, pe care urma
s;t o foloseasca pentru a spala pe jos.
- Cred c&ai timp destul sa scoti mai mult de un dime daca vrei, matusica.
( lied ca poti sa-i scoti toti dintii din gura si ea nici nu misca.
- Asta e o idee, i-am raspuns, intorcand capul fetitei. Ai putea sa aduci
oglinda, Ian?
Aveam o oglinda mica dreptunghiulara care, daca ma ajuta norocul, putea
Ii folosita pentru a directiona lumina catre gura pacientului, iar lumina
soarelui patrundea din abundenta pe geam. Din pacate existau si curiosi care
se lipisera de geam pentru a vedea ce se petrece, in vreme ce Ian se straduia
s;i directioneze razele soarelui acolo unde doream eu.
- Marsali! am strigat, luand cu degetul pulsul fetitei.
- Da? a raspunse ea, venind din incaperea din spate, unde facuse curat
sail mai degraba facuse mizerie, pentru ca si-a sters mainile pline de cerneala
pe o carpa si apoi a continual:
- Ai nevoie din nou de Henri-Christian?
- Da, daca nu te superi si daca nu se supara nici el.
- El nu se supflra, m-a asigurat Marsali. Nimic nu-i place mai mult decat
sa fie rasplatit pentru ceea ce stie sa faca. Joanie! Felicite! Hai, aduceti-1 pe
copilas! E nevoie de e! in fata!
Felicite si Joan, adica pisicile iadului" cum le spunea Ian, au venit imediat.
Lor le placeau reprezentatiile lui Henri-Christian aproape la fel de mult cum
ii placeau si lui.
- Hai, Bubbles! a strigat Joanie, deschizand usa catre bucatarie.
Henri-Christian a venit, leganandu-se pe picioarele lui scurte si foarte cra-
canate, cu fata rosie radiind.
- Hopa, hopa, hopa! a strigat el, indreptandu-se spre usa.
- Pune-i caciula! a strigat Marsali. O sa-i intre vantul in urechi.
Era soare, dar era vant, iar Henri-Christian facea usor infectii la urechi.
Avea o caciula din lana care se lega sub barbie. Era tricotata in dungi albastre
si albe, cu niste bobite rosii. Brianna i-o facuse si, cand am vazut-o, am simtit
o strangere de inima.
Fetele 1-au apucat de mana - Felicite a intins o mana in ultimul moment
si a luat o palarie veche de-a tatalui ei, pe care urma sa o foloseasca la stran-
gerea banutilor - si au iesit in strada in aplauzele si fluieraturile multimii.
Pe fereastra am vazut cum Joanie a dat deoparte cartile expuse pe masa de
afara, iar Felicia 1-a ridicat pe masii pe Henri-Chrisdan. El si-a intins bratele
scurte si puternice, leganandu-se. Apoi s-a aplecat, a pus mainile pe tablia
mesei si, cu o grade controlata, s-a a$ezat in cap.
Nu am vrut sa vad si restul spectacolului. Era vorba despre un dans cu
miscari simple si stat in cap, care starnea incantarea datorita staturii de
liliputan si personalitatii foarte vii a copilului. El a reusit sa ia muldmea
de langa geam, exact ce imi doream.
- Acum, Ian, am spus, intorcandu-ma la treaba. Cu ajutorul razei de
lumina care-mi venea de la oglinda, mi-a fosr mai usor sa vad ce faceam si
am reusit sa prind dintele cu probleme. Acum urma ce era mai greu. Dintele
era crapat si exista riscul de a-1 sparge, daca incercam sa-1 rotesc si nu voiam
sa trag pur si simplu de el. Daca se spargea...
Dar nu s-a rupt. S-a auzit un poc! discret si radacinilc s-au desprins din
maxilar, iar eu dneam micul obiect alb, intact.
Mama copilei, care privise totul cu atenrie, a oftat si s-a relaxat un pic.
Fetita a oftat si ea si s-a asezat mai bine pe scaun. Am verifkat din nou. Pulsul
era in regula, dar respira cam meet. Probabil ca avea sa doarma timp d e ...
Mi-a venit brusc o idee.
- Stiti, i-am spus mamei, as putea sa-i mai scot un dinte sau doi fara sa
aiba dureri. Veded,..
Am tras-o dupa mine, astfel incat sa poata vedea despre ce anume era vorba.
- Acestia, i-am spus, atingand caninii de iapte, trebuie scosi imediat, astfel
incat sa le poata lua locul dincii aflati in spatele lor. Si vedeti, desigur, ace?ti
dinti din fata... Ei bine, am scos molarul bicuspid din fata. Daca as scoate
si dintele din dreapta, c r e d ca dindi ar migra un pic si ar umple spatiul gol.
Si daca ad putca-o convinge sa impinga cu limba dindi din fata ori de cate
ori isi aduce aminte...
Bineinteles ca aid nu era vorba despre un tratament ortodentar si
procedeul implica si un anume rise de infectare, dar eram foarte tentata sa
tree la treaba.
- Mhm! a mormait mama, privind incruntata in gura fncei ei. Cat imi
dad pe ei?
- Cat... vred sa va platesc e u p e d u m n e a v o a s t m i
- Sunt dind buni, sanatosi, a spus mama fetitei imediat. Omul acela care
e-n port si scoate dind mi-ar da un siiing pentru fiecare. Iar Glory o sa aiba
nevoie de bani pentru dota.
Pentru dota? am intrebat eu surprinsa.
Mama a ridicat din umeri, zicand:
- N-o s-o ia nimeni, biata de ea, doar pentru ca arata bine. Facem rargul?
Am fost nevoita sa admit ca lucrurile stateau intocmai asa. Lasand deo-
Imi ic dentitia deplorabila, i-a? fi facut un compliment fetitei daca as fi spus
(.1 era draguta.
- Marsali, am strigat, ai patru ?ilingi?
Aurul din tivul fustei mele atama greu, dar nu ma puteam folosi de el
in ascmenea situatie.
Marsali s-a Intors de la fereastra unde statea uitandu-se la Henri-Christian
%i la fete si m-a privit cu uimirc, spunand:
- Nu am bani, nu.
- Lasa matusica, a spus Ian. Am eu ceva bani.
A lasat oglinda deoparte si a bagat mana fn sporran, dand la iveala un
piunn de monede.
Apoi s-a uitat cu asprime la mama fetitei, spunand:
- Tine minte ca nu ai fi primit cine stie ce In schimbul unui dinte sanatos,
i.n pentru unul de copil nu ti-ar fi dat nimeni mai mult de-un penny.
i'Sra a se lasa intimidata, femeia 1-a privit de sus, spunand:
- Asa vorbeste un scotian zgarcit. Esti ratuat ca un salbatic. Sase penny
Inicata, zgarcitule!
Ian a ranjit la ea, aratandu-si dintii care, chiar daca nu erau toti drepti,
m*aflau intr-o stare excelenta.
- Vrei sa o duci la mScelaru acela din port si sa-1 Iasi sa-i scoata dintii?
Iiinit s-o duci tu la ala, o sa se trezeasca fata si-o sa tipe. Iti dau trei!
- Ian! am strigat.
- Ei bine, nu vreau s-o las sa te insele, matusica. E destul de rau ca vrea
sit scoti dintii fetei fara sa-ti dea nici un ban, daramite sa te mai faca sa si
plaie^sti pentru ca ai onoarea sa-i scoti!
i ncurajata de interventia mea, femeia a scos barbia mainte si a repetat:
- Sase penny!
Atrasa de altercatie, Marsali s-a apropiat si s-a uitat in gura fetitei, spu-
n:iiulu-i mamei fara ocolisuri:
- Asteia n-ai sa-i gasesti un sot, decat daca-i dai cel putin zece lire. N-arata
deloc bine. Orice barbat s-ar teme sa nu fie muscat cand o saruta. Ian are
dreptate. De fapt, ar trebui sa dai de doua ori mai mult.
- Cand ai intrat aici aveai de gand sa placesd, nu-i asa? a intervenit Ian.
Doi penny, ca sad scoata dintele. Iar m&tu$a mea s-a invoit cu asta si-a feeut
un targ cu tine, din mila pentru fetita.
-Vampirilor! a exclamat femeia. E adevarat cc se spune despre voi,
scotienii, ca ati fi In stare S3 luati si b&nutii de pe ochii mortilor.
Discutia nu avea sa se termine asa, cu una, cu doua. Mi-am dat seama
dc asta cand Ian si Marsali s-au pus sa se tocmeasca cu mama fetitei. Am oftat
si am luat oglinda din mana lui Ian. Nu aveam nevoie dc ea, penttu a m 3
putea ocupa de canini si poate c3 pana aveam sa ma ocup de al doilea
bicuspid, Ian avea sa devina din nou atent la ceea ce feceam.
De fept, la canini totul a fost simplu: erau dinti de lapte aproape fera
radacini si gata sa cada. Probabil ca as fi fost in stare sa-i scot folosindu-mS
numai de degete. O miscare scurta si rapida si i-am scos, in conditiile in care
gingiile abia daca sangerau. Multumita, am tamponat zona cu o carpa muiat3
in whisky si m-am uitat la bicuspid.
Ma ocupam de cealalta extremitate a cavitatii bucale si asta insemna ca
puteam avea un pic de lumina, daca dadeam capul fetei pe spate. Am luat
mana lui Ian, prea ocupat sa negocieze ca sa-si dea seama ce se petrece, si am
pus-o pe capul fetei, sa-1 tina aplecat pe spate si ncmiscat. Am introdus cu
grija clestii.
O umbr3 a trecut, luandu-mi lumina, apoi a disparut si a aparut din nou,
lasandu-ma fera lumina. Am intors capul enervata si am descoperit un domn
destul de elegant, care privea cu interes pe geam.
I-am facut un semn cu capul, prin care ii dadeam de inteles ca vreau sa
de dea la o parte. A clipit des, dar dupa aceea a fecut un gest prin care se scuza
si $i-a schimbat locul. Nu am mai asteptat sa mai intervina ceva, ci m-am
aplecat, am apucat dintele si l-am extras cu o smucitura.
Mormaind de satisfeede, am picurat wliisky pe gaura sangeranda, iar dupa
aceea i-arn intors capul fetei si am trecut cu carpa imbibata in alcool peste
gingie, pentru a drena abcesul. Deodata am simdt o lipsa de fermitate la
nivelul cefei si am inghetat.
$i Ian a simtit acelasi lucru, s-a intrerupt din ceea ce spunea si m-a
privit uimit.
- Dezleag-o repede, i-am spus.
A desprins-o de scaun intr-o clipa si am apucat-o de la subrat, pentru a
o indnde jos, pe podea. Capul i se balanganea, de parca ar fi fost al unei
l>;ipusi. Ignorand strigitele de panica ale lui Marsali si ale mamei, i-am dat
rapul pe spate. I-am scos din gura carpa imbibata cu alcool, i-am blocat narile
cu degetele, mi-am lipit gura de a ei si am inceput resuscitarea.
Era ca si cand as fi Incercat sa umflu un balon mic si rigid: intampinam
icxistenta, dar in cele din urm i, pieptul i s-a inaltat, dar nu asa, ca o bucata
de cauciuc, si suflam din ce in ce mai greu.
Pusesem degetele celeilaltc maini pe gatul fetitei, cautand cu disperare sa
dctectez pulsul la nivelul carotidei. Asa... Se simtea ceva? Da, se simtea! Inima
ii batea, desi ii batea slab.
Respiratie. Puls. Respiratie. Puls... Am simtit cum fetita expira si apoi
pieptul micut a inceput sa se miste de la sine. Am asteptat, simtind cum imi
pulseaza sangele in urechi, dar pieptul fetei nu s-a mai miscat. Respiratie. Puls.
Respiratie...
Pieptul a inceput sa se miste din nou si a continual si se ridice si si coboare
prin propria sa forta. M-am lasat pe calcaie, respirand sacadat, cu feta scaldata
in sudoare.
Mama fetitei se uita la mine cu gura intredeschisa. Mi-am dat seama ca
lemeia avea o dentitie buna. Dumnezeu stie cum arata sotul ei.
- Este... nu-i asa ca este...? m-a intrebat femeia, uitandu-sc cand la mine,
cand la fiica ei.
- E bine, am spus eu calm, ridicandu-ma in picioare, avand impresia ca
in capul meu nu mai era nimic. Nu poate pleca de-aici pana nu trece efectul
dat de whisky. Cred ca va fi bine, dar s-ar putea sa mai inceteze sa respire.
Clineva trebuie sa aiba grija de ea pana se treze$te. Marsali...?
- Da. Am s-o pun eu in culcus, a replicat Marsali, apropiindu-se pentru
a vedea care era situatia si a continuat:
- Oh, iata-te, Joanie. Vrei sa ai grija de biata fetita? Trebuie s-o punem
in patul tau.
Copiii s-au intors in casS cu obrajii rosii, chicotind si cu palaria plina de
banuti si nasturi. Cum au vazut-o pe fetita intinsa pe podea, s-au apropiat
ca sa o vada mai bine.
- Hopa! a exclamat Henri-Christian impresionat.
- Este moarta? a intrebat Felicite mai pragmatica.
- Daca ar fi fost, maman nu m-ar fi pus sa am grija de ea, a subliniat
Joanie. N-o sa-mi murdareasca patul, nu-i asa?
- O sa pun un cearsaf, a spus Marsali, incercand sa ridice fetita de pe podea.
Ian a ridicat-o insa dincr-o mi^care, spunandu-i mamei:
- 0 sa-ti luam numai doi penny si o sa-ti dam dintii ei gratuit, e bine?
Uluidi, femeia a dat din cap si i-a urmat pe toti ceilalti in od<lilo
din spate.
- Va simtiti bine, madamei
Am ridicat privirile si 1-am vazut pe acel strain elegant care se uitase pe
geam cu vadita curiozitate.
Am Inat stick de whisky pe jum&tate goala si am tras o inghitituri zdra-
vana. Ardea precum pucioasa si mirosea a oase arse; am scos un suierat si am
simtit cum imi dau lacrimile, dar nu am tusit in adevaratul sens al cuvantului.
- Ma simt bine, foarte bine, am replicat cu glas ragusit.
Mi-am dres glasul si mi-arn sters ochii cu marginea dima$ii, pentru ca apoi
sa continui:
- Va pot ajuta cu ceva?
Pentru o clipa a parut amuzat si apoi a spus:
- Nu dotesc sa-mi scoateti vreun dinte, ceea ce este, probabil, un lucru
bun pentru noi amandoi. Oricum, imi permiteti?
Rostind aceasta intrebare, a dus mana intr-un buzunar si de acolo a scos
un sip din argint pe care mi 1-a in tins, pentru ca apoi sa se aseze, spunand:
- Cred ca va fortifica mai bine decat... aia.
S-a uitat la sticla de whisky careia nu-i pusesem dopul si a strambai
discret din nas.
Am desfacut sticluta si am mirosit. Aroma unui coniac bun a razbatiu
intocmai ca un dull fermecat.
- Multumesc, am spus repede si am baut, inebizand ochii. Va multumesc
foarte mult, am adaugat putin mai tarziu, deschizand ochii.
Bautura aceea m-a intarit, intr-adevar. Am simtit in stomac o calduril
care mi s-a raspandit apoi in maini si in picioare.
- Cu placere, madame, a replicat cl zlmbind.
Era, fara nici o indoiala, un dandy si, pe deasttpra, unul bogat. In tinuta
lui se observa foarte multa dantela, haina ii era impodobita cu nasturi auriti,
purta peruci pudrata si avea doua alunite din matase neagra lipite pe fak,
astfel incat sa para mai interesant: o stea langa spranceana stanga si un cal
pe obrazul drept. N u aveai ocazia sa vezi asa ceva foarte des in Carolina de
Nord, si mai ales nu in vremurile-acelea.
In ciuda faptului til se impodobise astfel, mi-am spus ca era un barbat
frumos. Putca sa aiba in jur de patruzeci de ani, ochii lui erau negri,
stralucitori si plini de spirit, iar trasaturile fetei erau delicate. Vorbea foarte
bine engleza, dar avea un accent specific parizienilor.
- Am onoarea de a sta de vorba cu doamna Fraser? a intrebat el, uitan-
du-se la capul meu descoperit, desi nu s-ar fi cuvenit sa fie, dar abtinandu-se
de la orice comentariu.
- Ei bine, da, aveti onoarea, am replicat cu oarecare indoiala in glas. Poate
nu sunt eu acea doamna Fraser pe care o cautati. Si nora mea este doamna
Fraser. Ea si sotul ei sunt proprietarii acestei tipografii, asa incat daca doriti
sa tipariti ceva...
- Doamna James Fraser?
Am tacut si, cateva clipe, nu am scos nici un cuvant, dar nu aveam
alternative in ceea ce privea raspunsul.
- Da, eu sunt, am spus in cele din urma. Doriti sa stati de vorba cu
sotul meu?
Om ul a zambit si ochii lui au luck cand a spus:
- Dumneavoastra sunteti doamna Fraser. Capitanul vasului meu a spus
ca, in dimineata aceasta, a venit la el domnul Fraser, care ar fi dorit sa fie
acccptac ca pasager.
Auzind acestea, am avut impresia ca mi se opreste inima si am exclamat:
- Oh! Aveti un vas, dom nule,..
- Beauchamp, a spus el, luandu-mi mAna si sarutand-o gratios. Percival
Beauchamp, la ordinele dumneavoastra, madame, Asa este, am un vas,
Huntress este numele lui.
Credeam ca inima mi s-a oprit pentru o clipa, dar nu era asa; imi batea
foarte tare.
- Beauchamp, am spus eu. Beechum?
El a pronuntat numele ca un francez, dar eu 1-am rostit Beechum, si
cand am facut-o, barbatul a dat din cap, zambind si mai larg.
- Da, englezii pronunta numele astfel. Ati spus dL nora dumneavoastra...
Deci domnul care are in proprietate aceasta tipografie este fiul sotului
dumneavoastra?
- Da, am raspuns eu automat. N u f i proastd, mi-am spus. Acesta este un
nume des intdlnit. Probabii cd omul asta n-are nimic cu membriifam iliei tale!
Si cu toate acestea, a existat o legatura intre Anglia si Franta. Membrii familiei
tatSlui meu venisera din Franta in Anglia, candva in secolul al XYIII-lea, dai
asta era tot ceea ce stiam. Ma uitam foscinata la acel barbat. Era ceva in chiptil
sail de care imi puteam aminti? Ceva care se potrivea cu parintii mei, de care
imi aduceam vag aminte? Semana oarecum cu unchiul meu?
Avca pielea alba, intocmai ca a mea, dar cei mai multi dintre oamenii
bogati aveau pielea alba, si asta deoarece se fereau de razele soarelui.
Ochii lui erau mult mai inchi$i la culoare decat ai mei si erau frumo$i,
dar aveau alta forma. Erau rotunzi. Sprancenele... semSnau cu sprancenele
unchiului meu, Lamb. Erau mai groase catre nas si erau frumos arcuitc...
Pentru cS il studiam cu foarte mare atentie, nu am auzit ce spunea.
- Va rog sa ma iertati, am spus.
- Baietasul, a repetat el, indreptandu-si capul catre usa pe care disparusei.i
copiii. El a strigat hopa!, intocmai ca artistii francezi. In familie exist;! $i
rude de origine franceza?
In creierul meu s-au declansat niste semnale de alarma si am simtit cum
mi se face parul maciuca.
- Nu, am raspuns, incercand sa imprim fetei mele o expresie caracteristica
unui om politicos. S-ar putea sa fi auzit aceasta exclamatie la cineva. Amil
trecut o trupa dc acrobati francezi a avut turneu in Carolina de Nord si
Carolina de Sud.
-A h , fora indoiala ca asta s-a intamplat, a spus el, aplecandu-se $i
privindu-ma patrunzator. I-ati vazut pe membrii acelei trupe?
- Nu, soml meu si cu m ine... nu locuim aici, am spus eu repede. Tocmai
ma pregateam sa-i spun unde anume locuiam, dar nu aveam idee ce anumi'
stia barbatul din fata mea despre afocerile lui Fergus.
Dumnealui s-a lasat pe spate, tuguindu-si buzele in semn de dezamSgia-.
- Ah, imi pare rau, a spus el. Credeam ca omul pe care il caut face partf
din acea trup 5 . Dar nu aveati de unde s5 stiti cum se numesc membrii ei,
nici macar daca i-ati fi vazut, a mai adaugat cl.
- Cautati pe cineva? Un francez? I-am intrebat, luand in mana vasul plin
cu dinti insangerati ?i umbland prin ei, ca s i par mai relaxati.
- Caut un om pe nume Claudel, a spus el. S-a nascut la Paris... intr-un
bordel, a adaugat el, cautand pares sS se scuze pentru ca folosise un asemcnca
termcn in prezenta mea. Trcbuie sa aiba aproximativ patruzeci de nni.
Patruzeci si unu, poate patruzeci si doi.
- Paris, am spus eu, auzind pasii lui Marsali pe scari. Si ce v& face sa credeti
cA cste in Carolina de Nord?
A dat din umeri cu grade, spunand:
- S-ar putea foarte bine sa nu fie pe aceste meleaguri. Ceea ce stiu este
cil, in urma cu aproximativ ueizeci de ani, a fost luat din bordel de catre un
scotian. Domnul respectiv a fost descris ca fiind until care iese in evidenta,
atlica foarte inalt si cu parul rosu ca focul. De altfel, mi-a fost descris in dife-
liic feluri.
A zambit discret, pentru ca apoi sa continue:
- Fraser mi-a fost descris ca fiind negustor de vinuri, iacobin, ioialist,
iradator, spion, aristocrat, fermier, importator... sau contrabandist, termenii
Mint sinonimi, mi-a fost descris ca fiind un om care are relatii $i la o manastire,
dar $i la Curtea Regala.
Mi-am spus c& acela era un portret foarte exact al lui Jamie. Mi-am dat
seama de ce acest portret nu 1-a ajutat prea mult dar, pe de aka parte,
licauchamp se afla acolo.
- Am gasit un negustor de vinuri pe nume Michael Murray care, de indata
t:c i l-am descris pc omul pe care-1 caut, mi-a spus ca portretul facut de mine
scamana cu unchiul sau, un anume James Fraser, care cmigrase in America
in urma cu mai bine de zece ani.
Ochii lui negri erau acum cu totul lipsiti de caldura si ma priveau
p;Urunzacor.
Dupa cateva clipe a continuat:
- Cand am pomenit insa de copilul Claudel, monsieur Murray m-a
a,sign rat ca nu $tia nimic desprc o astfel de persoana. Si a fost vehement.
- Asa? am intrebat, luand in mana un molar, care avea carii serioase, si
I am privit cu atentie. Doamne, Dumnezeule, il stiam pe Michael numai
dupa nume.
Era unul dintre fratii mai mari ai lui Ian. Se nascuse dupi ce plecasem
cu $i ajunsese deja in Franta cand m-am intors la Lallybroch. Plecase in Franta
pentru a se pregati in domeniul vinurilor $i pentru a intra in afaceri impre-
unJ cu Jared Fraser, un var mai mare al lui Jamie, care nu avea copii.
IVmcinteles ca Michel crescuse in tovarasia lui Fergus la Lallybroch si stia
loarte bine care era numele lui adevarat. Probabil ca descoperise ceva
alarmant la acest strain si la intrebarile lui.
- Vreti sa spuneti ca ati venit in America cunoscand doar numele unui
barbat si stiind ca el are parul rosu? 1-am intrebat, incercand sa ma compori
de parca nu as crede ca se putea asa ceva. Dumnezeule, dar trebuie sa va dori(i
foarte mult si -1 gasiti pe acest Claudel!
- Oh, da, madame-, chiar imi doresc, m-a asigurat el, zambind discret $i
intorcand capul intr-o parte. Spuneti-mi, doamna Fraser... sotul dumnca-
voastra are parul rosu?
- Da, am raspuns.
N u avea nici un rost sa neg, din moment ce toti oamenii din New Bern
i-ar fi putut spune ca Jamie avea parul rosu. Ma gandeam, de altfel, cl aflasc
deja lucrul acesta.
- Foarte multi dintre cei care-i sunt rude au parul rosu, am continual
eu. De asemenea, jumarate din populatia tinutului Highlands din Scotia arc
parul rosu.
Asta era o exagerare, dar eram convinsa cl domnul Beauchamp nu studiase
personal populatia din Highlands.
Am auzit voci care razbateau de sus. Era posibil ca Marsali s5 coboare in
orice moment si nu as fi vrut sa asiste la aceasta conversatie neobisnuit;!.
- Ei bine, am spus, ridicandu-ma-n picioare cu o mi$care plinS de
hotirare, sunt sigura ca veti dori sa scati de vorba cu sotul meu si el, la randul
sau, va dori s stea de vorba cu dumncavoastra. Regret, dar acum este plecai
si nu se va intoarce decat in cursul zilei de maine. V-ati cazat undeva in ora??
- La Kings Inn a replicat Beauchamp, ridicandu-se si el in picioare. Veti
avea amabilitatea de a-i spune sotului dumneavoastri si ma caute acolo,
madamel
Punand accasta intrebare, mi-a luat din nou mana si mi-a sarutat-o. Apoi
mi-a zambir si a iesit in strada, lasand in urma o aroma de bergamota, isop
si coniac de buna calitate.
19
UN SARUT
Aveam de mers doar cateva minute pana la hanul lui Symonds si am ftlcut
drumul in tacere deplina. M-am uirat din cand in cand la el pe furis, peniru
a ma asigura ca nu era o fantoma, dar si pentru a-mi da seama in ce stare era.
Parea a fi una relativ buna, deoarece era imbracat decent, intr-un
costum gri inchis si intr-o camasA curata. Chiar dacA nu era imbracat dupil
ultima moda - mi-am muscat buza, gandindu-ma cum ar arata Tom
Christie imbracat dupa ultima moda - nu arata neglijent.
In rest, era ca atunci cand il vazusem ultima data, ei bine, nu, m-am gan-
dit, corectandu-ma pe mine insami, de fapt arata mult mai bine. II vazusem
ultima data Impovarat de tragedia mortii fiicei sale si de tot ceea ce a urmat
dupa nenorocire. Ultima oara 1-am vazut pe Cruizer, vasul britanic pe care
se refugiase guvematorul Martin cand a fost alungat din colonie, cu aproape
doi ani in urma,
Atunci domnul Christie mirturisise ca isi omorase fiica, fapta de care
fusesem acuzata eu, marturisise dragostea pentru mine si isi manifestasc
dorinta de a fi executar in locul meu. DatoritA acestei situatii, faptul ca inviase
mi se parea nu surprinzator, ci de-a dreptul ciudat.
Se punea si intrebarea ce stia, daca mai ?tia ceva, despre soarta fiului situ,
Allan, rAspunzator de moartea Malvei Christie. Circumstantelc in care se
petrecuse totul erau dintre cele despre care un tata nu trebuie sa afle si mil
cuprinsese groaza la gandul ca s-ar putea sa fiu nevoita sa-i povestesc totul.
L-am privit din nou. Pe fata lui se vedeau brazde adanci, dar nu era nici
tras la fata, nici apasat de griji. Nu purta peruca, cu toate ca parul lui sur era
tuns scurt, ca intotdeauna, la fel ca si barbuta. Am simtit ca m i gadila ceva
pe fatA ?i abia m-am putut abtine sa nu-mi tree mana peste gura, ca sa alung
senzatia aceasta. Era tidburat, de fapt tulburata eram si eu, dar a reusit sA-?i
redobandeasca stapanirea de sine si a deschis usa hanului poftindu-mA
sa intru, cu un gest deosebit de curtenitor. Doar un u$or clipit al ochiului
stang ii trada emotiile.
Imi iremura rot corpul, iar Phaedre, care servea clientii din carciuma, mi-a
iimncac o privire fugara si m-a salutat dand din cap. Ea nu il cunoscuse pe
11it Minis Christie. Auzise de scandalul care a urmat arestarii mele, dar nu facea
!p,iiiuni intre acel scandal si domnul care ma insotea.
Am gasit o masi. in salon si ne-am a$ezat.
Am crezut ca ai murit, am spus eu fara nici un fel de introclucere. Ce-ai
him sa spui cand mi-ai marturisit ca tu credeai ca eu am murir?
A dcschis gura ca sa imi raspunda, dar nu a apucat sa scoatd nici un cuvant,
|u in i u ci a venit Phaedre sa ne serveasca. Fata avea un zambet plScut.
Sil va aduc ceva? Domnule, doamna, doriti ceva de mancare? Avem
min ;1 loarte buna astSzi, cartofi prajiti si sosul de mustar cu stafide, pregadt
lie doamna Symond.
Nu, a replicat domnul Christie. Eu as vrea doar o cana de cidru, re rog.
Whisky, am spus. M ult whisky.
I >omnul Christie m-a privit scandalizat, dar Phaedre s-a multumit sa rada
m .a piece, gratia miscarilor ei atragand privirile celor mai multi dintre
nn iste-t'ii.
N u te-ai schimbat, a spus el.
( )ehii lui m-au scrutat patrunzator, examinand cu atende fiecare detaliu,
pciimi ca apoi sa continue:
At fi trebuit sa te recunosc dupa par.
in glasul lui se ghicea dezaprobarea, dar si amuzamentul. Intocdeauna si-a
iii.iiiifestat nemultumirea ca eu refuzam sa port boneta sau sa-mi string parul.
Vpmiea c i parul meu este zburdalnic.
Asa s-ar Fi si cuvenit, am replicat, netezindu-mi firele de p it rebele. Nu
m .ii iccunoscut, insa, decat in clipa in care m-am intors, nu-i asa? Ce anume
ir .1 iudemnatsa imi vorbesti?
A ezitat, dar si-a indreptat privirea spre cosul pe care il pusesem langa
mine, pe podea.
Vad ca ai una dintre operele mele, a spus el.
Cum? am intrebat urmarindu-i privirea, ca sa descopar pamfletul
i fiiuduri asupra naturii compasiunii divine. Am luat foaia de hartie care se
/.m-a de sub o capatana de varz& pentru a descoperi abia atund autorul, adica
/ >/. / '. W. Christie, MA, Universitatea din Edinburgh.
1)e la ce vine W? 1-am intrebat, punand pamfletul de unde il luasem.
I )c la Warren, a raspuns el ragusit. De unde Dumnezeu ai aparut?
- T a ta spunea intotdeauna c5 m-a gasit sub o frunza dc varz&, in
grSdina, am spus eu rcpcde. De fapt, vrci sa stii de unde am apari.it ascSzi?
Dac& asra vrei sa afli, atunci iti spun ca am venit chiar din bratele regelui.
Incepea sa pari mai putin ocat si iritarea lui obisnuita, provocata de iipsa
mea de feminitate, incepea s3-si puna amprenta pe chipul lui sobru.
- Lasa gluma, a spus el. Am crezut c5 esti m oartl
Phaedre a adus bauturile chiar in accl moment si m-a privit, arcuindu-si
sprancenele.
- N u arata chiar atat de rau, domnule, a spus ea. Va rog sa m5 scuzafi
ca mi-am ingaduit sa v-o spun.
- Iti multumesc, a replicat el printre dinti.
Phaedre m-a privit amuzata $i apoi a plecat, scuturand din cap.
- Cine ti-a spus asta?
- Un barbat pe nume McCreary.
Probabil ca aveam o figura inexpresiva, pentru ca a adaugat:
- E r a din Brownsville. Dam intalnit aici... in W ilmington... in luna
ianuarie a anului trecut. Spunea ca tocmai venea din munti. Mi-a povestit
despre incendiu. A avut loc un incendiu?
- Ei bine, da, i-am raspuns eu, vorbind rar si intrcbandu-ma cat de mult
din Intregul adevar ii spuneam. Foarte putin intr-un loc public, asa hota-
r;tsem. Poate ca domnul McCreary a dat acel anunt in ziar... dar nu se putea
sa fi fost el.
Roger spusese ca anuntul aparuse in 1776, adica aproape cu un an inaintc
de producerea incendiului.
- Eu 1-am dat, a replicat domnul Christie.
Acum era randul meu sa fiu mirata.
- Tu? Cand? am intrebat, luand o inghititura zdravana de whisky, pen
tru ca eram convinsa ca aveam nevoie de bilutuni mai mult decat oricand.
- Imediat ce am auzit de incendiu sau... nu, s-a corectat el. La cateva zile
dupa ce am auzit de el. M -a... afectat foarte mult aceasta veste, a spus el,
intorcandu-si privirea de la mine.
Facea pentru prima data asta din momentul in care ne asezasem.
- Air, imi pare rau, am spus incet, ca si cand as fi avut regrete, dar de ce
as fi regretat faptul ca nu pierisem in incendiu...?
A tusit pentru a-si drege glasul si a spus:
- Da, mi s-a parut ca trebuia sa fee ce... sa fee ceva. Trebuia sa se
consemneze trecerea... trecerea ta in aka lame.
Dupa ce a rostit aceste cuvinte, m-a privit cu ochii lai cenusii, continuand:
- N u m-ara putut obisnui cu gandul ca tu ... ca tot ceea ce inseamna
persoana ta a disparut de pe feta pamantului asa, pur si simplu, feta a ft marcat
accst fept, a adaugat el.
A tras adanc aer in piept si a luat o inghititura din cana de cidru.
- Chiar daca s-ar fi organizat o inmormantare, nu ar fi avut nidi un rost
sa ma intorc la Frasers Ridge. N u am putut, de aceea m-am gandit sa se
consemneze aici ceea ce s-a intamplat. Oricum, a spus el mai meet, privind
in aka parte, nu puteam s& pun flori pe mormantul tau.
Whisky-ul ma ajutase si ma mai linistesc, dar kni si iritase gatul si imi
era greu sa vorbesc, atunci cand eram sufocata de emotie. I-am atins mana
user, am tusit ca sa-mi dreg glasul si am spus:
- Mana ta e bine?
M-a privit cu surprindere si ridurile de pe feta lui s-au estompat putin.
- Mana mea e foarte bine, m-a asigurat el. Vezi?
A intins mana dreapta si mi-a aratat cicauicea in forma de Z, pe care o
avea in palma. Se vindecase frurnos, ramasese doar o urma roz.
- Ia sa vad, i-am spus, luandu-i mana cat mai firesc cu putinti,
intorcand-o si indoindu-i degetele, pentru a le verifica flexibilitatea. Avea
tInflate, mana lui era, intr-adevar, bine. Si-o putea misca aproape normal.
- Am fecut exercitiile pe care m-ai pus sa le fee, a spus e! incet. Le fee in
liecare zi.
L-am privit si mi-am dat seama ca ma privea cu oarecare gravitate. Rosise
si ma gandeam c i nu era atat de detasat precum imi inchipuisem. Inainte
de a da drumul mainii lui, a intors-o si mi-a acoperit cu totul degetele, astfel
incat mi-ar fi fost greu sa-mi retrag mana.
- Sotul tau, a spus el, inmarmurind, pentru ca era limpede ca, pan3 in
acel moment, nu se gandise la Jamie. Sotul tau este si el in viata?
- Aaa, da.
Am apreciat ca nu a fecut vreo strambatura, ci s-a multumit sa dea din
i ap, in timp ce expira cu zgomot, spunand:
- Ma bucur... sa aud asta.
Se uita la cidrul pe care nu-1 bause inca si continua sa ma tina de mana;
.1 spus incet, fara sa ridice ochii:
- El... stie? Cum am ... de ce... eu uu i-am spus care-i motivul pcnliil
care am depus marturie. Tu i-ai spus?
- Vorbesti despre - m-am Intrempt, cautand cea mai potrivita expri mm
re - despre sendmeutele tale nobile feta de mine? Ei bine, da, scie. Te-a linck'd.
El stie foarte bine ce inseamna sa fii Indr^gostit.... de mine, vreau sit spun.
Aproape ca era sa izbucneasca In ras si am avut ocazia de a-mi uage mAn.i
dintr-a lui. Dar nu a ras si nici nu roi-a spus ca nu mai era Indragosiii de
mine. Vai!
- Ei bine, oricum nu suntem morti, am spus, dregandu-mi glasul din non
Dar tu? Ultima data cand te-am vazut...
-A h ! a exclamat el, parand nu tocmai fericit. Plecarca ta brusca de pe
Cruizer 1-a f&cut pe guvernatorul Martin sa ramana fara secretar particulai.
Dcscoperind ca stiam carte, ca scriam destul de frumos si datoriti aranja
mentelor tale, a filcut in asa fel incat sa nu mai servesc pe brie.
Nu ma surprindea. Alungat din colonia lui, guvernatorul Martin s-a v:V/.ui
obligat sa se ocupe de afacerile sale In minuscula cabina a capitanului dc pe
nava britanica pe care se refugiase. Afacerile sale implicau scrierca dc
scrisori. N u crebuiau doar gandite si asternute pe hartie, ci si copiate in mai
multe excmplare fiecare. O copie ramanea in dosarele de corespondent!! ale
guvernatorului. Apoi era necesara cate o copie pentru fiecare persoana sail
entitate care manifesta inreres pentru continutul scrisorii. Mai erau neccsarc
copiile trimise in Anglia sau in Europa, expediate cu mai multe nave, in
speranta ca macar una dintre ele ajungea la destinatie, chiar daci toate celelalic
erau scufundate, capturate de catre pirati, sau se pierdeau.
Ma durea mana cand imi aminteam. Exigentele implicate de birocratic
inainte de aparitiei magiei numite Xerox au filcut ca eu sa nu putrezesc intr-o
celula si Tom Christie sa nu fie executat pe loc sau sa fie trimis pe uscai,
pentru a-si petrece restul zilelor intr-un bed.
- Iti sunt foarte rccunoscator, a spus el cu mulca raceali. Iti sum
recunoscator dcsi, la vremea respective, nu nucream sentimentul acesta fapl
de tine.
Christie fusese timp de cateva luni secretar defacto al guvernatorului. 1a
finele lui noiembrie, venise o nava din Anglia, cu care sosisera ?i ordinc.
Guvernatorul trebuia sa ia din nou in stapanire pe colonia, dar nu i se puneau
la dispozitie militari, armament sau sugestii in ducerea la indeplinire a acestoi
dispozitii. In schimb, ii fusese adus un secretar oficial.
In momentul acela, guvematorul a fost nevoit sa renunte la mine.
1'' vi niscm... apropiati, pentru ca dispuneam de atat de putin spatiu.
Si pentru ca tu mai erai un ucigas anonim, nu a vrut sa te vada in
Hir.ing, am spus eu, ducand pana la capat gandul sau. Da, e un om bun.
I'.ste, a spus Christie dus pe ginduri. Nu a avut o viata usoari, bietul
ill
Am dat din cap, intreband:
Ti-a povestit despre baieteii lui.
1)a, mba spus, stringind din buze, dar nu de suparare, ci pentru a-si
" ip.ini emotiile. Lui Martin si sotiei lui le murisera unul dupa altul trei
l'ilir(ci, contractand bolile contagioase ?i frigurile din colonic. Nici nu e de
inli.ire at, auzind despre enormasuferintS a guvernatorului, i se deschisesera
Vs i Idle ritni sufletesd. A dat din cap putin si s-a intors la ale sale.
I am spus cate ceva despre fata mea.
Zicand acestea, a luat cana de cidru, din care abia bause si a golit-o pe
luin.iiate dintr-o inghititura, insetat, pentru ca apoi sa continue:
1-am spus intre patru ochi ca marturia mea fusese falsa... ?i i-am spus
dr .iscmenea ca sunt convins de nevinovatia ta si, daca s-ar fi intamplat si
m.ii lii arestata pentru acea crima, marturia mea avea sa fie luata in scama.
II i muhumesc, i-ain spus, intrebandu-ma daca stia cine anume o omo-
iilM1pe Malva. Credeam ca banuia cine a comis crima, dar de la banuiala pana
11 1 m im dine era cale lunga. Nimeni nu stia unde se afla Allan acum... cu
hi cpfia mea, a lui Jamie $i a lui Ian.
( luvernatorul Martin a ascultat aceasta marturie simtind ca i se ia o piatra
li" | >e inima. S-a vazut obligat sa-1 debarce pe Christie, astfel incat sa se poara
IMine la dispozitia autoritatilor civile.
- Nu mai exists autoritati civile, nu-i asa? am spus eu.
1,1 a aprobat adaugand:
- Nu exista nici un fel de autoritate civila care sa se poata ocupa de o
.c.cmcnea afacere. Exista inchisori si serifi, dar nu exista nici tribunalc, nici
m.igistrati.
Rostind aceste cuvinte, aproape ca a zambit, desi pe fata lui continua
*,.i se citeasca asprimea.
- Am crezut ca este o pierdere de timp sa caut pe cineva caruia sa ma pot
pn tla, a continuat el.
- Dar ai spus ca ai trimis o copie a marturiei tale ziarului, i-am spus. Nil
ai fost primic... aaa... cu raceala de catre oamenii din New Bern?
- Prin gratia providentei divine, ziarul isi incetase activitatea inainte de
a primi marturia mea, si asta pentru ca tipograful era loiaiist. Cred ca donimil
Ashe si prietenii lui l-au cautat, si el a luat decizia inteleapta de a treoe intr-un
alt domeniu de activitate.
- Foarte inteleapta decizie, am spus eu sec.
John Ashe era unul dintre prietenii lui Jamie, o figura marcanta printrc
Fiji Libertatii, cel care a instigat la incendierea Fortului Johnston si a jucai
un rol determinant in izgonirea guvernatorului Martin, care s-a v5zul
nevoit sa traiasca pe mare.
- Au existat niste barfe, a spus el, privind din nou in alta parte. Dar nil
au mai fost luare in seama din cauza evenimentelor care s-au petrecut. Nimeni
nu tia foarte exact ce s-a intamplat la Frasers Ridge si, dupa o vreme, toai.l
lumea a ramas cu ideea ca eu fusesem victima unei tragedii de ordin perso
nal. Dupa o vreme, oamenii au inceput sa simta pentru m ine... compasiune,
S-a strambat putin, pentru ca el nu era genul caruia sa-i placa s5 fie
compatimit.
- Vad ca o duci bine, i-am spus, uitandu-ma la costumul lui. Cel pupil
nu dormi in sant si nu te hranesti cu capete de peste adunate de prin pori.
Nici n-am stiut ca este atat de profitabil s5 scrii pamflete.
Fata lui capacase intre timp culoarea normala, dar auzindu-ma vorbind
asa, a rosit, jenat.
- N u este! a izbucnit el. Dau meditatii si tin... tin predici in catc-o
duminica.
- Nici nu-mi pot inchipui pe cineva mai potrivit pentru asa ceva, am
replicat amuzata. Intotdeauna ai avut darul de a le spune altora ce nu este
in regula cu ei, dar in termeni biblici. Ai devenit cleric?
A rosit si mai mult, dar si-a stapanit furia si a reusit sa-mi raspunda pe
un ton civilizat:
- Cand am venit aici, eram foarte sarac. Am mancat, asa cum ai spus,
capete de peste $i, din cand in cand, supa $i paine impartite de congregafia
Lumina Noua. Ma duceam acolo ca sa mananc, dar ramaneam, din respeci,
?i la slujba. Cu aceasta ocazie am asistat la o slujba tinuta de catre reverendul
Peterson. Acea slujba... mi-a ramas in suflet. Am star de vorba cu el. Lucrurile
s-au inlantuit.
S-a uitat la mine $i apoi a continuac:
- Dumnezeu id indepline?te ruga, sa stii.
- Pentru ce anume te-ai rugat? 1-am intrebat intrigata.
L-am surprins, desi nu fusese decat o simpla intrebare, pusa din
i miozitate.
- E u... Eu...
S-a intrerupt si apoi m-a privit Incruntar, spunand:
- Esti femeia cel mai greu de suportat!
- N u esti prima persoana care spune asta, 1-am asigurat eu. Si nu am vrut
sil te supar. M a... intrebam si eu.
Am vazut ca ar fi vrut sa se ridice si sa piece, dar dorea In acclasi timp si
sil depuna marturie despre ce se intamplase cu el. Era un om incaparanat si
a rilmas pe loc, spunand In cele din urma pe un ton egal:
- Am intrebat... de ce. Asta-i tot.
- Si astfel ti-ai gasit de lucru, am spus.
Parea surprins, iar eu abia m-am abtinut sa nu izbucnesc in ras. Mereu
era surprins cand descoperea ca mai citise si altdneva Biblia.
M-a privit un pic altfel decat o facea de obicci.
- Si acum e?ti aici, a spus el in cele din urma pe un ton care parea a fi
ncuzator. Presupun ca sotul tau si-a format un detasament de voluntari sau
s-a alaturat unui astfel de detasament. Eu m-am saturat de razboi. Ma mir
ca nu s-a siturat si sotul tau.
- Nu este neaparat vorba despre nevoia de a simti atmosfera rfeboiului,
am replicat tiios. El crede ca s-a nascut pentru asta.
In ochii lui Tom Christie s-a vazut un licar. Era surpriza? Isi dadea seama
c;I intr-adevar asa srateau lucrurile?
- A$a este, a spus el meet. Cu siguranta c i ...
N u si-a dus gandul la bun sfarsit, ci a intrebat:
- Ce faced aici? Vreau sa spun, aici, in Wilmington?
- Cautam un vas, i-am raspuns. Plecam in Scotia.
Intotdeauna am reusit sa-1 uimesc, dar de data asta, a amudt. A ridicat
cana, a dus-o la gur& si a stropit fara sa vrea masa cu cidru.
Dupa aceea, s-a inecat si a inceput sa tuseasca, atragand atenda celorlalti
cliend. Eu am incercat sa-mi pastrez calmul.
- Aaa... Plecam la Edinburgh ca sa aducera tiparnica sotului meu, i am
spus. Vrei sa caut pe cineva, sa transmit ceva din partea ra? Cred c3 mi.ii
spus ca ai un frate acolo.
Reusise sa se linisteascasi ma privea cu niste ochi care: pareau ca ard. M-am
ingrozit de ce-am spus si amintindu-mi exact ce se mtamplase, imi venea s;1-mi
muse limba.
Fratele lui avusese o aventura cu sotia lui Tom, in timp ce el era incarce
rat in Highlands in timpul Rascoalei. Dupa aceea, soda lui ii otravise fratele
si Risese executata sub acuzatia ca ar fi fost vrajitoare.
- tmi pare rau, am spus incet. Te rog sa ma ierti. N u am ...
Mi-a luat mSna in mainile lui cu atata putere, incat am tras aer in piepi
cu mult zgomot, drept pentru care cativa clienti au intors capetele, uitandu-se
la noi. N u ie-a acordat atenrie, ci s-a aplecat spre mine, spunand cat se poale
de clar si de raspicat:
- Asculta-ma. Am iubit trei femei. Una dintre ele a fost o vrajitoare $i-o
tarfil, a doua a fost doar o tarfa. Se poate ca tu sa fii o vrajitoare la randul
tiu, dar asta nu conteaza. Dragostea pentru tine m-a salvat si am crezut e.t
mi-am regasit linistea, indata ce am crezut ca ai murit.
S-a uitat la mine si a clatinat din cap, gura disparandu-i o clipa in barlxi
deasa:
- Si iata-te.
- Aaa... da, am replicat, simtind inca o data nevoia de a ma scuza pentru
faptul c3 nu eram moarta.
A tras adanc aer in piept si apoi a oftat, zicand:
- Nu voi avea liniste cata vreme tu esti in viata, femeie.
Dupa ce a rostit aceste cuvinte s-a ridicat, mi-a sarutat mana si s-a depanai.
- T in e minte, a spus el, oprindu-se la usa si privind peste umar. Tine
mince, n-am spus ca regret ca a?a stau lucrurile.
Am luat paharul de whisky si 1-am baut.
lira tarziu cand m-am trezit. In camera era intuneric, desi prin capatul de
mis al draperiei se vedca un peric de cer. Focul nu ftisese aprins inca si in camera
era racoare, dar mie imi era cald si bine sub paturi, lipita de trupul lui Jamie.
Se intorsese pe-o parte, iar eu m-am lipit de el, ca un burete gata sa absoarba.
Mi-am pus o mana pe trupul lui simtind cum inspira si expira meet.
I 'nsesem doar noi doi. La inceput ma temusem ca amintirea lui Tom
( hristie si a ciudatei sale pasiuni va fi o piedica intre noi, dar Jamie, care in
mod evident se gandise la acelasi lucru, hotarase sa stearga din mintea men
impresia lasata de sarutul lui Tom si abordase cotul invers, incepand prin a-mi
saruta degetele de la picioare.
Data fiind dimensiunea incaperii $i deoarece patul era pus intr-unul dint re
colturile ei, a fost nevoit sa se aseze peste mine. D at fiind ca degetele dc lit
picioare imi erau sanitate si vedeam spatele unui scotian dezbracar, nu mil
mai puteam gandi la nimic.
Pentru ca eram la caldura si ma simteam in siguranta, m-am gandit la
intalnirea pe care o avusesem. Mil sitnpisem amenintata. Jamie isi daduse seama
de acest lucru. Vrei sa-ti spun de ce mi-ai dat o palma?... Te-am atins impotrivn
vointei tale.
Avea dreptate. Aceasta era una dintre tarele cu care ramisesem de cand
fusesem rapita. Devencam nervoasa cand vedeam multimi de birbati. Dacil
eram atinsa pe neasteptate, ripostam si ma retrageam, cuprinsa de panic;!,
De ce nu-mi dadusem seama de asta?
Nu voisem. Nici acum nu voiam. La ce mi-ar servi sa m i gandesc la asta?
Trebuia sa las timpul sa vindece aceste tare, daca avea sa le vindece.
Dar chiar si dupa vindecare raman cicatrici. Dovada in acest sens era chiar
inaintea ochilor mei, de fapt eram lipitd de cel ce reprezenta aceasta dovadil.
Cicatricile de pe spatele lui Jamie se vedeau mai putin pronuntat $i pareau
a fi o panza de paianjen cu cate o umflatura din loc in loc, pe care o simteam
atunci cand faceam dragoste. Era ca si cand sub pielea lui s-ar fi aflat o retea
de sarma ghimpata. Mi-am amintit ca Tom Christie 1-a ironizat odatit,
pornind de la acele cicatrici si am strans din dinti.
Am pus mana pe spatele lui si am simtit o asemenea umflatura. A tresirii
in somn si m-am oprit, intinzand palma.
Ma intrebam ce avea si urmeze pentru el, pentru mine. Mi-a rasunat in
minte glasul sarcastic al lui Tom Christie: Eu m-am sdtural de rdzboi. Mil
mir cd nu s-a sdturat si sotul tau.
- Tie iti convine sa spui asta, am spus incet. Lasule.
Christie fusese incarcerat ca iacobin, ceea ce si era, dar nu ca militar. El
fusesc responsabil cu aprovizionarea in armata lui Charles Stuart. Isi riscase
averea si pozitia social! si le pierduse pe ambele, dar nu isi pusese in joc viata
si sanitatea.
C u toate astea, Jamie il respecta, lucru care insemna ceva, pentru ca el
nu se grabea niciodata sa judece pe cineva. In afara de asta stiam, avandu-l
i ;i cxemplu pe Roger, ca nu era chiar atat de usor sa ajungi cleric, precum
sc credea in general. Nici Roger nu era un las, dar ma intrebam cum avea
s;l isi gaseased o cale In viitor.
M-am tutors pe o parte. N u aveam lini$te. Se pregatise cina. Simteam
mirosul de apa sarata de la stridii, care se inalta din bucataria de sub camera
noastra. Pe langa acest miros, se mai adaugau si cel al lemnului ars ?i al
i artofilor prajiti.
Jamie s-a foie un pic si s-a intors pe spate, dar nu s-a trezit. Mai avea timp
sa doarma. Visa. Am vazut cum i se miscau ochii sub pleoapele tnchise $i cum
sirangea din buze. Corpul i s-a incordat dintr-odata, langa mine, iar eu m-am
terras putin, uimita. A marait tncet $i s-a arcuit, de parca ar fi facut efort.
Scotea sunete inabusite si nu mi-am putut da seama daca striga sau urla in
visul lui. Nici nu am mai a$teptat ca sa aflu.
- Jamie... trezeste-te! i-am spus cu hotarare, fara sa-1 ating. Nu mai fiiceam
greseala asta, cand visa scene violente. Era cat pe ce sa-mi sparga nasul o data
sau de doua ori. Trezeste-te!
A tras adanc aer in piept, apoi a mceput sa respire normal si a deschis niste
oebi tulburi. Era limpede ca nu stia unde se afla si i-am vorbit cu blandete,
repetandu-i numele si asigurindu-1 ca era bine. A clipit des, a mghitit cu greu
si apoi a intors capul si m-a vazut.
- Claire, i-am spus eu, dandu-mi seama ca facea un efort spre a-si aminti
numele meu.
- Bine, a spus ragusit, pentru ca dupa aceea si inchida ochii, sa scuture
din cap si sa-i deschida din nou, intreband:
- E?ti bine, Sassenach?
- Da. Dar tu?
A dat din cap, inchr/and din nou ochii pret de o clipa.
- Da, sunt bine. Am visat casa arzand. Am visat ca m i lupt, a spus el,
adulmecand. Arde ceva?
- Cred ca arde mancarea pregatiti pentru cina, am spus.
Mirosurile placute se transformasera intr-un miros acru de film si
mancare arsa.
- Cred ca a dat in foe oala cu tocana, i-am explicat.
- Poate ca mancam altundeva in seara asta.
- Phaedre a spus ca doamna Symonds a pregatit sunca si sos de mustar
cu stafide la pranz. Poate a mai ramas. Te simti bine? 1-am intrebat din nou.
In camera era rece, dar fruntea si pieptul Ji erau scaldate in sudouie,
- Oh, da! a spus el, ridicandu-se in sezut si frecandu-$i cu putcrc pit l> t
capului, in vreme ce isi trecea mainile prin par. Am avuc un vis, dar iui mini
dintre acelea care sa ma sperie atat de tare incat sa mor de fricfl.
A dat deoparte parul care ii acoperea chipul si mi-a zambit, zicaiul:
- Ai o fata ca de ceara. Si tu ai avut o noapte agitata?
- Nu, i-am raspuns, dandu-ma jos din pat si punandu-mi cilm.iiii
inainte de a lua peria de par. Am fost agitata inainte sa ajungem in pal sail
nu-ti mai amintesti?
A ras, si-a trecut mainile peste fata si s-a sculat din pat, pentru a lolnsi
oala de noapte.
- Si celelalte vise? 1-am intrebat eu deodata.
- Ce vrei sa zici? a intrebat el, privindu-ma mirat.
- Ai spus: Am avut un vis, dar nu unul dintre acelea care sa m3 sperir
atat de tare, meat sa mor de frica. Dar visele care te fac sa mori de frit .if
Trasaturile fetei lui au tremurat intocmai ca suprafata unui lac in can
arunci o piatra.
Din reflex 1-am apucat de incheietura mainii.
- Nu te feri, i-am spus cu blandete prinzandu-i fata in palme, astlcl
incat sa se uite in ochii mei, impiedicandu-1 sa se ascunda in dosul unci mflsi I,
Ai incredere in mine.
A privit in alt& parte, dar asta doar pentru a se aduna, nu pentru a sr
ascunde.
Cand s-a uitat din nou la mine, i se citea totul in privire. Deruta, rusine.i.
umilinta si tot ceea ce msemna trecutul lasat demult in urma, se aflau acolo.
- Uneori,.. visez... tot felul de lucruri, a spus el rar, lucruri care mi s-au
facut impotriva vointei mele.
Respira pe nas, respira cu zgomot, exasperat, spunand:
- Si ma trezesc mfierbantat si imi vine sa ma due si sa oinor pe cineva si
sa incep cu mine insumi.
A spus aceste ultime cuvinte strambandu-se, pentru ca apoi sa continue,
aruncandu- mi o privire fugara:
- Nu se intampla des si niciodata n-am sa-mi descarc furia pe tine. Cred
ca ar trebui sa stii asta.
L-am strans mai tare de Incheietura mainii. A? fi vrut sa-i spun: At pitted
s-ofaci. N u m-as supdra. Acesta era adevarul si, odinioara, i 1-as fi spus filia
nil i <>ezirare. Dar acum stiam mult mai multe, si daca as fi fost eu in locul
Ini, daca 1-as fi visat pe Harley Boble sau pe barbatul acela greoi, cu trupul
moalc, si daca m-as fi trezit infierbantata, dar multumesc lui Dumnezeu, asta
in i m i s - a int&mplat niciodata, ultimul lucru pe care 1-as fi facut ar fi fost sa
mil descarc pe Jamie sau sa ma folosesc de trupul lui pentru a ma elibera de
M,iica in care ma aflam.
Multumesc, i-am spus. Multumesc pentru ca mi-ai spus si iti multumesc
pi-mru cutit.
|amie a dat din cap si si-a luat pantalonii, spun and:
I mi place sunca.
20
R EG R ET...
William si-ar fi dorit sa poata vorbi cu tatal lui. Dupa cum isi spunea lui
niMi$i, nu ar fi dorit ca Lordul John sa-i influenteze in vreun fel situatia. Ar
li dorit sa primeasca un slat de la tatal lui, dar Lordul John se intorsese in
Anglia si William era singur.
Ma rog, nu era tocmai singur. Pe moment, avea comanda unui detasa-
nicnt de soldati care facea de paza la un punct vamal situat la marginea Insulei
I.ong Island. A lovit cu putere tantarul care i se pusese pe incheietura mainii
ii.de data asta, chiar a reusit sa-l omoare. Si-ar fi dorit sa-i poata face acelasi
Ius ru lui Clarewell.
I.ocotenentul Edward Markham, March iz de Clarewell. Cunoscuc lui
William si unor prieteni mai apropiati sub porecla de Ned cel lira barbie"
in pestele. William a transpirat si a avut senzatia ca il gadila biirbia lui
|nocminenta, vazand ca doi dintre oamenii lui au disparut deodata. S-a
mdreptat spre diruta pe care o verificasera, rostindu-le numele.
Soldatul Welch a aparut de dupa caruta ca un Hopa-Mitica, aruncand
o privire uimita si stergandu-se la gura.
William s-a aplecat, 1-a mirosit si a spus scurt:
Vei fi acuzat. Unde-i Launfal?
Era in carut&, incheind contra trei sticle de coniac de contrabands un i,ii|i
cu proprietarnl carutei, care dorea sa comercializeze bautura. Pocnmd
nemilos tantarii veniti dinspre mlastina si amenintand sa m&nance oamntii
cu totul, William 1-a arestat pe proprietarul carutei, i-a chemat peceilal(i lirl
oameni pe care-i mai avea alaturi si le-a cerut sa-i duca pc contrabandiuu
Welch si Launfal la sergent. Apoi a luac o muscheta si s-a asezat el insusi in
mijlocul drumului, singur si cat se poate de hotarat, provocand prin
atitudinea lui pe oricine care ar fi indraznit sa treaca pe-acolo.
In mod ironic, toata dimineata se citculase pe acel drum, dar acum mi
mai trccea nimeni, fapt care-i dadea lui William timp sa se calnu/r.
gandindu-se la Clarewell.
Provenind dintr-o familie deosebit de influenta, care avea legaturi sirAnsr
cu Lordul North, Ned cel fara barbie" sosise in New York cu o sapt5m!\n.l
inaintea lui William si ajunsese, ca si el, in marele stat-major al lui Howe,
Se tot invartea pe langa generalul Howe care, lucru laudabil, se tot uita lutip,
la Peste de parca s-ar fi intrebat: Cine dracu mai e si asta? si la capitanul
Pickering, ordonanta generalului, un ingamfat sensibil la linguselile lui Ned.
Drept rezultat, Charles a primit misiuni mai usoare, cum ar fi aceea de
a-1 insoti pe general in expeditii scurte, de a-i sta alaturi la intalnirile pe can-
le avea cu capeteniile indiene si alte lucruri de acest gen, in vreme ce William
?i aid ofiteri tineri trebuiau sa stea toata ziua cu nasul in hartii si sa bats din
calcaie. li era grcu lui William, care se obisnuise cu libertatea pe care o implii ,i
activitatea de culegere a informatiilor.
Ar fi fost in stare sa suporte constrangerile traiului la comun si s3 f;u n
munca de birou. T atil sau il pregatise sa faca fata conditiilor mai pufin
favorabile, sa ramana calm chiar cand se plictisea, ti aratase cum sit sr
comporte cu prostanacii si il initiase in arra politetii ireprosabile, care pme;i
fi folosita drept arma. Cineva care nu dispunea de taria de caracter a lui
William cedase tntr-o zi, nu mai putuse rezista si, studiind profilul lui Ned,
facuse o caricatura in care era reprezentat capitanul Pickering, cu pantalonii
lasati in jos, pana la glezne, explicandu-le ceva tinerilor ofiteri, fara a tine
seama de Peste, al carui cap iesea chiar din fundul lui.
N u William facuse acea caricatura, desi si-ar fi dorit sa fi fost autorul ei,
dar Ned il vazuse razand si privind-o. Dintr-o pornire specific masculiml,
lin m care se intampla rar, Ned ii daduse lui William un pumn In nas. Aceasta
,H11 ,i(ic a degenerat, tinerii ofiteri distrugand cateva piese de mobilier, tocul
n iminandu-se cli William in pozitie de drepti, cu sangele picurandu-i pe
i .11 nas;!, in timp ce capitanul Pickering ii arunca priviri pline de asprime si
. ,1111 amra astepta asezata pe masa.
Vanator nenorocit de vanturi! a spus el incet, dar uitandu-se cu atata
iiluiaic la o laptareasa care se apropia, incat biata femeie s-a oprit locului si
i i.imas nemiscata cateva clipe, indraznind abia dupa aceea sa treaca pe langA
I, privindu-1 cu ochi mari, speriata, ca si cand ar fi urmat sa explodeze.
A ranjit la ea si laptareasa a scos un tipat scurt, inaintand cu atata
i, | nv.iciune, incat a varsat un pic din laptele pe care il ducea in galetile asezate
|ii - cobilita de pe umar.
Asta l-a facut sa regrete. Ar fi vrut sa o ajunga din urma si sa-si ceara scuze,
,l.n nu putea. Doi barbati veneau pe drum, manand o curma de porci.
William s-a uitat bine la acea adunatura care guita de zor, la porcii cu urechile
nlu-ntuite si plini de noroi si s-a refugiat in mica ghereta care servea drept
Inma de comanda. Barbatii care manau porcii i-au facut cu mana si i-au
-,ti ij;:it ceva care putea fi foarte bine un salut sau niste insulte. William nici
in.ii ar nu era sigur ca vorbisera in engleza si nici nu isi dorea sa afle.
I'orcii au trecut, lasandu-1 in mijlocul unei intinderi de noroi scurmate
de cnpite si pline de excremente. A izgonit norul de tantari din jurul capului
s.iii si s-a gandit ca pur si siniplu ii era de ajuns. Era in Long Island de doua
jjiiiunani, adica de paisprezece zile si jumatace, si asta era prea mult pentru
I I otusi nu atat de mult incat sa-si fi cerut scuze lata de Ned cel fara barbie"
cm lata de capitan.
- Lingau, a mormait William.
Avea o alternativa si cu cat statea mai mult aici, intre tantari, cu atat i se
ji.iica mai tentanta.
I )rumul de la punctul de control vamal pana la cartierul general era prea
Inn), pentru a fi strabatut de doua ori pe zi. In consecinta, el avea sa fie gazduit
icmporar de un anume Culper si de cele doua surori ale sale. Culper nu era
Ihcli incantat de situatie. I se batca ocliiul stang cand il vedea pe William, dar
i cle doua doamne mai in varsta erau incantate de el. Drept multumire pentru
,n ii udinea lor le aducea, cand putea, cate o bucaca de sunca sau cate un cupon
t Ic batist, pe care le confisca. In seara dinainte adusese o bucata de sunca buna
m itomni?oara Abigail Culper il informase in soapta ca avea un vizitator.
- I-afara. Fumeaza-n curte, ii spusese ea, inciinand capul acopcrii <l>
boneta in directia curtii. Ma tem ca sora mea nu i-a permis sa fumeze in i .1 '. i
Se a$teptase sa fi venit un prieten de-al sau ca sa-i tina com pan ie sail 1 a
sa-i aduca vestea ca fusese iertat si ca exilul sau in Long Island se terminatr
Descoperise insa cA il cauta capitanul Richardson, care statea cu pipa in in.liiii
si privea meditativ cum cocosul familiei Culper tocmai calca o gainit.
- Plicerilc vietii bucolice, a spus capitanul privind cocosul care cazuse pm
si simplu din picioarc. Cocosul s-a ridicat imediat si a plecat tantos, in vienn
ce gaina si-a scuturat un pic penele si a continual sa ciuguleasca de parca nimii
nu s-ar fi intamplat.
- E foarte multa liniste aici, nu-i asa? a spus capitanul.
- Da, a replicat William. La dispozitia dumneavoastra, domnule.
De fitpt, nu era deloc liniste. Domnisoara Beulah Culper avea sase capu
care behaiau zi $i noapte. Il asigurase pe William ca asta era foarte him*,
deoarece caprele ii tin la distanta pe hotii care ar fi tentati sa hue din granai
Chiar in clipa aceea, una dintre capre a behait atat de tare, incill
capitanul Richardson a scapat din mana saculetul cu tutun. Celelalte i-au limn
isonul, zeflemitoare.
William s-a aplecat si a ridicat saculetul, fata a i se misca nici un musclii
pe fata, desi inima ii batea sa-i sparga pieptul. Richardson nu venise la Long
Island doar pentru a-si risipi timpul.
- lisuse, a mormait Richardson, uitandu-se la capre, pentru ca apoi s;l
Intinda mana in directia drumului si sa continue:
- Faci doi pasi cu mine, domnule locotenent?
William s-a aratat incantat sa-1 insoteasca pe capitan.
- Am auzit cate ceva in legatura cu situatia dumitale, a spus Richardson,
zambind. Daca doresti, pot vorbi cu domnul capitan Pickering.
- Sunteti deosebit de amabil, domnule. Dar ma tem ca nu-mi pot ccvc
scuze pentru un lucru pe care nu 1 -am facut eu.
Richardson si-a scuturat pipa si a golit-o, spunand:
- Pickering are o fire mai apriga, dar nu este ranchiunos. Am sa ma ocup
de problema dumitale.
- Multumesc, domnule, a spus William, gandind: Si ce vrei in schinibt
- Capitanul Randall-Isaacs va pleca peste 0 luna in Canada, a spus
Richardson intr-o doara. Acolo va avea de rezolvat anumite probleme de ordin
militar. Cat se va afla acolo este posibil sa se intalneasca... cu o anumiia
|n i mi,mn care ar putea oferi armatei informatii pretioase. Persoana respec-
ilv.1 voihc\ste foarte prost engleza si, din pacatc, capitanul Randall nu sta
l l mi".ic limba franceza. Ar fi... util sa-1 insoteasca o persoana care vorbe?te
S-a dovedit ca William era cu sase inci mai inalt decat cel mai inalt dintre
0. 1menii care il insoteau pe Rogers. Tocmai din cauza asta a fost lmbracat
uitr-o camasa larga, facuta dintr-o panza aspra. Aceasta nu era bagata in
p.iiualoni tocmai pentru a ascunde di nasturelc de la betelic era descheiat.
William trebuia sa fie atent si sa nu faca miscSri bruste, pentru ca nu purta
Iiii iele. In afara de asta, tanarul ofiter a gasit ca era mai bine si faca la fel ca
K<igers si sa ramana descult. Prefera sa faca asta decat sa suporte rusinea de
,i i se vedea genunchiul paros, care ar fi ramas gol si expus, intre pantaloni
,i ciorapul lung.
Salupa s-a indreptat catre Flushing, unde Rogers, William si patru dintre
immenii maiorului au debarcat. Rogers avea aici un birou neoficial de recru-
1. ne, intr-o odaie din pravalia unui negustor, pe strada principala a satului.
K<igers a intrat o clipa in pravalie si, cand a venit, parea multumit. Aflase ca
I file nu fusese vazut in Flushing $i de aceca credea ca omul va putea fi gasit
1.1 un:i dintre cele doua carciumi din Elmsford, la doua sau uei mile de sat.
( famenii au pornit deci spre Elmsford, impartindu-se in grupuri mici.
William a ramas cu Rogers. William isi pusese un sal peste umeri, pentru a
,c proteja de frigul serii. N u sc barbierise, bineinteles, si gasea ca este un
insufitor tocmai potrivit pentru Rogers, care isi pusese o palarie pleostita,
unpodobita cu un peste zburator, bine uscat.
Ne dam drept pescari sau carausi? a intrebat William.
Rogers a pufnit in ras amuzat si a dat din cap, spunand:
- N u vei trece nici drept pescar, nici drept caraus, daca ce aude cincv.i
vorbind. Este bine sa-ti tii gura si s-o deschizi numai cand vrei sa bagi u'Vii
in ea. Eu si baietii ne vom ocupa de toate. Dumneata trebuie doar sil dai din
cap, daca 11 vezi pe Hale.
Vantul batea dinspre larg si le aduce mirosul de mlastina, peste can
coborase frigul, amestecat cu acela de fum, care tocmai iesise pe cos. Nu m
vedea nici o locuinta deocamdata si totul era pusriu in jurul lor. SinUca pc
talpi nisipul rece al drumului, dar intunericul nu-1 deranja deloc. Hu
curios ce avea sa se intample.
Rogers era cacut, inaintand cu briza rece in feta. Dupa o vreme, ins.1, .i
tinuc sa spuna:
- L-am adus pe capitanul Richardson de la New York si ham dus inapoi
William s-a gandit initial sa spuna: CdpitanulRichardson?, ca si caiul nu
ar fi stiut despre cine era vorba, dar si-a dat seama ca nu era cazul sil la< .i
as a ceva.
- Asa? a Intrebat William, pentru ca apoi sa taca brusc.
Rogers a inceput sa rada, replicand:
- Esti porumbel calltor dumneata, nu-i asa? Poare ca a fecut bine c;l tc .i
ales pe dumneata.
- V-a spus c5 m-a ales... pentru ceva?
- Baiete, niciodata sa nu dai o informatie gratuit... uneori merits sil ungi
balamalele ca sS se deschida cate-o usa. Nu, Richardson este un om discrei...
nu a spus nici mScar un cuvant in legatura cu tine, dar eu stiu cine e el si cu
ce anume se ocupa. Stiu si unde ham dus. Nu se ducea sa feca o vizit.1 dc
curtoazie. Iti garantez eu lucrul acesta.
William a scos un sunet care trada feptul ca era interesat. Era limpnlc
ca Rogers voia sa spuna ceva. Sa spuna.
- Giti ani ai, baiete?
- Nouasprezece, a replicat William intepat. De ce?
Rogers a ridicat din umeri. Silueta lui abia se mai distingea in intunericul
care incepea sa se lase.
- Esti destul de mare ca sa iti pui viata-n joc pentru ca asa ai hotilrai m,
a spus Rogers. Cu toate astea, ar ft de dorit sa te gandesti bine inainte dc :i
accepta ceea ce iti propune Richardson.
- Asta presupunand ca mi-a propus ceva, a replicat William. De ce imi
IMined asta?
Rogers 1-a apucat de ceafa, impingandud si spunand:
- Asta vei vedea tu insuti, baiete, Hai,
21
PISICA PASTORULUI
Lallybroch
octombrie 1980
Se trezise devreme, chiar inaintea copiilor, desi stia ca acest lucru era o
prostie. Indiferent in ce scop plecase Roger la Oxford, va avea nevoie de patm
sau cinci ore pentru a ajunge acolo, si ii trebuia aceeasi perioada de timp
pentru a se intoarce. Chiar daca ar fi plecat in zori - si s-ar fi pucut sa mi
ajunga acolo la timp, pentru a face ceea ce Isi propusese sa faca - nu avea cum
sa ajunga acasa mai devreme de orele pranzului. Ea nu dormise bine. Avusese
un vis din acela monoton si chinuitor, de care nu putea sa scape. In vis auzise
sunetul si imaginea caracteristice fluxului. Venea val dupa val, dup5... de
aceea se trezise indata ce se entpase de ziua, ametita si simtindu-se rau.
I-a trecut prin cap ca s-ar fi putut sa fie gravida, dar s-a ridicat rapid in
capul oaselor si tot ce se afla in jurul ei si-a ocupat locul firesc. Nu simtea
ca si-ar fi dorit sa sparga, de pilda, oglinda cu piciorul, ca atunci cand fusesc
gravida. A scos un picior din as tern ut si a constatat ca lumea, dar si
Momacul ei, erau la locul lor. Asta era bine.
Cu toate acestea, a continuat sa aiba o senzatie neplacuta, data fie de
ms mar, fie de absenta lui Roger, fie de ideea ca ar putea fi insarcinata. Si-a
Incut distratd treburile prin gospodarie.
Sorta ciorapii pe la orele pranzului, cand si-a dat seama ca era liniste.
Atunci cand era liniste, simtea ca i se face parul maciuca.
- Jem! Mandy! a strigat ea.
Liniste totala. A iesit din spalatorie, asteptandu-se la tropaielile, bubuiturile
,i scrasnetele care se auzeau de obicei de la etaj, dar nu s-a auzit nici un sunct
de picioare care tropaie, nici un sunet care sa trideze faptul ca fusese rasturnat
i eva si nici glasurile copiilor, care se jucau de-a razboiul.
- Jem! a strigat ea. Unde e$ti?
Nici un raspuns. Ultima data cand se aflase intr-o situatie similara, adica
in urma cu doua zile, descoperise ceasul de$teptator in cada, demontat
uproape in totalitate si ii gasise pe copii in capitul gradinii, privind-o cu niste
odd plini de inocenta.
- Eu n-am facut asta! declarase Jem, cand a fost dus in casa si i s-a arStat
i easul stricat. Iar Mandy e prea mica, a continuat btiatul.
- Plea mica! a fost de acord Mandy, scuturand din cap cu atata putere,
incut carl ion tii ei negri i-au acoperit fata.
- Ei bine, nu cred ca taticul a facut asta, a spus Bree, ridicand o spran-
i cana a mirare. Sunt sigura ca n-a facut-o nici Annie Mac, asa ca nc raman
loarte putini suspecti, nu-i asa?
- Susspecti! Susspecti! a exclamat Mandy, incantata de cuvantul nou.
Jem a scuturat din cap resemnat si a dat din maini, de parca acestea nu
.1 r li fost prinse bine de corp.
- Cred ca umbla spiridusi prin casa, mama.
- Spisridusi!Spisridusi!a ciripit Mandy punandu-si fustita in cap si tragand
ile chilotei. Trebuie sa ma due sa fac pisu, mamico!
Datoriti situatiei de urgenta, Jem a disparut si a reapamt abia la cina, cand
i liestiunea cu ceasul desteptator trecuse in plan secund, facand loc eveni-
mentelor de peste zi. Faptul in sine a revenit abia in momentul in care au
im i s la culcare, cand Roger a remarcat lipsa desteptStorului.
- De obicei Jem nu minte, a spus Roger ingandurat, cu ochii la ramasitele
i [-.isului, care se aflau acum intr-un bol de lut.
Bree, care se pieptana inainte de culcare, i-a aruncat o privire pi inil dr
as prime, intrebandu-1:
- Si tu crezi in troli?
- Spiridusi, a spus el absent, trecandu-?i degetul prinrre rotitele censiiliil.
- Cum? vrei sa spui ca pe-aici sunt numiti spiridusi? Credeam cil Jem nil
foloseste cuvantul potrivit.
- Nu, termenul este folosit mai ales in Cornwall. In alte parti se foloWMi
mai mult termenul de trol.
- Si care este termenul folosit in Scotia?
- N u exista un termen anurne, desi creatie populara avem si aici, a rcplit .11
Roger, jucandu-se cu piesele ceasului. Scotienii suntinclinati mai mult cliu
aspectele mai infricosatoare ale supranaturalului... exista caii-dc-tip.i,
ban-sidhe, muma-padurii cea albastra, Nuckelavee, nu-i asa? Spiridusi s.m
trolii sunt mult prea frivoli pentru Scotia. Noi avem piticii care traiesc stilt
piimant, asa-numitii omuleti maronii, a mai spus Roger, luandu-i peria din
mana. Dar piticii aceia sunt de ajutor omului prin casa, nu se tin de ran tap,
ca trolii. Poti sa montezi ceasul la loc?
- Bineinteles, daca nu cumva ratacesc trolii vreo piesa. Ce Dumnezeu estr
Nuckelavee?
- Un personaj din Orkneys. N u vrei sa-ti povestesc despre asta 111311111 '
de culcare, a asigurat-o el.
Apoi s-a aplecat si i-a suflat incetisor in ceafa, chiar mai jos de lob it I
urechii.
Atingerea usoara i-a declansat amintirea a ceea ce se intamplase dupa accea
si a inceput si se gandeasca la ceea ce ar putea pune copiii la cale. Senza[ia
aceasta a fost inlocuita cu una de teama, care devenea din cc in ce mai intensli.
Nu exista nici un semn al prezentei lui Jem sau Mandy pe undeva prin
casa. Annie MacDonald nu venea duminica si bucataria... La prima vedere,
nimeni nu atinsese nimic pe acolo, dar ea cunostea metodele lui Jem.
In mod sigur lipsea un pachet de biscuiti cu ciocolata si sucul de lam ait-
cu pulpa. Toate celelalte lucruri din dulap erau la locul lor... iar dulapul se
afla la doi metri inaltime. Jem avea mare talent de spargator. Cel putin avea
asigurata o cariera, daca va fi exmatriculat zilele-astea definitiv din scoalil,
pentru ca le-a spus colegilor ceva pitoresc, invatat in secolul al XVIII-lea,
Faptul ca lipsea ceva de mancare i-a sporit ingrijorarea. Daca organizasenl
un picnic, erau undeva pe-afar5, la 0 jumatate de mila fata de casa - Mandy
im iniTgca niciodata mai mult de atat - adica se poate sa nu se fi indepartac
| n i m mult si sa se f i hotarat sa se opreasca pentru a manca biscuitii.
( '.reatura isi avea sdlasul in mare, dar venea pe uscat pentru. a se hrani cu
f.t awni. Fiinta nuniita Nuckelavee merge cdlarepe-un cal cand se afld pe uscat
n Huron nu sepoate face deosebire intre ea si cal. Capul ei este de zece ori mat
marc deceit acela al unui om, cu gura precum rdtulporcului si cu o burtd mare.
i mil lira nu are piele, iar musekii, vasele de sclnge si organele sunt acoperite cu
a nidilet rosie. Are drept arrne respiratia ei inveninata si o putere nemaivdzutd.
by, lotusi, un punct slab. N u poate suferi apa duke. Calulpe care cdlarea
i mu urn era descris ca avdnd un ochi rosu, gura lafel de mare precum a unei
1iilnie si niste aripi asemdn&toare inotatoarelor de peste la picioarele dinainte.
lith! a exclamat Brianna lasand deoparte una dintre cardie de folclor
,i hi ian ale lui Roger si s-a uitat la Jem, Intrebandu-1:
Tu ai vazut o astfel de creatura sus, langa turn?
Baiatul, care se tot bataia de pe un picior pe altul, a raspuns;
Ei bine, mi-a spus c5 era o astfel de fiinta si mi-a mai zis ca, daca nu
Iilcc, isi va lua infatisarea lui adevarata. Si n-am vrut sa vad asa ceva, si-atunci
tin plecat.
- Nici eu nu as fi vrut, 1-a asigurat Brianna.
Inima a inceput sa-i bata mai rar. Bun. El mtainise un om, care nu era
m i monstru. Nu ca ar fi crezut in monstri... dar faptul ca umbla cineva prin
jiH ajma turnului era ingrijorator.
- Cum arata barbarul ala?
- Pai... era mare, a spus Jem cu indoiala.
Avand in vedere ca baiatul nici macar nu implinise noua ani, tod bar-
li.ipi i se pareau mari.
- La fel de mare ca rata?
Poate,
In urma discutiei care a urmat, au mai rezultat cateva detalii. Jem hi m *
este acela un Nuckelavee. Citise cele mai senzationale lucrari din i nli i u i ii|
Roger si fusese atat de ingrozit de faptul ca intalnise pe cineva care .11 li | itt
schimbe culoarea pielii si sa-1 manance, meat descrierca lildiu 1 1> it
cuprindea elemente vagi. Era vorba despre un barbat inalt, cu baiba m mm<
cli un par carenu era foarte inchis la culoare si cu haine cum poai ia Jnmuii!
Durase cateva luni pana plecasera din Ridge. Intr-o noaptc, d\nd mi
pntuse sa doarma, se plimbase incolo si-ncoace prin padure si o gil.sini (
Claire stand in genuncKi intr-o poienita plina de flori albe, care p:ln\ni -b
o perdea de ceata.
Se asezasesi o privise cum culegeafrunzepe care le puneain cojul ci. Mu
atingea florile.
- Trebuie sa le strangi noaptea, i-a spus ea putin mai taiziu. DacJ se |nwii
trebuie sa le aduni la lumina lunii.
- N u ma asteptam... ainceput el, dar s-aintrerupt.
Ea a izbucnit in ras, un ras galgait care arita cat era de amuzatil.
- N u te asteptai sa pun pret pe superstitii? a intrebat ea. Asteapcil, tint n
Roger. Cand vei fi trait la fel de mult cat am trait eu, s-ar putea sS incept t
tii seama de superstitii. In ceea ce o priveste pe aceasta...
Mana ei s-a miscat, ca o pata palida in Intuneric, si a rupt o tnlpinfl i n
o miscare gratioasa. O aroma intepatoare a umplut aerul, puternic.1 $i pt i
sistenta, care se distingea in ciuda mirosului florilor.
- Insectele vin si isi depun ouale pe frunzele unor plante, vezi? llanlil
secreta anumite substante cu miros puternic, pentru a tine la distant;! gliulii
cii. Se intampla ca aceste plante care produc substante insecticide s;l iiikt
si proprietati medicale, principalul daunator al acestui tip de plant;! liiiul
larvele moliei.
- Am inteles, a spus el.
Tulpina a fost retrasa de sub nasul Ini, planta a intrat in tolbSL si nu'nu 11
s-a indreptat catte alta planta.
- Exista si plante polenizate de molii, dar acelea desigur ca...
- Infloresc noaptea.
- Majoritatea plantelor sunt afectate de insecte, cate sunt active In
timpul zilei si aumci incep sa secrete substante cate sa le apere, indata ce riis.il i
soarele. Concentratia creste pe durata zilei, dar daca soarele este prea putcrnii,
unele dintre uleiurile produse incep s3 se evapore de pe frunze i plant,i
inceteaza sa le mai produca. Plantele cele mai parfumate le poti culege la
In/m/.. De aceea samanii si cei care se pricep la plante de leac le spun ucenicilor
'..I culcaga o anume planra la lumina lunii si o aka la ceasul amiezii. Aceste
'.l.iinri devin superstitii, nu-i asa?
Cilasul ei era inca neutru, dar in el plutea o unda de amuzament.
Roger s-a lasat pe vine, ca sa o poata observa mai bine. Acum ca ocliii lui
'ir obisnuisera cu lumina din jurul sau, ii putea distinge silueta, dar nu si
n.lwlturile fetei.
A mai cules o vreme si apoi s-a intins. El a auzit cum ii trosnea coloana.
- L-am vazut o data, stii? a spus ea si glasul i se auzea inabusit, pentru
i .1 ii intorsese spatele si umbla pe sub crengile unui rododendron.
- L-ai vazut? Pe cine anume?
- Pe rege, a raspuns ea, in vreme ce s-a auzit un trosnet, semn ca gasise
i rva. A venit la Pembroke Hospital sa-i vada pe militarii de-acolo. A venit
si .1 vorbit cu noi... cu doctorii si cu asistentele. Era un om tacut, foarte demn,
il.ir foarte cald. N u as putea sa-mi amintesc ce a spus, dar pentru noi a fost
un imbold. Chiar ?i faptul ca a fost acolo era ceva deosebit.
- Mhm!
Care izbucnirea razboiului o facea sa-si aduca aminte de asemenea lucruri?
- Un jurnalist a intrcbat-o pe reginS daca isi va lua copiii si va parasi tara...
Multi faceau asta, sa ?tii.
- Stiu, a spus Roger si a vazut cu ochii mintii un baiat si o lata, amandoi
i
ii fete ovale $i amandoi tacuti, stand unul langa altul langa o vatra care i se
p.nca cunoscuta.
- Doi dincre ei au fost la noi, la Inverness. Ce ciudat, abia acum mi-am
.ulus aminte de ei.
Nu era atenta la ceea ce facea,
- Regina a spus - nu-mi aduc aminte exact cuvintele ei, dar intelesul lor
1 ,im retinut Ei bine, copiii nu pot pleca de langa mine, iar eu nu pot pleca
tie l/mgd rege, iar regele, bineinteles, nu poateparasi tara. Cand a fost ucis tatal
i.lu, Roger?
S-ar fi asteptat la orice altceva, dar nu la intrebarea asta. A fost atat de
ncasteptata, incat parea de neinteles.
- Cum? a intrebat cl, desi o auzise.
A scuturat din cap pentru a scapa de gandul ca se afla intr-un plan
uipiarealist si a spus:
- In octombrie 1941. N u sunt sigur cS-mi pot aminti data exact;!... H.i
nu, Imi aduc aminte. S-a consemnat data in acte. Pe 31 octombrie 1941. 11<
ce? Ar fi vrut sa spuna De ce Dumnezeu?, dar si-a infranat impulsul dc a Irn
la blasfemie si a inrrebat cu calm:
- De ce?
- Ai spus ca a fost impuscat in Germania, nu-i asa?
- Pe Canalul Manecii, in drum catre Germania. Asa mi s-a spus.
ti putea vedea chipul in lumina lunii, dar nu-$i putea da seama care cin
expresia fetei ei.
- Cine ti-a spus asta? Iti aduci aminte?
- Reverendul, cred. S-ar putea la fel de bine sa-mi fi spus mama.
Sentimentul ca se afla intr-un plan suprarealist s-a sters, iar el devenit furu is.
- Conteaza?
- Probabil ca nu. Cand te-am intalnit pentru prima oara noi doi, Fr:inl*
si cu mine, la Inverness, reverendul a spus ca tatal tau a fost impuscat in limp
ce traversa Canalul Manecii.
- Da, ma rog... Si ce daca? si-a spus el in gand, dar ea parea sa-i ghiccast .1
gandul, pentru ca a auzit un fel de chicotit din dreptul rododendronuliti,
- Ai dreptate, nu are important^. D ar... atat tu, cat si reverendul ati spus
ca era pilot de avioane Spitfire. Asa este?
- Da, a raspuns Roger, avand impresia ca simte ceva neplacut la ceafil,
ca si cand s-ar fi aflat ceva in spatele lui. A inceput sa tuseasca, pentru a avea
astfel un motiv sa faca o miscare a capului, dar a vazut ca in spatele lui mi
era nimic decat alb-negrul padurii scaldate in razele lun ii.
- Stiu asta cu sigurantil, a replicat el, simtindu-se dintr-odata in defensivil.
Mama avea o fotografie in care aparea impreuna cu avionul lui Rag Doll1.
Asa a fost botezat avionul. Numele era pictat pe bot. Tot acolo era pictai.1
o papusa cu fustita rosie si bucle negre.
Stia asta cu siguranta. Dormise cu acea fotografie sub perna multa vrenu1
dupa ce mama lui fusese ucisa. Portretul mamei sale, care fusese realizat la
fotograf, era prea mare si exista riscul de a observa cineva ca lipsea.
- Rag Doll a repetat el, pentru ca ii venise brusc o idee.
- Ce-i? Ce este?
El filcut un gest cu mana, spun and:
- Asta este.
Incepuseri sa rasara stelele, lucind palid deasupra muntilor. Nu erau atat
ile siralucitoare precum cele din Ridge, unde muntele parea un val urias de
i .ii ilea neagri. Se intorseseri si se aflau in apropierea casei, dar au mai zabovit
in curie, stand de vorba.
- M-am mai gindit uneori cum se potriveste calatoria in timp cu
giiiulurile pe care le are Dumnezeu cu noi. Oare lucrurile pot fi schimbate?
/If trebui sa fie schimbate? Parintii tai... ei au incercat si schimbe cursul
istoriei. Au incercat al naibii de mult si nu au reusit. Ma gandeam ca asta a
lusi to t... chiar si din punct de vedere presbiterian.
1 )in glasul lui razbatea si o unda de umor.
- Aproape c i a fost linistitor ca istoria nu putea f i schimbatd. Nici nu
i ii'luiic sa poata fi schimbati. Stii, Dumnezeu este in CerulSdu, midtumit de
i iva ce se petrece pe pamant.
- ?i totusi... a replicat Bree, agitand in mana fotocopia impaturita si
i/gonind cu ajutorid ei o molie care semana cu o pata mica de ceata.
- Si totusi... iata dovada ca lucrurile pot fi schimbate, a spus Roger, fiind
itc acord cu Bree.
- Am vorbit putin cu mama despre asta, a spus Bree dupa o clipi de
I.imlire. Si ea a ras.
- Asta a facut? a Intrebat Roger sec si a primit drept raspuns un chicotit
1 1in partea lui Bree.
- N u a ras ca si cand ar fi distrat-o ceva, 1-a asigurat ea. Am Inin Imi >i
daca ea credea ca un calator in timp poate schimba lucrurile, poate nimllli. *
viicorul si ea mi-a raspuns ca da... pentru ca ea modifica viitoml dr \\<a>
data cand salva viata nnei persoane, care ar fi murit daca ea nu ar li ........... I,
Unii dintre ei au avut copii, pe care nu i-ar fi putut avea, daca nil n I;
supravieruit... si atunci a ras si a spus ca era foarte bine ca credinciosii.... . i
credeau in mistere si nu insistau sa afle cum lucreaza Dumnezeu, uyi *him
fac protestantii.
- Ei bine, nu sdu daca as spune asta... aaa... s-a referit la mini'?
- Probabil. N-am increbat.
Acum el a fost cel care a inceput si rada, desi il durea gatul.
- Dovada, a spus ea, cazand pe ganduri. Statea pe o bancii ldn|vi mm
indoind fotocopia intre degete cu un gest nervos. Eu nu sdu. Aceasta euii <<
dovada?
- Poate, dar nu conform riguroaselor tale standarde ingineresti, a replii
Roger. Dar imi aduc aminte,.. ip aduci aminte si tu. Daca ar fi vorba mini u
de mine, atunci, da. Cred ca este vorba doar de gandirea mea. Dar cn am
mare incredere in modul in care gandesti tu. Din aia vrei sa faci un aviim
din hartie?
- Nu, dar... ah! Mandy!
Cu aceasta exclamade, ea s-a ridicat in picioare si s-a indepartat dc Kojii i
chiar inainte ca el sa auda tipatul care razbatea de sus, din camera copillm
S-a ficut nevazuta, lasandu-1 pe el sa incuie u$a. De obicei nu incuiau iu>il<.
nimeni din Highlands nu le incuia, dar in seara aceea... A simtit cii iniimi M
bate nebunesce cand a aparut o umbra cenusie pe carare, inaintea lui, il,n i
inceput sa-i bata iar normal si a zambit. Micul Adso iesise la vanitoarc, ( 11
cateva luni in urma, un baietel de prin vecini trecuse pe la ei cu un cos plm
de pisoi, cantan d pentru fiecare dintre ei un camin. Bree il luase pe cel cemi'.m
cu ochii verzi, pentru ca mama e avusese o pisica si ii pusese acelasi mum
cu acela al pisicii cu pricina. El se intreba ce s-ar fi intamplat daca ar li avm
un caine. L-ar fi botezat Rollo?
Pisica pastorului, si-a spus el. Pisica pastorului vaneazd.
- Succes la vanatoare, i-a spus cu glas tare, in vreme ce coada pirn It
disparea sub tufa de hortensii, apoi s-a aplecat sa ridice harda dc pe citraic
Nu, nu era un avion din hartie. Dar ce era? (Jn coif? Nu-si diidea scam.i,
asa ca a bagat hartia in buzunarul de la camasa si a intrat in casa.
I,c-a gasit pe Bree si pe Mandy in salonul din fata, stand in feta focului
tli1 1 1 1 rand aprins. Bree o linistise pe Mandy, ii daduse lapte si fetita aproape
ni .ulormise. S-a uitat la Roger, in timp ce clipea somnoroasa si isi sugea
mi ileget.
('& te-a suparat pe tine, a leannan, a intrebat-o el cu voce blanda,
il imlu-i parul buclat din ochi.
Un cosmar, a raspuns Bree, straduindu-se sa aiba un glas cat mai linistit
i n puiinta. Si ceva rau de-afera, care a incercat sa intre pe fereastra ei.
1,1 .si Brianna statusera cliiar sub acea fereastra. El s-a uitat din reflex la
11 icasira care era mai aproape de ei si s-a vazut pe sine, parte a unei scene
fin ice. Barbatul ingrijorat era aplecat de umeri si parea gata s5 porneasca
In liigil intr-o anume directie. S-a ridicat si a tras transperantele.
Apoi s-a asezat si i-a spus lui Mandy:
I lai, vino!
Mandy a venit in bratele lui si i-a bagat in ureche degetul ud, pe care-1
nipsesc.
Bree a plecat sa le aduca cesti de cacao si s-a intors curand in clinchet de
iM.se, cu mirosul de lapte fierbinte si de ciocolata si cu privirea cuiva care stie
. ' spuna intr-o situatie grea.
' fe-ai... vreau sa spun, avand in vedere natura problemei, te-ai gandit
'.,i vorbesti cu Dumnezeu? Direct?
- Da, m-am gandit la asta, a asigurat-o el, penduland intre jena si umor.
'ii da, am vorbit cu Dumnezeu, mai ales in drum spre Oxford, unde am
i;,1 sii asta.
A scos bucata de hartie din buzunar si a intrebat-o:
Ce este? Vreau sa spun, ca forma?
- Oh! a exclamar Bree luand bucata de hartie si refacandu-i cutelc cu
in.iini pricepute; apoi a pus-o in palma, intinzandu-i-o.
Roger s-a incruntat o clipa si apoi $i-a dat seama despre ce era vorba.
{ iijiiii numeau acel obiect ghicitoare chinezeasca*. Avea patrubuzunarele
m putea fi desfecut in diferite feluri, avand in interior raspunsuri scrise: da,
mi, aitcodata, intotdeauna.
Foartc frumos, a spus Roger.
An bAut cacao in liniste.
in Confesiunea de la Westminster se mai spune: Doar Dumnezeu este
u.ijnhiul constiintei. O sa m l impac cu acest gand, a spus el incet. Sau poate
nu. I-am spus lui Weatherspoon ca mi se pare ciudat ca isi doreste un asisirMi
al dirijorului corului care nu stie sa cante. El a zambit si mi-a spus cil vie.i
sa am slujba asta ca sa ma pot gandi. Probabil ca s-a temut sa nu o iau r;mi.i
si sa ma convertesc la catolicism. Cel putin asa mi-a spus, In glumil.
- Asta e bine, a spus ea incet, privind in cana cu cacao pe care nu o bilihi
panS la fund.
S-a lasat din nou linistea. Iar umbra lui Jerry MacKenzie, aviator in cadi ill
RAF, a venit si s-a asezat langa foe, imbracat in haina lui din piele $i priviml
cum juca lumina in parul negru ca pana corbului al nepoatei sale.
- Deci... ai sa verifici? Ai sa vezi daca poti afla unde s-a dus tatill i.lul
Unde ar putea sa... fie?
Unde ar putea sti fie, Aici, acolo, atunci, acum? A simtit cum il in^ciip.i
inima, gandindu-se la vagabondul care statuse in turn. Dumnezeule... Nil
ar fi fost posibil. Nu ar fi avut nici un motiv sii se gandeascS la asa ceva. N it i
unul. Era vorba doar despre dorinta.
Se gandise mult la asta in drum spre Oxford, intre doua rug&ciuni. Sr
gandise ce ar fi spus, ce ar fi intrebat daca i s-ar fi ivit ocazia. Ar fi vrut s.i
intrebe tot, sS. spuna cot, dar de fapt si-ar fi dorit un singur lucru, s4 stea in
bratele tatalui sau si sa sforaie ca un bondar beat.
- Nu, a raspuns Roger.
Mandy s-a miscat in somn, a scos un sunet discret ?i s-a asezat la loc, pe
pieptul lui. N u a ridicat ochii, ci a privit labirintul de bucle negre al feti(ci,
- Nu-mi pot permite ca propriii mei copii sa-si piarda ratal, asa cum 1-am
pierdut eu pe-al meu.
Roger aproape ca nn mai avea glas. Isi simtea corzile vocale haraind si se
chinuia sa rosteasca cuvintele.
- E prea important. Nu uiti niciodatii ca ai avut un tatfi, a mai adaugai el,
Ea a privit intr-o parte. Albascrul ochilor ei era doar o scanteie in lumina
flacarilor.
- M a gandeam... Erai atat de mic. Iti mai aduci aminte de fatal tflu?
Roger a clatinat din cap, simtind cum i se strange inima si avand senzatin
unui gol.
- Nu, a spus el incet, ingropandu-si chipul in parul inmiresmat al fiicci
lui. Nu, dar mi-1 amintese pe-al tau.
22
FLUTURELE
Mi-am dat seama imediat ca Jamie visase din nou. Pe chipul luise vedea
i ii cm distrat, ca toata concentrarea lui era orientara spre interior, de parc&
ii li ViV/.ut altceva decat caltabosul din farfurie.
Va/andu-l asa, am simtit o dorinta arzatoare de a-1 intreba ce ami me vedea.
M .mi abtinut insi, pentru ca ma temeam ca, daca ii pun aceasta intrebare
|ur.i i urand, ar putea pierde o parte din vis. Aceasta stare a lui ma facea
n n ulioasa. As fi dat orice sa vad ce vedea el, indiferent daca era vorba despre
i v.i real sau nu. Asta nici nu conta... era vorba de legatura, si acele conexE
mi un voase care m i legau de familia mea disparuti scanteiau si ardeau ca
iii .ii' i abluri electrice scurtcircuitate, cand observam la el acea expresie a fetei.
Nn suportam gandul de a nu sti ce anume visase, desi nu era intotdeauna
In ce visase.
I -ni visat din nou, nu-i asa? 1 -am intrebat dupa ce ospatarita plecase.
Ne i reziseram tarziu, obositi dupa lunga calatorie la Wilmington pe care
ii l.u iisein cu o zi inainte, ?i eram singurii clienti in sala hanului.
S a uitat la mine si a dat incet din cap, putin incruntat. Acest gest m-a
I II in sii nu ma simt in apele mele. De obicei, dupa ce ii visa pe Bree si pe
npii, era linistit si fericit,
( ?e cste? Earn intrebat. Ce s-a intamplat?
A dat din umeri, ramanand tot incruntat si mi-a spus:
Nimic, Sassenach. Earn vazut pe Jem si pe cea mica. Cand a rostit
iivintelc-astea, un zambet Ea luminat fata. Aia m icae nemaipomenita. Imi
itdiice uminte de tine, Sassenach.
lira un compliment, am simtit cum mi se inc&lzeste sufletul. Am
Iii i let in ore-n sir uitandu-mala Jem si Mandy, recinand fiecare detaliu, fiecare
i'.im , iticcrcand sa extrapolez ?i sa ma gandesc cum vor arata cand vor fi mari
mi i .iiii aproape sigura ca Mandy avea gura mea. Ochii ei semanau cu ai mei
n ru m sigura ca avea parul meu, biata de ea, spun biata de ea pentru ca
p.iml ei era negru ca pana corbului.
- Ce faceau?
S-a frecat cu degetul irure sprancene, de parca 1-ar fi duruc capul,
- Erau afara, a spus el meet. Jem i-a spus sa faca ceva si ea 1-a lovii, IV
urma a fugit de langa el si baiatul a pornit dupa ea. Cred ca era printilviilit
El a zambit privind lucrurile pe care le visase ?i apoi a continuat:
- Am vazut floricelcle din parul ei si printre pietre.
- Ce pietre? am intrebat.
- Oh, pietrelede mormant, a raspuns el imediat. Adica... se jucau prim it
pietrele de mormant de pe dealul de la Lallybroch.
A oftat fericit. Acela era al treilea vis in care ii vedea la Lallybroch. Pouir
ca era vorba doar de a-$i imagina ce ar fi dorit sa se intample, dar se simp a
fericit, asa cum cram si eu pentru ca isi facusera o casa acolo.
- Se prea poate sa se intample asta, am spus. Roger s-a dus acolo... elm!
te-am cautat pe tine. A spus ca locul era de vanzate, ca nu locuia nimeni acolo.
Bree are bani. S-ar putea sa fi cumpirat locuinta de-acolo. S-ar puteii
afla acolo.
A dat din cap, cu fata luminata.
- Da, ar putea fi acolo, a spus el, cu ochii inca umezi sub impresia imagini!
copiilor pe deal, alergand prin iarba inalta si printre pietrele cenusii de
mormant, unde odihneau membrii familiei.
- Odata cu ei am vazut si un fluture. Am uitat sa-ti spun. Un fluturc
albastru.
- Albastru? Exista fluturi albastri in Scotia? am intrebat incruntandu-mit,
fiindca incercam sa-mi amintesc. Fluturii pe care Lam vazut eu erau albi
sau galbeni.
- A fost un vis, Sassenach. Puteam sa vad si fluturi cu aripi ecosez, dadt
aveam chef.
Am ras, dar nu am vrut sa ma gandesc la nimic altceva.
- A?a este. Ce te-a suparat, totusi?
M-a privit cu multa curiozitate, intreband:
- De unde stii ca m-a suparat ceva?
L-am privit din cap pana in picioare, atat cat imi permitea inaltimea mea,
si i-am spus:
- Poate df tu nu ai un chip pe care se poate deslusi totul, dar eu sunt
casatorita cu tine de treizeci de ani.
S i multumit sa zambeascS si sa nu spuna nimic despre faptul ca doua-
m 11 din acei treizeci de ani nu fusesem alaturi dc el.
Ai dreptate, mi-a spus. Cu toate astea, n-a fost nimic serios, numai ca
i ,m (Ius ?n turn.
In turn? am mtrebat eu cu oarecare indoiala. Vechiul turn de la care
liinvciica denumirea locului se afla pe dealul din spatele casei. Umbra lui
um'.i y.ilnic peste cimitir, de parca ar fi fost limba uria$a a unui ceas solar.
S .i ini;implat frecvent ca Jamie ?i cu mine sa mergem acolo in cate-o seara,
in vrrmca tineretii noastre; ne duceam pe deal si stateam pe o banca langa
pi icldc turnului, ca sa mai scapam de agitatia casei si sa ne bucuram de
piivdistea pasnica a proprietadi, care sezareasub forma unor pete albe si verzi
l,i picioarele noastre, mangaiata de lumina amurgului.
S a incruntat din nou, repetand, in timp ce ma privea:
I urnul. Nu stiu despre ce anume era vorba, dar stiu c5 nu voiam ca
iii i iiiii sa se duca acolo. Mi s-a parut ca era ceva acolo. Ceva care ii astepta.
Si usia nu mi-a placut deloc.
PARTEA A TREIA
P ira tu l
C O R ESPO N D EN TA D E PE FR O N T
3 octombrie
Ellesma-e catre Lady Dorothea Grey
Drags verisoara,
Scriu in graba, ca sd mat pot expedia scrisoarea prin curier. A m pom it
intr-o cctlatorie impreund cu un alt ofiter, din ordinal capitanului
Richardson, si nu stiu unde anume met voi afla in viitorul apropiat. Dacd
vrei sd-rni scrii ceva, trimite corespondenta lafi-atele tau. Voi incerca sd
pdstrez legdtura cu el.
Am fdcut ceea ce mi-ai cerut cum m-am priceput eu mai bine si voi
contimia sd teslujesc. TransmiteA tatdlui tau, dor si tatdlui meu, cele mai
calde urdri de bine si tot respectul meu, dar si cea mai adcinca afectiune,
din care te rogsd pdstrezi o parte insemnata si pentru tine.
3 octombrie 1776
Ellesmere cdtre LordulJohn Grey
Dragd tatd,
Dupd ce m-am gdndit profund, am decis sd accept propunerea
cdpitanului Richardson si sd insotesc un ofiter superior intr-o misiune in
Quebec, urmitnd safiu traducatorul lui, deoarece s-a ajuns la coiiclu-'in
cd p o tfi u til in situatia data.
Incd mi l-am cunoscutpe cdpitanul Randall-haacs, dar tl voi intillul
la Albany sdptam&na viitoare. Nu stiu cdnd ne vom intoarce sail dm J
voi avea prilejul sd mai scriu, dar o voi face de cate ori se va h i octit.ni
Md rogsd ai dear g&nduri bune pentru
f i t i l t t lu ,
William
24
JOYEUX N O E L 1
I onlul John si-a spus ca majoritatea doamnclor prospere erau niste fapturi
i oi | ii ilente. Indiferent ca era vorba despre faptul ca isi pureau satisface poftele,
tin i ii ce le fusese interzis In vremea tineretii lor, sau ca era vorba doar despre
mi 11 1 dc scut, astfel meat sa nu se poata spune ca fac parte din vreo categorie
nu i.ila modesta, aproape toate femeile in discutie erau bine facute.
Nu si Nessie. Ii putea deslusi trupul suplu prin muselina rochiei. O
min a,se neatent de pe pat, in timp ce ea statea in fata focului, imbracandu-se
in i ,ima$a de noapte. N u cmt&rea mai mult decat atunci cand o cunoscuse,
iiilii l pe vremea cand ea avea - cel putin asa spusese - paisprezece ani, desi
I lunuise ca ar putea avea mai degraba unsprezece ani.
( ihiar daca avea in jur de treizeci de ani, tot de paisprezece arata.
HI a zambit, gandindu-se la acest Iucru, si ea i-a raspuns princr-un zam-
Ih i , incheindu-se. Zambetul o fkcea sa para mai in varsta, pentru c5 ii lipseau
i ,'uiva dinti. Avea si dinti innegriti.
N u se ingrasase pentru ca nu fusese in stare. Ii placea zaharul si ar fi fost
in Mine sa manance singuia o cutie intreaga de violete confiate sau rahat
mu esc in clteva minute, pentru a compensa faptul ca ribdase de foame in
tineretea ei petrecuta in Highlands. Ii adusese o jumatate de kilogram de
pmne confiate.
- Crezi ca ma multumesc doar cu atat? 1-a intrebar ea ridicand o spran-
i eanit $i luand din mana lui curia frumos impachetata,
- N-as credc asta niciodata, a asigurat-o el. Este doar un mod de a-mi cere
m uzc pentru faptul ca iti tulbur odihna.
$tia ca in curand avea sa se faca dimineata. Stia asta pentru ca-1 dureau
nasele si tic-tacul ceasului sau abia daci se mai auzea. N u se vedea soarele.
Nori care pireau a fi niste cosari acopereau cerul Londrei, iar strazile erau
mai intunecoase decat fusesera la miezul noptii, pentru ca toate felinarele
Iusesera stinse si focurile de prin jeminee abia daca mai palpaiau.
Statuse treaz toata noaptea. Erau lucruri pe care trebuia sa le faca. Trebuia
sil se duca acasa si sa doarma cateva ceasuri Inainte de a lua diligenta care avea
s;l-l duca la Dover. N u putea pleca fara sa-1 mai fi vazut o data pe Hal. Numai
ca sa se linisteasca.
Ferestrele de la Argus House erau luminate. Chiar si cu perdclclc min',
lumina se revarsa pe piatra cubica a strazii. Existau toate sansele ca diligciM '
sa intarzie. Oricum se deplasa incer, din cauza drumurilor noroioasc.
Daca tot se gandea la diligente si calesti, a simtit ca inima ii zvacnesic i ,linl
a vazut in poarta o caleasca destul de neingrijita, despre care credea 1.1 cm
a doctorului.
Cand a sunat, un slujitor i-a deschis tepede usa. Omul apucasc \.l *
imbrace doar pe jumatate si se grabea sa-si bage camasa de noapte In
pantaloni. Slujitorul a rasuflat usurat cand 1-a recunoscut pe Grey.
- Ducele...
- I-a fost rau aseara, Inaltimea Voastra, dar acum e mai bine.
Omul ar mai fi vorbit, dar s-a oprit pentru ad lua haina de pe umeii 'il
pentru a o scutura de zapada.
A dat din cap ?i s-a indreptat spre scara, fara a astepta sa fie condus. I i
Sntalnit pe medicul care cobora. Era un om slab, tncamntit. Haina lui neag.i.i,
urat mirositoare, si geanta pe care o purta ii tradau profesia.
- Cum se simte? 1-a intrebat Grey apucandu-1 de maneca in momcmtil
in care medicul a ajuns in capatul de jos al scarllor.
Doctorul s-a simtit ofensat, dar s-a calmat dandu-si seama ca Grey scmiliiti
cu Hal si a raspuns:
- Oarecum mai bine, my lord, i-am lasat sange, trei uncii!, si acum rcspinl
mai usor.
Grey a dat drumul manecii medicului si a pomit-o repede pe scari in si is,
avand o scrangere de inima. Usa care dadea cacre apartamentul lui Hal ei.i
deschisa si a intrat fara sa mai stea pe ganduri, speriind o menajera, ce dm e,i
o oala de noapte cu capac, acoperita frumos cu o carpa brodata cu flori maii,
in culori vii. A trecut de ea dand din cap in semn de scuza si a intrai in
dormitorul lui Hal.
Statea in capul oaselor, sprijinit de capataiul patului, cu o mulpmc de
perne la spate. Parea mort. Minnie eraalaturi de el. Chipul ei rotund si phlun
era marcat de teama si de lipsa de somn.
- Vad ca si atunci.cand te caci o feci cu stil, a spus Grey asezandu-se pc
o parte a patului.1
1 Uncie = Veche imitate de mSsurS pennu greurSfi, egalii cu aproxiraativ 35 de gramc (n.ii ,1
I lal si-a deschis pleoapele cenusii. Fata ii era intr-adevar scheletica, dar
mini erau vii, erau ochii lui Hal, si Grey a simtit o usurare in piept.
I e referi la carpa? a spus cl incet, dar dar. As tad Dottle. Nu vrea sa iasa,
li si am asigurat-o ca, daca simt ca mor, am s-o astept pana cand se intoarce.
S a oprit putin ca sa-si traga sufletul, a scos un vaiet discret, a tusit si apoi
11 oniinuat:
Slava Domnului ca nu e genul acela de domnisoara excesiv de pioasa,
n ate talent muzical si dispune de o vitalitate care ii innebuneste pe cei de
11 iMtditarie. De aceea Minnie a pus-o sa brodeze, sa-si mai descarce formi-
l.ibila energie. Seamana cu mama, stii bine.
Regret, John, i-a spus Minnie scuzandu-se. Am trimis-o la culcare, dar
,mt viiztit ca la ea lumanarea e tot aprinsa. Cred ca face niste papuci de casa
In ntiii tine.
( Iicy s-a gandit cii papucii de casa erau banali, indifercnt care ar fi fost
nmtivtil pe care 1-ar fi ales Dottie, si si-a spus parerea.
Cata vreme nu brodeaza o pereche de izmene pentru m ine... Stii, toate
Inimliisoarele pe care trebuie sa le faca...
Aceasta idee 1-a facut sa rada pe Hal care, in schimb, a tusit ingrijorator
ilr mult. Cu toate acestea, i-a mai revenit culoarea in obraji.
1)eci nu mori? 1-a intrcbat Grey.
Nu, a replicat Hal sec.
Bine, a spus Grey, zambindu-i fratelui sau. Sa nu mori.
I lal i-a facut cu ochiul si, amintindu-si de ocazia cu care ii spusese exact
,n rlasi lucru fratelui sau, a zambit.
O sa lac tot ce-mi sta in putere, a spus el sec, punandu-si mana intr-a
Ini Minnie si continuand:
Draga mea...
O sa cer sa se aduca ceai la etaj, a spus femeia, ridicandu-se imediat.
t t ai si un mic dejun cald, a adaugat ea, dupa ce 1-a privit cu atentie pe Grey.
Minnie a inchis cu grija usa In urma ei.
Ce e? a intrebat Hal, ridicandu-se pe perna si neluand in seami bandajul
I'lin de sange de pe unul dintre antebratc. Ai noutati?
Foarte putine. In schimb, am o serie de intrebari alarmante.
Notitadle legate de capturarea lui Henry au fost incluse, sub forma unei
in ne pentru Hal, intr-o scrisoare care ii fusese trimisa lui Grey de catre unul
ilmue colaboratorii sii spioni si continea raspunsurile privind legaturile
pe care )e avea in Franta un anume Percival Beauchamp. Nu voise Nil din* in*
despre asta cu Hal pana ce nu va fi vazut-o pe Nessie, dar Hal nu era, nili urn
in starea potrivita pentru o astfel de discutie.
- N u se stie nimic in legatura cu faptul ca Beauchamp ar avea
cu Vergennes a$a se numea ministrul francez de Externe - dar a luM v,i>*u
frecvent in compania lui Beaumarchais.
Hal a avut din nou o criza de ruse.
-A sta nu ma mira deloc, a spus el cu voce ragusita, dupii ce si .1 m<>
revenit. Amandoi sunt interesati de vanatoare, nu-i asa?
Aceste ultime cuvinte fusesera rostite sarcastic, deoarece era cuiiom m >
Percy nu putea suferi sporturile care implicau varsarea de sange si fapinl m
Beaumarchais primise de la raposatul regc ritlul de General-Locotent'iii il
Vanatorii".
- S i a mai fost v&zut in compania unci anumite persoane care
numele de Silas Deane, a continuat Grey, fara a lua in seamit ivuiiin 1
fratelui s&u.
- A cui? a intrebat Hal, incruntandu-se.
- U n comerciant american aflat la Paris din dorinta reprezemauilltti
Congresului American. Se tot Invarte pe langa Beaumarchais. El afast i'ih m
stand de vorba cu Vergennes.
- Ah, acela, a replicat Hal facand un gest cu mana. Am auzit de el, dm v-ip
- Ai auzit de o firmt care poarta numele de Rodrigue Hortalez ft id (
- Nu. Are un nume spaniol, nu-i asa?
- Sau portughez. Informatorul meu nu dispune decat de acest mime i
a auzit zvonul ca Beaumarchais ar avea legatura cu acea firm l
Hal a scos un sunet scurt si s-a lasat pe spare.
- Beaumarchais este amestecat in tot felul de afaceri. Face ceasuri, tie |un 1
nu i-ar mai fi suficient ca scrie piese de tearru. Beauchamp are vreo legitim
cu acea firma?
- Nu se tie. Se fac doar speculatii vagi pe teina asta. Am cerut sit ml *
dea orice informarie legara de amanunre necunoscute pana acum in legm iim
cu Beauchamp si cu americanii, si asta am obtinut.
Degetele suburi ale lui Hal se mb can nervos pe patura.
- Informatorul tint stie cu ce anume se ocupa aceasta firma spaniol,l'
- Se ocupa de comert, de ce altceva? a spus Grey pe un ton ironic jp 1Id
a pufnit in ras.
Daca patronii ar fi $i bancheri, atunci se poate sa fi dat de vreun fir.
Sc poate, dar cred ca singurnl mod in care a? putea afla cum stau
11 ii mrile ar fi s5 merg acolo si sa arunc o privire mai atenta. lau diligenta catre
I ii ivcr in - s-a uitat la orologiul care abia se zarea din cauza cedi - trei ore.
Ah!
Vocea lui Hal nu trada nimic, dar Grey i?i cunostea foarce bine fratele.
Am si m 5 intorc din Franca cel mai carziu la sfarsitul lui marcie, a spus
i .icy, adaugand apoi cu calduri:
Ma voi afla in primul vas care pleach spre colonii in anul care incepe
u .mi sa-1 aduc acasa pe Henry, Hal. Viu sau mart. Nici unul dintre ei nu a
11 i m i t aceste cuvinte. Nu era nevoie ca vreunul dintre ei sil le rosceasca.
Voi fi aici cand vei veni, a spus Hal incet in cele din urma.
Grey a pus m&na pesce cea a fratelui sau, care a prins-o imediat pe a sa.
Miln a lui Hal parea subtire, dar puterea cu care ii strangea i-a dat speranta
lui ( irey. Au star asa in tacere, mana-n mana, pana ce usa s-a deschis $i
Aii Imr - care reusise sa se imbrace pe de-a intregul - a intrat aducand o tava
.It luilrimea unci mese pentru jocul de earn, indreata cu oebiuri in unt,
.liniiti, sunca, rinichi, scrumbii afumate, ciuperci prajite, ro?ii, paine pra-
|ii.1 , gem, marmelada, un vas aburind plin cu ceai parfumat, boiuri cu zahar
u l.ipte, si o farfurie acoperita, pe care a asezat-o ceremonios inaintea lui Hal,
in casia dovedindu-se a fi plin.5 cu un fel de fiertura subtire pe bazi de oviz.
Arthur a facut o reverenta si a parasit incaperea, in tiinp ce Grey se intreba
il,n a el era slujitorul care se ducea la Nessie in zilele de joi.
S-a incors spre fratele lui, pentru a descoperi ca acesta se servea fara nici
ii ezirare din rinichii ce nu fusesera pregatiti pentru el.
- Tu nu ar trebui sa mananci fiertura aia? 1-a intrebac.
- Sa nu-mi spui ca si tu vrei sa grabesti drumul meu spre mormant,
II cplicar Hal, inch ban d ochii de plScere in fimp ce mesteca. Cum Dumnezeu
i asteapta toata lumea sa m i refac mancand pesmeci si fiertura de ovaz?
I >upa ce a rostit aceste cuvinte, Hal s-a napustit asupra altui rinichi.
- Chiar crezi c i ai probleme cu inima? 1-a intrebac Grey.
I lal a dat din cap, raspunzand pe un ton cu totul detasat:
Nu prea cred. Am asculcat-o, stii? Dupa ce-am avut primul atac. Bate
a de obicei.
Hoinavul s-a oprit putin pentru a se lovi cu pumnul in piepr si apoi
1 1 ontinuat:
- N u ma doare. Cu siguranta dl ar trebui sa ma doara, nu?
Grey a dat din umcri intreband:
- Atunci despre ce atac a fost vorba?
Hal a inghitit ultima bucatica de rinichi si a intins mana dupil n It lit I
paine prajita unsa cu unt, luand cutitul penrru marmeladit in ir.il.tli*
mana.
- Nu mai puteam sa respir, a spus el cat se poate de calm. M-am in vim m
Lucruri de soiul asta.
- Ah, bine.
- Acum ma simt destul de bine, a spus Hal avand in glas o limb tit
surprindere.
- Chiar asa? a intrebat Grey, zambind.
A avut o clipa de indoiala, dar... oricum el pleca peste granita si nu mini m
ca era posibil sa se Intample lucruri neasteptate, de multe ori elc sc $1 In
tamplau. Cel mai bine era sa-si spuna tot ce aveau de spus, pemru t .1 mi
cumva sa se intample ceva neasteptat cu unul dintre ei inainte de a sc rcvedi 1
- Ei bine, atunci... daca m crezi cA un mic soc nu-ti va grabi mom 11 1 ,
da-mi voie sa-ti spun ceva.
Vestea despre dragostea dintre Dottie si William 1-a facut pe Hal m
opreasca imediat din mancat.
- In regula, a spus el.
- In reguld? a intrebat Grey. Adica n-ai nici o obiectie?
- Nu te-ai simti foarte bine daca as avea obiectii, nu-i asa? a intrebat 111 !
la randul sau.
- Daca tu te astepti sa cred ca grija pentru simtamintele mele influcinr.1 1 1
actiunile tale, atunci inseamna ca boala te-a afectat in mod serios.
- Nu, a replicat Hal, zambind larg si sorbind din ceai, pentru ca apoi -.j
lase din mana cana goala. Este vorba doar de faptul... Hal s-a lasat pc span
si i s-a vazut burta umflata. Apoi 1-a privit pe Grey in adancul ochilor, zidlml
- S-arputea sa mor. N u vreau, si nu cred ca se va incampla asta. S-ar puir.i,
insa. As muri mai linistit daca as sti ca este impreuni cu cineva care 0 va 0111111
si va avea grija de ea a?a cum se cuvine.
- Sunt flatat ca tu crezi ca William o va ocroti si va avea grija de ea ciiin
trebuie, a replicat Grey sec, desi cuvintele fratelui sau li facusera 0 imensii
placere.
ll'meinteles c William o sa aiba grija de ea, a spus Hal foarce sigur pe
ini'. I )oar este fiul tau, nu-i asa?
11in leva, departe, a lnceput sa sune clopotul unei biserici, aducandu-i
imi me lui Grey de sarbiitoare.
( )h! a exclamat. Craciun fericit!
11al a zambit placut surprins si a spus zambind:
( 'rfleiun fericit si tie!
I ircy mai purta in suflet spiritul Craciunului cand a pornit spre Dover.
Ilii/iinarelc bainei lui erau pline de dulciuri si mici cadouri, iar la subrat avea
iiii pachet in care se aflau blestematii aceia de papuci dc casa, impodobiti
i ii penile dc nuferi si broaste verzi brodate cu grija. O imbratisase pe Dottie
hiud ii daduse papucii, rcusind sa-i sopteasca la ureche ca treaba fusese
n /ulvata. II sarutase cu atata putere pe obraz, incat si acum mai simtea locul
m .i I freca fara sa-si dea seama.
I I ebuia sa-i scrie lui William imediat, desi nu era nici un fel de graba,
liiiuldl scrisoarea nu avea cum sa-i parvina inainte de a ajunge el insusi la
hi ml ru l ofiter. Cand ii vorbise lui Hal, fusese cat se poate de serios. Indata
11 n nava porneapeste ocean la venirea primaverii, el avea sa se afle la bord.
'ipcia doar sa soseasca la timp la destinatie.
Si asta nu numai de dragul lui Henry.
I )rumurile erau exact asa cum se asteptase, iar calatoria cu vaporul pana
l.i ( inlais a fost chiar mai neplacuta decat si-ar fi imaginat, numai ca a rezistat
fiigului si disconformlui. Pentru ca nelinistea lui in legatura cu Hal sc mai
i'*,lompase, avea vreme sa se gdndeasca la ce-i spusese Nessie... Era o
mlormatie pe care s-a gandit sa i-o impartaseasca lui Hal, dar pana la urma
nu a lacut-o, pentru ca nu a vrut sa-l incarce pe fratele lui si cu o veste care
i .ii II intarziat insanatosirea.
- Francezul dumitale nu a venit aid, ii spusese Nessie, lingandu-si
/.ilulrul de pe degete. A fost la Jackson cand a trecut prin oras $i pe urma
,i plccat in Franta.
- La Jackson? replicase el mirat.
El nu freeventa case deocheate, exceptie facand stabilimentul lui Nessie,
i Iar cunostea casa lui Jackson si fusese acolo o data sau de doul ori cu prietenii.
I ia o cladire in care clientii se puteau bucura de muzieft la parter, de jocuri
ilv noroc la etajul intai $i aveau spatiu pentru lucruri mai intime un etaj mai
sus. Era un loc frecventac in special de catre ofiterii din esalomil de inl|lni
N u erainsa un stabiliment in care sa poata fi satisfacute gusturilc Ini I i >
Beauchamp, de asta era sigur.
- Am inteles, spusese el calm, band ceai si simtind cum ii batea ini mu | i-i*i
in gat. Ai cunoscut vreodata un ofiter pe nume Randall-Isaacs?
Despre acest lucru amintit in scrisoare nu-i spusese lui Hal.
Denys Randall-Isaacs era un ofiter despre care se stia cit Ime.' in
anturajul lui Beauchamp, atat in Franta, cat si la Londra. Asa spusese iiilm
matorul lui si, la auzul numelui, si mdse ca inima ii era strapunsii de o s.ijy ill *
de gheata.
S -a rftp u tu t sa fie doar o coincidenta faptul ca un om din amunijiil lm
Beauchamp 1-a luat pe William intr-o misiune de cercetare la Quell a , num u
ca el nu credea ca era o coincidenta.
Nessie ridicase capul brusc de indata ce auzise numele Randall Is.an *
intocmai ca un caine care auzise un zgomot intr-un tufis.
- Da, I-am cunoscut, a spus ea.
Pe buza de jos i se asternuse o pudra fina de zahar. Ar fi vrut sit ii sn'Wi; 1
zaharul de pe buza si, in alte imprejurari, chiar ar fi facut-o.
-L -a m cunoscut sau am auzit de el, a adaugat femeia. Se spurn
ar fi evreu.
- Evreu? Amanuntul acesta 1-a uimit. In nici un caz. Unui evreu sail miiil
catolic nu i s-ar permite sa intrein randurile armatei terestre sau ale inai iin l
Nessie a ridicat o spranceani:
- Poate ca nu vrea sa se stie lucrul asta, a spus ea lingandu-si buzclc .1
pisica si inlaturand astfel 0 pata de zahar. Daca nu vrea sa se afle com 1dr.pi>
el, ar trebui sa stea deoparte dc toatc matrapazlacurile in care e aincsm 11
Asta-i tot ce pot sa zic!
Femeia a ras cu pofta, apoi si-a tras patura peste umeri si 1-a privit cu 01 lill
ei negri stralucind in lumina focului:
- Are o legatura si cu baiatu tau, frantuzul asta. O fata de la Jackson mi 1
spus ca era evreu. A avut un soc cand tanarul si-a dat jos pantalonii, A spu<
ca nu ar fi facut nimic, doar ca frantuzul era si el de fata si-a zis cS vrea ! ,.
uite. Cand a vazut ca fata nu vrea, i-a oferit dublu si-atunci a facut-o. A / 1 .
ca, daca e sa vorbeasca despre asta, a continual ea ranjind, a fost mai Inn.
decat cu multi altii.
Mai bine decat cu multi altii, a mormait el cu totul neatent, abia
iilwrvand privirea pe care i-o arunca un pasager, singurul care avusese airajul
u mai ramana pe punte. La dracu!
Ie Canalul Manecii ploua abundent si vantul matura puntea, iar
v-.ipoi'Lil a scartait. Celalalt pasager a coborat sub punte, lasandu-1 pe Grey
>i mitnance piersici umplute cu coniac, pe care le scotea dintr-o cutie pe care
ii avea in buzunar, si sa priveasca in intuneric spre coasta Frantei care abia
*' /area in pacla.
24 decembrie 1776
Orasul Quebec
Dragd tatd,
h i scriu dintr-o manastire. M d grdbesc sd-ti explic cd nu este vorba
dcspre ceva gen Covent G a rd e n c i dintr-o mdndstire romano-catolicd
a cdlugdritelor ursuline.
Cdpitanul Randall-Isaacs fi eu am ajum lafortdreata lafinele lui
octombrie. Am avut intentia sd-ifacem o vizitd lui Sir Guy, sd vedem
care este opinia sa desprepozitia localnicilorfatd de insurectia americanA,
dar am aflat cd pornise spre Fortul Saint-Jean, pentru a se ocupa de
am intita insurectie, f i n d vorba despre o bdt&lie navald (cred cd asa
trebuie sd o numesc) care a avutlocpe Lacul Champlain, un lac relativ
mic, legat de Lacul George, pe care il vei vedea dumneata insuti cand
vei ajunge aid.
Eu am dorit foarte m ult sd pornim pe urmele lui Sir Guy, dar
cdpitanul Randall-Isaacs a fast Impotrivd, avand in vedere distanta pe
care ar fa urmatsa oparcurgem siperioada anului in care negdsim. S-a
dovedit cd a gdndit bine, deoarece in ziua urmdtoare s-a pornit o ploaie
ca degheatd, care s-a transformat m furtund. Cerul s-a intunecat intr-o
asemenea mdsura incat nu mai puteai sti dacd era noaptesau zi. In cateva
ceasuri, pdmantul era ingropat in zdpadd si gheatd. Trebuie sd recunosc
cd, vdzdnd acest spectacol al naturii, mi s-a mai dim inuat dezamagirea
de a nu m d fi aldturat lui Sir Guy.
25
a d An c u r i l e
15 mai 1777
Dragii met,
Urdsc cordbiile. Le dispretuiesc cu fiecare fibrd a fiin tei mele si, cu
Iante acestea, md vaddin nou plutind in cumplitul largal marii, la bordul
itnui vas carepoartd numele^ T ra n q u il Teal1, denumirede-adreptul
absurdd, care il supdra pe cdpiran. Domnul acesta este un contrabandist
at sAnge amestecat, rdu din fire si lipsit de umor, care mi-a spus verde-n
f(/t cd numele lui este Trustworthy1 Roberts.
Jamie s-a oprit pentru a muia pana in calimara, privind coasta Caroline!
tie Nurd, apoi si-a fixat ochii pe foaia de hartie pe care o pusese in poala, ca
s,i mi lie luata de vanrul care bfttea, umfland panzele.
Sun tern sdndtosi, a scris el meet, uitand de raul de mare. Se intreba daca
ii li trebuit sa le scrie despre Fergus.
Te simti bine?
A ridicat privirea si a vazut-o pe Claire aplecandu-se si privindu-1 cu
inicies, asa cum facea cand avea inaintea ei un om care era pe cale sa verse,
>.i M'uipe sange sau sa moara. Deja varsase si scuipase sange, deoarece Claire
inlipsese din greseala unul dintre acele ei intr-un vas mic de sange de la nivelul
iljuilui. Cu coate astea, ea spera si nu mai detecceze la el nici o stare de rau.
Dcscul de bine.
28
DEALURI
Era ora sapte cand a auzit masina Briannei intrand pe alee. Copiii luasera
ileja cina ?i au iesit in fuga, prinzandu-se de picioarele ei, de parca s-ar fi intors
din Africa sau de la Polul Nord.
A durat ceva vreme pana cand copiii au ajuns in pat si Brec a avili
sa-i acorde toata atentia. Pe el nu-1 deranja acest lucru.
- Ti-e foarte foame? 1-a intrebat ea. Pot sa fac...
El a intrerupt-o, apucand-o de mana si tragand-o dupil sine in biroii, With
a Inch is si a incuiat u$a. Ea st&tea acolo cu parul turtit de casca durst, Inp.iiiMi*
pentru c&petrecuse toata ziua in maruntaiele pamantului. Mirosca a pfltniWl
Mirosea, de asemenea, a lubrifiant pentru motor, a fum de tigaril, a (i.ini|H
ratie si a ,.. bere.
- A m multe sa-ti spun, i-a comunicat el. Si stiu ca si tu ai mulic Ml mi
spui, dar mai Intai ai putea sa-ti dai jos blugii, sa te asezi pe birou si mi tl
desfaci picioarele?
Ea a facut ochii mari si a spus cu blandete:
- Da. As putea face asta.
i 11 dimineata zilei urmatoare turnul era exact a$a cum fusese cand se uitase
|,i cl ultima dat, adica invaluit in intuneric. Era liniste. Se auzeau doar
/(Dinotele facute de porumbei. El luase gunoiul de acolo. N u aparusera alte
/i.iii- cu miros de peste. E curat si Jrumosy s-a gandit el. Oare tum ul a$tepta
ill spirit ratacitor?
A izgonit din mintea lui acel gand si a inchis usa printr-un gest hotarat.
I i .1 hotarat sa cumpere un zavor si balamale noi cand va trece pe la
m.igazinele unde se vindeau produse pentru ferma si pentru casa.
( >arc Mandy vazuse cu adevarat pe cineva? Si daca vazuse intr-adevar pe
mi'va, era acelasi vagabond care il speriase pe Jem? Ideea ca exista cineva care
M.Uca cu ochii pe membrii familiei lui 1-a tulburat si a simtit cum il apasa
pc piept ceva negru si greu, ca un arc ascutit. A ramas ncmi$cat o clipa privind
.Mcut casa si terenul din jurul ei, cautand eventualele urmc ale unui intrus.
Vcriiica locurile In care s-ar fi putut ascunde cineva. Fusese deja in grajd si
in celclalte cladiri anexe.
Pc$tera lui Dunbonnet? S-a gandit la aceasta ascunzatoare si, revenindu-i
in memorie imaginea lui Jem stand in fata pesterii, a simtit cum il tree fiorii.
I i, avea sa afle in curand cum stateau lucrurile, a gandit el furios si, dupa
i c le-a aruncat o ultima privire lui Annie MacDonald si lui Mandy, care isi
pci rcceau timpul in liniste in curtea aflata mai jos, a pornit la drum.
lira atent la orice zgomot, A auzit boncaluitul cerbilor, al carui ecou staruia
iiu :i in aer. A vazut o turma de ciute, dar spre norocul lui nu a intMnit masculi
m rur. Nu a intalnit nici vagabonzi.
I-a trebuit ceva timp pana ce a gisit intrarea in pestera, chiar daca fusese
,u olo cu numai o zi in urma. A facut mult zgomot cand s-a apropiat de
pestera. Apoi s-a oprit $i a strigat:
- Hei, tu, care te afli in pesterii!
Nu a raspuns nimeni.
S-a apropiat de intrare, dand deoparte tufele cu mana, pregatit fiind
peni ru situatia in care vagabondul s-ar fi aflat inauntru. Si-a dat seama ca
in pc$tera nu era nimeni, cand mirosul tipic de umezeala a ajuns pana la el.
Chiar si asa, a bftgat mai intai capul si apoi a intrat cu totul in pi'&n i *
Locul era uscat pentru o pestera din Highlands. Era rece ca intr-un mornifliii
Nici nu era de mirare. Se $tia ca, pentru a trai in Highlands, trebuii' Iii
robust. Daca nu erai, aveai mari $anse sa mori de pneumonie.
Chiar daca era rScoare, Roger a zabovit caceva clipe, inchipuiniiu d I
pe socrul lui acolo. Era un loc gol si rece, dar care avea in el o aimndcM
linistitoare. Nimic nu il fecea sa-si doreasca sa piece de-acolo. De fapi n
simtea... bine-venit si din cauza asta simtea ca i se face parul m&ciucl.
- Sa dea Dumnezeu sa fie in siguranta, a spus el incet, punand miin.i |n
stanca de la intrare, pentru ca, dupa aceea, sa iasa din pestera si sa se bin tin
de binecuvantaxea calda a soarelui.
Sentimental ca era bine-venit in pestera, ca prezenta sa se simtise inn un
fel sau altul, s-a pSstrat.
- Ei, si-acum ce s3 fac, athair-ceilei a spus el cu glas tare, mai in ghniiii,
mai in serios. Se cuvine sa mai caut si prin aha parte?
Chiar cand rostea aceste cuvinte si-a dat seama c i era in plin proces <l<
cautare. In varful dealului din apropiere sc vedeau pietrele despre c u r II
povescise Brianna. Acea gr&mada de pietre fusese pusa acolo de m.ln.i
omului, ii spusese ea. Poate ca era vorba despre un fort datand din Epoi ,i
Fierului. Acel fort nu parea ca poate adaposti pe cineva, dar pentru cl eu
nelinistit, Roger a coborat printre bolovani si tufe pentru a ajungc In
poalele dealului, iar dupa aceea a inceput sa urce cStre acea gramada de pici ir,
Era Intr-adevar vorba despre o constructie veche, dar nu data din Epoi >
Fierului. Ceea ce a gasit el pareau a fi ruinele unei capele mici. Una dintiv
pietrele de jos avea sculptata pe ea o cruce. A gasit, acolo unde se gasea inu a
rea, fragmente ale unei statui pe care vremea isi pusese din plin amprenia,
Acea constructie arata altfel decat crezuse el, privind-o de la distanta. Unul
dintre ziduri ii ajungea pana la brau si mai existau alte doua ziduri relaiiv
lnalte. Acoperisul se prabusise cu multa vreme in urma, dar mai ramilscsc
o parte din lemn a acoperisului, care devenise tare ca piatra.
Tamponandu-si transpiratia de pe ceafa, s-a oprit si a ridicat capul statuii,
Era o statuie foarte veche. Era celtica? De pe vremea pictilor? Nu putea spune
cu exactitate.
A trecut usor cu degetul mare peste ochii goi ai statuii. Apoi a a?czai
capul cu grija pe unul dintre ziduri. Se observa un spa;iu de parca ar fi fosi
acolo o nisa in perete.
Bun! a spus el, simtindu-se ciudat, Ne vedem mai tarziu.
A tutors spatele acelui cap $i a pornit In josul dealului catre cas;l, avand
*niimentul ciudat ca era insotit de cineva.
/// Biblie se spune: Cauta si vet gasts-a gandit Roger.
Nu-ti garanteaza nimeni ce anume ai putea gasi, a spus el cu glas tare,
.nlimndu-se aerului din jur.
29
CONVERSATIE C U U N D IR E C T O R
li hi i a Aliicii.
Kl ili ,i i a tras pe deasupra capului dumneavoastra, a spus Roger sec,
in M' lines a inceput sa rad a, zicand:
I 1 1line, lucrurile nu s-au petrecut tocmai asa. Am rugat-o pe doamna
| i i 111 ,i , i i ma jos, cu g rijl A pus-o jos, dar nu cu destula grija. N u stiu cum
ii. in, i Lu a apasat pe tragaci si buuuml A fost destul de speriata, dar nu chiar
. ii ili ,peiiatil ca mine.
'.nnieii un om de isprava, a spus Roger zambind si gandindu-se cat de
(.i.i. se descurca Menzies cu parintii dificili, inclusiv cu el insusi, dar si-a
,.11111111 m itcle pe masa, semn ca avea de gand sa preia controlul asupra
ll i Ilf M l.
I >.ii cu nu ma plang in legatura cu faptul ca 1-ati batut cu cureaua, a
.... ... .... Roger. Eu discut despre lucrurile care au dus la aceasta pedeapsa.
Mil izies a tras aer in piept, si-a pus coatele pe masa si si-a impreunat
r Jmi'lc, zicand:
I ).i, pricep.
In|eleg nevoia de a va sprijini cadrele didactice, a replicat Roger, punan-
ln a palmclepe masa. Inteleg, dar femeia aceeaaproape ca i-a smuls urechea
imini men si asta nu pentru cine stie ce crima, ci doar pentru ca a spus cateva
ip ime. nu injurituri, in G'aidblig.
Menzies si-a ingustat privirea, sesizand accentul.
Alt, tleci dumneavoastra vorbiti dialectul. Ma si intrebam cine stapaneste
.11 il, i ml, dumneavoastra sau sotia.
- O spuneti de parca as suferi de vreo boala. Sofia raea este nmerii ,uii i
sunt sigur ca ati rcmarcat acest lucru.
Menzies 1-a privit amuzat, nimeni nu putea sa n-o remarce pc I'm.......
dar S'a multumit sa spuna:
- Da, am observat. Mi-a spus ca tatal dumneaei era scotian si im .1 bin
Highlands. Vorbiti acasa in dialect?
- N u prea des. Jem a invatat dialectul de la bunicul lui, care... im n>
este printre de noi, a adaugat Roger.
Menzies a dat din cap spunand incet:
-A ll, si eu am invatat graiul de la bunici... De la bunicii din pam t
mamei. Si de la cci din partea tatalui. Erau din Skye.
In aer plutea o intrebare nerostita si Roger a raspuns la ea:
- Eu m-am nascut in Kyle of Lochalsh, dar cea mai mare parte a i npi
lariei mi-am petrecut-o la Inverness. Gaelica am invatat-o pe vasele dc jhmiiii
din Minch. Si in muntii din Carolina de Nord.
Menzies a dat din nou din cap, uitandu-se pentru prima data la m.'liitili
lui, si nu la Roger.
- Ati mai fost pe vreun vas de pescuit in ultimii douazeci de ani?
- Nu, slavS Domnului.
Menzies a zambit fara sa ridice privirea.
- Nu. In ziua de astiizi nu se mai prea vorbeste gaelica pe astfel de vim
Se vorbeste spaniola, poloneza, estoniana... Cate un pic din toate, dar nu
si gaelica. Sofia dumneavoastra a spus ca ati stat cafiva ani in America, ,i>.i
incat se poate sa nu fi observat ca dialectul nu se mai prea vorbesie in
spariul public.
- Ca sa fiu sincer, nu am remarcat acest lucru. Nu bam remarcat... pitn.i
in acest moment.
Menzies a dat din nou din cap, parca mai mult pentru sine. Apoi si-a si ir.
ochelarii si si-a frecat nasul, pentru ca acestia ii lasasera urme. Ochii lui erau
de un albastru deschis si deodata paru vulnerabil, fara ochelari.
- Dialectul s-a vorbit din ce in ce mai pufin, in special in ultimii zcu\
cincisprezece ani. Regiunea Highlands face parte din Regatul Unit - cel piifiti
in Regatul Unit asa se spune - intr-un fel in care nu a mai fost pana acuiu,
si a vorbi intr-un grai vechi nu este doar demodat, ci si nociv. Asta nu s .1
declarat deschis, dar s-a... descurajat... folosirea gaelicii in scoli, a continual
directorul ridicand mana pentru a-1 impiedica pe Roger sa spuna cet'a. Acest
Ini mi mi s-ar fi intamplat daca parintii ar fi protestat, dar nu protesteaza.
i ntni multi isi doresc ca micutii lor sa feca parte dintr-o lume moderna,
*{ unbeasca o engleza corecta, sa aiba o slujba buna, sa se integreze in alra
I' nir. s;l poata pleca din Highlands... N u au prea multe aid, cu exceptia
Mmi Nordului.
I'firindi...
I )aca au invatat gaelica de la parintii lor, refuza sa-si invete copiii s-o
MIicascl. Daca nu au invatat dialectal, nu fee eforturi pentru a-1 invata. Gaelica
ar va/.uta ca semn al ignorantei. Este o caracteristica a claselor de jos.
() barbarie, a spus Roger cu ironie. Barbari care vorbesc gaelica?
Menzies a recunoscut citatul dispretuitor din Samuel Johnson, referitor
11 I'.uiul vorbit in secolul al XVIII-lea de catre gazdele sale din Highlands,
a l.n.i i s-a luminat din nou de un zambet discret.
Exact. Exista o multi me de prejudecati, majoritatea exprimate deschis
liU.l de...
Teuchteri? Teuchter era un termen folosit de catre scotienii din
I nwland pentru cei din Gaeltracht, zona din Highlands in care se vorbea
t'lirliea. Termenul ar fi cchivalcnt cu tiiranoi sau opincar.
Ah, stiti, deci, care este situatia.
Stiu cate ceva.
I;,ra adevarat ca, relativ recent, in anii 60, cei care vorbeau gaelica erau
ildiculizati, dispretuiti.
Ivoger si-a dies glasul.
Chiar daca asta este situatia, domnule Menzies, a spus el accentuand
|ui(ii) asupra cuvantului domnule, eu nu sunt deloc de acord ca invatatoarea
s.i mi disciplinczebaiatul pentru ca vorbeste gaelica, ba mai mult, sa-1 agreseze
|inm u ca vorbeste acest dialect.
Va impartasesc parerea, domnule MacKenzie, a spus Menzies ridicand
privirca si uitandu-se in ochii lui Roger intr-un fel care te fecea sa crezi ca
i i a sincer. Am avut o mica discutie cu domnisoara Glendenning si cred ca
un astfel de incident nu se va mai repeta.
Roger Ra privit in ochi o vreme, gandindu-se ca ar fi vrut sa spuna o serie
dr lucruri, dar si-a dat seama ca Menzies nu era responsabil pentru cele mai
iihiIte dintre ele.
- Daca se va mai repeta, a spus Roger calm, nu am sa ma in tore a it i
inarmat, dar voi veni cu seriful si cn un fotoreporter care va inregistra mo
mentul in care domnisoara Glendenning va fi arestata si i se vor pune cShim'Ii
Menzies a clipit din ochi si si-a pus ochelarii.
- Sunccti sigur ca n-o s-o trimiteci pe soda dumneavoastrS cu armii'
a increbat el incer si Roger a izbucnit in ras.
- Bine-atunci, a spus Menzies, impingand scaunul si ridicandu-sc in
picioare. Va conduc. Trebuie sa incui. Jem o sa vina la scoala luni, nu-i as,if
- O s& fie aici, cu sau fara catuse.
Menzies a izbucnit in ras, spunand:
- Nu trebuie sa va faced griji in ceea ce priveste modul in care va fi primii
Avand in vedere ca tod copiii care vorbesc gaelica le-au comunicat prietcni
lor lor ce a spus Jem, toata clasa il considera a fi un Robin Hood sau till
Billy Jack.
- Oh, Doamne!
30
NAVE CARE PLUTESC IN N O A PTE
19 m ai 1 7 7 7
Rechinul avea patru metri lungime, era o silueta cu forme regulate care
se deplasa in paralel cu nava abia vizibila in ccnusiul flirtunii. Aparuse deodal;!
inainte de pranz si am fost surprinsa cand i-am vazut inotatoarea caind apa.
- Ce-are pe cap? a intrebat Jamie venind langa mine si incruntandu-se
pentru a vedea mai bine, dupa ce a auzit strigatul meu de uimire. Are cevn
pe cap.
- Cred ca este rechinul cap-de-ciocan, am replicat eu tinandu-ma de
balustrada stropita cand si cand de apa. Capul rechinului parea deformat,
era turtit, greoi $i bont, la capatul corpului feroce si grados. In timp ce il
priveam, rechinul a iesit mai mult la suprafata apei, aratandu-si o bucata a
cozii si ochiul parca inghetat.
Jamie a scos o exclamade de groaza si dezgust.
A'.:i a ratS ei de obicei, i-am spus.
I >c cc?
<'ud ca Dumnezeu s-a plictisir intr-o zi.
Voibcle mele i-au starnit rasul si 1-am privit multumita. Avea o culoare
in lit>.is;1 in obraji si la micul dejun mancase cu atata pofta, incat m-am decis
i H mini la acupunctnra.
t arc este cel mai ciudat lucru pe care 1-ai vazut? Animal ciudat, vrcau
i | hin, care sa nu fie om, am adaugat, gandindu-ma la cumplita colectie
li nmllnmiatii conservate si curiozitati ale naturii.
( iudat in sine? N u deformat? Asa cum 1-a lasat Dumnezeu?
A privit in apa gandindu-se si apoi a spus, zambind:
Mandriluldin Gradina Zoologica din Franta. Sail... cibine, nu... Poate
in mu tiiI, desi nu am vazut unulin care si oase. Conteazii daca nu 1-am vazut
hi i nnc si oase?
N;i alegem un animal pe care 1-ai vazut in carne si oase, am spus
i im liiuiu-ma ca unele animate pictate sunt in mare parte rodul imaginatiei
in imnlui. Credeai ca mandrilul este mai ciudat decat urangutanul?
M i am adus aminte cat fusese de foscinat de urangutan, un animal tanar
n ii miitnl solemna, fascinat la randul lui de el, situatia atragand dupa sine
H s - 1 it- dc glume pe searna parului rosu, facute de Ducele de Orleans.
Nu, am vsizut foarte multi oameni care aratau mai ciudat decat
iiMii|,iii;mul.
V.imul isi schimbase directia i ii tragea smocuri de par din coada legata
n u panglica. S-a intors in directia vantului ?i $i-a asezat smocurile rebele.
\pm \ a intors spre mine, spunand:
M i-a parut rau penrru animalul acela. Parea sa-si dea seama ca era singur
1 1i .1 poate nu va mai vedea niciodata vreun semen de-al sau.
I'oate credea ca tu esri un semen de-al lui, i-am spus. Parea sa te placa.
I'.ra un animal mic si drigut, a replicat Jamie. Cand i-am intins porto-
l.i. a luat-o din mana mea cu delicatete, ca un bun crestin. Crezi ca...
t Ered ca...?
All, ma gandeam si eu ...
S a imrerupt si s-a uitat pcste um4r, dar nici unul dintre marinari nu ne
pun .i .nr/.i.
Ma gandeam la ceea ce spunea Roger Mac si anume ca Franta va fi
ImP< manta pentru Revolutie. M i gandeam sa m i interesez de asta cand
ajungem la Edinburgh. As vrea sa stiu daca unii dintre oamenii pc can II
cunosc au afaceri In Franta...
Dupa ce a spus asta, a ridicat din umeri.
- Doar nu te gandesti sd teduci in Franta, nu-i asa? bam intrebac spci iau
- Nu, nu, a spus el repede. Ma gandeam doar... Daca am merge in
Franta, urangutanul ar mai fi acolo? N-am fost de mult si nu stiu cal trail v
urangutanii.
- Nu cred ca traiesc atat de mult ca oamenii, dar pot avea o viatit dcMiil
de lunga, daca sunt ingrijiti cum se cuvine, am spus cu oarecare eziuii
Ezicarea nu era legata deloc de urangutan, Sa mergem la Curtea Frame!'
Simteam cum mi se strange stomacui la gandul ca se putea Intampla a$n tvv.t
- A murit, a spus Jamie incet, intorcandu-se spre mine. Ludovic a min n
- A murit? am intrebat eu absent. Cand?
Si-a lasat barbia-n piept si a ras discret.
- A murit acum trei ani, Sassenach, a spus el sec. S-a sens in ziarc, dm
sunt gata si pun ramasag ca in Wilmington Gazette nu s-a facut marc t,i/
de asta.
- Nu am observat.
M-am uitat la rechinul care continua sa insoteasca rabdator vasul nosi i u
Acum inima uni batea mai rar, pentru ca trecusem de soc. Eram linistiu u
asta ma surprindea.
Nu ma mai supara amintirea faptului ca impartisem patul cu Ludovit
zece minute, atat durase - pentru ca trecuse mult timp de atunci, iar cu u
Jamie ne impacaseram unul cu altul la priveghiul prime! noastre fiice, Faille
pc care o pierdusem, pe fundalul teribilelor intamplari din Franta dinaitm
de Revolta.
Moartea lui Ludovic nu aducea nici un fel de schimbare si, cu toate astc.i,
aveam o senzatie de usurare, ca si cum o melodie monotona ce rasuna i n
depattate incetase, si acum auzeam cantul linistii in vant.
- Dumnezeu sa-1 odihneasca, am spus dupa o vreme.
Jamie a zambit si si-a pus mana peste a mea.
- Fois shiomtidh tboirdha, a spus la randul lui. Dumnezeu sa-1 odihneasi.i.
Parca iti vine sa te intrebi cum se simte un rege care ajunge inaintea Im
Dumnezeu si trebuie sa dea socoteala pentru faptele sale, Poate ca e mai mu
sa raspunzi pentru toate faptele supusilor tai.
<li c/.i ca va da socoteala? am intrebat intrigata si oarecum stanjenita
l > n rsi gand. Nu 1-am cunoscut pe Ludovic in mod intim - cu exceptia
urn i singure situatii, in care intimitatea era comparabila cu o strangere de
iii.iii.i; iiici macar nu maprivise in ochi - dar nu paruse a fi un om preocu-
iH tic supusii sai. Oare poate o persoanasa seingrijeasca singura de bunul
Mini, al uuui intreg regat? Nu crezi ca are de dat socoteala doar pentru
1 'iiipiiilc pacate?
S a gandit serios la problema asta si a batut cu degetele mainii drepte in
!ilnarada umeda.
Asa crcd, a spus el in cele din urma. Ar trebui sa raspunzi pentru felul
in i arc le-ai purtat cu membrii familiei tale, nu-i asa? Sa zicem ca le-ai fecut
n mi ran copiilor tai, i-ai abandonat si i-ai lasat sa moara de foame. Aceste
1 1 1 in- nu lac cinste sufletului tau, pentru ca raspunzi pentru copii. Daca te-ai
ii i .i ni regc, raspunzi pentru supusii tai. Daca le faci rau, atunci...
Iline, dar unde se opreste totul? am protestat eu, Sa presupunem ca
!i l Hi bine unci persoane si rau alteia. Sa presupunem ca raspunzi pentru
n inieni si ci au nevoi contradictorii. Ce zici de asta?
A /.iinibit:
/ ,it doar ca ma bucur ca nu sunt Dumnezeu si nu trebuie sa ma gandesc
ii Im 1111 i tie felul acesca.
Am tacut o clipa, imaginandu-mi-1 pe Ludovic fata-n fata cu Dumnezeu,
in, 111 ,iiid sa explice acele zece minute pe care le-a petrecut cu mine. Eram
,| n 1.1 i ,i el credea cS. avea dreptul sa faca acel lucru, oricum, regii sunt
;i |i|, iLit pe de alta parte, porunca a saptea si porunca a noua sunt valabile
i p r i l l m i rcgi.
M-am trezit ingrozita, dar avand si senzatia ca ma legana cineva. Mii dm c.i
gatul si, cand am vrut sa inghit, am inceput sa tusesc.
- Esti bine, Sassenach.
Voeca blanda a lui Jamie se auzea de undeva, din ceata. Unde eram?
lamie pnsese mana pe umarul meu pentru a ma linisti.
To.., cred... p e ... cuvant, am reusit st spun.
I )u rcrile au fost, insa, atat dc mari, incar mi-au dat iacrimile. Am tusit.
NI ,i dum t, dar mi s-a parut ca iini e mai bine. Ce?
la un pic de apa, draga men.
() palma mare mi-a ridicat capul si am simtit buza unci cani lipindu-se
dc lm/,de mele. Cand am inghitit, am avut dureri, dar nil-mi pasa pentru
i liny.de si gatul erau uscate si aveam in gura gust de sare.
( )cliii mei incepeau sa se adaptcze la intuneric. Puteam zari siluera lui
liiinic sub un tavan jos din scanduri... nu, din barne. Sesimtea un miros
luncmic de pacura. Un vas. Bineinteles ca eram pe un vas, dar caret
Unde...? am intrebat eu, miscand o mana.
I labar nu am, a spus el putin iritat. Oamenii de pe Teal sunt la post,
i ii Ian este cu pistolul la capul unui marinar care tine carma. Din cate stiu
ii. lie indreptam catre largul oceanului.
Am vrut sa spun... pc care... vas.
Spusescm aceste cuvinte desi, din ceea ce imi povestise Jamie, era lim-
|i'de c;l ne aflam pe cuter.
Au spus ca se numeste P itt'.
l:oarte potrivit, am spus privind in jut, in incaperea intunecoasa.
M-am speriat cand am vazut ceva atarnat in spatele lui Jamie. M-am
mi In ai repede, mai bine spus am incercat sa ma ridic, dandu-mi seama destul
It i.irziu ca eram intr-un hamac.
lamie m-a prins de mijloc, cu un strigat de spaima. A intervenit la timp,
im lei incat sa nu cad din hamac. Mi-am dat seama ca acel lucru pe care eu
1 1luasem drept un cocon urias era un om care statea intr-un hamac prins de
iv m si se asezase in asa fel incat parea o insecta prinsa de un paianjen, care
ii- nil a la mine.
Doamne, Dumnezeule! am spus, intinzandu-ma.
Vrei sa te odihnesti un pic, Sassenach, sau vrei sa te ajut sJ te ridici?
Nu. Ajuta-ma sa ma ridic, te rog. Incaperea, cabina sau ce va fi fost,
invartea cu mine si mi-a fost mai bine cand m-am sprijinit pe Jamie,
mi liizand ochii cand giroscopul din interiorul meu s-a linistit.1
1 ( u vantul poate ave.i scnsul de gropita, .id ;i licit lira, dar ?i de cup can a (ii.tr.)
- Capitanul Roberts? 1-am intrebat. Teal?
- Dumnezeu stie ce s-a intamplat cu vasul si capitanul, a raspuns Jamii
Am pornit de indata ce oamenii nostri au fost in stare sa puna in miscarc v.imiI
acesta. Din cate stiu eu, Tealar trebui sa se afle in spatele nostru, dar nu sum
vazut nimic cand m-am uitat la pupa.
A inceput sa imi fie mai bine, desi simteam cum imi batea inima in j*.h
si in temple. Am simtit micile rani de la coate si de la umeri, dar si duiciil
de spate, pentru ca ma izbisem de balustrade.
- Am inchis cea mai mare parte a echipajului in cala cu exceptia Im, i
spus Jamie, uitandu-se la omul intins in hamac. N u stiam daca vrei sail mi
sa-1 examinezi mai intai; omul nu e ranit grav.
M-am apropiat de hamac si mi-am dat seama ca in el se afla carm.u ml
care incercase sa ma sugmme. Avea un cucui urias la frunte $i un ochi inccpuu
sa i se invineteasca. Din cate mi-am putut da seama in lumina slaba, pupildi
ii erau egale si respira regulat, desi i se indesase o carpa in gura. M-am uii.ii
la el o clips, dar mi-era greu sa spun cum stau lucrurile, pentru ca singm-
sursa de lumina era o ferestruica de la nivelul puntii, dar mi s-a parm cit m
privirea lui se citea disperarea.
- Vrei sa faci pipi? 1-am intrebat politicos.
Omul cu pricina si Jamie au scos sunete aproape identice, doar cil, in
primul caz, era un geamat care exprima o nevoie, iar In cazul lui Jamie, c m
exasperare.
- Pentru numele lui Dumnezeu! a exclainat Jamie, apucandu-ma de ln,i(
cand am intins mana spre carmaci. O sa ma ocup eu de el! Du-te sus!
Dupa ton, mi-am dat seama cS Jamie ajunsese la capatul rabdarii si mi
avea nici un rost sa il contrazic. Am urcat scara de langa cabina capicaimlm,
urmata de un potop de cuvinte in gaelica, pe care nici nu ma voi stnidui '. i
le traduc.
Vantul devcnise destul de puternic, incat sa fiu nevoita sa-mi tin him
fusta. Am reusit sa ma prind de o franghie, in timp ce ma bucuram de an ill
curat pentru a-mi limpezi mintea, inainte de a-mi continua drumul pana 11
pupa. Acolo 1-am gasit pe Ian, a?a cum ma a^tcptam, stand pe un butoi, i it
un pistol incarcat pe genunchi, angajat evident intr-o discutie amabiln h
marinarul de la carma.
- Matusica Claire! Te simti bine, nu-i asa? a intrebat el invitandu-ma -.j
stau pe butoi.
- Bine, i-am spus, asezandu-ma langa el.
Nu credeam ca am patit ceva grav la genunchi, dar nu ma prea puream
Iti/.ui pe el.
- Claire Fraser, i-am spus pe un ton politicos omului care se afla la carma,
im biirbat de culoare care avea pe fata tatuaje complicate, cu toate ca purta
Inline obisnuite, de marinar.
- Guinea Dick, a replicat omul, zambind cu dintii lui piliti. Umilu
iliimvoastraservtor, domta!
I ,-am privit cu gura cascata, dar apoi mi-am luat expresia unei persoane
.lapana pe sine si i-am zambit.
- Vad ca Maiestatea Sa Tsi recruteaza marinarii de pc unde poate, i-am
soptit lui Ian.
- Asa-i, a raspuns el. Domnul Dick a fost luat de pe un vas de pi rati din
( iuineea, iar pe acest vas a ajuns de pe o nava de sclavi, pe care a fost dus pe
i :ind se afla intr-o asezare de pe Coasta Guineei. N u stiu daca e de parere
i n ii este mai bine, avand in vedere conditiile pe care i Ie ofera serviciul in
dujba Maiestatii Sale, dar a zis ca nu are nimic impotriva sa ni se alaturc.
- Ai incredere in el? 1-am intrebat in gaelica.
Ian m-a privit oarecum scandalizat, replicand in acela?) grai:
- Binelnteles ca nu! Si Imi vei face un mare bine daca nu te vei apropia
prea mult de el, sotie a fratelui mamei mele. Mi-a spus ca el nu ar manca
uicidecum carne de om, dar asta nu Inseamna ca, daca ii esti prin preajma,
ie afli in siguranta.
- Bine, am spus, vorbind din nou in engleza. Ce s-a intamplat cu ...
Inainte de a-mi putea duce la bun sfarsit intrebarea, s-a auzit un zgomot
pi itern ic. Am intors capul si 1-am zarit pe John Smith, omul cu cinci cercei
tie aur, iesind din capelaj.
Si el a zambit cand m-a vikzut, desi pc fata lui se citea osteneala.
- Totul e-n regula, i-a spus lui Ian, pentru ca apoi sa-si atinga bucla de
pe li unte, intrebandu-ma:
- Va simtiti bine, doamna?
- Da, i-am raspuns.
Am privit catre pupa, dar nu am vazut altceva in afara de valuri. De fapt,
iudiferent incotro ma uicam, erau doar valuri.
-A a a ... Stiti cumva incotro ne indreptam, domnule Smith? 1-am
nit rebat.
M-a privit surprins si a raspuns:
- Ei bine, nu, doamn4, capitanul n-a spus incotro ne indreptam.
- Cap...
- Capitanul e unchiul Jamie, a spus lan amuzat. Sta sub punte si-si van i
matele, asa-i?
- Nu asta facea cand 1-am vazut eu ultima data, i-am raspuns, sinniml
un fior pe siraspinarii. Vrei sa spui ca nim enide labordul acestui vas nu mu
unde ar trebui sa ajungem sau macar In ce directie ne indreptam?
O tacere prelunga a fost raspunsul la intrebarea mea.
Am tusit si apoi am spus:
- H m m ... tunarul, nu acela cu fruntea taiata, celalalt, stiti cumva untie rf
Ian s-a intors si a privit in valuri.
- Oh! am exclamat.
Apoi am vazut pe punte o pata mare de sange, in locul in care omul tiiztm
dupa ce il injunghiasem si am exclamat din nou:
-O h !
- O h, matusica. Am gasit asta pe punte, mi-a spus Ian intinzandu mi
cutitul meu, care fusese curatat, dupa cum am putut vedea.
- Multumesc, am spus, punandu-1 la loc in teaca pe care o mai aveam
inca prinsa de pulpa. Cineva imi luase fusta rupta si aveam pe mine o alu
Speram ca acel cineva era Jamie, gandindu-ma la aurul din tiv. Ma sinueani
ciudat, ca si cand in oase nu as fi avut altceva decat aer. Mi-am masat gaiul
si m-am intors la ce discuram mai devreme:
- Deci nimeni nu stie incotro ne indreptam.
John Smith a zambit discret, spunand:
- Ei bine, nu o sa iesim din ocean, doamna, dadl de asta va e team.i
- De fapt, de asta mi-e teama. De unde ati stiut?
Toti trei au zambit.
- Ala soarele acob-i, a spus domnul Dick intorcand capul intr-o direct i<
Ala pdm&ntu - i si el acob, a spus, indicand aceeasi directie.
- Ah! am exclamat, simtindu-ma oarecum usurata.
Ala soarele era acolo, adica apunea in vest, ceea ce insemna ca noi nr
indreptam spre nord.
Jamie ni s-a alaturat. Era palid.
- Domnule capitan Fraser, a spus Smith cu respect.
- Domnule Smith.
Ce ordine aveti sa ne dati, domnule capitan?
|amie 1-a privit innegurat, spunand:
Voi fi multumit daca nu nc scufundam. Putem reusi acest lucru?
I )omnul Smith a zambit:
Daca nu ne lovim dc un alt vas sau de o balena, o sa ramanem pe linia
ilr plucire.
- Prea bine. Va rog sa faceti in asa fel meat sa nu ne lovim de nimic, a
'.pus Jamie, stergandu-se la gurd cu dosul palmei si continuand:
- Exista vreun port in care putem ajunge intr-o zi sau dona? Carmaciul
spline ca avem apa si alimente pentru trei zile, dar cu cat vom avea nevoie
,lc mai putine zile ca sa ajungem undeva, cu atat voi fi mai fericit.
Smith a privit catre invizibila bucata de pamant, iar soarele care apunea
m- ieflecta in cerceii lui.
- Ei bine, am trecut de Norfolk, a spus el ingandurat. Cred ca urmatorul
Imi l in toata puterea cuvantului este New York.
Jamie i-a aruncat o privire patrunzatoare, intreband:
- La New York nu sunt ancorate vase ale Marinei Britanice?
Domnul Smith a tusit:
- Din cate am auzit eu, erau ancorate astfel de vase acolo. Poate ca au
plccat.
- MS gandeam la un pore mai mic, a spus Jamie. Foarte m id
- Unde sosirea unui cuter apartinand Marinei Regale Britanice va face
n imprcsic puternica asupra cetatenilor? am intrebat eu.
Eram de acord cu Jamie in ceca cc privea faptul ca trebuia sa ajungem
i j i mai curand pe uscat, dar apoi ce urma sa facem?
Abia acum incepeam sa intelcg in ce situatie ne gaseam. In numai o ora
laiutul nostril se schimbase si, daca la inceput fusesem pasageri care
i .ildtoreau catre Scotia, acum eram niste ftigari care se indreptau Dumnezeu
-.lie unde.
Jamie a inchis ochii si a inspirat adanc. Iar era palid, mi-am dat seama
ri'pcde. Din pacate, nu mai aveam acele pentru acupunctura, pentru ca
plecasem in graba de la bordul lui Teal.
- Ce-ar fi sa ne indreptam catre Rhode Island sau New Haven,
( iminecticut? am intrebat eu. Oricum, vasul Teal se indrepta catre New
1laven. Cred ca nici in Rhode Island, nici in New Haven nu vom da peste
Inialisti sau militari britanici.
Jamie a dat din cap continuand sa-si tina ochii inchisi si strambandu
- Da, poate ca ai dreptate, a spus el.
-R h o d e Island nu este o destinatie potrivita, a obiectat Smirli. In
decembrie, britanicii s-au indreptat catre Newport, iar marina american.i,
atata cata este ea, trebuie sa se supuna blocadei la Providence. Poate c!t mi
vor deschide focul asupra noastra, daca vom intra in Newport, navigand sub
pavilion britanic.
Marinarul a ridicat mana spre catarg:
- Cand ancoram, se prea poate ca primirea sa fie mai calduroasS tin .it
ne-am dori-o.
Jamie reusise sa deschida un ochi si il privea atent pe Smith.
- Ma faci sa cred ca nu esti un loialist, domnule Smith. Daca erai, nil n ,i
nimic mai simplu decat sa ne sfatuiesti sa ne indreptSm spre Newport. I n
fi-as fi urmat sfatul.
- Nu, domnule, a replicat Smith, tragandu-se de unul dintre ccnvi.
Trebuie sa va spun ca nici separatist nu sunt, dar chiar nu vreau sa m j in;ti
aflu pe un vas care se scufunda. Cred ca norocul nu o sa ma mai ajutc di
data asta.
Jamie a dat din cap. Pe chipul lui se vedea ca nu se simtea bine.
- Sa pornim spre New Haven atunci, a spus el.
Am avut o oarecare senzatie de neliniste. Aveam s-o intalnescpe Hannah
Arnold in cele din urma? Era posibil sa-l intalnesc pe insusi colonelul Arnold:'
Aceasta posibilitate ma facea sa ma simt si mai putin in largul men.
Presupuneam ca, din cand in cand, isi vizita familia.
A urmat o discutie pur tehnica, de fapt erau niste strigate care se auzean
cand pe punte, cand sub punte, cand la capelaj, legate dc navigade. Jamie mi.i
cum sa foloseasca sextantul si astrolabul, dar nu stia cum sa interpreteze datiJr
obdnute cu aceste instrumente de navigade. Marinarii de pc Teal, impresio
nad de priceperea lui Jamie, erau mai mult sau mai pudn gata sa duca vasul
acolo unde doream noi, pentru ca altcrnativa care ii astepta era aceea de a li
arestau, judecad si executad pentru piraterie involutitara. Erau marinari foam
priceputi, dar nici unul dintre ei nu stia nimic despre navigade.
Din aceasta cauza ne-am vazut obligati sa-i interogam pe marinarii captivi,
ca sa aflam daca vreunul se pricepea sa navigheze. Daca se gasea un astfel tie
marinar, trebuia sa-1 convingem fie prin violenta, fie cu aur, sa treaca la treaba.
Mai puteam sa navigam de-a lungul coastei, ceea cc ar fi necesitat mai mult
iimp si ar fi fost mult mai primejdios, deoarece puteam esua pe nisip sail
ptiieam intalni vase de razboi btitanice. Acest lucru implica si nesiguraii|;1,
lioarcce nici until dintre matinarii de pe Tealnu vazuse niciodata pomil
New Haven.
Ieiitm ca nu avearn de spus niinic important, am stat langa balustrada
Ia ivind soarele la asfindt si intrebandu-ma ce sanse aveam sa ajungem pe uscni
in iniuneric.
( iandul acesta ma facca sa tremur, de$i frigul deja imi intrase in oase. Cand
ini lugit de pe puntea lui Teal nu purtam decat o haina subtire si, neavand
luina din lana, vantul imi trecea prill vesminte, de parca ar fi fost un cucit.
Imaginca sumbra a marii mi-a amintitde tunarul mort si, farasavreau, m-am
nil:ii peste umar la pata de sange de pe punte.
( land am intors capul, am vazut miscare la carma si am deschis gura, ca
s.i si rig. Nu am fost in stare sa scot nici un sunet, dar Jamie s-a uitat, din
miamplare, la mine si, indiferent ce s-a vazut pe fata mea, a fost suficient sa-1
I>imii in garda. S-a intors si s-a aruncat, fara sa stea pe ganduri, asupra lui
<luinea Dick, care scosese de undeva un cutit si era gata sa-1 infiga in Ian,
i iiv ii intorsese imprudent spatele.
Ian s-a intors fulgerator, a aruncat pistolul in mainile domnului Smith,
i .ire a fost surprins de acest gest si s-a apropiat de carma lasata sa se miste
in voie. Din aceasta cauza, vasul a inceput sa se clatine alarmant.
Am facut doi pasi pe puntea care se Iegana de mama focului si am smuls
pur si simplu pistolul din mana domnului Smith, care m-a privit clipind din
<h hi derutat.
- Nu fac asta pentru ca nu am incredcre in dumneavoastra, i-am spus,
mcercand astfel sa mil scuz pentru gestul facut. E vorba doar despre faptul
i a nu vreau sa-mi asum nici un rise.
Cu calm - avand in vedere situatia data - am verificat incarcatura. Pistolul
era incarcat ?i cu cocosul tras. M-am si mirat ca nu s-a descarcat, la cum se
ililtina vasul. Am indreptat arma spre cei doi, care se luptau cotp la corp.
Domnul Smith s-a uitat cand la mine, cand la cei care se luptau si apoi
,i ridicat mainile, spunand:
- E u... voi fi... sus, daca e nevoie de mine.
I.upta a luat sfarsit si trebuie sa spun ca domnul Dick si-a facut cu cinste
datoria de marinar britanic. Ian s-a ridicat incet, blestcmand si punandu-si
mana pe brat, unde camasa se inrosise de la o rana proaspata.
- Tradatoru asta nenorocit m-a muscat! a exclamat Ian furios. Caiiibal
pagan si nemernic!
Ian J-a lovit pe adversarul sau cu piciorul, iar acesta a scos un geaniiti, d.u
a ramas nemiscat. Apoi a apucat carma injurand de mama focului si a tnccpm
s-o miste, cautand sa puna vasul pe o anumita directie. Nava a cflpni.u
stabilitate, iar panzele s-au umflat in bataia vantului. Jamie a dat deopam
trupul domnului Dick si s-a asezat pe punte, langa Ian. Am lasat |e:iv.i
pistolului si am coborat cocosul.
- Te simti bine? 1-am intrebat, pentru ca simteam nevoia sa-i spun ccva,
cuprinsa de o ciudatl senzatie de calm.
- Incerc sa-mi amintesc cate vied mai am, a raspuns el, gafaind.
- Patru sau cinci, cel putin asa cred. Sper sa nu crezi cumva ca, de dai.i
asta, ai scapat de la moarte ca prin urcchile acului, nu-i asa? 1-am intrcbai
privindu-1 pe domnul Dick, care avea fata cumplic de schimonosita. Jamir
insusi avea o dara rosie pe fata, despre care eram sigura ca se va face albasti.1.
ba chiar neagra in cateva ore si se tinea de burta, dar in rest nu avea nitnii.
- Se pune la socoteala ca-ti pierzi o viata, daca simti ca mori de rau de man ?
- Nu.
Privindu-1 cu atentie pe carmaciul cazut, m-am asezat langa Jamie, l.u
mina rosie a soarelui la apus a scaldat puntea, dar nu-mi puteam da scama
ce culoare ii capatase fata, desi tenul lui m-ar fi ajutat sa-mi dau seama mni
usor de lucrul acesta. Jamie a intins o mana si i-am dat pistolul, pe care 1 a
pus la brau, unde am zarit si cutitul pus in teaca.
- N-ai avut timp sa scoti cutitul? 1-am intrebat, uitandu-ma la arnirt,
- N-am vrut sa-l omor. Nu-i mort, nu-i asa?
Fiicand un efort considerabil, s-a lasat pe palme si pe genunchi si a tras
adanc aer in piept, inainte de a se ridica in picioare.
- Nu, o sa-si revina intr-un minut sau doua.
L-am privit pe Ian. Pe chipul lui nu se putea citi nimic, dar limbajnl
trupului spunea totul. Umerii tepeni, spatele si ceafa drepte si muscliii
incordati la nivelul bratelor tradau furie si rusine, dar pozitia spinarii tr,1<ln
si tristetea. Senzatia de calm m-a parasit brusc intr-o izbuenire de groaza, cam I
am inteles ce il Ncuse sa lase garda jos.
- Roilo! am soptit, apucandu-1 pe Jamie de brat.
El a ridicat ochii uimit, 1-a privit pe Ian si apoi s-a uitat la mine.
- Oh, Doamne! a spus meet.
Acele pentru acupunctura nu erau singurele lucruri de valoare pe care le
Ltsascm pe punrea lui Teal.
Rollo fusese ani de zile cel mai bun prieten al lui Ian. El era rezulratul
inmicis5rii dintre un ciobanesc irlandez si un lup. Bagase spaima In
inarinarii de pe Ted, astfel incat Ian s-a vazut nevoit sa-1 inchida intr-o cabina.
( !:iiuele ar fi putut sa sara la gatul capitanului Stebbings, In momcntul tn care
oainenii sai 1-au luat pe Ian. Ce va face cand isi va da seaina ca Ian nu se mai
af la pe vas? Si ce ar fi in stare sa-i faca Stebbings sau oamenii sai, ori cei din
ivliipajul de pe T e d ?
- Dumnezeule! Au sa impuste cainele si an sa-1 arunce peste bord! a spus
I,ni, dand glas gandurilor mele si fecandu-si cruce,
M-am gandit din nou la ce s-ar putea intampla si am simtit cum ma trece
un iior. Jamie m-a strans cu putere de mana.
- Oh, Doamne! a spus el din nou, foarte incet.
A ramas pe ganduri o clipa, apoi s-a scuturat cum se scutura Rollo cand
i se uda blana, i a dat drumul mainii mele, spunand:
- Trebuie sa stau de vorba cu echipajul. Oamenii trebuie hraniti, chiar
,i eei care se afla in cala. Vrei sa re duci tu jos, Sassenach, sa vezi ce poti face
in cambuza? O sa... stau de vorba mai intai cu Ian.
Am vazut cum i se misca marul lui Adam cand s-a uitat la Ian, care statea
l.i cirma ca un indian sculptar in Iemn, cu soarele care apunea luminandu-i
t.ipi pc care nu se zarea nici o lacrima.
Am dat din cap in semn ca am priceput ce imi ceruse si am coborat incet
si ma de langa cabina capitanului, cufundandu-ma in intuneric.
31
CALATORIE C U G H ID PR1N CAMERELE INIM II
Am star de paza la inten'ale de doua ore, astfel incat fie Jamie, fie Ian,
fie eu insami sa fim treji. John Smith parea a fi un om pe care ne puteam
baza, dar exista posibilitatea ca vreunul dintre oamenii de pe Teal sa 11
convinga sa ii elibereze pe marinarii din cala, ca sa nu fie spanzurati ca pirati.
Am facut de paiA la miezul noptii fara nici o problema, in schimb mi .1
fost foarte greu sa nia trezesc in zori. M-am luptat sa ma ridic din coca 1 r
parca a fi un put garnisit cu lana neagra si am urcat pe punte simtind cum
ma dor si imi paraie inchcieturile.
Jamie s-a aruncat in hamacul captusit cu paturi de indata ce m-am dat
eu jos din el. As f! dorit si-1 dau jos si sa ii iau locul, dar m-am marginii l.i
un zambet discrec. Ori avea deplina incredcre in capacitatea mea de a sta dr
paza, ori simtea ca moare de oboseala si il chinuia raul de mare. M-am gaiulit
ca poate ambele variante erau valabile si am luat pelerina de ofiter de mariit.i
pe care tocmai o lasase deoparte. Acesta era un castig pentru mine. LSsasem
pelerina mea, care mirosea a mort, la bordul vasului Teal. Aceasta era mull
mai buna, din lana albastru-inchis, cusuta cu matase rosie, si pastra dllduru
trupului lui Jamie.
Am tras-o mai bine pe mine si 1-am mangaiat pe cap, ca sa vad dac.4 avea
sa zambeasca in somn. A zambit, adica a miscat usor gura. M-am indrepiai
cascand spre cambuza.
Mai aveam si un alt mic avantaj: o marmita plina cu ceai bun tie
Darjeeling. Facusem focul sub oala, inainte de a ma culca. Acum se incillzisc
bine. Am scufundat in oala o ceasca din setul personal de vase de portclaii
al capitanului. Era frumoasa, cu violete pictate.
M-am dus sus si m-am plimbat pe punte, vazandu-i pe cei doi oameni
care erau de cart. Domnul Smith se afla la carma. Am stat langa balustrada,
bucurandu-ma de bautura calda si privind aburii care se ridicau din ap:l.
Daca se gasea cineva aire ar fi vrut sa numere asa-numitele binecuvantili i,
si se parea ca acea persoana eram chiar eu, iata ca tocmai eram martora unci
astfel de binecuvantari. Am vazut aburi iesind din mari calde, care semanan
cu niste flori ale unor plante misterioase ce raspandeau caldura si luminn,
Acesta era rasaritul soarelui in tinuturile nordice, semana cu o scoica ce sc
descbide incet,.. rcce si delicat, cerul sclipea precum sideful deasupra oceami
lui cenusiu. M-am gandit ca intreaga imagine avea in sine ceva intim. Ma
simteam ca si cand as fi trecut printr-un taram plin de taine.
Tocmai cand ma cufundasem mai bine in ganduri, am fost trezitfl la
realitate de strigatul: 0 coraaabieee!, care s-a auzit chiar deasupra mea,
Cea?ca de portelan a capitanului Stebbings a cazut pe punte, iar eu am vSzul
la orizont varful unui triunghi, care devenea din ce in ce mai mare.
fn clipele urmatoare, s-a prod us o scena hilara, pencru ca am dat fuga in
i abina capitanului si mi se taiase rasuflarea intr-un asemenea hal, incat am
lost in stare sa strig doar:
- H o... coabe... Ho!, un Mos Craciun, care isi pierduse mintile.
Jamie, care se putea trezi imediat, chiar daca dormea adanc, s-a ridicat
mmiaidecat in sezut. S-a grabit si a uitat ca nu se afla intr-un pat, ci intr-un
liamac. Cand a reusit sa se ridice in picioare, injurand, s-a auzit tropot pe
punte, oamenii din echipajul de pe Tealau sarit din hamacuri si s-au grabit,
pentru a vcdea ce se intamplase.
- Este TeaP 1-am intrebat pe John Smith, ingustandu-mi privirea pentru
a vcdea mai bine. Va puteti da seama?
- S-ar putea, a replicat el, absent, uitandu-se la panze. Ah, ba nu, cu
siguranta nu este Teal, pentru ca are trei catarge.
- V i cred pe cuvant, i-am spus.
La distanta la care se afla, vasul acela pSrea un nor ce plutea pe apa spre
noi. Nu-1 puteam vedea bine deocamdata.
- Nu trebuie sa fugim de corabia asta, nu-i asa? 1-am intrebat pe Jamie,
care luase ocheanul de pe biroul lui Stebbings si privea incruntat vasul, care
vcnea in urma noastra.
jamie a lasat deopartc ocheanul si mi-a raspuns:
- Nici nu are-a face daca trebuie sau nu, pentru ca nu putem fugi.
HI i-a intins domnului Smith ocheanul, care 1-a dus la ochi, spunand:
- Pavilionul... Nu are pavilion.
Jamie a ridicat capul si si-a dat seama ca vasul P itt avea inca pavilion
briianic.
- Acesta e un lucru bun, nu crezi? 1-am intrebat. Nu vor ataca un vas care
apartine Marinei Regale Britanice.
i ntre Jamie si John Smith a avut loc un schimb de priviri pline de indoiala.
- Daca se apropie destul de mult de noi, vor vedea ca ceva este in neregula
.i ca vasul acesta nu-i vreo balena, a spus domnul Smidi, uitandu-se la Jamie.
( liiar nu doriti sa va puneti tunica de capitan? Poate ca lucrul asta o sa ne
ajute, macar cand urmaritorii nostri se aflil la distanta.
- Daca ajung foarte aproape, lucrul asta oricum nu o sa mai conteze,
.1 replicat Jamie innegurat.
Cu toate astea, el a disparut pentru catva clipe si a reaparut. Era imbracat
in uniforma capitanului Stebbings si arata splendid, asta daca il vedeai de la
distant^. Din cauza faptului ca Srebbings era cu aproximativ cteizeii J>
centimetri mai scund decat Jamie si mai lat in solduri decat cl, tunic.i il
strangea la umeri si ii era larga la mijloc. Atat manecile camasilor, clii \l
pantalonii ieseau mult mai mult in evidcnta decat ar fi fost normal, iar Jamir
isi legase pantalonii cu cordonul de care era prinsa teaca sabiei, ca sa nu-i cul.i
Am viizut cii avea la brau sabia capitanului, doua pistoale incarcate, dar m
cutitul lui.
Ian a ridicat din sprancene cand si-a vazut unchiul imbracat astfd. d.n
Jamie 1-a privit insistent. Ian nu a spus nimic, dar s-a luminat la fata pent in
prima data de cand era la bordul lui Pitt.
- Nici nu-i chiar asa de rau, a spus domnul Smith pe un ton incurajaioi
V-ati gandit, totusi, sa va imbracati asa? Oricum nu aveti ce pierde.
- Mhm.
- Bdiatulpe puntea-n fldcdri a rdmas singtir, chiar si dupci ce toti an jhy n
de pe vas, am spus eu, facandu-1 astfel pe Jamie sa se uite la mine.
Dupa ce tl vazusem pe Guinea Dick, eram convinsi cii Ian putea urn
drept marinar in marina britanica, desi era si el tatuat. Geilalti membri .11
echipajului de pe Teal nu ieseau in evidenta prin nimic. S-ar fi putut sa trccvm
drept membrii unui echipaj al unui vas britanic.
Vasul care acum se afla in urma noastra era destul de aproape incai -..i
vad galionul de la prora. Era reprczentarea unei femei cu parul negru can'
parea sa...
- Ghiar tine in maini un sarpe? am intrebat eu cu indoiala.
Ian s-a aplecat peste umarul meu, privind atent inainte.
- Are colti, a spus el.
- Si vasul are, baiete, a replicat John Smith.
Mi-am dat seama ca avea dreptate. Am vazut tevile a doua tunuri mil i
din arama, care se zareau la bord, pe masura ce vantul indrepta vasul spiv
noi in unghi drept. Pc vas se aflau si niste piese care pareau afeturi pemm
tunuri, ca sa descurajeze eventualii dusmani.
Cu toate acestea, tunurile erau reale. Unui dintre ele a si tras. S-a vilzm
un nori$or alb si apoi a cazut o ghiulea mica in apa.
- Oare e bine sa faci un lucru ca asta? a intrebat Jamie cu Indoiala,
Oamenii de pe vasul ala vor sa ne dea un semnal?
llineinteles ca lucrurilc nu stateau asa, pentru ca s-a tras cu amandoua
min m ile si una dintrc ghiulele a strapuns o vela, lasand o gaura mare si urata,
|H care am privit-o cu cotii.
- Ce au astia in cap ca trag asa asupra unui vas al Marinei Regale Britanice?
,i intrebat Smith indignat.
- Crcd ca sunt pirati si vor sa ne ia cu totu! a spus Jamie, revenindu-si
din soc. Coborati pavilionul, pentru numele lui Dumnezeu!
Smith s-a uitat ingrijorat cand la Jamie, cand la vasul de pe care se trascse
.isupra noastrii. Oamenii de pe acel vas s-au aratat. Erau inarmati.
- Au tunuri si muschete, domnule Smith, a spus Jamie, aruncand pcste
Uml mantaua de capitan, care a cazut in apa. N-am sa tncerc sa ma lupt cu
ei sub pavilionul Maiestatii Sale!
Domnul Smith a inceput sa came printre franghii pe cea care fixa
pavilionul.
Steagul a coborat cu zgomot $i s-a prabusit pe punte. Indignata, am avut
impulsul sa ma due sa il ridic, dar m-am stapanit.
- Si acum ce facem? am intrebat, privind cu neliniste catre vasul care ne
macase. Incepeam sa deosebesc deja siluetele tunarilor, care isi reincarcau
.irmele. Am vazut, in spatele lor, oameni inarmati cu muschete, pistoale
si entire.
Tunarii s-au oprit o clipa. Unul dintre ei a aratat cu degetul dincolo de
parapet, pentru ca apoi sa strige pe cineva aflat in spatele sau. Mi-am facut
m;ina streasina la ochi, am vazut mantaua de capitan, care plutea pe apa.
I ocmai acea manta parea sa-i uimeasca pe pirati. Am vazut un om apro-
piindu-se de balustrade si uitandu-se la noi.
Ce se va intampla mai departe?" m-am intrebat. Piratii puteau fi abso-
Im orice de la capitani de marina, care navigau in numele unui stat sau al
alluia, sau pur ^i simplu pirati. Daca era vorba despre un capitan de marina,
jveam sanse sa ne continuam calatoria linustiti, daca nu, ne puteam astepta
s;i fim ucisi si aruncati in valuri.
Omul care ne privise atent lc-a strigat ccva alor sai si si-a parasir locul.
Vasul s-a oprit pentru un moment, apoi panzele s-au umflat cu zgomot.
- O sa ne loveasca, a spus domnul Smith, nevenindu-i sa creada ce ar fi
unnat sa se intample.
Eram sigura ca avea dreptate. Vasul atacator era atat de aproape incat
puteam vedea clar galionul de la prora, mai bine spus femeia cu parul negru,
care tinea in maini un ;>arpe lipit de pieptul ei gol. Eram atat de socntrt, im ,ii
m& intrebam data vasnl acela se numea Cleopatra sat! Asp, cand am simui
o zguduitura si am auzit un scrasnet metalic.
Lumea parca sa se fi sfarsit, iar eu stateam intinsa cu fata in jos, pe podtuti.i
care mirosea a macelarie. Eram asurzita si asteptam o noua lovitura, cart: ,iv .1
sa ne ucida.
Ceva greu a cazut peste mine, iar eu ma zbateam ca o nebuna sa mil i idli
si sa fug oriunde, departe, departe...
Mi-am dat scama ca scoteam niste scancete si ca suprafara de care imi
turtisem obrazul era o scandura plina de sare, nu de noroi si sange. Grcutiiic.i
care ma apasa m-a parasit deodata, cand Jamie s-a ridicat in gemimlii
scrignnd furios:
- lisuse Hristoase! Ce-i cu tine!?
Raspunsui la intrebarea lui a fost un bum!vemt, desigur, de la unul dimu
tunurile aflate la pupa celuilalt vas.
M-am ridicat in picioare tremurand si am remarcat cu interes, dar si m
detasare, cS pe punte, la cativa pasi de mine, se afla un picior. Era un pit im
dcscult, prins in cracul unei perechi de pantaloni din panza. Se vedeau nuilii
pete de sange peste tot.
- Dumnezeule mare! DUMNEZEULE mare! spunea cineva.
Am privit in directia de unde se auzeau aceste cuvinte si 1-am vSy.ut pr
domnul Smith, care isi ridicasc privirea cu groaza.
Mi-am ridicat si eu privirea. Singurul cataig al vasului nostril fusese retcvai,
iar panzele si franghiile zaceau rilspandite pe punte. Afeturile de pe vasnl
piratilor nu se aflau acolo doar pentru a deruta.
Ametita cum eram, nici nu am avut vreme sa ma intreb de ce facusci.i
asta. Jamie 1-a apucat pe domnul Smith de brat, exclamand:
- Pe toti dracii! Nemernicii aia de namhaid se intorc!
Se intorceau. Nava care ne atacase se miscasc mult prea repede. Mi-nm
dat seama de acest lucru ingrozita. Trecuse pe langa noi, dar doar o singui.i
ghiulea mare ne lovise, distrugand catargul si ucigandu-1 pe nefericitul can-
era de veghe in varful sau.
Ceilalti marinari din echipajul de pe Tealerau acum pe punte si puncati
Intrebari. Singurul raspuns pe care ll puteau primi era insSsi nava de pinui,
care facea acum un cere in jurul nostru, ca sa termine ceea ce incepuse.
L-am vizut pe lan aruncand o privire spre unul dintre tunurile de pe Pitt,
dar orice tncercare In acest sens ar fi fost inutila. Chiar daca printre cei din
cchipajul Teal ar fi fost vreunul cu oarece experienta in manevrarea tunurilor,
mi exista nici o sansa ca acei oameni sa treaca rapid la tunuri.
Vasul de pirati se indrepta din nou spre noi. Pe puntea de pe Pitt, mari-
narii strigau, i$i agitau bratele, se indesau unii intr-altii, se grabcau sa ajunga
la balustrade.
- Ne predam, nenorocitilor! a strigat unul dintre ci. Sunteti surziW
Bineinteles ca erau sum .
O pala de vant a adus pana la mine miros de sulf, ceea ce insemna ca se
aprindeau fitile. Am vazut si muschetc indreptate asupra noastra. Unii dintre
barbatii din jurul meu s-au grabit sa dispara de pe punte. M-arn gandit ca
asta nu era o idee chiar atat de rea.
Jamie daduse din maini si strigase alaturi de mine. Disparuse deodata,
si cand m-am intors, l-am vazut fiigind pe punte. Si-a scos camasa, tragand-o
peste cap, si apoi s-a indreptat spre acel tun din arama, despre care se punea
ca era cel lung, de noua.
A agitat camasa, descriind un arc alb, generos, tinandu-se cu mana ramasa
libera de umarul lui Ian, pentru a nu-si pierde echilibrul. Acest gest a cauzat
deruta vreme de o clipa. Piratii au incetat sa mai traga, desi vasul lor continua
sii se miste amenintator. Jamie isi misca incolo si-ncoace camasa. Eram sigura
al tl vedeau!
Vantul batea spre noi. Am auzit bubuitul tunurilor si am simtit ca imi
ingheata sangele in vine.
- Or sa ne scufunde! a strigat domnul Smith, iar strigatul sSu a fost preluat
de unii dintre ceilalti marinari, care urlati ingroziti.
Vantul a adus la noi mirosul de praf de pusca, un miros intepator si acru.
S-au auzit strigatele oamenilor aflati in capelaj, o parte dintre ei agitandu-si
camasile dcasupra capului. L-am vazut pe Jamie ramanand nemiscat, pentru
ca apoi sa se apiece si sa-i spuna ceva lui Ian. L-a strans de umar pe Ian si
s-a indreptat in patru labe catre tun.
lan a trecut in fiiga pe langa mine si a lipsit foarte putin sa nu ma doboare
la pamant.
- Unde te duci? am strigat.
- Sa le dau drumul prizonierilor! O r sa se mece, daca ne scufundilm! .1
strigat la randu! sau, privind pcste umar in timp ce disparea pe scara de langil
cabina capitanului.
M-am intors catre corabia care ne ataca, pentru a-mi da seama ca Jamie
nu coborase de pe cun, asa cum m-as fi asteptat. In schimb, se intorsesc astfel
incat sa stea cu spatele catre corabia care se apropia de noi.
Se prinsese cu mainile si cu genunchii de tun, pentru a-si pastr.i
echilibrul. I se vedea spatele gol, plin de cicatrici inrosite, pentru ca resiul
pielii sc albise de frig.
Pe corabia cealalta se ficeau manevre, astfel incat aceasta sa ne aborde/.e
lateral, pentru a ne da o ultima lovitura. Am vazut capetele unor barbati care
ne priveau curiosi, fara sa traga.
Am simtit deodata cum imi bate inima dureros, gata sa-mi sara din piepi,
de parea s-ar fi oprit pentru o dipa si apoi isi adusese aminte de datoria ei
si se straduia sa recupereze.
Latura corabiei adverse nc domina, aruncand 0 umbra asupra punpi
noastre, aflata acum intr-o intunecime rece. Corabia aceea se afla atat dc
aproape, incat ii auzeam vorbind pe cei de la tunuri, care nu stiau ce sa crcada
si isi puneau cot felul de intrebari. Am auzit zgomocele facute de incarcaturilr
tunurilor si scartaitul afeturilor. Nu-m i puteam ridica privirea. Nu
indrazneam sa ma misc.
- Cine sunteti? a intrebat o voce nazali, cu pronuntat accent american.
Omul care vorbise parea a fi foarte furios.
- Daca va referiti la corabia noastra, ea poarta numele de Pitt, a spus
Jamie, care coborase de pe tun si se afla acum alaturi de mine. Era pe jumataie
dezbracat si i se filcuse pielea de gaina, astfel incat parul de pe corp semana
cu nistc fire de cupru.
Tremura, dar nu stiu daca de groaza, de furie sau pur si simplu de frig.
Cu toate acestea, glasul ii era plin de furie.
- Daca va intrebari cine sunt eu, am sa va spun ca sunt colonelul James
Fraser din trupele de voluntari ale Carolinei de Nord.
Pret de o clipa, s-a lasat linistea, in vreme ce capitanul vasului de pirati
s-a gandit la cele ce aflase.
- Unde este capitanul Stebbings? a intrebat. Suspiciunea i se simtea in
glas, dar parea mai putin furios.
- E o poveste a diacului de lunga, a spus Jamie suparat. Oricum,
.Ipitanul nu este la bord. Daca doriti sa veniti la bord sa-l cautati, n-aveti
ilicat sa o laced. Pot sa-mi pun camasa?
S-a lasat o vreme linistea, apoi s-a auzit cum oamenii luau degetele de pe
mlgaci. In momentul acela am avut puterea sa ridic privirea. De pe
Inilustrada vasului lor se retrageau tevile muschetelor $i pistoalclor si ince-
pcau sa se vada capetele marinarilor curiosi.
- Numai putin, a spus glasul care ne vorbise pana atunci. Intoarce-te.
Jamie a eras adanc aer in piept, dar a fecut precum i se centse. Mi-a aruncat
ii privire scurta si a inaltat capul, strangand din dinti ?i privind catargul in
jm lit caruia incepusera sa se stranga prizonierii sub atenta supraveghere a lui
I.m. Pareau cu totul uimiti si priveau in sus, tiitre vasul piradlor. Apoi se uitau
ilmitati pe punte si ii descopereau in cele din urma pe Jamie, care era pe
jiiimitate dezbracat si avea niste ochi ca de vasilisc'. Daca nu m-as fi temut
i .1 am sa fac un stop cardiac, situana mi s-ar fi parut hilara.
Ad dezertat din armata britanica, nu-i asa? a spus glasul.
- Eu nu am dezertat, a replicat Jamie imediat. Eu sunt un om liber... Am
Inst mtotdeauna un om liber.
- Ai fost mereu un om liber? a intrebat glasul amuzat. Foarte bine. Pune-ti
i,lma$a si vino la bord.
Abia daca eram in stare sa respir si eram seal data intr-o sudoare rece, iar
mima a Inceput sa-mi bata mai rar.
Jamie s-a imbracat si m-a apucat de brat, spunand:
- Soda si nepotul meu ma vor insoti.
Mira a astepta vreun raspuns, m-a pans de mijloc si m-a suit pe parapetul
vasului Pitt, astfel tncat sa pot ajunge la o scara din franghie, pe care o
.iiuncasera cei din echipajul vasului, care nc atacase. Nu voia sa ajunga in
'.ii uada in care ar fi putut fi despartit de mine sau de Ian.
Vasul se legana si a trebuit sa ma tin foarte bine de scara. Am inchis ochii,
i Icoarcce m-a cuprins ameteala. Imi era greata, dar eram si ametita, ca reactie
l.i socul pc care il suferisem. Am inchis ochii, iar stomacul meu s-a mai linistit
pufin si am reusit sa pun piciorul pe urmatoarea scarita.
Corabie!
Un barbat inalt, cu parul sur, cu m4rul lui Adam ie$it in evidenpl .si >u
ochi albastri patrunzatori, ne-a intampinat in capatul scSrii.
- Sunt capitanul Asa Hickman, mi-a spus el, latrand parc4, pencru ca apoi
sa-si indrepte atentia asupra lui Jamie, pe care 1-a intrebat:
- Ce vas este acela? Unde-i Stebbings?
Ian a urcat dupa mine la bord, s-a uitat in urma si i-a spus unui marinat
- Daca as fi in locul dumitale, as trage scara aia-n sus.
Am privit spre puntea vasului Pitt, unde o gramada de oameni se in
dreptau spre marginea puntii, impingandu-se unii pe altii si gesticuland. Mulp
isi agitau bratele si strigau, atat marinarii de pe punte, cat si prizonierii ineci
cand s4 prezinte situatia in care se gaseau, dar capitanul Hickman nu ave.i
chef de asa ceva.
- Trage scara, i-a spus capitanul unui marinar. Dumneata urmeaz4-mil,
i-a cerut el lui Jamie.
Capitanul a pornit pe punte, fara a astepta vreun raspuns, fara a vcdea
daca il urma cineva. Jamie i-a privit cu atentie pe marinarii din jurul nosu n
si probabil a decis ca nu erau primejdiosi. Apoi s-a uitat la Ian, de parcil ai
fi vrut sa-i spuna: Ai grija de matusica ta! si a pornit dupa capitanul
Hickman.
Ian era atent doar la Teal.
- Iisuse! a soptit el, privind panzele. Crezi ca e bine?
- Rollo? 1-am intrebat. Trag nadejde ca este bine.
Aveam fata rece. Era chiar mai rece decat apa oceanului. Nu imi mai
simteam buzele. Vedeam niste trasnete.
- Ian, am spus cu mult calm, cred ca am sa lesin.
Apasarea pe care o simteam in piept parea sa fie din ce in ce mai marc si
ma sufoca. M-am fortat sa tusesc si am simtit pe moment o usurare.
I )oamne, Dumnezeule, eram pe cale sa fac un atac de cord? Ma durea bratul
suing? Nu. Ma durea falca? Da, dar tineam dintii stransi, asa ca nici nu era
tie mirare... Nu eram chiar pe cale s3 ma prabusesc, dar am simtit o presiune
la nivelul mainilor, care ma rragea in jos, catre punte. Aveam ochii deschisi,
dar nu puteam vedea nimic. M-am gandit ca s-ar putea sa mor, dar am respins
imcdiat acest gand. Nu, la naiba, nu muream. Nu se putea sa mor, numai
i a parea sa se apropie de mine ceva ce semana cu o ceata cenusie.
- Ian, am spus sau mi s-a parut ca spun, ramanand foarte calma. Ian, daca
se intampla... spune-i Iui Jamie ca il iubesc.
N u s-a facut totul negru, lucru care m-a surprins, dar norul tot a ajuns
la mine, invaluindu-ma intr-o pasnica ceata cenusie. Nu mai simteam nici
un fel de apasare, nu ma mai inecam, nu mai aveam dureri. Ma puteam misca
linistita in norul cenusiu, intr-o inconstienta fericita, dar nu eram sigura
de faptul ca vorbisem si nevoia s3 transmit mesajul ma intepa ca un scaiete
in calcai.
- Spune-i lui Jamie, i-am soptit Iui Ian, care parea invaluit in ceata.
Spune-i Iui Jamie ca-I iubesc.
- Deschide ochii si spune-mi chiar tu, Sassenach, mi-a spus un glas
ingrijorat, aflat aproape de mine.
Am incercat sa deschid ochii si am descoperit ca puteam s-o fac. Se parea
ca, pana la urrna, nu murisem. Am respirat cu grija si am observat ca pieptul
mi se misca usor.
Parul imi era ud si eu zaceam pe ceva tare. Eram acoperita cu o patura
si se zarea chipul lui Jamie, care se agita, si care s-a linistit de indata ce eu
am clipit.
- Spune-mi, a soptit el zambind, desi ingrijorarea ii adancea cutele din
jurul ochilor.
- Sa-ti spun... oh! Tc iubesc! U nde...?
Amintiri ale evenimentelor recente m-au napidit si am spus repede:
- Teal! C e...
- Habar nu am. Cand ai mancat pentru ultima oara, Sassenach?
- Nu-mi amintesc. Aseara. Cum adica habar nu ai? Este tot acolo?
- Oh, da, a spus cl cu oarecare ura. Au tras doua focuri asupra nouMiii
si asta chiar acum, dar cred c i tu nu aveai cum sa le auzi.
- Au tras asupra noastra...
Mi-am trecut o man a peste fata $i am descoperit cu bucurie ca acum 'mu
puteam simti buzele, si pielea in cepe a din nou sa mi se incalzeasca.
- Sunt cenusie sau transpirata? bam intrebat pc Jamie. Buzele mc!c .sum
vinete?
Aceste intrebari pareau sad uluiasca, dar s-a aplecat spre mine pentru a im
putea vedea mai bine gura.
- Nu, a raspuns el cat se poate de serios, indreptandu-si spatelc dupS oc- mi
privise atent buzele.
Apoi s-a aplecat si m-a sarutat pe gura, soptind:
- Si eu te iubesc. Ma bucur c i nu ai murit Inca, a adaugat el apoi pc un
ton absolut normal indreptandu -51 spatele, in timp ce in departare s-a auzii
o bubuitura de tun.
- Capitanul Stebbings a preluat comanda pe Teal? am intrebat eu. Cilpi
tanul Roberts nu ar da ordin sa se traga asupra unor cotabii straine. Cel pupil
asa cred. Stau si ma intreb de ce ar trage capitanul Stebbings asupra noasnu,
De ce nu ataca vasul P itt, pentru a reintra in posesia sa? Acum poacc pimc
mana pe el.
Toate simptomele disparusera si incepeam sa gandesc clar. Ridicandu-m.i
in capul oaselor, mi-am dat seama ca fuscsem pusa pe doua lazi cu caput,
intr-o mica magazie. Locul era acoperit cu prelata si puteam vedea panzclc
fluturand in vant. Langa peretii micii magazii se vedeau butoaie, pachete si
lazi. In aer staruia un miros greu, un amestec de mirosuri de gudron, stola,
praf de pusca si... cafea? Am inspirat cu putere, pentru ca ma simteam mai
bine. Da, mirosea a cafea!
S-a auzit o alta bubuitura de tun. Sunetul inabusit din cauza distaipci
m-a facut sa ma cutremur. Sentimentul ca eram intr-o magazie a unei nave
care se putea scufunda in orice clipa a fost mai puternic chiar si decat mirosul
de cafea.
Si Jamie a reactionat la acea lovitura de tun, indreptandu-si spinarea. Cliim
inainte de a ma ridica in picioare si de a sugera ca era mai bine sa mergem
sus, un cap rotund s-a aratat la intrarea in magazie.
I )oamna si-a mai revenit? a intrebat politicos un baiat tanar. Capitanu
i /is i a, daca-i moarta, nu mai e nevoie de dumneavoastra aici si doreste sa
iiiiigop imcdiat la dumnealui si sa stati de vorba.
Si daca nu sunt moarta? am intrebat, mcercand sa-mi aranjez hainele
u>lr ilc transpiratie si sifonate. La naiba. Imi lasascm fusta cu tivul plin de
mi la bordul vasului Pitt. Daca lucrurile continuau asa, trebuia sa fiu multu-
iniia daca ajungeam pe uscat in camasa.
Ikliatul, care trebuie sa fi avut vreo doisprezece ani, mi-a zambit.
- In situatia in cate ati fi fost moarta, capitanul insusi s-ar fi oferit sa v3.
mince peste bord, dornea, astfel incat sotul dumneavoastra sa fie cu capul
pc umeri, a rcplicat tanarul. Capitanul Hickman e cam zorit la vorba, da
nil vorbeste intodcauna serios.
- O sa vin si eu, am spus, reusind sa ma ridic si sa-mi mentin echilibrul,
dar fara a refuza bratul lui Jamie. Am pornic pc corabie, condusi de noua
noastra cunostinta, care a tinut sa ma informeze ca se numea Abram Zenn
I atal meu a fost un om citit. I-a placut foarte mult dictionarul domnului
Inlinson si s-a gandit ca numele meu trebuie sa-1 aiba si pe A, si pe Z"). Cel
i are ne calauzea era de fapt stewardul de pe vas, care se numea cu adevarat
Asp, lucru care m-a bucurat. Tanarul ne-a explicar ca domnul capitan
I lickman era atat de agitat din cauza confruntarilor pe care le avusese cu
Stubbings si din cauza ca jurase sa nu mai aiba loc decat o singura astfel de
i onfruntate.
- Capitanul Stebbings gandeste la fel ca domnul capitan Hickman?
n intrebat Jamie see.
Abram a dat din cap cu putere, spunand:
- Un rip pe care 1-am intalnit intr-o carciuma din Roanoke mi-a povestit
ca domnul capitan Stebbings obisnuia sa bca acolo si ca povestea cum at fi
vrut sa-1 spanzure pe domnul capitan Hickman de propriul sau cararg si sa-1
Iuse acolo ca sa-i ciuguleasca pescarusii ochii.
Baiatul a privit sumbru in jur si s-a uitat la pescarusii care zburau prin
preajma adaugand:
- Groaznice vietuitoare mai sunt si pescarusii!
Am avut parte de experiente interesante in momentul in care am ajuns
in cuibul capitanului Hickman, respectiv in cabina acestuia, plina ca
o magazie cu tot fclul de lucruri. Ian se afla acolo si parea un mohican
ce cocmai fusese prins si urma sa fie ars, atitudine care m-a facut sa deduc
ca nil se simtea prea bine in prezenta capitanului. Se parea ca atitudinr.i >i .
reciproca, daca era sa judec dupa faptul ca obrajii cu pometi proemim mh
ai capitanului erau rosii.
- Ah! a exclamat Hickman, vazandu-ne. Imi pare bine ca nu ap p.li.iMi
lumea celor vii, doamna. Ar fi o mare pierdere pentru sotul dumncavoaM n
care nu ar mai avea alaturi o femeie devotata.
Ultimele cuvinte fusesera rostite cu sarcasm si ma intrebam dc cite mi
11 rugasem pe Ian sa nu le mai spuna altora cat de mult il iubeam pc lamn
si tot ceea ce insemna acest lucru. Jamie s-a prefacut ca nu pricepe w
mi-a facut semn sa iau loc pe patul nefacut al capitanului, mainic l>
a i se adresa accstuia.
- Mi s-a spus ca Teal trage asupra noastra, a spus el calm. Acest lucru nu
va provoaca ingrijorare, domnule?
- Nu, deocamdata nu, a spus Hickman cu oarccare nepasare, privind
geamurile cabinei sale, mascate pe jumatatc, asta mai mult din cauza dl slit l,i
era sparta. Trag asupra noastra sperand sa reu$easca o lovitura norocouu
Avem avantajul vantului si probabil ca situatia aceasta va continua m,u
mulcc ore.
- Am Inteles, a replicat Jamie, luandu-si o acitudine prin care sa anile i ,i
stia despre ce era vorba.
- Capitanul Hickman se gandca daca ar trebui sau nu sa ia milsiiii
Impotriva lui Teal ori sa fuga, unchiule, a spus Ian, intervenind plin dc t:u i
Avantajul vantului inseamna sa ai o mai buna manevrabilitate. Datorii.i
acestei situarii, avantajul fata de Tealcste major.
- Dumneavoastra ati auzit vorba: Cel ce lupta si-apoifitge nu va f t trail,
dar va trai si va aveaprilejulde-a lupla din nou? a spus capitanul Hickman, .
uitandu-se la Ian. Daca voi putea scufunda corabia aia, o voi lace. Mi-ar l;i<i
si mai mare placere sa-1 impure pe puntea lui pe capitan si sa-i iau vasul. Dai .1
va fi nevoie, ma voi multumi si sa scufund vasul. Asta nu inseamna cil am
sa-1 las sa ma scufundepe mine, nu ascazi!
-- De ce spuneti, nu astazi"? 1-am intrebat. Ziua de astazi nu este i a
oricare alta?
Hickman a fost surprins. Probabil crezusc ca aveam un rol pur decoraiiv.
- Pentru ca am o incarcatura valoroasa, domnita, mi-a raspuns in cele din
urma. Am o incarcatura pe care nu sunt gata s-o rise, decat daca as reusi s;l
pun mana pe sobolanul acela de Stebbings.
Sa tnteleg ca ati presupus ca Stebbings se afla la bordul vasului P itt si
ilr accca doreati sa scufundati vasul? 1-a intrebat Jamie.
Cabina era atat de joasa, meat ei trei, adica Ian, Hickman si Jamie se
vrdcau ncvoiti sa discure aplecati si de aceea totul parea a fi o conversatie intre
ilisle cimpanzei. N u puteai sta decat pe pat sail in genunchi pe podea, dar
,u casta alternative era sub demnitatea unor domni care aveau de discutat.
Asa este, domnule, si va multumesc pentru foptul ca m-ati oprit la
vivme. Poate ca vom bea un pahar impreuna cand vom avea ragaz si imi veti
povesti ce s-a intamplat cu spatele dumneavoastra.
- Poate ca nu, a replicat Jamie politicos. Ne aflam deocamdata pe apa si
.is (loti sa aflu unde este Pitt acum.
La oarece distanta de noi, mai exact la aproximativ doua mile fata de
luliord, a replicat Hickman cu ochii lucind de furie. Daca ma pot socoti cu
Sicbbings, am sa ma intorc sa-i iau si nava.
Daca mai este cineva la bord care mai poate naviga, a spus Ian. Cand
m.i aflam eu la bord, a avut loc o revolta serioasa. Ce v-ar putea face sa atacati
Itti/, domnule? a intrebat el, ridicand glasul. Eu si unchiul meu va putem
ila iuformatii despre echipaj si despre tunurile aflate pe vas. Chiar daca la bord
sc alia capicanul Stebbings, nu va va ft foarte greu sa cuceriti vasul. El este
insotic de zece oameni de-ai lui. N u cred ca domnul capitan Roberts va voi
i,t sc angajeze in lupca de partea lui Stebbings. De fapt, sunt sigur de asta.
Jamie 1-a privit pe Ian cu ochii miiiti, intreband:
- Crezi ca 1-au omorac deja?
Ian nu semana cu Jamie, dar am recunoscut pe chipul lui acea expresie
ilc iucapatanare pe care o cunosteam prea bine.
- Da, se poate, a raspuns el in cele din urma. Dumneata m-ai lasape mine
ilc izbeliste, daca ai crede ca s-arputea sa ft murit?
I.-am vazut pe Jamie deschizand gura si pregatindu-se sa spuna: E doar
im eiline". N-a facut-o, insa. A inchis ochii si a oftat, gandindu-se ce ar fi
msenmat s;i provoace o batalie navala, sa puna in pericol vietile tumror, pentru
,i nu mai pomeni despre vietile celor de la bordul lui Teal, de dragul unui
i nine barren care putea ft deja mort, ba chiar mancat de un rechin.
i n cele din urma, a deschis ochii si a dat din cap spunand:
- Da, bine, fie.
Apoi s-a indreptat de spate in cabina aceea joasa si s-a intors spre
I iickman, marturisindu-i:
- La bordul vasului Tealeste un anume prieten al nepotului men. i
este foarte probabil in pericol. Cred ca acest lucru nu va priveste, dar explit i
interesul nostru in legatura cu problema in discutie. Interesul dimim.i
voastra... este legat de capitanul Stebbings, dar la bordul lui Teal sc alia u
incarcatura care s-ar putea sa va tenteze: sase lazi cu pusti.
Atat eu, cat si Ian am tras adanc aer in piept.
Hickman si-a indreptat spatele, s-a lovit la cap si a exclamat:
- Oh! Doamne, Dumnezeule! Sunteti sigur de asta?
- Sunt si imi inchipui ca Armata Continentala s-ar putea folo-.l
de ele.
Mi-am spus ca aceasta afirmatie era una periculoasa. Chiar daca Hicknuii
era un dusman de moarte al lui Stebbings, acest lucru nu insemna ncapili.it
ca era si un patriot american. Din cate imi dadusem seama, cSpilamil
Stebbings putea starni el insusi animozitati si farii a mai fi nevoie sa-si expriim
convingerile politice.
Hickman nu a facut nimic pentru a-1 contrazice pe Jamie. De fapt, nit i
nu luase in seama remarca lui, gandindu-se numai la pusd. Ma intrebam d;u .1
era adevarat. Era, pentru ca Jamie spusese totul cu multa siguranta de sinr
Am incercat sa-mi aduc aminte de lucrurile care se aflau in magazia tit- L
bordul lui Teal, ca si cand as fi cautat ceva...
- Dumnezeule mare, am spus. Cuciile care urmau sa ajungil L
New Haven?
Abia m-am abtinut sa nu rostesc numelc lui Hannah Arnold, dandu-mi
seama ca, daca Hickman era un patriot - m-am gandic ca s-ar fi putut la Id
de bine sa fie un om de afaccri, gata sa treaca de cealalta parte a baricadci ,
poate ca ar fi recunoscut numele si si-ar fi dat seama ca acele arme vor ajunj;r
cu adevarat la Armata Continentala prin intcrmediul colonelului Arnolil,
Jamie a dat din cap privindu-1 pe Hickman, carese uitala un barometm
mic de pe perete de parca ar fi fost un glob de cristal. Indiferent ce paic.i
sa-i spuna acel barometru, era ceva pozitiv, pentru ca Hickman a dat din cap
si a iesit repede din cabina, de parca i-ar fi luat pamalonii foe.
- Unde s-a dus? a intrebat Ian, privind in urma capitanului.
- Imi inchipui ca s-a dus sa vada cum bate vantul, am spus mandrfl de
faptul ca stiam si eu ceva. Vrca sa se asigure ca mai dispune de avantajul
vantului.
Jamie tor cauta ceva pe biroul lui Hickman si a gasit un mar pe care mi
1-a aruncat m poala, zicand:
- Mananca-1, Sassenach. Ce naiba inseamnd sa dispui de avantajul
vantului?
- Ei bine, aici m-ai prins! am recunoscur eu. Stiu ca are ceva de-a face
cii vantul si ca este foarte important.
Am mirosit marul. Eram sigura ca aratase candva si mai bine. Mai
pastra insa un miros dulccag, care mi-a trezit pofta de mancare disparuta
de mtilta vreme. Am muscat cu grija si am simtit cum saliva imi inundS
gura. Am mancat marul cu mare pofta. Dc fapt, 1-am terminat din
doua mujcaturi.
Glasul putemic, nazal, al capitanului Hickman venea de pe punte, stra-
pungandu-ne urechile. Nu am auzit ce a spus, dar reactia a fost una
imediata. S-a auzit tropot de picioare, iar vasul si-a schimbat directia, odata
cu ridicarea panzelor. Zgomotul htcut de afeturile de tun s-a auzit pe intreg
vasul; se parea ca noi continuant si avem avantajul vantului.
Am putut citi nerabdarea care i-a luminat fata lui Ian si m-a bucurat sa
vad acea lumina, dar nu m-am putut impiedica sa nu-i spun lui Jamie:
- N-ai nici o indoiala fata de ceea ce se pcrrcce? Vreau sa spun ca... totusi
este doar un c&ine.
El a dat din umeri si mi-a raspuns:
-A sa este, dar stiu ca s-au purtat batalii pentru motive mai putin
importante. In afara de asta, de ieri de pe la ora asta m5 fac vinovat de acre
de piraterie, revolta si crima. La toate acestea a$ mai putea sa adaug si acre
de tradare, ca sa fie tacamul complct, cum se spune.
- In afara de asta, matusica, trebuie sa $tii ca este un caine bun, a tinut
sa-mi comunice Ian cu o unda de repro in glas.
Indiferent daca dispuncam sau nu de avantajul vantului, a durat mult si
au fost necesare nenumarate manevre pentru ca vasele sa ajunga destul de
aproape $i sa reprezinte un pericol unul pentru celalalt. Soarele abia daca se
ridicasc de un lat de palma deasupra orizontului, iar panzele pftreau rosii si
apele erau parca pline de sange.
Corabia Teal plutea incetisor, avand ridicate aproape jumatate dintre
panze. Era la mai putin de jumatate de mila distanta fata de noi. Capitanul
Hickman se afla pe puntea corabiei Asp, cu mainile stranse pe balustrada,
de parca s-ar fi prins de beregata lui Stebbings, cu privirea ogarului <.in
asteapta sa apara iepurele.
- A sosit vremea sa merged sub prune, domta! a spus Hickman i.n i
a ma privi. Aici lucrurile or sa se cam incinga.
Mainile lui s-au miscat, tradand nerabdarea.
Nu m-am opus. Pe punte tensiunea era foarte mare. Simteam miroMil
acestei tensiuni, un aincstec de testosteron, pucioasa si praf de pu$cl. Pent in
ca barbatii sunt cu adevarat niste fiinte remarcabile, pareau tod bincdispihi
M-am oprit o clipa pentru a-1 saruta pe Jamie - un gest pe care el mi I i
intors intr-un fel care m-a lasat cu buzele tremurand - refuzand sa ma gamleM
la faptul ca era posibil ca, data viitoare cand urma sad vad, el sa fie but .m
Mai infruntasem astfel de situadi de cateva ori pana atunci si mi m i
obisnuisem cu ele, dar invatasem sa le ignor.
Cel putin, imi imaginam ca invatasem sa le ignor.
Aflandu-ma in magazia principala, simrind mirosul specific de sandiul
si auzindu-i pe sobolanii care caicau pe lanturile zanganitoare, mi-a fost foam
greu sa ignor zgomotele de pe punte, facute de afeturile de tun. Asp nu avc.i
decat patru tunuri pe flanc, dar trageau cu ghiulele de douasprezece liviv1.
adica erau tunuri grele pentru o goelera. Teal, nava comerciala care ar fi plum
avea de infruntat divert agresori, ei'a prevazut cu opt tunuri pe flanc, t u
ghiulele de saisprezece livre, doua tunuri mari sub punte si unul la jnip.i
- N u ar face fata unui vas de riizboi, mi-a spus Abram, dupa cc i-am
descris armamentul de care dispunea Teal. Oricum, oamenii de la bordul n
nu ar incerca sa atace sau sa scufunde o alta nava pentru ca nu au intercMil
sa ia la bord echipamente grele. De accea nu rrebuie sa fim disperati, domi.i
Vorbea cu multa siguranta de sine si era amuzant, lucru care ma linisUM
in mod ciudat.
Se pare ca isi dadea seama ce efect avea asupra mea, pentru c;i m-a b.1 tm
cu blandete peste mana, spunand:
- N u trebuie sa va temeti de nimic, domta. Domnul Fraser mi-a spii',
ca trebuie sa am grija sa nu vi se intample nimic rSu si eu chiar asta am dr
gand sa fac.
- Multumesc, i-am spus, facand tot posibilul ca sa nu izbuenese in rii'.
sau In plans.
- Dispuneu de arme, i-am spus lui Abram Zenn, care cautase si pregatise
IHitru mine dona felinare, pentru ca soarele aproape ca apusese. Asta
insenmna ca domnul capitan Hickman era pregatit sa le foloseasca. Nu s-a
I.'lmlii ca s-ar putea sa existe si raniti?
Abram a dat din umeri, de parca ar fi vrut sa se scuze.
Este primul nostru voiaj in care dispunem de licenta care ne confera
dii piul de a trece la acte de ostilitate, domta, a spus el. Data viitoare vom
li mai bine pregfttiti. Sunt sigur de asta.
Primul voiaj? Cc fel de... de cat timp se afla capitanul Hickman pe
inaiv? am intrebat, in timp ce inspectam marfa.
Am constatat cu bucurie ca, intr-o lada, se aflau metri intregi de stamba
iniprimata.
Abram s-a incruntat, in vreme ce se gandea.
Ei bine, a spus el in cele din urma. O vreme a avut un vas de pescuit,
. it care a navigat pe la Marblehead. Dumncalui si fratele erau impreuna
Iuu| a ietarii acelui vas. Dupa ce fratele dansului a avut acel incident cu domnul
i ipiian Stebbings, s-a dus sa lucreze pentru Emmanuel Bailey ca secund.
I lomnul Bailey este evreu, a explicat el, vazand ca ridicasem din sprancene.
Ai v o banca in Philadelphia si trei corabii care navigheaza regular in Indlile
di1 Vest. Si vasul acesta este al domnului Bailey si dansul a obtinut de la
< <ingivs licenta de care v-am pomenit, pentru capitanul H icbnan. Licenta
i losi primita chiar cand s-a anuntat izbuenirea razboiului.
Am inteles, am spus cu surprinsa. Aceasta este prima cursa pe care o
I ii i domnul Hickman in calitate de capitan?
I )a, domta, dar de obicei navele care dispun de licenta care confera
iln pml de a trece la acte de ostilitate, adica navele-pirat, nu au o incarcatura
ai|ilimentara, a spus el cat se poate de sinccr. Din incarcatura suplimentara
l.n parte si materialele medicale.
Stii toate aceste lucruri pentru ca... de cata vreme te afli dumneata pe
niiire? am intrebat curioasa, in timp ce luam o sticla care parea sa continS
i in line foarte scump, pe care voiam sa-1 utilizez ca antiseptic.
- Ah, de cand aveam opt ani, domta, a raspuns el, inaltandu-se pc vAilm i
pentru a fixa fclinarelc care aruncau o lumina linistitoare asupra a$a-zisci *..ili
de operadi. Am sase frati mai mari. Cel mai mare dintre ei se ocupa de o Inin i
impreuna cu fiii lui. Ceilalti... unul dintre ei este reporter, scrie despre coi.ilni
In Newport News. Intr-o zi, a star de vorba cu un capitan de vas si nici im.i.
nici doua, ma trezesc ca sunt steward, la bordul vasului indian Antioch. Am
plecat cu acel capitan la Londra si, dupa doar o zi, eram cu vaporulspre Calculi,t
Baiatul s-a lasat pe calcaie si a continuat zambind:
- De atunci sunt tot pe mare, domta. Cred ca mi se potriveste.
- Asta-i foarte bine, i-am spus. Parintii dumitale mai traiesc?
- Oh, nu, domta. Mama a murit cand m-a nascut pe mine, iar uu.i .1
murit cand eu aveam sapte ani.
N u parea prea tulburac de acest fapt. In timp ce rupeam bucAdle 1 I1
stamba ca sa le pot folosi ca bandajc, ma gandeam ca oricum acele tii.sio
evenimente se petrecusera in viata lui cu foarte mult timp In urma.
- Trag nadejde ca viata pe mare ti se va potrivi in continuare, i-am spus.
Ai indoieli In privinta asta dupa ceea ce s-a petrecut astazi?
Se gandea la spusele mele si pe fata lui s-au vazut umbre in lumina
felinarelor.
- Nu, a raspuns el in cele din urma privindu-ma cu niste ochi plini de
seriozitate si care nu mai pareau a fi ai unui tanar, ca pana atunci. Cand am
semnat contractul cu domnul capitan Hickman, am stiut ca s-ar putea sa iim
angajati in lupte.
A strans din buze, probabil pentru ca sa nu ii tremure, si a continual:
- Nu ma deranjeaza sa ucid un om, daca sunt nevoit s-o fac.
- Nu acum... acum nu esti nevoit sa o faci, a spus unul dintre raniti incei.
Omul acela statea in umbra si respira rar, intins pe doua lazi in care sr
aflau portelanuri englezesd.
- Deocamdata nu esti nevoit sa 0 faci, am spus si eu sec. Poate ca ar li
bine sa vorbesti despre asta cu nepotul sau cu sotul meu, dupa ce lucrurile
se vor mai linisti.
Am crezut ca discutia dintre noi se incheiase, dar Abram m-a urmarit cat
mi-am pus la indemana instrumentele rudimentare de care dispuneam si am
inceput sa le sterilizez cum am putut, adica turnand coniac peste ele; magazia
ajunsese sa miroasa ca o disdlerie si barbatii prezend erau scandalizati c;1
lisipeam astfel bautura. In timpul luptei fiisese stins focul in cambuza, si
.ivca sa dureze ceva vreme pana ce voi putea dispune de apa fierbinte.
- Va numarati printre patriot!, domta? N u v5 suparati ca va intreb, a spus
cl ro$ind pentru ca avusesc curajul de a-mi pune o astfel de intrebare.
fntrebarea m-a surprins intr-o oarccare masura. Daca ar fi fost sa-i raspund
dc-a dreptul, ar fi trebuit sa-i spun: Da, bineinteles.
Jamie era, oricum, un rebel. Isi luase el insusi acest statut. De vreme ce
dcclarase pur si simplu din necesitate ce convingeri avca, simteam acum ca
putea fi condamnat pentru convingetile sale. Dar eu? Eu ma numarasem
candva printre patrioti.
- Da, am spus in oele din urma, pentru ca nu puteam spune nimic altceva.
Kste clar ca dumneata esti patriot, Abram, dar de ce?
- De ce?
Parea uimit ca ii pusesem accasta intrebare si ma privea clipind pe deasupra
Iclinarului pe care il tinea in mana.
- 0 sii-mi raspunzi mai tarziu, i-am spus, luandu-i felinarul din mana.
Facusem tot ceea ce imi statuse in putinta. Ranitii care mai aveau nevoie
de ingrijiri fusesera adusi sub punce.
Nu aveam timp pentru d.iscutii pe teme politice. Cel putin, eu asa credeam.
Abram s-a 1ini.?tit si m-a ajutat cum s-a priceput, dcsi a trebuit sa se
intrerupa din cand in cand pentru a varsa intr-un cos. Dupa ce a varsat de
mai multe ori, a inceput sa le puna intrebari rftnitilor care ii puteau raspundc.
Nu stiam daca o facea din curiozitatc sau pentru a nu se mai gandi la raul
care il chinuia.
- Ce parere aveti dumneavoastra despre Revolutic, domnule? 1-a intrebat
cl pe un marinar cu parul sur, care venise de la bordul vasului Pitt si avea
un picior zdrobit.
Omul 1-a privit cu mirare, dar i-a raspuns, probabil ca sa se gandeasca si
el la altceva:
- E o pierdere de timp, atata tot.
DupS aceea, marinarul si-a inclestat degetele pe lada pe care era intins si
a continual:
- Mai bine sa lupti impotriva frantujilor decat impotriva englejilor. Ce
am avea de castigat din lupta? Doamne sfinte! a exclamat el in cele din urma,
albindu-se la fata.
-A bram , da-i te rog un obicct pc care sa-1 poata musca, i-am spin,
grabindu-ma sa adun franturile de os si intrebandu-ma dacft nu era mai him*
sa tree la amputare. Poate ca asa riscul de infeede era mai mic, iar marinaml
avea posibilitatea sa meargi cu un picior de lemn, dar... N u imi placea tlclm
aceasta variants.
- N u , e-n regula domta, mi-a spus marinarul. Ei, dumneata ce crc/i
despre Revolutie, tinere?
- Eu cred ca este un lucru bun si necesar, domnule, a replicac Abram <u
hotarare. Regele este un tiran si toti barbadi adev3rati trebuie sa tuple
impotriva tiraniei.
- Cum? a intrebat marinarul profund surprins. Regele este un tiran? ( line
spune o asemenea prostie?
- Pai... domnul Jefferson si... noi toti credent acest lucru, a raspmi'.
Abram, surprins de o asemenea replica vehementa.
- Ei bine, atunci sunteti cu totii niste prosti fara de pereche. Top in
afara de dumneaoastrj, domta, a adaugat marinarul uitandu-se la mine si
dand din cap.
Apoi s-a uitat la piciorul lui si a transpirat un pic, dar a inchis ocliii
mi-a spus:
- Dumneaoastra n-aveti astfel de ganduri prostesti, domta, nu-i a$a?
Trebuie sa faced in asa fel incat sa-i bagan mindle-n cap baiatului
dumneaoastra.
- Sa-mi bage mindle-n cap? a izbuenit Abram. A-d baga mindle-n cap
Jnseamna sa nu spui sau sa nu scrii ceea ce gandesti?
Marinarul a deschis un oclti.
- Bineinteles ca asta inseamna sa-ti bagi mindle-n cap, a replicat el, inccr*
cand sa il linisteasca pe Abram. O sa starnid tot soiul de nenorocid - mii iertap
ca vorbesc asa, domta - daca spuned tot soiul de lucruri, o sa rascula\i
poporul. Si la ce duce asta? La revolta, la asta duce. Si puteti avea parte tie
tot soiul de tulbtirari. Oamenii or sa se-aleaga cu casele incendiate si or sil
fie omorati in plina stradS.
Abram nu ar fi trebuit sa continue discutia, dar a facut-o cu vehemenp),
pomenind despre acre inrolerabile, ceea ce 1-a facut pe domnul Ormiston -
facusem deja prezentarile - sa rada, vorbind despre ljpsurile pe care le indurau
londonezii si comparand viata acestora cu cea pe care o duceau colonistii
ncrecunoscatori.
- Nerecunoscatori! a exclamat Abram inrosindu-se. Si pentru ce ar
i rebui, ma rog, sa fim recunoscatori? Pentru ca soldatii sunt mereu cu ochii
pe noi?
- Cu ochii pe dumneavoastra! a izbucnit domnul Ormiston, indignat la
culme. Cc mai vorba! Daca inseamna ce cred eu ca inseamna, tinerc domn,
atunci ar trebui sa va puneti in genunchi si sa-i multumiti lui Dumnezeu
pentru ca militarii sunt cu ochii pe voi. Datorita cui credeti ca nu ati fost
scalpati de indieni sau calcati in picioare de francezi? Cine credeti ca a platit
pentru toate astea, ai?
Aceasta replica i-a focut pe unii dintre raniti sa aclame si pe altii sa huiduie;
roti cci prezenti erau antrenati in discutie.
-A ceasta opinie este cu totul... invechita... stuhiloquy, a inceput
Abram, umflandu-si pieptul mic de parca ar fi fost un porumbel. Ar fi vrut
sa continue, dar a fost intrerupt de venirea domnului Smith, care avea in
mana o geanta din panza si o privire prin care ar fi vrut sa se scuze.
- Ma tem ca frumoasa dumneavoastra cabina a luat apa, domta, da eu
am adunat de pe podea cateva lucruri, ca mi-am zis ca poate...
- Jonah Marsden! a exclamat Ormiston, dand sa sara in picioare, pentru
ca apoi sa cada pe lada cu gura cascata. Dumnezeu sa ma aiba in paza!
- Cine sa fie? am intrebat uimita.
-Jo n a h , ma rog, nu acesta-i numele lui, da noi asa-i ziceam pentru ca
a fost scufundat de atatea ori. Doamne, da cum il chema de fapt? Ah, asa,
Bill parca-1 chema.
- Ei bine, Joe, a spus domnul Smith sau domnul Marsden, in timp ce
se indrepta spre usi, zambind nervos. Totul s-a intamplat cu multa vreme
in urm a...
- Ei, nu a trecut chiar atat de mult, l-a contrazis Ormiston, ridicandu-se
in picioare si sprijinindu-se pe butoaie, astfel incat sa nu puna jos piciorul
bandajat. N u a trecut atat de multa vreme incat sa te fi uitat, dezertor imputit!
Domnul Smith a luat-o repede pe scara-n sus, trecand pe langa doi
marinari care aduceau un al treilea, pe care 1-au si impins, injurand de mama
focului. Omul a cazut chiar inaintea mea. Era capitanul Stebbings.
- Nu-i mort, m-a informat unul dintre cei doi marinari.
- Foarte bine, am spus eu pe un ton care poatc ca nu era intrn nmil
prietenos, pentru ca Stcbbings a deschis un ochi, zicand:
- Ma dati pe mana acestei... catele,.. ca sa ma macelareascd, a spin, el
ragusit si gafaind. As, as prefera sa mor Intr-un mod o-no-ra-bi-bil-bil.
Totul s-a terminat intr-un galgait, fapt care m-a facut sa-i desfac tepnk
vestonul si camasa, amandoua patate de tutun si imbibate cu sange. Sc vcdr.i
o gaura rotunda in partea dreapta a pieptului. Avea o rana in piept din can
curgea sange.
Am spus ceva urat, iar cei doi oameni care il adusescra pe Stebbings an
mormdit. Am injurat din nou, dc data asta mai tare, am apucat mana Im
Stebbings, i-am pus-o peste gaura din piept si i-am spus:
- Tine asta aici, daca vrei sa mori onorabil.
- Dumneata, i-am spus unuia dintre cei doi oameni care il aduseseril pr
Stebbings si care voia sa dea bir cu fugitii, adu-mi gaz din cambuza, acutn!
Iar dumneata, i-am strigat celuilalt, care a tresarit la auzul glasului men,
dumneata sa-mi aduci panza pentru vele si catran, cat mai repede!
- Sa nu vorbesti! 1-am sfatuit pe Stebbings, care parea ca vrea sa spim.i
ceva. Ai un plaman care nu-si mai face treaba si fie reusesc sa-1 fac sa funqiti
neze din nou, fie mori ca un dune chiar aici!
- Hg! a reu?it el sa spuna.
Din aceste sunete nearticulate, eu am dedus ca pricepuse ceea cc ii
spusesem.
Avea o palma marc, carnoasa, si reusea cu succes sil acopere pentru
moment gaura pe care o avea in piept, Trebuia s-o inchid astfel incat sa mi i
intre act in plaman, dar trebuia sa si fac in asa fel incat aerul sa iasa din spaiiul
pleural. De fiecare data cand expira cu plamanul ranit, situatia i se agrava,
Se putea ineca cu propriul sange si nu puteam face prea multe.
- Partea bund este ca te-a lovit un glont si nu a fost srapnel sau vreo schij-i.
i-am spus. Metalul, care ajunge sa fie incandescent, sterilizeaza rana. Ridit.i
mana o clipa, te rog. Expira.
I-am ridicat eu insami mana, am numarat pana la doi, cat a expirai si
apoi i-am asezat din nou mana peste rana. S-a auzit un plescait din cauza san
gelui, prea mult pentru gaura din piept, dar nu scuipa sange si nu tusea...
Unde... oh.
- Sangele acesta este al dumitale sau al altcuiva? 1-am intrebat, intinzaml
degetul.
inchisese ochii pe jumatate si a ranjit prccum un lup, soptind:
- E sangele sotului... tau.
- Netrebnicule, i-am spus enervata, ridicandu-i mana. Expira. Oamenii
.111 vazut ca ma ocupam de Stebbings, dar mai erau adusi raniti de pe Teal.
( ,'ci mai multi dintre ei nu aveau nevoie de ingrijiri dcosebite. Le-am spus
nun sa se ingrijeasca, astfel incat ranile lor sa nu se agraveze.
Mi s-a parut ca a trecut o vesnicie pana au venit cei doi marinari cu uleiul
si cu panza si am avut destula vreme sa ma intreb unde erau Jamie si Ian.
( !u un cutit, am taiat niste stamba pe lung, ca sa fac din ea un pansament
ile genul celor care se fac pe front, am dat deoparte mana lui Stebbings, am
stcrs sangele cu un pliu al fustei, am turnat gaz de lampa pe pieptul lui si pe
pi isnita din panza, apoi am apasat-o, facand din ea un soi de sigiliu. Pe urma
i am bandajat cu grija torsul si i-am pus mana pe rana.
- E bine, am spus. Trebuie sa se incalzeasca bine catranul ca sa pot izola
mai bine rana. Poti sa-1 incalzesti chiar acum, i-am spus marinarului care
adusese gazul.
Dupa aceea am privit in jur, intreband:
- Ei bine, cine a mai murit?
M-am mirat ca doar doi oameni de pe Teal au murit, unul din ei in urma
unor rani la cap, iar cel de-al doilca fiindca pierduse foarte multsange dupa
cc piciorul stang ii fusese lovit de o ghiulea de tun.
A sfip u tu t sdAsalvez, mi-am spus. Insa regretul acelei clipe a fost anulat
de ncvoilc impuse de clipa urmatoare.
Nu-i mu deloc, mi-am spus, inaintand in gcnunchi si facand un triaj rapid,
i lantiu-le instructiuni celor care, fara voia lor, devenisera asistentii mei. Cativa
cu rani facute de schije, doi cu rani cauzate de gloante de muscheta, unul
ramas fara jumatate de ureche, unul cu un glont in pulpa, dar nu in apropierea
arterei femurale, slava Dom nului...
Se auzeau tot felul de zgomote de la reparatiile din magazia de sub punte.
in timp ce imi vedeam de lucru, reuseam sa reconstitui lupta din relatarile
nlnitilor.
Dupa un schimb de focuri in urma caruia Teal s-a ales cu catargul
[principal fisurat si dupa ce coca lui Asp a fost gaurita deasupra liniei de plutire,
Teal-u n ii spuneau ca domnul capitan Roberts facuse intentionat totul, altii
aratau ca nici nu putea fi vorba despre asa ceva- facuse o manevra si ajunsese
bord la bord cu vasul Asp.
Parea de necrezut ca Stebbings voise sa abordeze corabia Asp, dcoam i
dispunea de un numar foarte raic de oameni. Daca el ar fi facut in mod voii
aceasta manevra, atunci poate ca ar fi intentionat sa ne loveasca. L-am privii
dar capitanul avea ochii inchisi si nu avea o culoare prea sanatoasa in nl>u|i
I-am ridicat mana si am auzit un suier slab. I-am a$ezat mana la loc pc picpi
si am continuat sa-mi vad de treaba. Stebbings nu era intr-o stare in can* m
poata discuta despre intentiile sale.
Indiferent care ar fi fost acele intentii, capitanul Hickman le zaditrnii i ,
pentru ca sarise urland pe puntea lui Teal, urmat de oamenii de pc A\p
Acestia inaintasera, fara a intampina o rezistenta prea mare. Cei dc pc I m
se adunasera la carma in jurul lui Stebbings si luptau cu inversunare. lira .11
se poate de limpede ca cei de pe Asp trebuiau sa castige lupta. Dupil acn .1 .
Teal se lovise de stand si toti cei aflati la bord fiisesera trantid pe pumc
Convinsi ca acea corabie avea sa se scufimde, tori cei care se puteau mist
au facut-o, adica au trecut la bordul navci Asp. De pe Teals-a mai trax 11 n
foe sau doua, dar vasul sc afunda si mai mult in pietris.
- Sa nu va faced grijj, domta, a spus unul dintre marinari. Cand 0 sil vin.i
fluxul, o sa pluteasca iar, de parca nu s-ar fi intamplat nimic.
De jos s-au auzit zgomote din ce in ce mai slabe, iar eu am incepui
privesc peste umar din cand in cand, sperand sa }j vad pe Jamie si pc Ian
Tocmai ma ocupam de un bier marinar in al carui ochi intrase o scliija
Ochiul sftnatos al omului s-a marit deodara. M-am in tors si l-am zarir pc Kolli 1
alintandu-se pe langa mine si chelalaind, expunandu-si colti* enormi inir tin
ranjet fata de care cel al lui Stebbings parea neinsemnat.
- Caine! i-am strigat eu cu tot dragul, vrand s&-l imbratiscz, d.u
abtinandu-ma.
Am privit repede in jut si l-am vazut pe Ian, care se tndrepta schiop;ii;iiu 1
spre mine. Era ud leoarca, dar avea pe chip un ranjet asemanator cu .il
lui Rollo.
- Am cazut in apa, a spus el ragusit, venind pe punte langa mine, in limp
ce sub el se forma o mica balta.
-V a d , i-am spus. Te rog sa tragi adanc aer in piept, i-am cerut apm
omului caruia ii intrase 0 schija in ochi.
- U n u ... da, e bine... doi... da.
Cand a expirat, am apucat sebija si am tras cu putere. Dupa ce schija >1
iesit, a tasnit un lichid mizerabil si sange, fapt care m-a facut sa strang iliti
ilinti si pe Ian sa verse. N u a curs, insa, prea mult sange. Dacd nu a rfi trecut
f>rin orbits,, poate cS asf t putnt opri infeeds, scotAnd ochiulsi pansAnd orbits.
/ ktr operand asta o sd mai astepte. Am rupt o bucata de material din poala
c;1m&sii marinarului si i-am cerut sa o puna pc ochi si sa apese cu putere.
A fheut-o, de$i a gemut alarmant de mult si m-am temut dl isi va pierde
ill nos tin ta.
- Unde-i unchiul tau? bam intrebat pe Ian, simtind ca nu vreau sa aud
rlspunsul.
- Acolo, a riispuns Ian, uitandu-se intr-o parte.
Am intors capul, tinand inca o mana pe umarul pacientului meu.
jamie cobora scara, angajat intr-o discutie aprinsa cu domnul capitan
I lickman, care venea in urma lui. Camasa lui Jamie era imbibata cu sange
si pusese o bucata de material imbibat, de asemenea, cu sange pe un umar,
i inand bandajul improvizat cu cealalta mana. Era posibil ca Stebbings sa nu
tna ft mintit. Jamie nu cadea din picioare, desi era alb la fata. N u era insa
tloar palid, ci si furios. Eram sigura ca nu avea sa moara in timp ce era suparat
si am pregatit o alta fasie de panza de vele, pentru a ma ocupa de o fractura
de brat, insotita de complicatii.
- Caine! a strigat Hickman, oprindmse langa Stebbings, care gemea.
Capitanul a rostit acest cuvant sec, fara nici un fel de intonatie, iar
Stebbings a deschis un ochi, replicand:
- Caine esti tu!
- Caine, caine, caine! Caine nenorocit! a exclamat Hickman, vrand sa-1
loveasca pe Stebbings cu piciorul tn coasta. L-am apucat, insa, de picior si
im reusit sad dezechilibrez. Jamie 1-a prins in brate, gemand, dar H icbnan
si-a indreptat spatele, impingandml pe Jamie.
- N u poti s5 omori cu sange rece un ranit!
- Ba pot, a replicat Hickman imediat. Ia priviti!
Spunand acestea, a scos dintr-un toe vechi din piele un pistol urias si i-a
11 as cocosul. Jamie a apucat anna si ba tras-o frumusel din mana. Capitanul
a realizat surprins ca nu mai avea arma in mana.
- Sunt sigut, domnule, a spus jamie cat se poate de calm, ca nu aveti de
1 ',m d Sa ucideti un inamic ranit care poarti uniforma, a luptat sub pavilionul
sail si s-a predat. O asemenea fapta nu poate fi dusa la bun sfarsit de catre
un om de onoare.
Hickman si-a indteptat spatele si s-a mcruntat, intreband:
- Va indoiti de faptul ca eu as E un om de onoare, domnule?
Am vazut cum jamic isi mcordase muschii de la umeri si dc la <c.ilti
[mediae a venit langa el Ian, spunand:
- Da, domnule, se indoieste. Si eu ma indoiesc.
Rollo, care avea blana inca uda si ciufulita, si-a tras inapoi buzele iir|i.
aratandu-si coltii, de parca ar fi vrut sa spuna ca si el era de aceeas'i p.iii u
Hickman s-a uitar la chipul ratuat al lui Ian si apoi la coltii lui Rollo. 1)i i| 1.1
aceea 1-a privit pe Jamie, care a lasat tn jos cocosul pistolului ?i 1-a pus la I>i,ln
Apoi a tras adanc aer in piept.
- Fie si asa, a spus el repede, intorcand spatele.
Capitanul Stebbings respira cu greu si, in am p ce rcspira, se auze.i on
galgait si un vajait. Era palid si avea buzele vinete. Cu toate acesten, ei i
constient. Ramasese cu ochii la capitanul Hickman si il urmarea cu privin t
si acum, cand acesta din urma pSrasea cabina. Dupa ce usa s-a inchis in span li
lui Hickman, Stebbings a rasuflat usurat si 1-a privit pe Jamie.
-P u teati... sanuvam ai... osteniti, asoptitel.Totusi... vamultunuM
pentru...
Omul s-a oprit pentru o clipa si a tusit ducand mana la piept, pnum
ca apoi sa continue:
- ... pentru ce ati facut.
Stebbings a inchis ochii si a respirat greoi, cu dureri, dar a respirat toniM
M-am ridicat in picioare. Aveam, in sfarsit, o clipa de ragaz in care sa on
pot ocupa de sotul meu.
- N u - i decac o taietura mica, a spus el, raspunzand privirii nidi
intrebatoare. O sa ma descurc.
- Tot sangele-acesta e al tau?
S-a uitat la camasa lui patata cu sange pana la nivelul coastelor si a ridii .11
umarul zdravan.
- M a i am destul sange incat sa pot trai in continuare, a replicat J
zambind.
Dupa aceea a privit in jur, spunand:
- Vad ca tc descurci bine aici. O sa-1 rog pe Smith sa iti aduca ceva 1 I1
mancare, bine? in curand are sainceapa ploaia.
intr-adevar, avea sa ploua. Mirosul furtunii se simtea in aer si mi se l;li e.i
parul maciuca, gandindu-ma la asta.
- Poate c a n u o sa-1 rogi pe Smith, i-am spus. Si unde pleci? 1-am intrebai,
vazand ca se indeparteaza.
- Trebuie sa stau de vorba cu domnii capitani Hickman si Roberts, a
replica t el cu o grimasi.
A inaltat capul si vantul i-a fluturat prin par. Dupa aceea a concinuat:
- N u credeam ca o sa ajungem in Scotia la bordul lui Teal, dar sa fiu al
uaibii daca stiu incotro ne mdreptam.
in cele din urma pe vas s-a lasat linistea, auzindu-se doar scandurile ce
scartaiau, felfeitul panzelor si suieratul vantului. Fluxul incepuse si vasul plutea
ilin nou. Incepusem sa ne misdim incet, cu panzele in vant.
Ma ocupasem de tori ranitii. Doar capitanul Stebbings mai constituia o
problem^, intins in dosul unei lazi cu ceai de contrabands. Conrinua sa respire
si, din cate imi puteam da seama, respira cu destula usurinta. Dar era intr-o
Mare mult prea grava si de aceea trcbuia sa-i acord in continuare atentie.
Printr-un miracol, glontul ii intrase in plaman lara a sectiona vase mari
tie sange. Aceasta nu inscmna insa ca in plaman nu avea o hemoragie, dar
era minora. Daca lucrurile at fi star altfel, mi-a fi dat seama mai din timp.
M-am gandit ca a fost impuscat de la mica distanta. Cand 1-a atins, glontul
ircbuie sa fi fost incandescent.
11 trimisesem la culcare pe Abram. Ar fi trebuit sa ma intind si eu pentru
h i , de oboseala, simteam o apasare pe umeri si o durere la nivclul sirei spinarii.
M-am trezit, dar nu stiu peste cat timp, si am mai ramas intinsa limp ill
cateva minute, deoarece nu puteam gandi coerent, mintea mea function,imI
si incetand sa functioneze in ritmul miscarii facute de corabie. l.a tin
moment dat, am inceput sa fac distinctiaintre murmurul de glasuri bail' i
test! si zgomotele apei.
Fusesem atat de obosita, incat mi-a trebuit o clipa ca sa-mi aminiesi i .
se intamplase inainte de a ma culca. Glasurile pe care le auzeam rni-au ;ulm
in minte lucrurile care se intamplasera inainte de a ma culca. Mi am
amintit de rani, de mirosul de coniac, de momentul in care taiasem p;ln/,i
aspra pentru vele, de mirosul de vopsea al stambei umede. Mi-am amimn
si de camasa plind de sange a lui Jamie. Mi-am adus aminte de acel sum i
cauzat de gaura din pieptul lui Stebbings. Pe vremuri, o astfel de am in i in
m-ar fi facut S3, sar imediat in picioare, dar intepenisem, dormiml p<
scanduri. Am simtit o durere ascutita care mi-a mers din genunchi pana in
maruntaie, iar muschii spatelui si ai bratelor ma dureau cumplit. Inainte <l<
a ft in stare sa ma ridic in picioare, am auzit vocea capitanului:
- Chemati-1 pe Hickman.
Glasul lui Stebbings era ragusit si slab, dar hotarat.
- As prefera sa fia impuscat decat s4 mai tree prin ce am trecut.
- Eu nu va invinovatesc de nimic, a spus Jamie incet, dar cat se poan
de serios.
Avea glasul hotarat, asa cum era si cel al lui Stebbings.
Incepuscm sa discing ce vedeam in jurul meu, iar muschii au inceput sa
m;l doara mai putin. De unde ma aflam, il vedeam pe Stebbings de la
IV'imnchi in jos si pe Jamie, care se afla langa capitan cu capul aplecat, parand
masiv, a$a cum states sprijinit de lada cu ceai.
- Nu mS invinovatiti? Bine! Merged si chemati-l pe Hickman.
- De ce? a mtrebat Jamie dupa ce a zabovit putin, pentru a prinde putere.
Hirea a fi coplesit de oboseala.
- Nu are nici un rose sa-1 trezesc pe om din somn, nu-i asa? a continuat
el. I )aca doriti s& murid, nu aveti decat sa scoateti treaba aia din piept.
Stebbings a scos un sunet, este foarte posibil sa fi fost un chicocit, un
['.camat sau vreo cxclamatie de nemultumire, insa apoi s-a auzit sunetul scos
de iicrul eliminat de capitan printre dinti.
Trupul meu s-a incordat. Incercase, intr-adevar, sa scoata tubul
improvizat?
Nu. Am auzit cum se misca in cautarea unei pozitii mai comode si l-am
.111 /,it pe Jamie gemand, pentru ca il ajuta.
- Cineva... s-ar putea... sa se bucure... daca eu mor, a gemut capitanul.
- Eu v-am facut gaura aia in piept, a subliniat Jamie.
Si-a indreptat spatele si s-a intins cu multa grija, pentru ca apoi sa
t mu inue:
- Mie nu mi-ar face foarte multa placere sa va vad murind din cauza
it I'lei gaud.
M-am gandit ca ii mai trecuse oboseala ?i acum era intepenit, la fel ca si
mine. Trebuia sa ma scol si sa-1 conving sa se culce.
lil continua sa discute cu Stebbings ca si cand ar fi dezbatut vreo tema
Iil<>/.<fica.
in ceea ce-1 priveste pe capitanul Hickman... sinuiti ca aveti vreo
nl>lig;uie fata de dansul?
Nu, nu simt asta, a reusit sa spuna Stebbings, incercand apoi sa tragsi
i .11 mai mult aer in piept. Este vorba despre o moarte rapida, a continuat el,
i miiinuand sa ttaga aer in piept. O moarte rapida.
- Da, chiar a$a mi-as fi dorit si eu daca ar fi fost vorba de mine, a spus
l.imic sovaitor.
Stebbings a scos un geamat care ar fi putut sa tina loc de intrebare. Jamie
i nliat. Dupa o clipa, am auzit fbsnet de stofa si 1-am vazut miscandu-si
Ihi iorul stang, gcm&nd in timp ce i$i intorcca kiltul.
- Vedeti asta? 1-a intrebat el pe capitan, in timp ce degeml i sc dcplina
de pe pulpa, de undeva din apropiereagenunchiului patia aproape tic buna
Stebbings a scos un geamat, care cu siguranta tinea loc de intrcli.m
Varfurile picioarelor i sc vedeau miscandu-se prin ciorapi, pe m&surn <c *
rasucea spre Jamie.
- Baioneta, a spus Jamie scurt, aranjandu-si inapoi kiltul. Duptt tr ,nn
capatat rana asta, am zacut doua zile cu o febra care parea sa ma m.liuiiu '
de viu. Piciorul mi s-a umflat si a inceput sa aiba un miros urat. Catul a vnm
un ofiter englez care trebuia sa lie zboare creierii, eu eram destul de bucimr.
Au urmat cateva clipe de liniste.
- Culloden? a intrebat Stebbings.
Vocea lui era in continuare ragusita si imi puteam da seama ca omul avi .1
febra, dar din glasul lui razbatea o unda de interes.
- Am auzit si eu ... ce s-a petrecut acolo, a continuat capitanul.
Jamie nu i-a raspuns, dar a cascat, fara a cauta sa fie discret. Apoi si-a (to .11
fata cu palmele.
S-a lasat din nou tacerea, dar de aceasta data, era un alt fel dc t;Urir
Simteam nervozitatea lui Stebbings, durerea si teama lui.
- Vreti... sa ma faced.,. sii va intreb?
Jamie a dat din cap in semn ca nu.
- Povestea c prea lunga, iar eu nu vreau sa 0 spun. Imi doream foartc mull
sa ma impuste ofiterul acela, iar nenorocitui nu a vrut sa o faca.
Aerul din mica incapere era incarcat cu miros de sange, delicatese si boal.i
Am tras acel aer in piept cu grija si am simdt mirosul specific trupuiilm
barbadlor, un miros de cupru, acru, semn al oboselii. M-am gandit ca fcmcili
nu tniros niciodata astfel, nici macar in cazuri extreme.
- E vorba de razbunarc? a Intrebat Stebbings, iar picioarele lui nelinisiiu
au lamas nemiscate In ciorapii murdari.
Umerii lui Jamie s-au miscat incet, pentru ca el a ofirat si i-am auzit vocc.i,
la fel de obosita ca a lui Stebbings
- Nu, a spus cl incet. Sa zicem ca este vorba despre plata unor datotii.
0 datorie? m-am intrebat. Datorie fata de cine? Fata de Lordul Melton.
care refuzase sa il ucida dintr-un simt al onoarei si il trimisese acasa dc l.i
Culloden, intr-o caruta plina de fan? Care il trimisese la sora lui, care refuzase
sad lase sa moara si il adusese la viara prin vointa ei dc fier? Sau era vorba
de o datorie fata de cei care muriscri in vreme ce el ramasese in viata?
Mil mtinsesem destul $i ma simteam in stare sa ma ridic, dar nu o faceain.
Nil aveam nici o urgenta. Barbatii se Hnistisera, respiratia lor era la unison
111 respiratia vasului, cu oftatul apei de afarft.
Aveam o senzatie cunoscuta: aruncascm adesea o privire in abis, privind
pesic Limarul cclor care se aflasera la limita acestuia. Privisem si eu o data in
neant. Cunosteam vastitatea acestuia, tentatia de a te contopi cu el, pentru
i ,1 iri dadea o senzatie de siguranta.
Stiam ca acum ei stateau unul langa altul, fiecare privind singur in abis.
PARTEA A PATRA
M om ente de rascruce
SUSPICIUNI
Londra
2 6 m artie 1777
Societatea pentru Aprecierea B ifiecului Englezesc,
Club rezervat dom nilor
4 aprilie 1777
la bordul vasului M aiest&tii Sale, T artar
I-a spus lui Dottie cfl Tartar era doar o fregata si de aceea trebuie s;l-$i in
purine bagaje. A fost surprins sa observe ca bagajul fetei se compunea dintr-uu
singur cufar - bineinteles, until mare - doua portmantouri si o geantil m
lucrul de mana.
- Cum? N u ti-ai luat nici macar o manta inflorata? a spus el, vrand s.\
o tachineze. William nu te va mai recunoaste.
- Prostii, a spus fata, care avea darul tatalui ei de a se exprima succim
si clar.
A zambit, totusi. Era foarte palida si spera ca asta sa nu fie vreun scnm
al raului de mare. El i-a apucat mana si i-a strans-o pana cand coasta englc/.t
s-a pierdut in ape.
Era inca uimit ca ea reusise sa piece In aceasta calatorie. Hal trebuia %.i
fie mai slabit decat lasa sa se vada, pentru ca fiisese convins de fiica lui si plt-i r
In calitorie pe mare spre America sub protectia lui Grey, cu scopul laudabil
de a avea grija de fratele ei ranit. Bineinteles ca pe Minnie nu o putca
indeparta nimeni de sotul ei nici macar pentru o clipa, desi isi facea griji foaric
mari pentru fiul ei. N u scosese nici un cuvant macar pentru a se manifest.i
impotriva acestei aventuri...
- Mama ta stie tot, nu-i asa? a intrebat el ca din intamplare, intalnindu i
privirea uluita din spatele unei suvite de par fluturate de vant.
- Despre ce? a mtrebat Dottie prinzand suvitele de par rebele care
.lapascra din fileu si ii jucau in jurul capului ca niste flacari. Oh, ajutor!
El i-a prins suvitele, i-a netezit parul cu ambele maini, prinzandu-1 la ceafa
inir-o coada legata cu o panglica din catifea si lasand deoparte fileul.
- Chiar nu stii? a spus el, prinzandu-i parul. Despre avenrura riscanta in
care ai pornit.
Data s-a intors si ha privit in fata.
- Daca ti se pare ca salvarea lui Henry este o aventura riscanta, sunt de
acord cu dumneata, a spus ea cu demnitate. Mama mea ar (ace, desigur, totul
pentm a-1 vedea din nou acasa. Si dum neata esti gata sa faci totul pentru el.
Altfel nu te-ai afla aici.
Tara a astepta replica lui Grey, fata s-a intors pe calcaie si s-a indreptat
s p r e cabinS.
Cu unul dintre primele vase care pornise in calatorie la venirea primaverii,
venise o scrisoare cu vesti despre Henry. Era inca in viata, slava Domnului,
dar era grav ranit. Fusese Impuscat in abdomen si se simtise rau pe tot
parcursul iernii; intre timp, ajunsese in Philadelphia impreuna cu alti pri-
/.onieri britanici. Scrisoarea fusese redactata de catre un ofiter, prizonier
1)titanic, iar Henry reusise sa astearna pe hartie cateva cuvinte prin care isi
exprima dragostea fata de membrii familiei sale si sa se semneze. Lupta aceea
pentru a scrie cateva cuvinte il afectase profund pe John.
Il mai linistea faptul ca baiatul se afla totusi in Philadelphia. Cand fusese
in Franta, cunoscuse un om important din Philadelphia si avusese pentru
el o simpatie care s-a dovedit a fi reciproca. Poate ca se putea folosi de relatia
cu acel personaj important; a zambit involuntar amintindu-si momentul
in care il cunoscuse.
Nu z&bovise mult la Paris. Statuse doar cat sa se informeze despre Percival
Beauchamp, care nu se afla in capitala Frantei, ci in locuinta sa de la tara,
unde avea sa ramana peste iarna. Era vorba despre un loc numit Trois Fleches,
in apropiere de Compicgne. Isi cumparase o palarie captusita cu blana, o
pereche de cizme marinaresti, se infasurase in cea mai calduroasa haina,
inchiriase un cal si pornise la drum.
Ajungand la destinarie plin de noroi si ingherat, fusese intampinat cu
suspiciune, dar fusese primit datorita relatiilor sale si a titlului sau. Fusese
poftit intr-un salon in care, slava Domnului, exista un semineu mare in care
locul era aprins. In acel salon urma sa il astepte pe Baron.
Isi formase o imagine despre Baronul Amandine pe baza descrierii f;Uuir
de catre Percy, desi acesta purea sa fie subiectiv. Sria ca nu are rost sii-p f.it i
o imagine despre o persoana inainte de a o fi cunoscut, insa era normal ..
iti faci o idee.
In ceea ce privestc imaginea pe care si-o pucea face despre cineva,
reusise sa nu se mai gandeasca la Percy timp de... optsprezece ani? Sau ei.ni
nouasprezece? L-a scos din minte realizandca nici personal, nici profesion.il
nu 5i era de fobs sa se gandeasca la el si fiisese surprins ca reusise acest Juc mi
El stia ce ii placea lui Percy si de aceea putuse sa-si faca in minte o imagin'
asupra lui Amandine.
Realitatea l-a contrazis, insa. Baronul era un barbat maivarstnic, prolubil
cu cativa ani mai in varsta decat Grey. Era scund si solid, cu o fata pliknu.
deschisa. Era bine imbracat, dar nu ostentativ. L-a salutat pe Grey inti im
mod foarte curtenitor si cand i-a apucat mana, englezul a simtit un fel de m
electric. Baronul avea o expresie a fetci cu totul civilizata, dar ochii lui tr;lil.m
interes si aviditate. In ciuda acestui fapt, Grey a tinut piept privirii baromtliii
Binein teles ca Amandine ii povestise despre el.
Surprins si ingrijorat, el l-a informat ca, belasl, monsieur Beauchamp mi
era acasa, plecase in Alsacia, la vanatoare de lupi, impreuna cu don mill
Beaumarchais. Ei bine, iata ca una dintrc supozitiile mele se confirmil", si i
spus Grey. Baronul a insistat ca lordul sa accepte oferta de a riimane pesn
noapte la Trois Fleches.
Grey a acceptat invitatia, multumind de mai multe ori si pentru fapml
ca avea ocazia de a-?i schimba hainele de calatorie cu unele mai comode m
cizmele marinaresti cu papucii de casa facuti de Dottie. Acest lucru l-a lilt in
pe baron sa clipeasca, pentru ca Grey a laudat excesiv papucii. Apoi a losi
condus pe un hoi lung, plin de portrete.
- O sa luiim niste aperitive in biblioteca, l-a informat Amandine. Stum o
inghetat de frig si trebuie sa fiti more de foame. Daca nu va deranjeazii, v .n
prezenta en route celuilalt oaspete al meu. II vom invita sa ni se alaturc.
Grey monnaise ceva de complezenta, distras de mana lui Amandiiu, |"
care baronul o pusese pe spatele lui, putin mai jos decat ar fi fost nonn.il,
- E american, l-a informat baronul cand au ajuns in dreptid unei usi d<
la capatul coridorului. Baronul a pronuntat cuvantul american cu oarci .in
3 mai 1777
New York
Dragd tatd,
Tocmai am prim it scrisoarea dumitale, in care im i spui despre
situatia vdrului Henry. Trag sperante cd voi descoperi unde se afild si voi
face in asa fel inch sdfie eliberat. Dacd aflu ceva despre el, am sdfac tot
posibilulpentru a-ti da destire. Exists vreo persoana in Colonii cdreia as
pit tea sd-i adresez scrisorile care urmeazd sd-ti parvind? (Dacd nu voi avea
alternativd, le voi trimite domnului Sanders din Philadelphia si voiface
in asafel incat sad parvind o copiejudecdtorului O Keefe din Richmond).
Trag nadejde cd md vei ierta pentru cd iti scriu asa de rar. N u este
vorhadin pdcate, despre treburi urgente, ci desprefaptul cd sunt cu total
plictisit si nu gdsesc lucruri interesante despre care sd-ti scriu. Dupd ce am
fast silit sd ramdn la Quebecpeste iarnd (cu toate astea, trebuie sd spun
cd am vanat mult si am impuscat un animalfoarte fioros, numitmAn-
cdciosuT), am prim it noi ordine de la statul-major de campanie algene-
ralultii Howe la finele lui martie, cand unii dintre oamenii lui Sir Guy
s-au tutors in fortdreatA. Conform ordinelor, m-am tutors la New York.
De cand m-am intors, nu am prim it nici o veste de la c&pitanul
Randall-Isaacs si nici nu am putut afla nimic despre el. Md tern cd s-ar
ft putut sd dispard pur si simplu in tim pul unui viscol. Dacd ii cunosti
pe ai sdi, poate le-aiputea trimite un bilet din partea mea, spundnduAe
cd spersd m aifie in viatd. Asface eu tnsumi acest lucru, dar nu stiu cum
sd dau de ei si nici nu pot sa-mi exprim senlimentele in mod delicat, in
caz cd ei nu stiu nimic de soarta lui ori nu mai au nici o indoiald asupra
celor ce i s-au Int&mplat. Dumneata vei sli ce sd spui. Dumneata stii
intotdeauna ce sd spui.
In ceea ce md priveste, am fost oarecum mai norocos in tim pid
cdldtoriilor mele. Am avut de suferit pagube minore, cAnd ne-am
indreptat pe apd cdtre Ticonderoga (niste americani din fo rt au deschis
focul asupra noastrd; nimeni nu a fost rdnit, dar unele dintre canoele
noastre au avutgdurifacute degloante, pe care nu le-am observat si unele
dintre ele s-au scufundat). M -am vdzut nevoit sd intru in noroi pAnd la
brdu si am fast chinuit de insecte carnivore. De cdnd m-am tutors In
New York, nu am fdcut nimic interesant, desi tot auzim zvonuri despre
iucruripe care ar urma sd le facem. Desi inactivitatea este legatit dr mi
anum it grad de civilizatie (spun asta cu toate cd nici una dintre fetch
din New York nu stie sd danseze), m-am oferit sd due depese cdl/ire p astit
md mai linistesie.
leri am prim it ordinal sd md in tore in Canada, pentru a tna
aldtura ofiterilor de sub comanda generalului Burgoyne. Oare a ip tit
vreun amestec in afacerea asta? Dat'd da, atunci iti multumesc!
De asemenea, trebuie sd stii cd m-am vdzut din nou cu domnul cdpitan
Richardson. A vend aseard in local in care sunt incartiruit A fast o surprint
pentru mine,fiindcd nu l-am mai vdzut de aproape un an. Nu mi-a anti
sa-i raportez ce s-a petrecut in tim pul cdldtoriei noastre la Quebec (acest
lucru nu md surprinde, deoarece informatiile nu ar maift de actualitanj,
Cdnd l-am intrebatde Randall-Isaacs, a dat din cap si mi-a spas at
nu stie nimic despre el.
A auzit cd as prim i o misiune, si anume aceea de a duce niste depe$c
cu regim special in Virginia, inainte de a pleca in Canada. Gdndindu-sc
cd nimic nu trebuia sd md intdrzie in a-mi duce la bun sfarsit misiunea,
el si-a ingaduit, totusi, sd-mi ceara sd-i fac un mic serviciu, in timp ce
md deplasez spre not'd. Fctcdndu-mi griji in ceea ce priveste zilele
ingbetate petrecute in nord, l-am mtrebat despre ce anume era vorba.
Unui gntp de loialisti din Virginia trebuia sd i se dued un cifru, lucru
care arf fast simplu pentru mine, fam iliarizat deja cu regiunea. E l m-a
asigurat, de asemenea, cd, dacd iif&ceam acest serviciu, nu aveam sd in-
tarzii mat mult de o zi sau doud.
I-am spus cd il voi ajuta, dar mai m ult pentru cd mi-ar face plncerc
sd vdd unele regiuni din Virginia, de care imi amintesc cu drag, si nu
pentru cd as vrea sd-l indatorezpe cdpitanul Richardson. Intr-unfel imi
este teamd de el.
Dumnezeu sd te aibd in pazd in tim pul cdlatoriilor dumitale, tatd,
si te rog sd-i transmiti toatd dragostea mea scumpei mele Dottie, pe care
abia asteptsd o vdd (spune-i cd am impuscatpatruzeci si doud de hermine
si cd ti voi comanda o haind din bldnurile lor!)
A l tau fiu iubitor,
William
34
PSALMI, 30
6 octombrie 1980
Lallybrocb
2 iunie 1777
Fortul Ticonderoga
12 iunie 1777
F ortul Ticonderoga
I -am gasit pe Jamie dormind gol pe patul din scanduri din camaruta care
nc a lost data intr-una din casele din piatra, unde dupa-amiaza era o caldura
ilc iud. Cu toate astea, noi nu eram siliti sa suportam caldura pc parcursul
/ik-i, dcoarece Jamie era pe lac impreuna cu oamenii care lucrau la constructia
podului, iar eu eram la spiral sau in locuintele bolnavilor.
Piatra din care sunt constiuite cladirile acumuleaza destula cildura, astfel
meat nu ne e frig in timpul noptilor. In camaruta noastra nu exisra cuptor
m avail o fereastri mica.
Pc la apusul soarelui, a inceput sa adic dinspre lac o briza racoroasa si a
111 ,si foarte pl9cut cateva ore, sa zicem intre zece seara si doua dimineata. La
ma opt era inca destul de cald, si transpiratia lucea pe umerii lui Jamie si ii
lipea parul de tample, dandu-i o nuanta de aramiu inchis.
Camaruta din pod era singura situata la etaj, dar apa trebuia dusa urcand
pamizeci si opt de trepte. Tocmai am carat o galeata mare de apa si juma-
i.lit: din ea, care nu mi s-a varsat pe rochie, cantarea o tona. Am pus-o jos
i ii zgomot, fapt care 1-a facut pe Jamie sa se trezeasca din somn, clipind des.
- Oh, imi pare rau, i-am spus. Nu am vrut sa te trezesc.
- Nu face nimic, Sassenach, a spus el, cascand cu zgomot.
Jamie s-a ridicat, s-a intins si apoi si-a trecut mainile prin parul valvoi.
- Ai Iuat cina? a intrebat el.
- Da, am mancat cu femcile. Tu ai mancat?
in mod normal, el manca impreuna cu echipa de muncitori cand se
la mina munca, dar uneori se intampla sa fie invitat sa ia masa mult mai tarziu
. ii generalul St. Clair sau cu alti ofiteri care comandau formatiunile dc
vnluntari.
- Mhm, a mormait el.
S-a lasat pe spate, intinzandu-se pe patul de lemn si privindu-ma in vremc
. i- lurnam apa din galeata intr-un vas de tabla si scoteam un calup mic de
sapun. Am inccput sa spftl, desi sapunul tare imi irita mainile julitc $i minmii
lui ma facea sa lacrimez.
Mi-am sters bratele si mainile si apoi am varsat apa pe fereascra, mi iii.iiim
de a striga: Aaapaaa murdara3a!
- De ce faci asta? a intrebat Jamie cu vadita curiozitate.
- Sunt aproape sigura ca baietelul doamnci Wellman are un oreion. ( ).n>
se spune un oreion" sau pur si simplu oreion? N-am stiut niciodata nun i
corect. Oricum ar fi, nu vreau sa-ti transmit boala.
- E o boala grea oreionul? Eu am crezut ca o fac numai copiii.
- Ei bine, esteo boala a copiilor, am spus, strambandu-ma cand am aim
sapunul. Cand o face o persoana adulta, mai ales un barbat, lucrurilc <lc\ m
mult mai grave. Boala sc localizeaza la nivelul testiculelor. Daca mi ww i
ai testicule mari cat niste pepeni...
- Esti sigura ca ai destul sapun, Sassenach? As putea sa ma due s3-(i m n
aduc, a spus el zambind si ridicandu-se sa-mi Intinda bucata de panz3 pe <,m
o foloseam drept prosop.
- Poftim, draga mea. Da-mi voie sa-ci usuc mainile.
- lmcdiat, i-am spus, dezbracandu-mi camasa pe care am agatat-o de tin
cui batut i'll usa, Apoi mi-am tras peste cap camasa de casa. Nu era im mud
corespunzator de a ma dezinfecta, dar oamenii din fort erau chiniii(i di
diferite boli, iar eu faceam tot posibilul pentru a nu-1 contamina pc Jumii
Si asa putea contracta oricand o boala.
Mi-am dat cu apa pe care o mai aveam peste tot si peste fata, si apul
m-arn asezat pe patul de lemn langa Jamie cu un geamat, pentru ca mi i
trosnit genunchiul.
- Dumnezeule, bietele tale maini! a spus el, tamponandu-mi mainile i u
prosopul, pentru ca apoi sa-mi stearga fata. Uite si nasul tau e ars de sonn
bietul de el.
- Dar mainile tale? 1-am intrebat eu.
Mainile lui erau pline de zgarieturi, julituri, vanatai si basici, dar 1 1
nu m-a luat in seama, s-a multumit sa se uite la ale sale si apoi s-a Indus t u
un geamat.
- T e mai doare genunchiul, Sassenach? m-a intrebat el. Acesta mi v
refacuse complet dupa aventurile de la bordul vasului P ittsi madurea chid
eram nevoita sa urc multe trepte.
- Ei, asta mi se mtampla pentru ca incep sa imbatranesc, am spus eu
incercand sa iau totul in gluma. Mi-am indoit incet bratul drept, simtind o
ilurerc in cot.
- Nu imi mai este atar de usor sa imi tndoi anumite parti ale corpului si
mi afara de asta am si dureri, am continuat eu. Uneori am impresia ca ma
ilcslac in bucati.
)amic a tnchis un ochi si s-a nitat la mine.
- M-am simtit asa de cand aveam vreo douazeci de ani, a replicat el. M-am
nbisnuit.
S-a intins si din coloana lui au razbatut o serie de pocnete discrete. Apoi
mi-a atins o mana, spunand:
- Vino-n pat, draga mea. Nu te mai doare nimic atunci cand ma iubesti
pc mine.
Avea dreptate. Nu ma mai durea nimic atunci cand il iubeam pe el.
Am adormit pentru scurta vreme, dar din reflex, m-am trezit dona ore mai
'.ar/.iu, ca sa ma ocup de cei cdtiva pacienti care aveau nevoie de supraveghere
pcrmanenta. Printre ei se numara ?i capitanul Stebbings care, spre
surprinderea mea, a refuzat sa rnoara sail sa fie ingrijit de altcineva in afara
de mine. Lucrul acesta nu fusese prea bine primit de locotenentul Stactoe
si de ceilalti medici, dar pretentiile sale au fost formulate si de Guinea Dick,
omul care ranjea cu dintii lui man si era plin de tatuaje, astfel incat am ramas
medicul personal al capitanului.
L-am consul tat pe Stebbings si am constat ca avea un pic de febra, respira
ilcstul de greu, dar dormca. Guinea Dick s-a ridicat In capul oaselor pe patul
lui de lemn cand a auzit zgomoml pasilor mei. Omul asta arata ca un adevarat
cosmar.
- A mancat? l-am intrebat pe marinar, atingand usor incheietura mainii
capitanului.
Stebbings slabise mult. Chiar si in semiintuneric, ii vedcarn coastele pe
care alta data erarn nevoita sa i le descopar.
- El a luat putina supa, domta, a spus barbatul de culoare aratand cu
mana catre bolul de pc podea, care fusese acoperit cu o batista, ca sa nu intre
in el gandacii. Asa cum mi-ai spus dumneata, eu i-am dat mai mult cand s-a
sculat ca sa faca pipi.
- Bine, i-am spus domnului Dick.
Pulsul lui Stebbings era putin cam rapid, dar nu aveam motive -i m '
alarmez in aceasta privinta. M-am aplecat asupra lui, am tras adanc ai i
piept si am simtit mirosul caracteristic de cangrena. I-am setts in Iml
improvizat cu doua zile inainte si m-am gandit ca infectia are si dispaia, Al
trebuia sa se si intample pentru ca, in sicuacia data, nu aveam cum sil I i|in
pe capitan.
In spiral nu era nici un pic de lumina. Ne puteam bucura doar de <I*
cateva raze care veneau de la focurile aprinse afara. Nu mi-am dat scama n.
era culoarea fetei capitanului, dar i-am viizut albul ochilor, pentru cl a dr* In
ochii $i a gemut cand m-a zarit.
- Bine, am spus eu din nou, lasandu-1 in grija domnului Dick.
Barbatului din Guineea i se oferise sansa de a se inrola in Amui '
Continentals, dar refuzase, preferand sa devina prizonier de razboi impinm
cu Stebbings, Ormiston si aid cativa din echipajul vasului Pitt.
- E u sunt englez, om liber, spusese el. Poate prizonier pentru pinin'
vreme, da om liber. Marinar, da om liber. American poate nu om libci r.i
Poate ca nu.
Am parasit baraca in care era spitalul si m-am dus la locuinta lamill* i
Wellman, pentru a vedea cum evolua cazul meu de oreion - o treabS nepl i
cuta, dar nu primejdioasa - iar dupa aceea, am traversat incet curtea in b.H.ilii
lunii. Briza nu se mai simtea, dar aerul noptii era racoros. Am urcat p;infl I >
fortificatia in forma de semiluna, care domina portiunea ingusta din tre I in ul
Champlain si M ount Defiance.
Erau acolo doi oameni de strajS care dormeau bustcan si miroseau a alcool,
lucru deloc neobisnuit. Moralul celor din fort nu era foarte ridicat, iar alcoolnl
era foarte usor de procurat.
Am stat sprijinita de intaritura fortului, cu o manS pe unul dintre tuiun i
Metalul mai era cald inca, de la arsita de peste zi. Ma intrebam daca aveam
sa plecam din fort inainte ca tunurile sa fie incinse de atata folosirc. Mai
trebuia sa stam acolo treizeci si doua de zile, care treceau prea incet. In al.mi
de faptul ca se gasea sub amenintarea britanicilor, in fort dominau bolile m
mirosul neplacut. Era ca si cand am fi trait intr-un loc infestat si speram i .1
Jamie, Ian si eu sa parasim fortul fSrS a fi contactat vreo boala grava sail fhi.i
sa ne fi atacat vreun betivan idiot.
Am auzit zgomot de pasi si m-am intors pentru a vedea silueta lui Ian,
tnalta si supla in bataia fbcurilor aprinse jos, in curte.
- !ini ingadui sa-ti vorbesc, matusica?
Bineinteles, i-am raspuns, inirata ca mi sc adresase atat de formal. I-am
l.u m putin loc si a venit langa mine, privind in pamant.
Verisoara Brianna ar avea cate ceva de spus despre asta, mi-a zis el,
piivind spre podul construit pe jumatate. Si unchiul Jamie are cate ceva
de spus.
- Stiu, am repiicat.
In decursul ultimelor dona saptamani, Jamie le si spusese cateva lucruri
Kiloncilor care comandau formatiunile de voluntari, noului comandant,
Arthur St. Clair, inginerilor si tuturor celor care erau dispu$i sa il asculte, dar
si cdor care nu erau dispusi sa o faca. Era o nebunie sa construiesti un pod
i .no putca fi distrus cu usurinta de artileria de pe M ount Defiance, folosind
mull material si multa forta de munca. Era cat se poate de clar pentru toata
lumca, cu exceptia celor aflati la comanda.
Am oftat. N u era prima data cand observam incapatanarea oarb;l a
militarilor $i mi-era teama ca nu avea sa fie nici ultima data.
- Ei bine, lasand deoparte asta... Despre ce anume voiai sa-mi vorbesti,
I.m? A tras adanc aer in piept si a privit lacul, care parea a fi un monolit.
- li stii pc huronii 1 care au venit la fort cu putin timp in urma?
ii stiam. Cu doua saptSmani in urma, un grup de huroni vcnise la fort
'il lair isi petrecuse o seard intreaga in tovJrasia lor, fumand si ascultandu-le
povcstile. Unele dintre ele erau legate de generalul englez Burgoyne, de a carui
ospitalitate se bucurasera.
Burgoyne voia sa-i castige de partea sa pe indienii care faceau parte din
uniunea de triburi a irochezilor si pentru asta i?i rezeiva mult timp si cheltuia
mari surne de bani.
- El crede ca indienii sunt arma lui secreta, asa a zis riband unul dintre
liuroni. Ii va asmuti pe indieni tmpotriva americanilor si indienii ii vor lovi
si ii vor aide precum trasnerul,
Cunoscandu-i pe indieni, m-am gandit ca Burgoyne era putin cam prea
increzator. Cu toate astea, preferam sa nu ma gandesc la ceea ce s-ar fi putut
intampla daca ar ft izbutit sa convinga indienii sa lupte de partea lui.
Continuam sa privesc M ount Defiance, pierdut in umbrele noptii.
36
GREAT DISMAL
21 iunie 1777
Nu si-a mai gasit calul. Fie ca rasul il ucisese, fie c3 armasarul scapase si
acum ratacea prin mlastina. A gasit, totusi, doui lucruri care se desprinscsent
din sa. Era vorba despre un sac ceruit, plin cu tutun, si o tigaie. Nici unul
dintre aceste obiecte nu Si era util pe moment, dar William se bucura di
fiecarc lucru care ii amintea de civilizatie.
Ud pana la piele si tremurand sub sacul lui, s-a refugiat sub un cop.n ,
privind fulgerul care brazda cerul noptii. Lumina lui alb-albastrie era oilii
toare. Fiecare tunet zguduia cerul si spinceca aerul ca un cutit, srarnind im
miros intepator, specific trasnetului si obiectelor arse.
Aproape ca se obisnuise cu aceasta canonada, cand a simtit un soc putcrnii
si s-a trezit culcat la pamant, rostogolindu-se prin noroi si frunze putreziii1
Tusind si gafaind, s-a ridicat si si-a sters noroiul de pe fata. Ce milm se
intamplase? O durere ascutita in bratul drept Fa facut sa se trezeasca la rcalilaii
si, la lumina unui fiilger, a vazut ca o bucata de lemn de aproximativ $:ise
inch li intrase in antebratul drept.
Privind repede in jur, si-a dat seama ca terenul era plin de aschii si bin .111
de lemn, iar mirosul de seva si duramen era amestecat cu mirosul de ars.
lata. Alt trasnet si a vazut totul. La o suta de pasi, se afla un chiparos mare,
pe care William se hotarase sa il foloseasca drept reper. Era de departc 1 el
mai inalt copac din zona. Din acel copac nu mai ramasese decat un ciot, cue
fusese lovit la randul sau de urmStorul trasnet.
Tremurand si aproape surd, William a scos bucata de lemn din antcbr.u,
apasand camasa pe rana, ca sa opreasca sangerarea. Nu era o rana adanal, dni
din cauza socului produs de bubuitura tunetului, mana incepuse s;l ii
tremure. A tras sacul din panza pe umeri si s-a lipit din nou de radacinile
copacilor.
La un moment dat, in timpul noptii, furtuna s-a oprit.
Pentru ca nu mai era zgomot, el a inceput sa motaie, chinuit de nelinisie.
si s-a trezit privind in nesfarsirea cetii.
A simtit ca frigid ii patrunsese pana-n oase. El crescuse in regiunea Lake
District din Anglia si stia ca ceata reprezenta o primejdie. Cand era ccata se
pierdeau oi din turma, care, fie erau sfasiate de caini sau de vulpi, fie dispSrcui
pur si simplu. Uneori dispareau si oameni.
Dadaca Elspeth spusese ca, odata cu ceata, via pe pamant mortii. O vcdea
inaintea ochilor, o femeie in varsta, cu spatele drept si care nu se temea de
nimic. Statca in camera lui la fereastra si privea ceata. Spusese totul meet,
ca si cand ar fi vorbit cu ea insasi. William nu credea ca batrana isi dadea
'.cuma ca era $i el acolo. Cand si-a dat seama ca micutul era in incapere,
,i i ras repede perdeaua si a venit langa el, penrru a-i prcgati ceaiul, fara a inai
iiwii nici un cuvant.
S-a gandit ca si-ar fi dorit o ceasca de ceai fierbinte, de preferat cu foarte
mull whisky in el. Ceai fierbinte, paine prajita cu unt, sendvisuri cu gem si
prajituri.
Se gandise la ceaiul de care se bucurase in copilarie si astfel si-a adus amintc
ile bucata de paine si de branza. Le-a scos din buzunar, simtindu-se
insuflccit. A mancat incet, savurand acea masa fara gust, de parca ar fi fost
u piersica muiata-n coniac. S-a simtit mult mai bine, desi ceata ii atingea fata,
din par ii picura apa, era ud pana la piele si il dureau muschii, pentru ca
i re inu rase toata noaptea.
Avusese prezenta de spirit de a pune tigaia in ploaie si acum avca apa
pmaspata de baut, cu un delicios iz de grasime.
- Nu-i atat de rau, a spus el, stergandu-se la gura. Nu-i inca atat de rSu.
Glasul ii suna ciudat. Orice voce siuia ciudat pc ceata.
Pana atunci, i se intamplase de doua ori sa se rataceasca in ceata si nu mai
voia sa repete aceasta experienta. Cu toate acestea, experienta aceasta se repeta
din cand in cand in cosmarurile lui, cand umbla prin valul alb al cetii, un
val atat de gros incat nici nu-si vedea picioarele si nici nu auzea glasurile
celor morti.
A inchis ochii, preferand intunericul valatucilor albi de ceata pe care ii
simtea reci, pe degete, pe fata.
Auzise acele glasuri in trecut. tncerca sa nu le mai audi si acum.
S-a ridicat hotarat in picioare. Trebuia sa se miste. In acelasi timp, insa,
era o nebunie sa inainteze orbeste prin mlastina, tinandu-se de plantele care
cresteau acolo.
Si-a prins tigaia la brau, si-a tras panza peste umar si a inceput sa pipaie.
I.emnul de ienupar nu era bun, crapa sub lama cutitului si nu exista nici o
creanga care sa fie mai lunga de cativa inch. Ar fi preferat lemn de eucalipt,
dar si-ar fi dorit mai curand sa dea de un arbore tupelo sau de un anin negru.
Dupa un timp care i s-a parut a fi o vcsnide, a intalnit un pale de anini
negri, mici. A inaintat pas cu pas si si-a dus la nas si la gura frunzele unui
copac, pentru a-l identifica.
S-a oprit inaintea unui trunchi subtire, care avea un diametru de
aproximativ un inch, s-a proptit cu picioarele in pamant si 1 -a tras in sus cu
ambele maini. Copacelul a iesit din pamant, dar peste cizma lui Willi.mi
trecut ce\ra. Tanarul a scos un strigat, dar sarpele, caci un sarpe Iiim'm ,
disparuse deja.
Transpira, defi era frig, a scos tigaia de la brau fi a lovit cu ea piinuiimil
pe care nici macar nu-1 vedea. Pcntruca nu detecta nici o miscaresi ajimu m
la concluzia ca solul era destul de solid, William a intors tigaia cu fuiulul in
sus si s-a asezat pe ea.
A apropiat trunchiul subrire de fata si a reusit sa faca in asa fcl iiu.il i.i
nu se taie. DupSce a muncit destul de mult, a izbutit sa facadin acel Irunt 111
un bat lung de aproximativ doi metri, cu un capat ascutit.
Great Dismal era o regiune primejdioasa, dar bogata in vanat. Willi.un
nu voia sa ucida un urs si nici macar un cerb cu acea sulita improvi/ai.i
Oricum se pricepea sau se pricepuse destul de bine la a vana broaste. Un
servitor de la conacul bunicului sau il invatase sa vaneze broaste si facusc at m
lucru si in tovarasia tatalui sau, cand fusesera impreuna in Virginia. In uliimn
ani, cand se aflase la Londra, nu mai avusese ocazia de se antrena, dm m
convins ca nu uitase cum se vaneaza broaste.
Auzea broaste) e oracaind peste tot in jurul sau neintimidate de ceuU
- Oaaac-oac, oaaac-oac, cu-ac, cu-ac! a exclamat William.
Broa$tele nu pareau deloc impresionate de acest asa-zis recital al tanitmlul
ofiter.
- Bine. Las ca va arat eu, a spus William.
A pipait cu un deget pamantul din jurul sau. Era tocmai potrivic pemm
scopul pe care si-1 propusese... S-a gandit ca ar fi fost mai potrivita o aniu
in forma de trident. De ce nu? Avea timp.
Ainceput sa taie alte doua crengi, pe care sa le uneasca intr-un fel cu b:1 pil
pe care deja il taiase, cu scoarta de ienupar, dar a renuntat imediac la aceasi.l
idee, rupand o bucata de sfoara de la poalcle camasii.
Mlastina fierbea dupa furtuna. Isi pierduse cutia cu iasca, dar se indoi.i
ca fie 51 un trasnet trimis de sfantul Ilie din ceruri ar fi putut aprinde un lot
in locul acela. Pe de alta parte, pana ce avea sa apara soarele si va reusi sil prin
da 0 broasca, el avea sa fie atat de disperat de foame, incat o s-o manance cnul.i
In mod paradoxal, acest gand a avut asupra sa un efect linistitor. Nu avr.i
sa moara de foame, nici dc sete. Cat se afla in mlastina, era ca fi cum at li
trait intr-un burete.
N ti avea nici un plan. Stia doar ca mlastina era intinsa, dar se termina si
i i imdeva. Asa stand lucrurile, odata ce se putea orienta dupa soare, putea
11 M|',Ltr ca nu avea sa se invarteasca in cere. Si-a propus sa inainteze in linie
iIt rapid) pana ce avea sa iasa din mlastina sau avea sa ajunga pe malul lacului.
I i,k ;1 gasea lacul... ei bine, Dismal Town se afla chiar pe malul lacului. Nu
ivfa decat sa inainteze p e malul lacului ca sa gaseasca orasul.
Accasta fiind situatia, daca in timp ce vana broaste nu avea sa cada prada
vi ennui animal mare, nu avea sa fie muscat de vreun sarpe veninos, nu avea
1.1 se imbolnaveasca de friguri din cauza apei murdare si a mirosurilor greu
de suportat, totul urm a sa fie in ordine.
A vtut sa vada daca tridentul lui improvizat era bun si ba infipt in noroi.
I i.i bun. Trebuia doar sa astepte pana ce se va fi ridicat ceata.
( Icata nu avea de gaud sa se ridice. Dimpotriva, a devenit mai densa. Abia
iLie.i isi vedea degetele mainii, pe care o adusese foarte aproape de ochi.
I .'m;irul ofiter a oftat, s-a infasurat mai bine in sacul sau si s-a sprijinit de
II uudiiurile arinilor negri. Si-a cuprins genunchii cu mainile si s-a bucurat
ile i .i Idura cotpului sau, atata cata era si a inchis ochii, pentru a nu mai vedea
illmil cetii.
Iiroastele continuau sa oracaie. Fara a se Iasa tulburat de oracait, William
.i inieput sa asculte celelalte sunete alemlastinii. Cele mai multe dintrepasari
ei ,m tacute, asteptand, la fel ca si el, sa se ridice ceata. Cand si cand se mai
.iiuea tipatul gros al cate unui buhai-de-balta. Se auzea si cate un plescait,
(puiite al vreunui bizam.
IJn.pleoscputernic a tradat prezenta unei broaste testoasecareimpinsese
n ereanga in apa. Prefera sa auda acele sunete, pentru ca stia de unde veneau.
!l nelinistea fosnetul crengilor, care putea trada prezenta unui animal sau a
mini om care pornise la vanatoare. A remarcat strigatul ascutit si scurt al unui
miinal mic, apoi sunetele mlastinii au incetat sa se mai auda.
William auzise pietrelc vorbindu-i la Helwater, in Lake District, acolo
iinde locuiau bunicii din partea mamei. Le auzise pe ceata, dar nu spusese
iiiinitnui acest lucru.
S-a miscat putin si a simtit ceva la ceafa. A pus mana la locul cu pricina
,i si-a dat seama ca o lipitoare i se prinsese de ceafa. A desprins-o revoltat si
i amneat-o cat colo, in ceata. Dupa ce si-a mangaiat ceafa o vreme, revenind
1.1 pozitia initiala, a incercat sa lase deoparte amintirile care pareau sa vina
pesic cl valuti, valuri, intocmai ca valatucii de ceata. O auzise si pe mama
lui, pe mama lui adevarata, soptindu-i ceva. De aceea intrase in ceata. F iiwm i *
la un picnic, la cascada, bunicii, mama Isabel si cativa prieteni, inso(ip :,.i <)
cativa servitori. Cand ceata s-a l&sat brusc, asa cum se mtampla uneori, .1
grabisera cu totii sa stranga tot ceea ce adusesera pentru pranz, iar cl fcim m
lasat singur sa priveasca inexorabilul zid alb, care plutea in tiicere citm-1 1
Putuse sa jure ca auzise o femeie soptind, doar ca nu fusese in siair s,i
desluseasca vorbele rostite. Era sigur tnsa ca femeii ii era dor de ceva sail b
cineva si ca i se adresase lui.
Atunci intrase in ceata. Pret de cateva ciipe, fusese fascinat de miseau 1
vaporilor de apa pe pimanr, de licarul acestora si de impresia ca ei at pun 1
fi vii. Dar apoi ceata a devenit mai deasa si, deodata, si-a dat seama <a v
ratacise.
Strigase. Mai intai o strigase pe femeia despre care credea ca era mama
lui. Odata cu ceata vin pepamani mortii. Mai tot ce stia despre mama im
era ca murise. Era de varsta lui de acum cand murise. Vazuse si trei ponn h
de-ale sale. Lui i se spunea ca avea parul ei si aceeasi maiestrie in struniicii
cailor.
Ea ii raspunsese. Putuse sa jure ca ii raspunsese cu glasul, dar fara a mu \
cuvinte. Simrise mangaierea unor degete red pe obraz si contimtase
inainteze fascinat.
Apoi a c5zut, impiedicandu-se de pietre, lovindu-sc rau si simtiml <.1
ramasese fara aer. Ceata se lasase peste el si apoi tsi vazuse de drum, dornii .1
sa imbratiseze alte lucruri si Llsandu-1 intins la pamant. A auzit pictrcfi
murmurand. Murmurau toate pietrele aflate in preajma, iar el a incepui *..l
se tarasca. A inceput sa alerge cat l-au tinut picioarele si sa strige. A cazui din
nou, s-a ridicat si a inceput sa alerge.
S-a priibusit in cele din urma fata a mai fi in stare sa mai inainteze si s .1
prins speriat de firele de iarba, inconjurat de un mare gol. Apoi i-a air/ 11
strigandu-I. Erau voci pe care le stia si a incercat sa le raspunda, insa il dimu
gatul de la atata urlat si nu a fost in stare decat sa scoata niste sunete nearticubiu
cu glasul lui ragusit, fugind in directia din care credea ca veneau glasurilr
Da, numai ca pe ceata sunetele se aud cu totul altfel decat in mod obisnmi
A fugit, dar s-a impiedicat de ceva si s-a rostogolit in josul unei panir.
s-a lovit de pietre si s-a oprit pe marginea unui coboras abrupt. Glasurile si
aflau acum in spatele lui, dar s-au departat, l-au parasit.
II gasise Mac. O mana marc sc coborase asupra lui si il apucase. In clipa
m niatoare simtea ca este ridicat de jos, zgariat, plin de vanatai si sangerand,
i ii dintii inclestati, lipit de camasa aspra a servitorului scotian care il tinea
ii bra tele lui puternice, de parca ar fi vrut sa nu-i mai dea drumul niciodata.
Cand avea cosmarul, uneori se trezea cu Mac langa el, alteori se trezea
maldat i'ntr-o sudoare rece, neputand sa adoarma, asteptand speriat sa vina
i ca(:i, sa auda vocile.
A inlemnit pentru ca a auzit zgomot de pasi si a inceput sa respire cu grija.
AImi a adulmecat si a simtit mirosul inconfundabil de fecale de mistret.
Mistretii deveneau primejdiosi daca ii speriai.
A auzit zgomote facute de animale care adulmecau, apoi zgoinote de pasi,
uropi de apa si fasaitul unor trupuri mari, care treceau incet pe langa tufe
de ilice si ignama. Si-a mdreptat imediat spatele, incercand sa determine
i ii exactitate de unde veneau sunetele. Pe o ceata ca aceea, nici un animal
nu ijji putea propune o tints anume, exceptand situatia in care inainta
ilupil niste urme.
Mlastina era plina de urme nesfarsite lasate de tot felul de animale,
inccpand cu cerbi si caprioare, oposumi si terminand cu ursii negri. Duceau
inn itdeauna catre o sursa de apa potabila ?i nu duceau niciodata intr-un loc
in care puteai fi inghitit de mlastina. Aceste doua lucruri erau suficiente
pentru William.
Mai spusesera ceva despre mama lui. Ncsabuita, spusese bunica lui cu
iris fete. A fost tntotdeauna nesabuita si impubiva. Dupa aceea, ochii bunicii
.clmisera asupra lui cu ingrijorare, spunand: Si tu esti intocmai ca ea.
I inmnezeu sa ne aiba in paza.
- Poate ca asa sunt! a exclamat William si s-a ridicat in picioare,
lu;mdu-si arma pentru broaste si spunand pe un ton sfidator:
- Dar eu nu am murit. N u Jnca.
Asta stia cu siguranta. Si mai stia ca pod sa ramai intr-un loc cand te-ai
i.illicit, doar daca te cauta cineva.
37
PURGATORIUL
39
o problem A d e c o n s t iin t A
Urma savina o furtuna. William simtea asta in aer, i$i dadea seama <lii|ii
umbrele norilor care se lasau peste straturile cu flori. Caldura si umezc.il i
caracteristice zilei de vara se mai potoliserS si acum se simtea o boare de an
Nu putea ramane in pat. S-a ridicat si s-a sprijinit de masa de toaletit si i .1
Iuat ceva vreme pentru a ajunge dintr-o parte in alta a camerei, o distant'
care era de aproximativ trei metri, sprijinindu-se cu o mana de perete pain n
a-si pastra echilibrul. Efortul il secatuia de puteri si il ametea, obligaiulu I
sa se aseze pe podea cu capul intre genunchi, asteptand sa nu mai vadit pen
inaintea ochilor.
Odata, cand era asezat langa geam, a auzit voci jos, in curte. Auzea glasul
domnisoarei Rachel Hunter, un glas surprins si intrebator, apoi replica mini
barbat, rostita de o voce cunoscuta... vocea lui Ian Murray!
A sarit in picioare, dar s-a lasat din non pe podea, vazand negru inaintea
ocliilor si simtind ca era ametit. A incordat pumnii si a strans din dinti
spciand ca sangele va incepe sa-i circule din nou prin creier.
- Asia inseamna ca va trai?
Vocile se auzeau la distanta, mascate de murmurul castanilor din apro-
pierea casei, dar a prins aceasta replica. S-a ridicac in genunchi si a privit cerul
acoperit de nori.
Silucta inalta a lui Murray se afla in prag, imbracat in piei de capra, avand
alaturi cainele urias. Mancaciosul sau ceilalti indieni nu se vedeau nicaieri,
dar doi cai pe care nu ii tinea nimcni de capastru pasteau in spatele lui
Murray. Rachel H unter facea gesturi prin care il invita pe Murray sS intre
in casa, dar accsta refuza, scuturand din cap. A bagat mana in tolba si a scos
dc acolo un pachet pe care i 1-a dat fetei.
- Hei! a strigat William sau, mai bine spus, a incercat sa strige, pentru
ol nu avea prea mult aer si si-a agitat bratele. Vantul a batut mai puternic
printre crengile castanilor, dar miscarea trebuie sa-i fi atras atentia lui Murray,
pentru cS. a privit catre fereastra lui si, vazandu-1 pe William, a zambit si a
ridicac o mana in sernn de salut.
A facut o miscare, dand impresia ca avea sa intre in casa, dar a lasat fraiele
tinuia d intre cai si le-a pus in mana lui Rachel Hunter. Dup5 aceea, a facut
un gest de ramas-bun spre geamul lui William, s-a aruncat fara prea multa
grade in spinarea ceiuilalt cal, a luat fraiele din mana fetei si a plecat.
William a ramas cu mainile prinse de tocul ferestrei dezamagit, pentru
ol il vedea pe Murray disparand intre castani. Ei, dar Murray lasase aid un
cal. Rachel Hunter il duceam spatele casei, cu Ristasi sorail in bataiavanudui,
(inand cu o mana calul de capastru si cu cealalta boneta, ca sa nu-i zboare.
Era pentru el cu siguranta! Murray voia sa se intoarca aici, ca s3.-l ia?
I rebuia sa porneasca el spre locul in care se afla Murray? Simtind ca inima
ii bate mai sa-i sparga pieptul, si-a pus pantalonii ?i ciorapii pe care Rachel
ii tricotase pentru el. Dupa ce s-a chinuit putin, a reusit sa-si traga cizmele,
care avusesera de suferit din cauza umezelii. A inceput sa tremure de atata
d'ort insa, pentru ca era incilpatanat, a inceput sa coboare scarile transpirand,
iremurand ?i poticnindu-se, dar a izbutit sa ajunga cu bine jos, unde se
gilsea bucataria.
Usa din spate s-a deschis cu o rabufnire a vantului si cu o marc dc Inmln >
apoi s-a rrantk, pentru ca Rachel a scfipat clanta din mana. Fata s a mini
1-a vazut ?i a scos un strigat de surprindere.
- Dumnezeu sa ne aiba in paza! Ce cauti dumneata aici? a intrcbai K.h l*>I
cu spaima, privindu-1 cu ochi mari si indesandu-si suvitele dc pm m ipn
sub boneta.
- N u am dorit sa te sperii, a spus William scuzandu-se... l.-am v.i/ iii
pe domnul Murray plecand. As fi vrut sa pornesc pe urmele dansului, A >.|Hi
cumva unde ar urma sa il intalncsc?
- N u a spus. Stai jos, pentru numele lui Dumnezeu, ca sa mi cad ilm
picioare.
Dar el nu voia sa stea jos. Simtea un impuls irezistibil de a iesi, dc a pic* i
Genunchii ii tremurau si daca nu se a$eza cat mai curand, atunci... S-a ay: h
desi nu ar fi vrut.
- Ce a spus? a intrebat el, realizand imediat ca statea jos in prezcnia mu i
domnisoare, si a facut un gest catre un scaun, continuant!:
- Te rog sS iei loc. Spune-mi ce a zis.
Rachel 1-a privit patrunzator, dar s-a asezat, netezindu-si fusta deian|iii i
de vant. Furtuna se decknsase cu putere. Umbrele norilor se Intindcau y
podea si pcste fata ei, iar aerul devenise incarcat, de parca incaperea s ,n il
aflar sub apa.
- A intrebat cum stai cu sanatatea si, cand a aflat ca tc refaci, mi-.i dn
calul, spunand ca este pentru dumneata.
Fata a ezitat, dar William voia sa afle mai mult.
- T i- a mai dat si altceva, nu-i asa? Am vazut cum ti-a dat un pat In i
Fata si-a subtiat buzele si a bagat mana in buzunar, scotand de acoln n
legatura mica, impachetata in panza.
Era nenibdator sa vada ce continea pachetelul. Cu roate aces tea, nu a puiin
sa nu observe ca acel pachetel fusese legat recent. S-a uitat la Rat In I
Hunter, dar ea a inaltat capul si a privit in alta parte. William a ridicat din
sprancene si apoi si-a indrcptat atentia catre pachet.
A deschis pachetul si a descoperit ca era un fisic de dolari emisi de Arm.n i
Continentala, o legaturica in care se gasea o guinee, trei silingi si o moiu d.i
dc doi penny, o scrisoare impaturita si rcimpaturita, daca se poate spune us.i.
si inca o legaturica.
A pus deoparte banii si legaturica si a deschis scrisoarea.
Vere,
Sper ca starea ta de sandtate sdfie mai buna decat cea in care tegdseai
ct)iid te-am vazut ultima oara.. Iti las un cal si niste bani de care so, te
ajiifi in calatoriile tale. Chiar dac& nu aceasta este situatia, eu voi lasa
totufi banii fie pentru plata doctoriilor, fie pentru inmormantarea ta.
Celdlalt lucru este un dar de la un prieten pe care indienii tl numesc
..Celce ucide ursi E l trage nadejde ca veipurta acel lucru si ca iti va
aduce sandtate. Iti doresc noroc in tot ceea ce iti propui.
A l tau supusy
Ian Murray
- Hmmm! a mormait William uluit de toate acestea. Era evident cS
Murray avea rreburile sale si nu era dispus sa astepte pana ce William ar fi
Inst in stare sa calatoreasca. Era oarecum dezamagit, deoarece ar 6 vrut sa
iii:ii stea de vorba cu Murray. Acum cand putea sa gandeasca limpede,
William a realizat ca era mai bine pentru el ca Murray nu isi dorea sa
i alarnreasca impreuna.
Si-a dat seama ca problema lui cea mai urgenta era rezolvata. Dispunea
de mijloacele financiare necesare pentru a-si putea continua misiunea... sau,
ni:i rog, sa o duca pana la capat cat mai bine. Putea, cel putin, sa ajunga la
i artierul general al generalului Howe, sa prezinte un raport si sa primeasca
imi ordine.
Murray fusese cat se poate de generos. Calul pSrea a fi sanatos, iar banii
crau suficienti cat sa ajunga in condicii bune la New York. Se intreba de unde
I himnezeu facuse rost Murray de acei bani. Se gandea ca Murray parea a fi
un om care nu avea dupa ce bea apa, desi avea o arma buna. Acum isi dadea
seama ca Murray trebuia sa fie un om educat, cel putin dupa scris. Cu toate
astea, ce anume 1-ar fi putut face pe ciudatul scotian indian sa se ocupe atat
de mult de el?
Curios, el a luat pachetul cel mic si 1-a desfacut. S-a dovedit ca acolo se
alia gheara unui urs mare, gaurira si prinsa pe un snur de piele. Era vechi.
Marginile ii erau roase, iar nodul fusese facut in asa fel incat sa nu mai fie
desfacut niciodata. Ei bine, pana atunci spiritul ursului ii fusese alaturi si il
ocrotise. Zambind ca pentru sine, William si-a tras peste cap podoaba
indianului, lasand gheara sa ii atarne peste camasa. Rachel Hunter a privit
totul cu un chip impasibil.
- Ai citic scrisoarea mea, domnisoara Hunter, a spus William cu itj un*
Foarte urat din parcea dumitale!
Fata a ro$it, dar 1-a privit drept in fata, lucru pe care William mi i 1 i
obisnuit sad vada la o fcmeie... o exceptie fiind bunica din partca i.u.iliil
- Felul in care vorbesti denotit ca esti mult superior condiriei sociali* .111
s-ar putea ghici dupa haincle tale, prietene William,.. Lucrurile nu ar st.i all l>1
nici daca hainele pe care le porti ar fi noi. Mintea dumitale este limpnli
cateva zile incoace, dar nu ai spus ce cautai in Great Dismal. Acela 1111 r'lii
un loc pentru un domn.
- Ba este, domnisoara Hunter, a contrazis-o William. Multi dintre donum
pe care ii cunosc merg acoio la vanatoare. Bineinteles ca nimeni nu im ip
la vanatoare in costum sau purtand imbracaminte de cea mai bunil calti.ni
- Nimeni nu se duce la vanatoare inarmat doar cu 0 cigaie, priuu to
William, a replicat fata. Si daca esti cu adevarat un domn, atund spunc till
unde se afla casa dumitale?
William a ezitat o clipa, nefiind in stare sa-si amintcasca tr;ts;1timli
alter ego-ului sau si de aceca a pronuntat numele primului oras care i-a vend
in minte:
- A h ... in Savannah, in Carolina.
- Eu stiu unde-i asta! aizbucnit fata. Am auzit cum vorbescoamenii dm
pardle-acelea si dumneata nu vorbesd ca ei!
- Ma faci mincinos? a intreba el uluit.
- Intocmai!
- Oh!
Au stat unul in fata celuilalt, privindu-se in lumina slaba, un semn .il
furtunii.
Pentru o clipa, el a avut impresia ca joaca $ah cu bunica lui, Benedit 1.1
- Imi pare rau ca am citit scrisoarea care id era adresata, a spus feta. Nil
a fost vorba doar de curiozitate, te asigur.
- De ce altceva a fost vorba? a intrebat el zambind discret, pentru a dovcdi
faptul ca nu era suparat pe ea pentru mica indiscrede.
Ea nu i-a zambit, dar 1-a privit cu multa atentie, nu cu suspiciune, de pun .1
ar ft vrut sa-1 masoare.
In cele din urma fata a oftat incovoindu-si umerii.
- Am vrut sa aflu cate ceva despre dumneata si caracterul dumitale, ,1
marturisit ea. Tovarasii dumitale care te-au adus la noi pareau a fi oameni
|u i ii nlosi. Ce sa mai spun de varul dumitaie? Daca dumneata esti unul
hi it t r ci, atunci...
Si a muscat pentru o clipa buza de sus, apoi a scuturat din cap S si a con-
linti.ii cu mai multa hotarare:
Iicbuie sa plecam de-aici in cateva zile, fratele meu si cu mine. I-ai spus
lull )eimy ca re vei indrepta catre miazanoapte. Mi-as dori sa calatorim in
inv.uasia dumitaie, macar pentru o vreme.
William s-ar fi asteptat la orice, dar nu la asta. A clipit des si a spus primul
Ini m care i-a venit in rainte:
Sa plecati de-aici? De ce? Este vorba despre... aia... despre vecini?
I-a ta 1-a privit surprinsa, intreband:
Cum?
jmi cer scuze, domnisoara, dar chiar fratele dumitaie mi-a dat de inteles
, i iclafiile familiei dumitaie cu vecinii sunt... oarecum Jncordatc.
Oh! a exclamat fata cu o grimasa, semn ca era incurcata sau uimita.
William si-a spus ca era vorba mai curand despre uimire.
Am inteles, a spus ea in cele din urma, batand ganditoare cu degetele
m masa. Da, este adevarat, desi nu este... Nu are nici o legatura cu intreaga
.liiicere. Vad ca trebuie sa-ti spun totul. Ce stii dumneata despre Societatea
1'iieicnilor?
lil nu cunostea decat o familie de quakeri, familia Unwin. Domnul Unwin
cia un comerciant prosper, care il cunostea pe ratal lui. El le intalnise pe cele
dmia face ale domnului Unwin la o serata muzicala, dar in timpul conver-
s.ipci, nu s-a discutat despre filozofie sau religie.
- Cred ca membrilor acestei societati... aaa... dumneavoastra... nu va
plac conflictele, nu-i asa?
Cuvintele lui William au facut-o sa rada, surprinzator. Asta i-a facut
plilccre tanarului ofiter pentru ca, macar pentru o vreme, cuta dintre spran-
ccnele fetei s-a sters.
- Noi nu suntem de acord cu violenta, 1-a corectat ea. Noi progresam
i latorita conflictelor, fie ele si verbale, si data fiind credinta noastra... Denny
spune ca dumneata nu esti catolic, dar indraznesc sa cred ca nu ai luat parte
niciodata la o intrunire a quakerilor.
- Nu, nu am avut ocazia sa iau parte la o astfel de intalnire, nu.
- Ma gandeam eu ca asa stau lucrurile, a spus domnisoara privindu-1
patrunzator si continuand:
- Prea bine. Avem pas tori care vin la lntruniri si vorbesc. La mi mill'll'
noastre poate luacuvantul oricine, daca spiritul unui barbat sau al uiH'i I......
este miscat de o anumita tema.
- Al unei femci? Si femeile pot cuvanta in public?
Fata La aruncat o ptivire ucigatoare, spunand:
- Am limba, la fel ca si dumneata.
- A m observat lucrul acesta, a replicat el zambind. Continuit, tc i<>|
S-a aplecat putin inainte, pentru a continua sa vorbeasca, dar nil a iiu r|mi
imediat pentru ca unul dintre storuri s-a lovit de un peretc.
Rachel a sarit imediat in picioare, exclamand:
-T re b u ie sa bag gainile in coted Trage storurile! i-a porumii
disparand.
Luat prin surprindere, insa amuzat, a facut precum i se ceruse, d.u > i
miscat incet.
A urcat scarile pentru a trage storurile, a simtit ca ameteste din non si s i
oprit in pragul dormitorului, tinandu-se de tocul usii pentru a-si rccap.ti
echilibrul. Sus erau doua camere: dormitorul care dadea cacre fatad a i .im i
adica odaia in care 11 dusesera pe el, si o camera ceva mai mica, situatil mul
in spate. Membrii familiei Hunter ocupau camera respective, Era acoln mi
pat cu baldachin si o masa de toaleta, pe care se afla un sfesnic din aij'iiu
Acolo mai erau purine lucruri, printre acescea numarandu-se o percclie >1
pantaloni si o camasa a doctorului, un sal din lana si rochia cu care dom
nisoara Rachel Hunter obisnuia sa mearga la lntruniri. Era vorba despn
o rochie vopsita indigo.
Acum ca ploaia si vantul nu se mai auzeau datorita storurilor, caim i,i
parea sa fie invaluita in liniste, un loc in care te puteai refugia fugind din fuiit
furtunii. Inima ii batea cu repeziciune, pentru ca urease scarile si a ramas ai i ill \
clipa, bucurandu-se ca intrase pe proprietatea cuiva.
De jos nu se auzea nici un sunet. Probabil ca Rachel se chinuia inc.i s,i
prinda gainile.
Era ceva ciudat in legatura cu acea incapere si i-a trebuit doar o clip.!
pentru a-si da seama despre ce anume era vorba. Cele cateva lucruri care Ii
apartineau fratilor Hunrer duceau cu gandul la saracie. Aceasta sen/apr
contrasta, totusi, cu micile semne de prosperitate, evidente daca privc.ii
diferitele obiecte din camera. De pilda, sfesnicul era din argint, nu din araim
m din alama, iar bolul pentru spalat nu era din lut, ci din portelan fin, piciat
i n nizanteme albastre.
I I a ridicat putin poalelc rochiei albastre din pura curiozitate. Modes) ia
i,i ceva, iar faptul ca hainele celor doi erau uzate reprezenta cu totul altccva.
1.1 poale rochia era atat de uzata, incat devenise aproape alba. Tocmai dc accea
pliinile rochici erau un joc de nuante deschise si nuante inchise. Doamna
I Imvin se imbraca modest, dar hainele ei erau de cea mai buna calitatc.
Dand curs unui impuls, William a apropiat rochia de chipul sin si
h adulinecat. Inca mai mirosea putin a indigo, a iarba si a animale vii...
>,i a trup de femeie. Tocmai acel miros i-a oferit o placere vecina cu accea pe
i are i-o oferea un vin bun.
Auzind cum se inchidea usa jos, William a lasat rochia din mana. A avut
senzatia ca i-a luat capul foe si s-a indreptat catre scari cu inima batandu-i
s.t-i sparga pieptul.
Rachel Hunter se scutura langa semineu, raspandind picaturi de api de
pe sort. Boneta de pe cap era uda leoarca. Pentru ca nu 1-a vazut pe William,
liua a scos boneta, a stors-o cu un gest hotarat si a atarnat-o intr-un cui,
ileasupra semineului.
Parul i-a cazut pe spate, negru, ud si sclipitor, contrastand cu coloritul
ilcschis al hainei.
- Sa inteleg ca gainile sunt toate in siguranta? a intrebat el, avand inc;t
in mime mirosul rochiei si simtind ca ar fi fost lipsit de maniere, daca ar fi
profitat de faptul ca fata nu stia ca el se afla acolo.
- Toate, in afara de cea pe care fratcle meu o numeste Marea Stricata din
Babilon. Gainile nu sunt prea inteligente, dar aceea este perversa cum nu-ti
poti inchipui.
- Perversa?
Era evident cS fata se gandea cum incerca sa vada William intreaga situatie
cu ochii mintii si asta a distrat-o, pentru ci a chicotit in vreme ce deschidea
lada pentru asternuturi.
- Creatura aceea sta cocotata la sapte metri inaltime intr-un pin, si asta
in vreme de furtuna. E perversa.
Spunand acestea, fata a scos din lada un prosop din panza si a inceput
sa se stearga cu el pe cap.
Sunetul facut de ploaie s-a modificat deodata, iar picaturile pareau a fi
pictricele care lovesc storurile.
- Hmmm! a mormait Rachel, uitandu-se incruntata sprc fervasi i .1 . 1 .1
ca o sa fie doboratadegrindina, pentru caapoi sa fie mancati tie piiniii 1<<l|
care trece pe-aici. Asa ar merita.
Fata a fncetat sa se mai stearga pe cap si apoi a continual:
- N u - i nici o paguba. O sa ma bucur daca n-o sa mai vad vrcod.iu vn m i .
dintre gainile-alea.
Vazand ca William continua sa stea in picioare, lata s-a a$ezai, (at tin I mm
gest prin care H invita sa se aseze la randul sau pe un scaun.
- Spuneai ca dumneata si fratele dumitale va propuneti sit pai ,v.ii 1 I.....I
acesta ?i sa porniti spre nord, a spus el asezandu-se. Inteleg cil giliiiilr mi >t
vor Insoti in aceasta calatorie.
- N u , Doamnc-ajuta. Le-am vandut deja dimpreuna cu cas:i, ,1 spn
fata lasand prosopul ud deoparte si scotand dintr-un buzunar un picpu i>
din com.
- Ti-am spus ca iti voi destainui si de ce, a continual.
- Din cate am inteles eu, totul are legatura cu intrunirile voasire,
Fata a tras adanc aer in piept, zicand:
- Spuneam ca atunci cand o persoana este miscata de 0 anumiiii u m
vorbeste in cadrul intrunirii, nu-i asa? Fratele meu a fost miscat de un aminin
gand si de aceea am ajuns sa plecam din Philadelphia,
Fata i-a explicat ca putea avea loc 0 intrunire oriunde existau th >.im
prieteni care aveau acclasi mod de gandire. In afara de intrunirile lot ah ,. It
mica amploare, aveau loc si lntruniri mai importante, trimestriale sau anil ill
in cadrul carora se discutau probleme importante si chestiuni care avi m
legatura cu quakerii.
- intrunirea anuala din Philadelphia este cea mai mare si cca iii.n
importanta, a spus fata. Ai dreptate, prietenii sunt impotriva violetqn 1
incearca sa o evitc sau sa-i puna capat. La intrunirea din Philadelphia \ 1
discutat mult cu privire la rebeliune. S-a pledat pentru intelepciunc si p;n
pentru reconcilierca cu tara-mama.
- Asa, a spus William, vadir interesat de subiect. Vrei s i spui cil mil
quakerii din Colonii sunt acum loialisti?
Fata si-a tuguiat buzele pret de o clipa, pentru ca apoi sa spuna:
- Acesta este sfatul care s-a dat la intrunirea anuala. Asa cum am spin,
insa, prietenii sunt calauziti de spiritul lor si fiecare dintre ei trebuie s;l l.n 1
precum ii dicteaza spiritul.
1.11 pc fratele dumitale spiritul I-a indemnat si vorbeasca in favoarea
i I- liimii? a intrebat William, amuzat, dar si ingrijorat.
I >mlorul Hunter nu parea sa fie omul care sa indemne la o rebeliune.
Imi.i a dat din cap, dar nu in semn ca ar fi fost de acord cu cele spuse
.1. William.
A lost pentru independence, 1-a corectat ea.
I )csigur ca aici lipseste o veriga a logicii, a replicat William, ridicand
<lm sprauccne. Cum poate fi obtinuta independent daca nu se apeleaza la
lolcupt?
I )aca dumneata crexi ca spiritul lui Dumnezeu arc vreo legatura cu
l"l',u a, inseamna ca fi cunosti mai bine decat mine, a spus fata dandu-si
i nergic parul ud pe spate. Denny a spus ca i s-a aratat destul de limpede cS
IIIk i (area, fie ca estc a individului, fie a unor tari, este un dar de la Dum-
m/cu si ca el trebuie sa Iupte pentru a o castiga si a o pastra. Astfel am fost
i m lusi din intrunire, a spus ea repede, pentru ca apoi sa taca.
In camera era intuneric, pentru ca storurile erau trase, dar el ii zarea chipul
Li lamina slaba care venea din semineu. Ultimele lucruri pe care le spusese
a niiscasera profund. Gura ii era inclestata, iar ochii ii luceau semn c5 ar fi
i/bucnit in plans, daca nu s-ar fi infranat.
- Creci ca este un lucru cat se poate de gravsa fii exclus dincr-o intrunire,
i spus el incet.
Ea a dat din cap in semn ca da si a privit in alta parte. A luat prosopul
limed, l-a netezit incet si 1-a impaturit, alegandu-si cuvintele cu grija.
- Ti-am spus ca mama a muric la nasterea mea. Tata a lmirit trei ani mai
iniv.iu... a murit inecat. Nu am avut nimic, fracele meu si cu mine. Cei din
romunitatea locala au avut grija sa nu murim de foame, sa avem un
icoperis deasupra capului, chiar daci acesta a fost gaurit. S-a pus problema
ce meserie sii faca Denny si ne-am temut ca urma sa devina vacar sail cavaf...
Nu prea i-ar fi placut sa se faca fierar, a adaugat ea zambind usor, desi era
cat se poate de serioasa. Ar fi facut ?i asta, numai ca sa am eu ce manca.
Norocul fiisese de partea lor. U n quaker si-a propus sa incerce sa gaseasca
Hide ale celor doi orfan Hunter $i, dupa un schimb de scrisori, a descoperit
un var de departe care era din Scotia, dar se stabilise la Londra.
- John Hunter, Dumnezeu sJ-I binecuvanteze, este un medic faimos.
l;aimos este ?i fratele lui mai mare, care e chiar accoucheur-ul1.
In urmatoarele douasprezece zile, Ian a mers pe jos fara a scoate m.n .11
un cuvant, avand doar cainele alaturi.
Casa lui Thayendanegea era izolatii, pe o bucata vasta de teren, dar ri.i
destul dc aproape de sat, astfel incat sa se poata spune ca facea parte dm
modesta asezare. Satul arata ca oricare altul, cu exceptia faptului ca, in la|-'
intrarii celor mai multe dintre case, erau doua sau trei pietre de moni.i
Femeile macinau singure si nu isi duceau la moara sacii cu grane.
Erau caini in strada, care motaiau la umbra carutelor si a zidurilor. Ficcaic
dintre ei se trezea uluit cand Rollo ajungea destul de aproape, astfel im.li
M i iiiniil mirosul. Unii dintre ei au tnceput sa maraie si sa latre, dar nici
ti<ml mi .11 li avut curajul sa-linfrunte pe Rollo.
i m li.iibaiii, lucrurile stateau cu totul altfel. Mai multi stateau sprijiniti
ili mi |',.ml. Cu totii 1-au privit cu vadita curiozitate, dar si cu ingrijorare. Pe
h i iim multi nu-i cunostca, totusi era acolo un barbat numit Mananca
I'uiumbei, pe care il cunoscuse in Snaketown. Mai era si Elanul Soarelui, care
lipii uimit, precum cainii care il vazusera pe Rollo, si apoi a facut un pas
m mill', pciuru a se afla fata-n fata cu Ian.
( !c I'aci aid? l-a intrebat Elanul Soarelui.
IViiiru o clipa, Ian s-a gandit sa spuna adevarul... dar nu era un adevar
....... . putea spune repede, si nici de fata cu straini,
Nu c treaba ta, a raspuns Ian cat se poate de calm.
I l.mul Soarelui ii vorbise in graiul mohicanilor si Ian ii raspunsese
in .n elasi grai.
A vazut cum unii au ridicat din sprancene si a observat ca Broasca Testoasa
\ i mdtcptat spre el ca sa-1 salute, voind sa impiedice o eventuala neintelegere
i ilorind sa arate ca Ian era un Kahnyenkehaka. Ian a raspuns la salutul lui
Hi nasal Testoasa, iar ceilaiti au facut un pas inapoi, aratandu-se uimiti,
i utinsi, dar nu ostili.
Pc de alta parte, Elanul Soarelui... Ei bine, Ian nu se asteptase ca razboini-
i ul sil lie foarte incantat de aparitia sa. El sperase ca Elanul Soarelui, care era
Inane tanar, sa fie in alta parte, dar iata ca era acolo. Ian a zambit ca pentru
sine amintindu-si de batiana bunica Wilson, care il descrisese odata pe gine-
ielc ei Hiram ca fiind un las, care nu sta cu nici un pret in calea ursului.
Era o descriere cu totul potrivita.
Starea Elanului Soarelui nu a fost schimbatil nici de cuvintele, si nici de
z;imbetul lui Ian.
- Ce vrei? l-a intrebat Elanul Soarelui.
- Nimic din ceea ce este al tau, i-a raspuns Ian straduindu-se sa fie cat
mai calm.
Elanul Soarelui si-a ingustat privirea, dar inainte de a putea spune ceva,
Broasca Testoasa a intervenit, poftindu-1 pe Ian in casa lui ca sa manance
t>i sa bea.
Trebuia sa accepte invitatia. Nu era politicos sa reftrze. Putea sa intrebe
mai tar/.iu, in mod discret, de Emily. Ceea ce il adusese acolo nu avea nici
o legatura cu civilizatia, si nici nu se putea sterge prin amanare.
Si-a dat seama ca stiuse prca bine ca avea sa se ajung;l acoln. I > >
amanarea nu isi avea rostul.
- As vrea sa stau de vorba cu aceea ce mi-a fost candva soiie, .1 >.| I >.
Unde este?
Cativa dintre barbati au facut ochii mari, unii interesati de ere........
sa se intample, altii surprinsi. Ian a prins, insa, privirea lui Broast;l 11 .111 *
care se uita la poarta mare a unei case situate in capatul drumulni.
Elanul Soarelui a facut un gest care era de admirat, si anume a<elu
se aseza si mai hotarat in drum, gata sa se lupte chiar si cu dot 111 si, d.u 1 >
fi fost nevoie. Lui Rollo nu-i pasa de aceasta atitudine a razboinii ului Mn
aratat coitii, maraind, lucru care i-a facut pe unul sau doi dintre rn/bimm 1
sa foci rapid un pas inapoi. Elanul Soarelui, care ar fi avut motive sil se u 11 n '
pentru ca il cunostea pe Rollo, nu s-a dat inapoi nici macar cu un miliimmi
- Vrei sa-ti arunci demonul asupra mea? a intrebat Elanul Soarelui
- Bineinteles ca nu, a replicat Ian, soptindu-i lui Rollo un Sheas, a >
Cainelc a ramas nemiscat o clipa, vrand sa arate ca el avusese ideea di
marai la razboinicul indian, pentru ca, in celedin urmS, sa se aseze, coni inu.m< I
sa maraie incet, de parca ar fi fost tunetul ce se auzea undeva in dep.m.in
- N u am venit sa ti-o iau, i-a spus Ian Elan ului Soarelui.
A vrut sa fie conciliant, dar nu s-a asteptat ca spusele sale sa aibit efn ml
scontat, si chiar nu au avut.
- Crezi ca ai putea s-o iei?
- Nici nu vreau s-o iau, a replicat Ian. Mai are insemnatate daeft eu u n i
ca pot s-o iau sau nu? a spus Ian hotarat, in engleza.
- Ea nu te-ar urma nici macar daca m-ai ucidc! a replicat Klamil
Soarelui.
- De cate ori trebuie sa spun ca nu vreau sa ti-o iau?
Elanul Soarelui 1-a privit cu raurate, strangand pumnii si soptind:
- De atatea ori pana ce chipul tau va spune ceca ce spune gura ta!
Ceilalti razboinici aflati In preajma au murmurat uluiti, dar au fiicui mi
pas tnapoi. Nici unul dintre ei nu dorea sa se implice intr-o lupta pentru 11
femeie. Uitandu-se la mainile Elanului Soarelui, Ian s-a gdndit ca aceasu
rcactie era 0 adevarata binecuvantare. Si-a adus aminte ca Elanul Soarelui
era dreptaci. Avea un cutit la brau, dar mana lui nu se apropia de arm;!.
Ian a facut un gest prin care voia sa arate ca avea ganduri pasnice, spunand:
- Vreau doar sa stau de vorba cu ea.
I ir iv? ;i strigat Elanul Soarelui, care era atat de aproape de Ian, meat
i i'tliiiml .1 \imtit pe fata picaturi de flegma. Nu s-a$ters pc fata, dar nici nu
^ 11 ' in vii-iin pas inapoi. In scliimb, a lasat mainile in jos, spunand:
Am.i ircbuie sa stirn numai eu si ea. Cred ca are sa-ti spuna totul
: il l , l l / i l l .
I .i<:iiid aceasta afirmatie, Ian si-a dat seama ca, intr-adevar, asa avea sa
<i lin.implc.
I l.iinii Soarelui nu parea sa se linisteasca in urma celor spuse de Ian,
i" mm ca l-a lovit cu pumnul in nas.
A simpt lovitura pana in maxilar si, dupa aceea, Elanul Soarelui l-a lovit
lu ulna/. A scuturat din cap, apoi a vazut printre lacrimi ce facea Elanul
>i,ii<Ini si Ea lovit - mai mult pentru ca a avut noroc, si nu pentru ca si-a
iMiipus acest lucru - cu piciorul in vintre.
A i a mas nemiscat, gafaind, cu sangele picurandu-i in praful drumului.
i im |it-rechi de ochi il priyeau cand pe el, cand pe Elanul Soarelui, care statea
hii* ii si scotea nistcsunete slabe. Rollo s-a ridicat in picioare si s-aapropiat
iIr umiil cazut, mirosindu-l interesat. Toti Eau privit din nou pe Ian.
Scorianul a facut un gest si cainele a venit la picior. Apoi a pornit catre
i .isa Ini Brant urmirit de ?ase perechi de ochi.
( land usa s-a deschis, femeia alba care statea in pragul ei s-a uitat la el cu
ochi rotunzi si mari cat cepele. Tocmai isi stergea sangele de la nas cu poalele
i .inulsii. Dupa ce a terminat s-a inclinat respectuos, zicand:
- Stinted atat de amabila incat sa o intrebati pe Waltyoteyehsnonhsa daca
doreste sa stea de vorba cu Ian Murray?
l anara femeie a clipit de doua ori, apoi a dat din cap, s-a intors si s-a uitat
de doua ori spre usa ca sa se asigure ca-1 v3zuse cu adevarat.
Simdndu-se ciudat, Ian a pasit in gradina. Era amenajata in stilul tipic
unci gradini englezesti, cu tufe de trandafiri, de lavanda si cu alei pietruite.
Mirosul i-a amintit de matu$a Claire si s-a intrebat daeft Thayendenegea
atlusese un gradinar din Londra.
In gradina, la o oarecare distanta fata de el, lucrau doua femei. Una dintre
de era alba, lucru care se vedea dupa parul din jurul bonetei. De asemenea,
sc putca spune ca era o femeie matura, dupa pozitia umeriloi. Ian s-a intrebat
daca era sotia lui Brant. Oare femeia tanara, care deschisese u$a, era fiica lui
Brant? Cealalta femeie era indianca. Ian si-a dat seama de acest lucru dupa
parul care ii atarna pe spate. Parul indiencei era inspicat cu alb. Nil i h i m
41
a d Ap o s t i n v r e m e d e f u r t u n a
In ziua urmatoare, ploua cand s-au trezit. N u era vorba despre u |>Iimh
care trece repede, ci despre una care avea de gand sa dureze toata ziua. Nu
avea nici un rost sa ramana in locul in care se aflau. Firida din slant ,i 11
adapostul careia poposisera peste noapte era expusala vant si lemnui de !m
se udase destul de mult, iar dupa ce au facuc focul pentru micul dejim,
au avut mult fum si caldura putina.
tnca tusind, William si Denny au incarcat catarul, in timp ce Rachel i
strans lemnele de foe, invelindu-le in panza. Daca aveau sa giseasca un
adapost panfl la caderea noptii, puteau macar sa aprinda un foe si s;i im
pregaceasca cina, chiar daca ar fi continuat sa ploua.
Se vorbea putin. Chiar daca si-ar fi dorit sa converseze, ploaia cildea t n
atata putere peste copaci, peste pamanc si peste palariile lor, incat ar fi miiini
sa strige pentru a se face auziti.
S-au indreptat incet catre nord, nord-est. Denny s-a uitat ateni l,i
busola cand au ajuns la o rascruce de drumuri.
- Ce parere ai, prietene William? a intrebat el, scotandu-si ochelarii u
stergandu-i de haina, dar fara a obtine rezultatul scontat. Nici unul dinin
drumuri nu merge pe directia dorita de noi si prietenul Lockett nu a pomcnit
ill *|mr accasta raspantie in instructiunile lui. Acela, a continuat doctorul,
ii ii.md catre drumul ce se intersecta cu al lor, pare sa se indrepte catre
iMiii/.iiloapte, til vreme ce acesra se indrcapta deocamdata spre rasarit.
/.it and acestea, doctorul 1-a privit pe William cu un chip caruia jxirea,
m inod ciudat, sa-i lipseascS ceva, si asta pentru ca isi scosese ochelarii.
I ockctt, fermierul pe care Jl amintise Denny, soda acestuia, pe care ii
ini.tlnisera cu trei zile in urma, fusesera ultimul contact cu lumea civilizata.
I ,i Jt-1 aegatise dna, le vanduse paine, oua si branza, iar so(ul ei ii indrumase...
Hie Albany; ar trebui sa dea pesce un indicator al Armatei Continentale,
I I mi spusese, insa, nimic despre o rascruce de drumuri.
William a privit pamantul ud si a realizat ca rascrucea nu era altceva decat
mi mie lac. N u se vedea ca ar fi trecut cineva pe-acolo. Drumul pc care se
1 1Lm parea mai lat decat acela care il intretaia.
Pc acest drum trebuie sa mergem, a spus hotarat tanarul ofiter, in-
ilemnandu-si calul sa treaca dincolo de micul lac.
Se lacuse dupa-amiaza, era tarziu si incepuse s5 aiba indoieli in privinta
iIn i/.iei sale. Daca ar fi fost pe drumul cel bun sau cel putin asa le daduse
ilr in teles domnul Lockett, ar fi trebuit sa ajunga spre seara intr-un satuc
mimii Johnsons Ford. Si-a spus ca vremea rea ii silise sa inainteze mai greu.
Idi ul era plin de verdeata si s-a gandit ca satele apareau tntr-adevar repede,
piccum ciupercile dupa ploaie. De aceea era posibil sa ajunga la Johnsons
I dr I dintr-o clipa in alta.
- Poate ca acea comunitate s-a risipit, a spus Rachel, aplecandu-se in sa
.isi lei incat sa se faca auzita.
Rachel aproape disparuse din raza lui vizuala, iar el ranjise, in ciuda
iiigrijorarii. Ploaia cazuse din belsug pe borurile palariei din paie si acum
.a cstea atarnau precum o carpa, astfcl incat domnisoara s-a vazut nevoita sa
le rid ice pentru a putea vedea ceva, ca o broasca banuitoare, care s-a ascuns
i ii grija. Imbracamintea ii era uda leoarca, desi purta trei randuri de haine.
Rachel semana cu un teanc de rufe ude abia scoase din galeata.
Inainte ca William sa-i poata spune ceva, fratele ei s-a inaltat in sa,
impra$tiind stropi de apii in toate directiile, si a aratat cu degetul in josul
ilnumilui strigand:
- Uitati!
William a In tors capul, presupunand ca se zarea mica asezarc. I in .....
nu stateau asa, dar drumul nu mai era pusciu. Un barbat venea spiv n pi In
noroi, un barbat care Isi acoperise capul si umerii cu un sac din pan/.i .........
facuse o gaura. In pustietatea aceea, orice persoanii incalnitfl rcpie/i ni i "
adevarata binecuvantarc si William a dat pinteni calului, peniru a ii|iui|
putin mai repede la omul acela.
- Ziua buna, tinere domn, a spus omul, iesind de sub rcfugiul ..in dm
panza. Incotro ati pornit pe asa vreme urata?
Pun and mtrebarea, omul si-a dezvelit buza de sus dand la iveala un *.mm
rupt, patat de tutun.
- Catre Johnsons Ford. Ne aflam pe drumul cel bun?
Omul a facut un pas inapoi, parand uluit.
- Ati spus Johnsons Ford?
- Da, intocmai, a replicat William oarecum iritat. Stiafoartc bine <<i. In
zonele rurale, populatia era putin numeroasa si ii intelegea pe localnit i. m
erau tentati sa-i tina in loc pe calatori cat mai mult timp, dar de dai.i . 1 1 1
nu avea rabdare.
~ Unde este Johnsons Ford? a vrut el sa afle.
Omul a inceput sa dea din cap dezamagit, spunand:
- Tare m i tern io ca ati cam gresit drumu, domle. Ar fi trebuii s-n In m
la sranga la incrucisarea de drumuri.
Rachel a scos un sunet discret, auzind cele spuse. Lumina devcnise m n
slaba si umbrele incepeau sa se desluseasca din ce in ce mai limpedc in jni ul
picioarelor cailor. Pentru a se intoarce la raspantie, le-ar fi trebuii d n '
ceasuri. N u puteau spera sa ajunga acolo Inainte de caderea noptii, cti ,1111
mai putin sa ajunga la Johnsons Ford.
Si calatorul si-a dat seama de aceasta situatie si a zambit, anlihuli u
gingiile ingalbenite.
- Daca asa stau lucrurile, domlor si daca aveti bunavointa de a-mi ajin 1
sa-mi gas esc vaca si s-o due acasa, atunci nevasta-mea se va bucura tare mull
sa va puna ceva de mancare inainte si sa vi a?tearna un pat.
Pentru ca nu exista altcrnativa la oferta omului, William i-a accept,u
propunerea, straduindu-se sa fie cat mai respectuos cu putinta. A litsai o jn
Rachel la adapostul unui copac, langa cai, si a pomit irnpreuml cu 1Vnm
Hunter in cautarea vacii.
Vaca taranului, un animal slab si paros, cu o privire dusmanoasa, s-a
ilomlic a fi imprevizibila si indaratnicS. Din acest motiv, a fost nevoie dc
piicepcrea a trci barbari pentru a o prinde si a o face sa mearga pe drum.
I '.'i pana la piele si murdari de noroi, 1-au urmat pe domnul Antioch
Johnson - viitoarea gazda se prezentase - spre o ferma modesta.
Iloaia continua sa cada si orice acoperis era bine-venit, indiferent ca acesta
i i,i giuirit sau nu.
I )oamna Johnson s-a dovedit a fi o femeie neingrijita careia nu ii puteai
(liici varsta, si care avea si mai putini dinti decat sotul ei. S-a uitat la oaspetii
11 / i leoarcasi le-aintors spatele, lipsita de maniere, dar a dat la iveala strachini
din leinn pe care le-a umplut cu tocana rece. Dc asemenea, le-a dat lapte
pmaspat de vaca. William a vazut ca Rachel a luat o singura data din tocana,
.1 lilcut palida, si-a scos ceva din gura si dupa aceea a inceput sa bea lapte.
Kl era mult prea infometat ca sa-i mai pese ce continea sau ce gust avea
mcana aceea. Din fericire, nu era prea muita lumina, a?a ca n-a vazut cum
,ir;ua mancarea.
Denny facea un efort sa fie sociabil, desi ostenise raspunzandu-i domnului
11 illnson la Intrebarile legate de originea lor, calatoria lor, destinatia, relatiile,
nmitatile aflate pe drum si de opiniile, dar si de vestile legate de razboi. Rachel
incerca sa zambeasca din cand in cand, dar privea ingrijorata in jur si ramanea
i iiteodata cu ochii pe gazda lor, care statea intr-un colt. Femeia se uita cu
mare atentie la o pipa din lut.
Cu stomacul plin si cu ciorapi uscati in picioare, William a simtit ca
(ilioseala acumulata de-a Iungul zilei a pus stapanire pe el. In cuptor era facut
hicul, iar flacarile 1-au facut sa intre intr-un fel de transa, vocea lui Denny
si a domnului Johnson transformandu-se intr-un soi de murmur placuc. Ar
Ii adormit chiar atunci, pe loc, daca Rachel nu s-ar fi ridicat de la locul ei,
voind sa mearga la toaleta. El a iesit din transa si si-a amintit ca ar trebui sa
se ocupe de cai si de catari. A sters patrupedele cat de bine a putut si i-a cerut
domnului Johnson fan si 1-a platit, desi nu exista un grajd in adcvaratul sens
a I cuvantului, ci doar un acoperis din crengi sprijinit pe patru pari. William
mi ar fi dorit ca animalele sa stea toata noaptea sub acel acoperis, cu picioarelc
in noroi, temandn-se ca adapostul avea sa se umple de apa.
Continua sa ploua, dar aerul de afara era placut si curat. Se simtea mirosul
copacilor, al ierbii $i apci. Dupa ce statuse in aerul inchis din casa gazdelor
sale, mireasma i s-a parut amcdtoare. Si-a varat capul intre umeri pentru
a se feri de ploaie, vrand sa ajunga laadapostul in care se aflau caii si I;n .iml
cot posibilul sa mentina aprinsa mica torta. In acelasi timp, c&uta sa m i
bucure de fiecare gura de aer.
Torta palpaia, dar continua sa arda, iar William se bucura de fapml 1 5
adapostul nu se umpluse de apa. Caii, catarii ?i vaca gazdelor stateau pe p.m
umede, dar nu in noroi. Usa toaletei a scarcait, iar William a vazui silut i
lui Rachel. Fata a zarit torta si s-a apropiat de el, tragandu-si salul mai bitn
pe umeri, pentru a se feri de ploaie.
- Animalele sunt bine? a intrebat fata.
Picaturile de ploaie luceau in parul ei si William i-a zambit, spum'lml
- Cred ca cina lor a fost mai buna decat a noastra.
Fata s-a scuturat, spunand:
- As fi preferat sa mananc fan. Ai v&zut ce era in ...
- Nu, a intrcrupt-o William, si as ft foarte fericit daca nu mi-ai spurn
Fata a pufnit, dar i-a respectat dorinta. William nu avea nici un chel \,i
se in to arc i in incaperea in care domnea un miros neplacur. Se pare ca nli i
fata nu se grabea sa intre in casa si de aceea s-a oprit sa scarpine urechilc luii|*i
ale catarului ei.
- Mie nu imi place cum se uita femeia aceasta la noi, a spus Rachel diipa
o clipa de tacere, fara a-1 privi pe William. Se tot uita la pantofii mei, de pan
s-ar intreba daca i se potrivesc.
William s-a uitat si el la pantofii lui Rachel. Acestia nu erau deloc modemi.
dar erau rezistenti si bine lucrati.
Rachel a privit nelinistita casa, spunlnd:
- Voi ft fericita cand voi pleca de-aici, chiar daca va continua s3 plou.t
- Vom pleca, a asigurat-o William. Vom pleca chiar inainte de mii-iil
dejun, daca doresti.
Tanarul ofiter s-a sprijinit de unul dintre parii care sustineau acoperiMil
adapostului si simcea pe ceafa picaturile de ploaie. Nu mai era amecii, dat
continua sa simta oboseala si a realizat ca si el era nelinistit.
Domnul Johnson parea amabil chiar daca era necioplir, insa se pmi.i
ciudat. Se apleca inainte, domic de conversatie, cu ochii stralucitori, Ira
mantandu-si mainile murdare pe genunchi.
Poate ca era vorba doar de reactia omului izolat care se bucura de com
pania altora, deoarece prezenta ciudatei doamne Johnson nu era o phlcen
Tatal sau II Invatase, insa, sa tina cont de instinccele sale si William nu eziia
iin iii(l;ii;1 sa faca acest lucru. Fara a scoate nici un cuvant, a cautat In coburii
i lire aia mail pe unul dintrc parii adapostului si si-a luat de acolo cutitul pe
in- il avea in cizma cand calarea.
Rachel Fa urmarit cu privirea, in vreme cc tanarul ofiter si-a pus arma
la I>i:m, rragand camasa ca sa nu se vada.
Idrta a inceput sa palpaie, pentru ca arsese aproapc cu totul. William i-a
i ili i ii lui Rachel bratul si fata s-a apropiat de el. Ar fi vrut sa o prinda de mijloc
Lit s-a abtinut, multumindu-se sa o atinga usor cu cotul, pentru a simti
,iIdura trupului ei.
Silueta fermei era mai intunecata dccat noaptea insasi, pentru ca nu avea
iit. i usa, nici fereastra in partea din spate. Au dat un ocol cladirii; printre
j,iluzde se vedea doar o sclipire palida de lumina. A auzit-o pe Rachel oftand
*.i i a atins usor mana, deschizand apoi usa pentru ca ea sa intre.
- Somn usor, i-a soptit el. Zorii vor sosi foartc repede.
Spre p ra p a stie
LA R A S C R U C E
() vreme, William s-a tinut drept in sa, dovedind ca era un calaret foarte
Inin. I )upa ce drumul a facut o curba si nu s-a mai vazur deloc rascrucea,
a idaxat putin. It parea rau ca se despartise de fratii Hunter, dar in curand,
I'.iiulurile au pus stapanire pe el.
Burgoyne. II intalnise o data pe gcneralul Burgoyne, la un spectacol de
im u, o piesa scrisa chiar deel. Nu isi aduceaaminte nimicdin piesa, pentru
i a luscse antrenat intr-o discutie cu o fata dintr-o loja vecina. Apoi coborase
imprcunacu fatal sau spre a-1 felicita pe dramaturgul desucces, care se inrosise
dm pricina triumfului de care se bucura, dar si din pricina sampaniei.
In Londra i se spunea Gentleman Johnny. Era o stca pe firmamentul
mk ietatii londoneze, desi in urma cu cativa ani, luscse nevoit sa fuga in Franta
miprama cu sotia, sa nu fie arestati pentru neplatadatoriilor. Nimeni nu mai
plica mime ca avusese candva datorii, era un lucru mult prea banal.
William era intrigat ca unchiul Hal il aprecia pe John Burgoyne.
I Inchiul Hal nu avea timp pentru piese de teatru, nici pentru oamenii care
lr scriau. Cu toate acestea, daca se gandea bine, William isi amintea ca unchiul
! lal avea operele complete ale lui Aphra Behn. Tatal sau ii spusese, de altfel,
in mare taina ca unchiul Hal facuse o mare pasiune pentru domnisoara
I'cii n dupa ce ii murise prima sotie, cu ceva vreme inainte de a se cSsitori
ni matusa Minnie.
- Domnisoara Behn a murk, vezi tu. Deci era o persoana sigura.
William daduse din cap, dorind sa lase impresia ca era om de lume si
pi icepuse totul, cu toate ca nu intelesese ce voise sa spuna ratal sau. Sigura
m ce fel?
A scuturat din cap. Nu credea ca il va intelege vreodata pe unchiul Hal
si poate cS era mai bine asa atat pentru unchi, cat si pentru el insusi. Bunica
lui, Benedicts, era probabil singura persoana care il intelegea. Pentru ca se
gandise la unchiul sau si-a amintit de varul Henry si si-a strans buzele.
Adam primise vesrile, desigur, dar nu putea face nimic pentru fratele lui.
Nici William nu putea face nimic. Datoria 11 indemna sa mearga catre
miazanoapte. tntre tatal sau si unchiul Hal, desigur ca...
Calul si-a Inal tat capul fornaind, iar William a privit inaimc, nln is i " 1
un barbat care statea pe marginea drumului si ridicase o in ........
de salut.
A inaintat incet, cn ochii pc copaci si tufisuri, deoarece omul b i
marginea drumului at ft putut avea ni$te tovarasi la panda, pentru a sc iMpii'U
asupra calatorilor. Copacii erau destul de rari si, desi cresteau tufisuri. nim m
nu se putea ascunde acolo.
- Bunaziua, domnule, aspus William oprindu-se la distantl dc b.iirimii
de pe marginea drumului. Chipul lui semana cu o gramada de zguta. ( 'uml
se sprijinea intr-un bat lung si parul alb ca neaua ii era prins in coad.l
- Ma bucur ca v-ani intalnit, a replicat drumetul batran, bine imbi.i. n
Cand s-a uitac mai bine, a vazut ca mai sus era priponit calul omului, in*
pastea linistit. Asa stand lucrurile, tanarul ofiter s-a mai linistit.
- Incotro merged, domnule? a intrebat el politicos.
- Depinde de ceea ce imi ved spune dumncavoastra, tinere donui
Batranul era scodan. Se simtea accentul, desi vorbea engleza foartc bim
Eu cant un anume domn Ian Murray, pe care cred ca il cunoa^tefi.
William a fost derutat. De unde stia batranul acest lucru? Da, il cuiiomi i
pe Murray. Poate ca Murray ii povesdse batnuiului despre el.
Avand in vedere acest lucru, William a replicat:
- Il cunosc, dar nu stiu unde se afla.
- Nu? a intrebat batranul, privindu-1 patrunzator.
Se uita la mine de pared ar crede c&-l mint! si-a spus William. Bdtrdn rind,it'
- Nu! a replicat William hotarat. L-am cunoscut in Great Dismal i u
cateva saptamani in urma. Era in tovarasia unor mohicani. N u stiu, iuvi,
incotro a pornit.
- Mohicani? a repetat batranul ingandurat.
William a vazut ca omul ramasese cu privirea atintita asupra piepm
lui sau.
- Ad primit acel banut de la mohicani? a intrebat el in cele din in nu
- Nu, a replicat William, neintelegand foarte bine la ce se referea b;Uu
nul si crezand ca este un termen folosit in sens peiorativ. Mi 1-a adus donuml
Murray de la .,. un prieten.
- Un prieten, a repetat batranul studiind chipul lui William, lucru can
il stdnjenea pe tanarul ofiter.
( late este numele dumneavoasrra, tinere domn? a intrebat dupa o vreme
n i)(ianul.
Nil este trcaba dumneavoasrra, domnule, a replicat William, stra-
ilmmlu-se sa fie car mai politicos cu putinta si apucand mai bine hamrile.
V.i iloresc o zi buna!
liairanul s-a intunecat la fata si a apucat mai bine batul lung, in care se
,|n ijinea. William si-a indemnat calul repede, astfel incat batranul sa nud
Iiii.iiii lovi cu batul. Nici nu a incercat sa o faca, dar William a remarcat socat
. ,i nmului li lipseau doua degete de la mana cu care tinea batul.
S -a gandit ca poate batranul va incaleca si va porni dupa el, dar cand a
Ia ivil inapoi, omul se afla tot la marginea drumului si privea dupa el.
Nu conta, dar pentru a nu iesi in evidenta, William si-a bagat gheara de
ms in camasa, alaturi de rozariu.
43
numArAtoarea inversA
Fortul Ticonderoga
18 iunie 1777
Draga Bree si Roger,
M ai sunt douazeci si trei de zile. Spa- ca vom puteet pkca imediat dupct
ce vorf i trecut. Vdrul vastru Ian a parasitfortul acum o luna, spun&nd
ca avea o treabd de rezolvat, dar ca se va intoarce inainte sa expire
contractul lui Jamie ca membru al formatiunilor de voluntari. Ian a
refuzat safie voluntar in armatit, dar este muncitor, astfel incdt nu sepoate
spune despre el ca e DEZERTOR. N u spun asta ca si c&nd comandantid
fiortului ar putea face ceva impotriva dezertorilor; poate doar sa-i
spdnzure, daca sunt at&t deprosti incdt sd se intoarcd, dar nici unul dintre
ei nu e destul de prost incdt sdfaca asemenea lucru. N u stiu sigur ce face
Ian, dar sper ca este bine pentru el.
Dacd totpomeneam despre comandantulfiortului, iata ca avem unul
nou. Ce mare eveniment! Colonelul Wayne a plecat acum cdteva sdptd-
m dni-fidrd indoiald ca a transpirat usurat, dar si din cauza umiditdtii -
si acum situatia este m ult mai bunft din acest punct de vedere. Non!
comandant este un genercd-maior, domnul Arthur St. Clair, un sett(i,in
genial si chipes. El are grijd sa devina si mai atrftgfttorpentru eft, In mu u
oficiale, isipuneo Centura roz. (Avantajulde a apartine unci arttutn I
hoc este acela eftpoti sft-ti stabilesti singur uniforma, nu existft acea riyonu
tipic britanica.)
GeneralulSt. Clair a venitca oameni din afarft: treigenerali, dintii
care unul estefrancez (tatftl tftu spune cftgeneralul Ferrnoy e dubim dm
punct de vedere militar) si aproximativ trei m ii de recruti. Acest limit
ne-a insufletitpe toti (desi. latrinele suntfoarte solidtate. Dimineata anti hi
este de cite cincisprezece oameni si existft prea putine oak de nonpie)
St. Clair a tinut un discursfiumos, asigurandu-ne ca acum fortul nu />mtt<
f i cucerit. Cand a spus acest lucru, fatal tftu, care se afla Iftngit el In
momentul respectiv, a adftugat ceva in gaelica. A vorbit incel, dar uu
suficientde incet. Am inteles eft generaluls-a nascut la Thurso si am Vih'iil
eft s-a prefacut eft nu pricepe ce a spus fatal tftu.
Continuft incet constructia podidui care va uni fortul cu Mount
Independence... si Mount Defiance se aflft tot la local sou, dincolo de ajut
Dacft te uiti la el, pare un deal mic si cu totul inofensiv, dar este mai huth
deceitfortul. Jamie da cerut domnului Marsden sa tread pe malul celftlalt
cu o tintft un pfttrat din lemn cu latura de peste un metru, vopsit in
alb - pe care sft o punft in preajma vctrfului dealului, punct din care w
vedea foarte bine de la nivelul bateriilor existente in fort. L-a pojiit /
generalul Fermoy (care nu poarta centurft roz, desi estefrancez) sft incet ce
sft tragft cu una dintrepustile cele noi (Jamie a avutgrijft sft ia eftteva astfel
de arme din mearefttura de pe T eaL Ifts&nd insft cea mai mare parte spec
a f i folositft in beneficial cauzei americanilor). A u fftcu tp ra f tinta, ini
evenimentid respectiv l-a atras si pe generalul St. Clair, domic sft vat!ft
total. GeneralulSt. Clair s-a bucurat la feld e m ult cum ma voi buami
eu in momentid in care contractul tatftlui tftu va expira.
Bineinteles eft, prin venirea recrutilor, viata a devenit mai agiuitit.
Noii recruti sunt relativ sftnfttosi si asta este o minune, dar seproduc mici
accidente, cum a rfi cazuri de boli venerice, cazuri de malarie, care apai
odatft cu venirea verii. Pentru mine este destul eft maiorul Thacher
dumnealui este medicul-sef- im i permite sft bandajez o rana din ctlttd
in cAnd, dar nu imiperm ite accesul la instrumente tdioase. Din fericire,
am un cutit mic de care md folosesc atunci candfac incizii in furuncule.
De asemenea, due lipsa deplante medicinale de cand aplecat Jan. El
uvea obiceiul sd-mi adued totfehd de lucruri din expeditiile lui, dar nu
este recomandabilsd pdrasestifortul, deceit daca fact parte dintr-un grup
mai mare. Doi oameni care au plecat la vanatoare acum cdteva zile au
fast gasit i morti si scalpati.
In timp ce mijloacele mele medicale s-au imputinat, md pot consola
cujaptid cd am descoperit o asa-zisd femeie-vampir: doamna Raven din
New Hampshire, al caret sot este ofiter in cadrulformatiumlor de volun-
tari. Este relativ tdndrd, are injur de treizeci de ani, nu are copii si dispune
de multa energie emotionala. Ea aregrijd de bolnavi si de muribunzi, dar
poate cdpune excesiv de mult suflet. Detaliile pe care la da sunt uneori
morbide, dar md pot bizui pe ea, nu lesina la ofractura dcschisd sau la
o amputate (care sepotface inainte ca maiorul Thacher sau loctiitorul sdu,
locotenentul Stactoe, sdprindd de veste) a unui organ atins de cangrena,
operatii la care estefoarte atentd, temdndu-se sd nu-i scape ceva. Sigur cd
exagereaza cateodatd. Are obiceiul de a-si trage piepttd si a$a plat si de a
face ochii mari cand descrie aventurile prin care trece (era cat pe ce sd se
hiperventileze cand aufost adusi oamenii carefuseserd scalpati), dar trebuie
sd apelezi la cine poti, atunci ednd ai nevoie de ajutor.
La extrema cealaltd din punct de vedere al competentei medicale
trebuie sd spun ca, odatd cu sosirea noilor rearuti, au venit si un medic
quaker pe nume Denzell Hunter si asistenta lui, Rachel. N u am discutat
cu el deocamdata, dar din ceea ce am vdzut, este cu adevarat medic. Se
pare cd are si unele notiuni legate de germeni, datorita faptului cd s-a
pregdtit cu John Hunter, unul dintre marile nume in medicind (avdnd
in vedere cd Rogerpoate va citi asta, nu voi spune cum a descoperitJohn
Hunter cd gonoreea se transmite; ba nu, defapt voi spune: si-a injectat
penisul cu un instrument muiat in puroiulprovenind de la o persoand
injectatd si afostJbarte multumit de rezultatele obtinute. Doctoral Hunter
La povestit toate astea tat&lui tdu, in vreme ce ii bandaja un deget
prins intre doi busteni. N u-ti face probleme, degetul nu este rupt, doar
rdnit.) M i-ar placed sd vad cum ar reactiona doamna Raven la auzul
acesteipovesti, dar cred ca doctomlHunter nu i-o va spune, />c/i!it< nt
este manierat.
Sper cd vaccinezi copiii la timp.
Cu toat/l draypuiii.
Mama
Brianna inchisese cartea, dar mana i se tot aseza involuntar pc i n|->
de parca ar fi vrut sa o deschida iar, ca si cand ar fi fost posibil s;1 lit u i I
altceva in ea.
- Ce data va fi dupa ce vor fi trecut douazeci si trei de zilc inccpjiinl I
optsprezece iunie?
Ar fi trebuit sa dca ea insasi raspunsul - putea calcula in minlc . d
nervozitatea o impiedica.
- Septembrie are treizeci de zile, a spus Roger, fredonand incet mi t .inn
in vreme ce privea in tavan. Aprilie, iunie... Da, iunie are treizeci dr /il*
asa ca sunt douiisprezece zile din optsprezece pana in treizeci si indl zn e /il>
pana in zece iulie.
- Oh, Doamne, Dumnezeule!
Citise de trei ori. Daca s-ar mai fi uitat inca o data pe texc, lucimili mi
aveau cum sa se schimbe. Cu toate acestea, a deschis din nou cartea la paji.ln <
la care era prezencat portretul lui Burgoyne. Era un barbat frumos.
- Stie si el foarte bine ca e frumos! a spus Brianna cu voce tare, in vrenn
ce Roger se incrunra la ea consternat.
Portretul lui Burgoyne era realizat de Sir Joshua Reynolds. Personajul 11
reprezentat in uniforma, cu mana pe manerul sabici, avand in spate un luinl il
dramatic, format din nori, care se adunau. Pe pagina urmatoare era scris ^ n
se poate de clar, negru pe alb:
La data de $ase iulie generalul Burgoyne a atacat Fortul Ticondaogi
av&ndsub comanda sa 8 000de militari din armata regulatd, cdteva regiment'
germane comandate de Baronul von Riedesel, dar si indieni.
44
PRIETENI
Fortul Ticonderoga
2 2 iunie 1777
45
TREI SAGETI
M otville, Pennsylvania
10 iunie 1777
Grey s-a ridicat deodata, evitand in ultima clipa grinda care se afla
deasupra capului sau. Inima ii batea cu putere. Ceafe si tamplele ii erau ude
tie transpiratie si, o clipa, nu si-a dat seama unde se gasea.
- Cea de-a treia sageara, a spus cu glas tare, scuturand din cap si incercand
sii faca legatura intre aceste cuvinte si visul extrem de veridic din care se trezise
atat de brusc.
- Era un vis, o amintire sau cate putin din amandoua? Stateain mijlocul
salonului de la Trois Filches privind picturile minunate ale Iui Stubbs, care
luscsera amplasate in dreapta semineului baroc. Peretii erau plini de tablouri
puse de-a valma, fara a se tine seama de subiect sau de important^.
Asa fusese aranjat totul? Isi amintea vag de sentimentul de apasare pe care
il avusese din cauza abundentei ornamentelor, dar oare picturile fusesera atat
de numeroase, incat era justificat sa vada chipuri peste tot, sus, jos, oriunde?
In vis, Baronul Amandine statea undeva lateral feta de el, umarul lui solid
atingandu-1 pe al sau, pentru ca amandoi erau aproape la fel de inalti. Baronul
vorbea despre una dintre picturi, dar Grey nu isi amintea ce anume spunea...
poate ca era ceva despre tehnica folosita de pictor.
Tot langa el, dar de cealalta parte, se afla Cecile Beauchamp, sora
baronului. Statea la fel de aproape de el ca si baronul, iar umarul ei gol
il atingea pe al lui Grey. Avea parul pudrat si se daduse cu parfum de i.iwmm
Baronul se daduse cu o colonie funebra de bergamota si zibets.
Si-aadus aminte deacesc axnanunt- sigur viselenu aveau mirosi
apasator al aromelor, amestecat cu mirosul de cenusa si cu senzapa de <.iltlm i
care domina in tncapere. Grey avea si o senzatie de ameteala care pm J i
lesinul. Mana cuiva il apucase familiar de fese ca apoi sad bat it pcsie cle. Nu
stia a cui mana era.
Acel lucru nu facuse parte din vis.
S-a intins, sprijinindu-si capul pe perna cu ochii inchisi, incercim l\ i i
aduca aminte de imaginile din timpul somnului. Visul se modificase <i
transfonnase in ceva erotic. Buzele cuiva atingeau carnea lui domic;!, cel pmm
aceea era senzatia pe care o avusese si care il secatuia. Nu stia a cui gurit Imi '
Doctorul Franklin facuse si el parte din visul lui. Grey isi aducea aminie
fesele lui albc, destul de imbatnmite, dar inca ferme, fese pe care le vcdea <.lul
domnul Franklin mergea inaintea lui pc coridor, cu parul cenusiu coboi,1 ml
pe spatele lui osos, cu pliuri de piele pe la brau. Franklin vorbea neiulbm m
despre tablourile din hoi. Amintirea acelor imagini era plinit de sentimviui
In mod sigur el n u ... nu cu Franklin, nici macar in vis. Era ceva, care ,m i
legatura cu picturile.
A lncercat sa-si amintcasca unele dintre picturi, dar nici el nu mai era sigui
ce era realirate si ce era vis. Erau peisaje... ceva care semana cu un pee,a|
egiptean, de$i el se indoia si de faptul ca pictorul ar fi vazut vreodam lie u
numai coasta bretona. Erau si obisnuitele portretele de faniilie...
- Da! a exclamatel, ridicandu-se repcdesi lovindu-se la cap destul de lau ,
ceea ce 1 -a facut sa vada stele in fata ochilor si sa geama de durere.
-U nchiulejohn?
Vocea lui Dottie s-a auzit foarte limpede venind din celalalt pat.
Fasaitul asternuturilor, care sc auzea de undeva, de la nivelul podelci, tuul.i
faptul ca servitoarea lui Dottie se trezise si ea.
- Ce s-a intamplat?
- Nimic, nimic, a replicat Grey. Culca-te.
Si-a coborat picioarele din pat, continuand:
- Vreau doar... sa ma due la toaleta.
S-au auzit de jos un oh, cateva gemete si apoi un ssst emis de Doiiie
Grey a gasit u?a camerei pe pipaite, pentru ca storurile ftisesera erase si n.i
iiii Meric bezna. Pe urma a coborat scarile in lumina slaba care venea de la
11
Inca nu vazuse licurici in drumul sau. S-a uitat in iarba, dar era prea tarziu.
I ii'uricii se aratau la inceputul serii. Abia astepta sa-i arate lui Dottie. William
,i lost incantat cand i-a v3zut in Virginia. A prins unul intre palmele facute
i us si a exclamat fericit, cand a vazut ca rSspandea lumina. Se bucurase de
.1
ilesi avusese o rani destul de grava. Avusese bani. Poate ca platise pentru a
Ii cazat in condini mai bune si a se bucura de ingrijiri medicale.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, il vor gasi curand. Inaintand calare, aveau si
njunga in Philadelphia. Avea asupra lui scrisorile de rccomandare pc care i
le daduse Franklin. lar Franklin! Naiba sa-l ia pe omul acela, care avea obi-
ceiul sa faca bai de aer. Grey facuse si el un asemenea tracament o data, din
curiozitate, si ii placuse. Era, totusi, jenant sa stai gol pusca intr-o incapere
cu mobilier elegant, cu plante in ghivece, cu picturi p e...
Nu, nu exista nici un tablou in sera de la Trots Fteches. Poate ca dc aceea
il cbinuise visul acela. A inchis ochii, sba umplut plamanii cu parRimul noptii
de vara ?i s-a silit sa nu se gandeasca la nimic.
Trois Filches. TreisAgeti. Cine era a. treia sAgeataiA vazut cuvinicli mm >
de Hal in scrisoarca sa. Acesta era un lucru indcajuns de uluicoi m< h t
deschida ochii. Desi era obisnuir cii modul de gandire al lui Hal, mi a mi< !
nimic din ceea ce ii transmisese. Era evident ca toate acele lucruri ii inimm '
in subconstient, si tocmai de aceea se trczise in miez de noapte, inn mi !"
oarecare, dintr-un vis absurd. De ce?
S-a frecat meet in crestetul capului, care il durea inca, dupil ce ,se l"vm
degrinda. Nu isi sparsese capul. Degetele lui au alunecat mai jos, c;iiiv ! "I
in care soda lui Jamie Fraser i-a acoperit o gaura cu o moneda din ingim ih
sase penny, pe care o turtise cu ciocanul, pentru ca apoi sa acopcrc Im ill >"
piele, astFel in cat parul sa-i creasca din nou. El a remarcat ca, la comai ml i
apa rece, moneda se racea si ii provoca dureri de cap si simtea ca ii cm jv n mil
Fusese frig, foarte frig, cand a fost in vizita la Trots Fl'eches, s-a gJinlii I
in treacat.
Se auzeau sunete in spatele hanului, tropaitul cailor si murmmul tin->
voci. A ramas nemiscat.
Luna coborase pe bolta. Era tarziu, dar tot mai erau cateva ccasm i | '
la rasaritul soarelui. Nimeni nu ar fi trebuit sa aiba ceva de facui la i > *1
acela, exceptand situatia in care era vorba de vreo marsavie la care nu mu
sa fie martor.
Cu toate acestea, respectivele persoane se apropiau $i el nu se putc.i ........
fara a nu fi vazut. De aceea a inceput sa respire cat mai impercepiihil.
Erau trei barbati tacuti, calare. Unul dintre ei ducca de capastru tin n i*
care purta poveri in spinare. Cei trei au trecut la zece pasi de Grey, ti n I
nu a facut nici o miscare, iar caii, daca 1 -au simdt, nu au crezm u - i "
amenintare pentru ci. Calatorii au inaintat pe drumul care tlutc.i
Philadelphia. De ce se furisau? s-a intrebat el, dar nu a pierdut pren mull i
vremc cu asta. Cu un an inainte, cand venise in Carolina de Nord, obv i \
o nelini$te morbida, care se simtea chiar si in aer. Aici era si mai proniim " 1
o simdse de cand debarcasera.
Oamenii erau circumspecti cum nu fusesera pan5 atunci. S-a gAiuln >>
nu stiau in cineputeau avea incredere, asa cil nu aveau incredere in nun-
Gandindu-se la incredere, i-a venit imediat in minte Percy Waimvi i| In
Daca ar exista pe lume cineva in care sa am mai putina incredere, alun, i
Chiar in clipa aceea $i-a amintit de chipul lui Percy cu ocltii nnm
zambind si privind in paharul cu vin: M~am casatorit cu una dintre nooul,
baronuiui Am andine...
( .'u una dintre surori, a spus Grey or voce care si visul s-a crisiali/iii in
minica sa. Simtea atat de limpede raceala pietrelor de la Trots Flbches, dm
tin,i|iiea iiu era deloc racoroasa. A simtit caldura celor doua eruptin' lam ivc
llpm- tie al sau. Undeva, in lateral, se vedea o pictura reprezentand trei eopii,
11 *nni letc si un baiat, impreunacu un caine, pe fundalul unuia dintre peiv(ii
icriori de la Trots Fl'eches.
( lea de-a doua sora a baronului era cea de-a treia sageata pe care H alo
iiiiiii.se, cu ciudatul sau simt, desi nu o vazuse niciodata.
I'amilia Beauchamp era de vita nobila, in care se spuneau povesti despre
lapieie verilor, unchilor, mdelor departate, dar... nimeni nu se referisc la cea
ill a doua sora a baronului.
I'.ra posibil ca ea sa fi muric cand era mica. Astfel de lucruri se putcau
iiii.lmpla, dar atunci ce sens avusesera cuvintcle lui Percy?
Acum incepea sad doara capul. S-a ridicat oftand de la locul sau si a intrai
in i asa. N u stia cand si in ce conditii, dar era convins ca trebuia sa stea dc
eniha din nou cu Percy; era mirat ca aceasta perspective nu il alarma.
46
TRASEE EN ERG ETICE
Brianna s-a oprit in incaperea de unde se vedeau pestii, desi nu era inca
perioada de imperechere, cind somonii mari veneau la barajul de la
Pitlochry, dar din cand in cand vedea sarind cate un peste argintiu, ce lupta
impotriva curentului, pentru a ajunge spre bazine. Incaperea era mica, alba,
ivea un geam mat si era dispusa lateral fata de spatiul rezervat pestilor. Se
uprise acolo pentru a-si aduna gandurile sau mai curand pentru a scapa de
n parte din ele, inainte de a merge la baraj.
Nu avea nici un sens sa se teams de ceva ce se petrecuse deja. Stia ca
p.irintii ei nu patisera nimic si biinuia ca reusisera sa piece din Fortul
I iconderoga pentru ca ea mai avea foarte multe scrisori pe care nu le citise.
Putea s& citeascd oricand acele scrisori, pentru a afla exact ce anume se
imamplase. Era ridicol sa-si faca griji in privinta lor. S-a gandit ca nu era cu
.idcvarat speriatd, ci mai curand... preocupata. Scrisorile erau minunate,
dar era constienta ca nu spuneau suficiente lucruri. Conform crlnii Ini Hi >|>.,
generalul Burgoyne plecase din Canada ia uiceputul lunii iunie, plan ill n,
fiind acela de a se indrepta spre sud pentru a-si uni trupele cu awlt.t it,
generalului Howe, taind in doua ceritoriul Coloniilor. In 6 iulie 1777 sc >*|mi ,
din drum, pentru a ataca Fortul Ticonderoga. C e...
- Coimhead air sin! a spus o voce in spatele ei.
S-a inters alarmata, descoperindu-I pe Rob Cameron care geslit til. I,
geam. A vazut un peste argintiu cu pete negre pe spate care lupta tin pot in .
curentului, inainte de a intra in ccluza.
- N a c h e s i n a n m d a s b r e a g h a a c h u n m i c th u r ia m h ? a spus Rob Camciim
mirarea continuand sa i se citeasca pe chip. Oare nu este acesta cel mni li uinu
lucru pe care 1-ai vazut vreodata?
- Cha mhbrla. replicat ea, neputand sa-i zambeasca lui Cameron,
Rob si-a pastrat zambetul pe chip, dar acesta s-a mai estompat.
- Ah, stii GhidhligK Varui meu mi-a spus ca stii gaclica, dar nu 1-am ov/tn
pentru ca ai un accent bostonian.
- Mda, p a h k , y a h c a b , i n H a h - v a h d Y a h d , a spus Brianna, deschizantl )>ut i
exagerat de mult.
Rob a izbuenit in ras, intreband:
- Cum reusesti? Nu vorbesti Gaidhligcu accentul ala. Adica vreau s:l spun
ca ai accent, dar... altfel de accent. Este un accent pe care il au de ohicei t , i
din Insule, mai exact din Barra, poate $i din Uist.
- Tatal meu a fost scotian, i-a spus Brianna. Am mostenit accentul de la 1 1
Aceasta afirmatie 1-a facut sa se uite altfel la ea, ca la vreun pe$te na u
noscut pe care tocmai il prinsese in carlig.
- Asa? a spus Rob. Era de pe-aici? Cum se nume?te?
- James Fraser, a raspuns ea. Nu avea rost sa tread! sub tacere acesl am.)
nunt. Existau zeci de barbati care purtau acest nume. Si corect e sa spui i urn
se numea, pentru ca nu se mai afla in aceasta lume.
- Ah, imi pare rau! a replicat Rob cu sinceritate, adngandud bratul. I. .im
pierdut pe tata anul trecut. E greu, nu-i asa?
- Da, a replicat ea sec, vrand sa treaca de el. Rob s-a intors imediat m i
facut tot posibilul pentru a tine pasul cu ea.
- Roger a spus ca aveti si copii, a spus Rob, simtind ca ea era surpi ins.t
de aceasta afirmatie a sa. Ne-am cunoscut la loja. E un tip de treaba.
I >n, este, a replicat ea cu prudenta. Roger nii-i spusese ca il incalni.sc
l Ui>l) si se intreba de ce nu o facuse. Sigur era ca discutasera suficient dc
null i ,i sit afle ca Roger era sotul ei si ca aveau copii.
bob ini a vrur sa afle mai multe despre ea si despre familia ei, dar se tot
..... incoace si-ncolo.
Alilih e o zi prea frumoasa ca sa o petreci pe dig. Mi-as dori sa fin
I" a spus el, piivindu-i pe pescarii care stateau cu unditele pe mal. Tu
i Roger aveti obicciul sa pescuiti?
1)a, am pescuit, a replicat Brianna, simtind m palma acel zvarcolit al
l<. su liii. Tu pescuiesti?
I )a, am permis pen t ru beldita-de-balta, a spus Rob cu mandrie, de parca
n li lost un lucru cu totul deosebit, iar Brianna a exclamat in semn de
aprobare.
Rob a zambit si a privit-o cu ochii lui de culoare caramel, spunand:
1)aca vrei sa iesi la pescuit, sa-mi spui si mie, sefa!
A zambit nepasator si apoi a trecut inaintea ei, indreptandu-se catre biroul
ili' pe dig.
Lucrurile au mers mai bine decat ar fi sperat. Sala de clasa era pliim
Venisera si cativa parinti, ba chiar si cativa bunici care stateau pe langa pereii
A avut un moment de usoara nebunie, nu s-ar fi putut spune ca era v o i I m
de panica sau de spaima ciudata, ci era acel sentiment ca privea intr-un cm ion
il. ,imi fund nu il zarea. Era obisnuit cu acea senzatie din vrenuirile in cue
In ,tM artist. A tras adanc aer in piept, a pus jos teancul de card $i hartii,
li i /;imbit tuturor $i le-a spus:
i't /isgar math!
I >oar de atat era nevoie. Indata ce rostea sau canta primelc cuvinte, era
i i vi cand se stabilea o Iegatura vie. Era ca si cand intre el si auditoriu ar fi
i in ulai tin curent. Cuvintele au venit de nicaieri, ca un jet de apa care se
i uijea printr-una din rurbinele Briannei.
I )upa ce a rostit cateva cuvinte introductive, a inceput cu injurgturile in
I'.u-l it a, cl stiind foarte bine de ce venisera copiii. Unii dintre parinti au ridicac
dm sprancene, dar bunicii au zambit discret.
In Gaidhlig nu avem cuvinte urate de felul celor care exista in limba
. iirjcza, a spus si s-a uitat ranjind la baietasul din randul al doilea care semana
in un catel latos. Baietasul acela trebuia sa fie scarba aia mica a familiei
t il.isscock, care ii spusese lui Jemmy ca va ajutige in iad.
Imi pare rau, Jimmy, a spus el apoi.
I )upa ce s-au potolit rasetele, el a continual:
Asta nu inseamna ca nu poti sa-ti spui parerea in Iegatura cu cineva,
ins.) a injura in Gaidhligeste o chestiune de arta, si nu de rautatc.
(iei mai in varsta au izbucnit in ras, iar copiii s-au intors spre bunici,
piivindu-i uimiti.
- Dc exemplu, am auzit odata un fermier a carui scroafil a dat iama-n tcrci
a ii ureaza sa-i iasa intcstincle prin burta si sa i le manance ciorile.
Copiii au facut ooo! impresionati, iar el a zambit si a continuat, dandu-le
variante voalatc ale unor injuraturi pline de fantezie pe care le auzise de la
ocrul lui. Desi nu se rosteau cuvinte urate, Roger a aratat ca era suficient
'..i i spui cuiva ca este fiica unei catele, daca voiai sa fii rail. Daca existau
i npii care voiau sa afle ce anurae ii spusese Jem domnisoarei Glendenning,
nu aveau decat sa-1 intrebe chiar pe el, asta daca nu cuniva o facusera deja.
Apoi a trecut la o descriere scurtti a regiunii Gaeltacht, adica a acelei zone
din Scotia in care gaelica se vorbea fiecvcnt si a spus cateva anecdote de pe
vremea cand el invata gaelica, adolescent fiind, $i lucrand pe vase care navigau
pe Minch. A redat intru totul modul de a vorbi al unui anume capitan Taylor,
i are a reactionat original cand o furtuna i-a deranjat locul in care pescuia
liomari si i-a luat toate momelile (totul a fost spus cu pumnii stransi,
indreptati catre mare, catre cer, catre echipaj si catre homari).
Aceasta relatare a starnit din nou rasete, iar doi batrani din span i ni
cu gura panilla urechi si isi spunean tor felul de lucruri, pcntm i :1 m .ill . ,
probabil, in situadi similare.
- Dar Gaidhligcste o limba udlizata in scopul comunicflrii. ( .ip iln,..
voi au auzit vreodata dintece care se canta vers cu vers? Can t a r ill i ll.
S-a auzit un murmur de interes. Unii auzisera astfel de ciinta r, ilm .m
A explicat ce erau acele cantece de jale:
- Femeile lucrau impreuna, adicS trageau si framantau lana, asi li I k . >i
stofa de lana sa devina impermeabila, pcntru ca pc vremuri oamcnii mi ,n. m
impermeabile si trebuiau sa stea tot timpul pe-afara, practicaiulu si mi 1 1 1
sau avand grija de animale.
Vocea i se incalzise destul de bine si s*a gandit ca ar putea inieipi.........
cantec scurt. De aceea a deschis un caiet, le-a cantat primul vers si ivli. un!
iar apoi i-a pus si pe ei sa cante. An inrerpretat patru versuri si a simpi
gatul incepe sa-1 doara si s-a oprit.
- Bunica obisnuia sa cante asta, a spus pe neasteptate o mamitii si s .1 Inm
rosie ca focul cand si-a dat seama ca toata lumea se uita la ea.
- Bunica dumneavoastra mai traieste? a tntrebat-o Roger.
Doamna a dat din cap in semn ca da si Roger a continual:
- Atunci rugad-o sa va invcte cantece, astfel meat dumneavoasi 1.1 ' >
puteti invata pe copii. Asemenea lucruri nu trebuie sa se piarda, nti i
S-a auzit din nou un murmur, semn ca toata lumea, desi surprins.i, 1
de acord cu cele spusc de Roger.
El a zambit din nou si a ridicat cartea de cantece bisericesti pe can "
adusese cu el.
-A m vorbit si despre interpretarea cantecelor vers cu vers. Veii .m 1
cantece interpretate astfel la slujba de dutninica, in insule. Merged, de |nl*1
la Storneway si ved auzi cantece interpretate in acesc mod. Asa se c.nit.m
psalmii pe vremuri, cand oamenii nu aveau multe card... sau poate 1.1 nu
muld dintre enoriasi stiau sa ciceasca. De aceea exista un cantaret, al 1,11111
rol era sa cante psalmul vers cu vers, pentru ca enoriasii sa ii raspunda, adi. 1
sa repete la randid lor fiecare vers. Aceasta carte, a continuat el, ridicand i'.n n 1
de cantece bisericesti, a apardnut tatalui meu, reverendul Wakefield. Hull
dintre dumneavoastra poate ca isi mai aduc aminte de el. Initial carte.i 1
apartinut altui cleric, respectiv revcrendului Alexander Carmichael. Acum
Si lc-a povestit despre reverendul Carmichael care a colindat tinutul
llnflands si insulele In secolul al XlX-lea, stand de vorba cu oamenii,
. . i.mdude sa-i cante cantecele lor si sa le povesteasca despre obiceiurile lor,
. iilcp/md imnuri si incantatii transmise oral de peste tot de unde le putea
i nlt'i'c. Pc baza acestora a publicat o important^ lucrare, care purta titlul
( arm ina Gadelica.
Adusese cu el un volum din Gadelica si, In vreme ce vechea carte de
inii'ce bisericesti trcceadin mana-n manaImpreunacu o brosura decantece
de jalc, el le-a citit una dintre incantatiile de luna noua, o incantatie pentru
i mncgat, o vraja pentru indigestie, Poezia cdrdbumlui si cateva fragmente din
(lm ild jiasarilor.
Columba la drum a pom it
Intr-o bldnda dimineata, dupii ce soarele-a rds&rit.
O lebada alb-a zdrit,
Guile, guile
0 lebada albd cepe nisip stilted,
Guile, guile
Si-un dintec al mortii cdnta.
0 lebdda, alb-a zdrit, rdnitd
0 lebadd alb-a zdrit, bvitd,
Lebada alb-a celor dona fete,
Guile, guile
Lebdda alb-a celor doud semne,
Guile, guile
A l vietii si-al mortii,
Guile, guile,
Guile, guile.
Cdnd se va savdrsi calatoria oare,
Lebdda aducdtoare dejale?
httrebat-a Columba, a iubiriifiinfd,
Guile, guile
De la Erin inot am venit,
Guile, guile,
La Fiann m-am rdnit,
Guile, guile,
Am o rand mare, de moarte-aducatoare,
Guile, guile,
Guile, guile.
Lebada alba din Erin,
Celor aflati in nevoie ajutor le dau mereu,
Fie ca Hsus asupra rdnii tale sa-si indrepte ochiul S/tti,
Guile, guile,
Cu blandete si mild,
Guile, guile,
Cu bundtate si dragoste nemasuratd,
Guile, guile,
Ca sa fii tar vindecata,
Guile, guile,
Guile, guile.
Lebada din Erin,
Guile, guile,
Nici un ran nu se va abate asupra ta,
Guile, guile,
Ramie tale se vor vindeca,
Guile, guile.
Domnitd. care test,
Guile, guile,
Domnitd ce bocesti,
Guile, guile,
Domnitd ce c&nti,
Guile, guile.
Slavd lui Hristos,
Guile, guile,
Slavd Fiului Fecioarei
Guile, guile,
Slavd Stdpdnitorului Cerurilor
Guile, guile,
Lui fie inchinat cantid tdu,
Guile, guile,
Guile, guile.
Avca dureri aproape insuportabile in gat, pcntru ca imitase strigitele
I' In lei, <larsi pentru ca rostise ultimcle cuvintepe un ton triumfator. Vocea
Ini >i i etlat, dar izbutise sa redea senzaria de triumf, si tori au izbucnit in aplauze.
'iiigrumat de durere, dar si de emotie, nu a fost in stare sa vorbeasca
h i ii 1 1iai. De aceea a zambit si s-a inclinat si apoi s-a inclinat din nou,
Him.m.indu'i lui Jimmy Glasscock teancul de card si caiete, astfcl incat acestea
ii m ai n din mana-n mana, in timp ce tori cei prezenti se apropiau de el, ca
vi I Idicite.
linger a auzit o voce cunoscuta:
Ai fost grozav, omitle!
A ridicat privirea ;;t 1-a vazut pe Rob Cameron, care venise sa-i stranga
niiin.i si ai dlrui ochi straluceau de entuziasm.
I'robabil ca surprinderea s-a putut citi pe chipul lui Roger, pentru ca Rob
>,i ilii at imediat la baietelul de langa cl. Era Bobby Hurragh. Roger il cunostea
Inane bine de la cor. Avea o voce desavarsitii de sopran, dar trebuia sa stai
ii in hii pe el daca nu voiai sa ai probleme.
I.-am adus cu mine pe micutul Bobby, a spus Rob tinandu-l strans de
m.'uiit pe baietel, lucru pe care Roger 1-a observat. Sora mea are treaba astazi
ii nu a avut cum sa isi ia liber. E vaduva, a mai adaugat Rob.
iVIultumesc! a reusit Roger sa croncane.
Rob i-a strans mana inca o data, pentru ca apoi sa faca loc urmatoarei
pn soane care dorea si-1 felicite pe Roger.
Irintre cei prezenti era si o doamna intre doua varste pe care nu o
i imostea, dar care il recunoscuse.
- Eu si sotul meu v-am vazut cantand la Jocurile din Inverness, a spus
ra. (Jred ca, pe vremea aceea, purtati numele raposatului dumneavoastra
i.ii:t, nu-i asa?
- Asa este, a raspuns cl oracaind ca un broscoi, pentru ca asta era tot ce
u ingaduia glasul sa faca. Dumneavoastra... aveti un nepot sau o nepoata?
A pus aceasta intrebare cu un semn catre micutii care se stransesera in jurul
doamnei in varsta ce le explica, imbujorata de placere, cum se pronunta in
C.aelica anumite cuvinte mai ciudate din cartea de povesti.
- Da, a raspuns ea, fara a-si putea lua ochii de la lucrul asupra camia isi
i oncentrase intreaga atentie, respectiv cicatricea lui.
- Ce s-a intamplat? a intrebat ca in cele din urma. Este ceva permanent?
- Am avut un accident, a replicat Roger. Da, ma tern ca este permanent.
In ochii femeii s-a citit socul si a dat din cap, spunand:
- Vai, ce pierdere. Aveati o voce minima ta. imi pare ran.
- Mulrumesc, a replicat Roger, pentru ca asta a fosr roc ce a pm in N|tnn
Fcmeias-a departat, facandu-le loc si altora care doreau sa-l fclii iir m -
nu-1 mai auzisera cantand, cel putin pana atunci.
Dnpa aceea i-a multumit lui Lionel Menzies care statea lAngi mi
conducandu-i radios pe cei ce asistasera la ora de gaelica, ca si caml .11 11 In-
directorul unui circ al carui spectacol de succes se incheiase.
- A fost minimal! a exclamac Menzies, strangandu-i mana cu pun n A
fost chiar mai bine decat speram. Te-ai gandit sa repeti experience
- Sa repet experienta? a intrebat Roger, izbuenind in ras, pemru 1 ,t. i<<
cele din nrma, sa aiba un acces de tuse. Abia am rezistat orei de ast.i/i.
- Ah! a exclamat Menzies, dand din mana, ca si cand ar fi vrm s:i ai mb
cele spuse de Roger. O sa iei un paharel si 0 si-ti treatil gatul. Cc-ai li v
cu mine la pub?
Roger tocmai era pe cale sa refuze, dar pe feta lui Menzies se vedea limpi 1 I1
ca i-ar fi fecut atata placere sa-l tnsoreasca, incat s-a razgandit. Faptnl 1.1 n 1
transpirat leoarca - intoedeauna ii crestea temperatura cu cateva grade i AmI
trebuia sa apara in fata unui public - si faptul ca ii era atat de sere, de pan 1
ar fi umblat prin Desertul Gobi, nu aveau nici o Iegatura cu hotararea pe an
0 luase in cele din urma.
- Ei bine, hai sa luam un paharel, a spus el, zambind.
Cand au trecut prin parcare, o camioneta mica albastra, destu) de li.u
buita s-a oprit langa ei, si Rob Cameron i-a strigat.
- Ti-a placut, Rob, nu-i asa? a intrebat Menzies, inca radios.
- Mi-a placut foarte mult, a spus Cameron cat se poate de sincer. I )<ni 1
lucruri, Rog... as fi vrut sa-ti cer cateva cantece vechi pe care le ai. Sicgli in I
MacLeod mi le-a aratat pe acelea pe care le-ai pregatit pentru el.
Roger a fost placut surprins.
- Da, sigur. N u stiam ca esti fan, a spus Roger in glurna.
- Imi place tot ce e vechi, a spus Cameron, devenind brusc foarte serin1.
Chiar ti-as fi recunoscator.
- Bine. Vino la noi acasa. Poate treci weekendul viitor?
Rog a zambit larg si a salutat scurt.
- Stai... N u ziceai ca e vorba despre doua lucruri? 1-a intrebat Meiv/ir.
I >a, a spus Cameron, Juand ceva din spatiul aflat intre scaunul situ si
I Ini Itobby. Astea au fost imprcuna cu fragmencelefngaelica pe care ni Ic-.ii
In, i a sit ne uitam pe ele. Am crezut ca este o greseala si le-am luat. Suii
im roman?
<lameron i-a intins caietul negru, Ghidulautostopistului, si Roger a avut
I ir/.a;ia cit il strangea cineva de gat.
Roger a dat din cap in semn de multumire.
Poate ca mi-1 dai si mie sa-1 citesc, a spus Cameron, bagand motoml
in viteza. Sunt pasionat de genul stiintifico-fantastic.
( -amioneta s-a departat, apoi s-a oprit si s-a intors. Roger a prins mai bine
in iiuiiva caietul. Rob nici nu s-a uitat la caict, ci a strigat:
Hei, Brianna mi-a spus ca pe pamantul vostru ar fi un vechi fort sau
i evil tie genul asta.
Roger a dat din cap in semn ca asa stateau lucrurile si a tusit, pentru a-$i
ilicge glasul.
- Am un prieten arheolog. Te-ar deranja daca ar veni sa-1 vada?
- Nu, a croncanit Roger, pentru ca apoi sa-si dreaga iar glasul si sa spunit
pe un con mai ferm:
- Nu, e in regula. Multumesc.
Rob a zambit cu gura pana la ureclii si a ambalat motorul, spunand:
-- Ramai cu bine, prietene!
47
in Al t i m i
Prietenul lui Rob, care era arheolog, se numea Michael Callahan si era
i recut de cincizeci de ani, cu parul ca nisipul si cu fata atat de area de soare,
incat parea cit era pcticita cu pistrui intunecati, ce patau portiunile de piele
mai rozalie. S-a plimbat foarte curios printre pietrele riimase din biserica
ruinata; i-a cerut chiar lui Roger permisiunea sa sape langa un perete al
vechiului locas.
Rob, Brianna si copiii au urcat si au zabovit putin, pentru a vedea ce anu-
ine se intampla, numai ca munca unui arheolog nu este deloc spectaculoasa,
si cand Jem si Mandy s-au plictisit, au coborat ca sa prcgilii ii'n i mm . I
pranz, lasandu-i pe Mike si pe Roger sa faca sApaturi.
- Nueste nevoie sa ma ajuti, aspus Callahan privindu-1 pe lh^> i I
ca ai rreaba.
lntotdeauna era cate ccva de facut. Doar aveau o ferm:l. i Imi >1> *
mica. Cu toate acestea, Roger a dat din cap, rcplicand:
- Sunt interesat de tot ceea ce se intampla aid. DacA mi i(i sum mi <i
- Nu, in nici un caz, a replicat Callahan bucuros. Dacil usli si.mi In* nml,
atunci te rog sa ma ajuti sa ridic asta.
Callahan avea obiceiul sa fluiere si sa mormaie in timp ce hm.i, >1..
facea nici un fel de comentariu asupra obiectelor la care sc nil a. I Mn i *.I
in cand llchem ape Roger ca sa il ajute sa dea dcoparte molo/,til s;ui m m. i ,
cine stie ce piatra instabila, in timp ce arheologul privea sub ca cm n l.nm i- <
In cea mai mare parte a timpului, insa, Roger statea sprijinii de /idul * **
statea in picioare si asculta vantul.
Era liniste pe deal, acea liniste caracteristica tinuturilor sSlbai it r.iin
exista sentimentul unei miscari neintrerupte. In mod normal, nu pun ai n ,,
acest sentiment in tinuturile locuite si era limpede cA pe acel deal u.in* t
oameni multa vreme, avand in vedere adancimea ^antului s3pai de ( iill,*)* m
si fluieraturile ca de lemur pe care le scotea arheologul interesat de ceeav I.
Brianna le-a adus sendvisuri si limonadasi s-aasezatpezid lang,! Hup .
ca sa manance.
- Rob a plecat? a intrebat Roger, observand ca disparuse camiouei i l*n
Cameron.
- A spus ca se duce sa rezolve niste treburi. A zis ca nu pare ca Mil * *
termine curand, a replicat Brianna, privind turul pantalonilor lui (bill.il* m
care se vedea dintr-un tufis unde arheologul sapa fericit.
- Poate ca nu o s3 termine curand, a spus Roger zambind, apoi ,ipli
candu-se si sarutand-o fugar. Ea a gemut multumita, a facut un pas in.i|
dar a continuat sa-1 tina de mana.
- R o b a intrebat de acele canrece vechi pe care le-ai pregAtii pcium
Sandy MacLeod, a spus Brianna, privind carre casa. I-ai spus tu cA se pimn
uita pe ele?
- Da, asa i-am spus, dar am uitat. Daca nu cobor pana se intoarce el......
sa te rog sa i le arati tu. Originalcle sunt in sertarul de jos, intr-un dos.ii p>
care scrie Ceolas.
l'i i.iniia a dat din cap si a coborat. Avea picioare subtiri si era sigura pe
. I., . in ciiprioara care coboara printre stand. Parul ei de culoarea caprioarei
1 1 1 legal in coada.
I'r m.isura ce dupa-amiaza se scurgea, Roger si-a dat seama ca intra intr-o
-i m .iscmanatoare transei. Simtea ca sufletul ii parasea trupul in timp ce ii
.1 hit .1 o mana de ajutor Iui Callahan sau mai schimba cate o vorba cu el.
Vilii'nlngnl intrase in aceeasi stare. Ceata carese lasase dimineata devenise si
in n gruasa, si umbrele reci care se zareau intre pietre se subtiau in lumina.
Si ml era racoros, simtea umezeala pe piele, desi nu ploua. S-a gandit ca
i|n<m| k: puteai simti cum se ridica pietrcle, redevenindceea ce fiisesera candva.
I umca intra si ieseadin casa. Se auzeau usile inchizandu-se. Brianna punea
11 um at rufele spalate. Copiii se jucau zgomotos prin curte cu aiti doi copii
vi nip de la o ferma vecina si care aveau sa ramana peste noaptc imprcuna
i ii |cm. A privit catre casa si a vazut camionul care livra produse pentru
1.1 ma si uz casnic. Adusese, probabil, pompa destinata separatorului pentru
Mii.imana si Brianna il ajuta pe sofer sa ajunga in grajd, pentru ca el ducea
in I>iale o cutie foarte mare.
Ic la ora cinci s-a starnit un vant puternic, iar ceata a inceput sa se
i i'.ipcasc3. A fost ca un sernnal care 1-a trezit din visare pe Callahan, deoarece
n csia s-a ridicat, a privit in jos si apoi a dat din cap.
Ei bine, s-ar putea sa fie un sit vechi, a spus arheologul iesind din sant
m gemand in vreme ce se apleca si apoi isi indrepta spatele. Struccura, insa,
nu cste foarte veche. Probabil ca a fost ridicata in ultimii doua sute de ani.
i trialm, cine a ridicat-o a folosit pietre mult mai vechi, probabil aduse din
.il.i parte sau care au apartinut unei structuri mai vechi, constitute aici.
Arheologul i-azam bitlui Roger, continuand:
Oamenii sunt inventivi in Highlands. Saptamana trecuta am vilzut un
grajd avand in fiindatie o piatra veche de pe vremea pictilor si o pardoseala
l.imta din caramizi provenite de la o baie publica din Dornoch.
Callahan a privit catre vest unde staruia ceata, facandu-si mana streasina
la ochi.
- Inaldmi, a spus el sec. Oamenii din vechime alegeau intotdeauna inalti-
mile, indiferent daca era vorba despre un fort sau un loc destinat slujbelor
religioase.
- Oamenii din vechime? a intrebat Roger, simtind furnicaturi pe spate,
t la re oameni din vechime?
Callahan a ras si a dat din cap, spunand:
- Nu stiu. Piccii poate - tot ceca ce stim despre ei am aflat din ln> <n I
in piatra pe care lc-au facut ici-acolo - sau cei care ail existat inainn i hn
Uncori vezi ceva despre care $tii ca a fost facut sau amplasac im riin .iiiiiimh
locde cineva, dar care nu corespunde nici unei culturi, de exemplii nn imIm.ii
structurile uriase din piatra. Nimeni nu stie cine i-a amplasat acoln .md>
- Nu se $tie, a mormait Roger. Poti sa-mi spui ce sit este acesl.if V'n m
sa spun, a fost un loc dedicat razboiului sau religiei?
Callahan a dat din cap, raspunzand:
- Nu-mi dau seama din ceea ce se vede la suprafata. Poate dm ;i ,im I >
sapaturi ca sa scoatem la suprafata situl de sub pam ant... dar ca sa liu mih 1
nu vid nici un motiv pentru care cineva si-ar dori sa faca asta. Sum mii !
asemenea situri pe inaltimi, peste tot in Insulele Britanice si in Bin,mi i
vechi situri celtice, multe dintre ele datand din Epoca Bronzului, allele m n
vechi. Dom nita asta e mult inai recenta. Ea dateazA din M'tnlul
al XIILIca, al XlV-lea. Poate ca este sfanta care a ocrotit o anumii.i l.unili
$i a fost transmisa de la o generatie la alta.
Spunand acestea, Callahan a sarutat in treacat capul din piatra si i I u
lui Roger.
- Pot sa spurt, totusi - dar asta nu e o parere fundamental;! $iitntili>, <>
una personalii - ca, daca acest loc a fost destinat slujbelor religioa.se. .<hi>- !
situl de sub el a avut aceeasi dcstinatie. In Highlands, oamenii sum unr i
vatori. Construiesc un grajd la fiecare doi sau trei ani, dar cel mai proliiilnl
il vor inalta pe locul pe care s-a aflat grajdul vechi.
Roger a izbuenit in ras, spunand:
-A sta asa e. Noi avem inca grajdul vechi, care a fost consmni li
inceputul anilor 1700, odata cu casa.
- La inceputul anilor 1700? Ei bine, atunci nu o sa ai nevoie de alinl nun
in urmatoarea suta de ani.
Era aproape ora sase, dar era inca lumina. Ceata disparuse; uncori .n
obiceiul sa dispara in mod misterios. Se aratase un soare palid.
Pipaind cu un deget capul din piatra, a descoperit o cruce pe fruntea ,n i
tuia, si I-a pus cu atentie in nisa care parea a fi facuta pentru el. 1 erniiuaM 11
treaba, dar nici unul nu dadea semne ca ar fl vrut sa piece. Se sim(can lum
Impreuna, impartind vraja acelei inaltimi.
Aii vazut jos camioneta harbuita a lui Rob Cameron. Rob era pe veranda
Im spate, avandud in stanga si in dreapta pe Jem, pe Mandy si pe prietenii
lui |em, cu totii absorbiti de foile pe care Rob le avea in fata. Ce Dumne-
/ni (ticca?
Chiar canta cineva? a intrebat Callahan, care privise spre nord si se
imorsese.
Roger a auzit si el ca undeva se canta. Era un cantec dulce, care abia se
iitr/ea, dar destui de clar incat sa se desluseasca linia melodica din Crimond.
A avut un puseu de gelozie, care a atras dupa sine senzatia ca il strange
i iileva de gat.
(ielozia este la fel de cruda ca si mormAntul; edrbunii de pe acest mormant
M in i dirbuni de foe.
A inchis ochii o clipa, respirand rar si adanc. Efortul i-a adus in minte
si continuarea citatultii: Dragostea este la fe l deputem ied precum moartea.
A simtit ca acea senzarie ceda incet-incet si incepea sa gandeasca din nou
limpede. Bineintcles ca Rob Cameron putea canta. El eta in corul de barbati.
Eta logic sa incerce sa interpreteze aranjamentele muzicale simple puse
la punct de Roger, iar copiii, mai ales copiii lui, erau atrasi de muzica.
- Il cunosti de multa vreme pe Rob? 1-a intrebat el pe Callahan, bucu-
tiindu-se ca vocea lui avea un ton normal.
- All, Rob! a exclamat arheologul, cazand pe ganduri. Poate de cinci-
sprezece ani... Nu, mint! Cred ca il stiu de vreo douazeci de anil A venit sa
.ijute la efectuarea sapaturilor in Shapinsay, asta era intr-una dinrre Insulele
( )rkney. Pe atunci era doar un pusti, un adolescent.
Callahan 1-a privit patrunzator pe Roger si 1-a intrebat:
- De ce?
Roger a ridicat din umeri, zicand:
- Lucreaza cu sotia mea la Hydro Board, nil il stiu prea bine. L-am cu-
noscut recent, la loja.
-A h ! a exclamat Callahan, privind scena, care se derula in fata ochilor
siti. Apoi a spus, fara ad privi pe Roger:
- A fost casatorit cu o frantuzoaica. A divortat de el acum doi ani si
a plecat cu fiul lor in Franta. El nu a fost fericit.
- Ah! a exclamat Roger, realizand de ce Rob era arat dc aias.ii d> l turn
surorii lui, care era vaduva, explicandu-si deceii placea s&sc alle in i mnp <ii.
hii Jem si Mandy. A mai tras o data aer in piept si mica flaciu S a gclo/n'..........
Casi candacel scurt schimb de replici ar fi pus capat acelei /,ili\ an ail......
resturile ramase de la pranz, arheologul si-a luat rucsacul si au colmiili I
in tacerc.
- Ce-i asta?
Pe tejghea erau puse doua pahare de vin.
- Sarbatorim ceva?
- Da, sarbatorim, a spus Bree cu hotarare. In primul rand, copiii u ilm
la culcare.
- Vai, ce rau! Chiar se due la culcare? a replicat Roger usor vinovai, pi......
ca petrecuse dupa-amiaza lainaltime, in compania lui Callahan, in lot .a
ocupe de gradina de zarzavaturi.
- Au prea mulca energie, a spus Bree, privind cu oarecare suspit iiini n i
care dadea in hoi, prin care razbateau sunetele televizorului. Sper s;l lit pn i
obositi ca sa mai sara prin paturi toata noaptea. Au mancat pizza dll j..i I*i|
sase adulti in coma timp de o saptamana.
Roger aizbuenitin ras, gandindu-se cacea mai mare cantitate de pui
pepperoni fusese consumata chiar de el, si si-a dat seama ca mccjx'ii -i >!
somnul.
- Ce altceva? a intrebat el.
- A h , ce altceva mai sarbatorim? a intrebat Bree, privindu-l ca o pish i
ce gasise vasul cu smantana. In ceea ce ma priveste...
- Da? a intrerupt-o el, vrand sa afle mai curand despre ce era vorha,
- A trecut perioada de proba, acum sunt angajata permanent si nu m u
au dreptul sa ma dea afara nici micar daca ma due parfumata la serviciu. I
tu, a continuat ea, punand inaintea lui un plic pe care 1-a scos din serial, in
esti invitat de catre consiliul de administrate al scolii sa tii luna viitoare mm
prelegeri criumfatoare despre Gaidhlig in cinci scoli diferite!
Pe moment a fost socat, apoi a avut senzatia ca prin trup ii trecea mi Ili mI
cald, a catui natura nu o putea defini si, in cele din urma, si-a dat seama i n
stupoare ca rosise.
- Chiar asa? a intrebat el.
Chiar crezi ca as glumi cand e vorba despre asa ceva? a intrebat Brianna
Li ifindul ei si, fara sa mai astepte un raspuns, a turnat in pahare vinul
pnrpuriu si parfumat.
Apoi Ea intins un pahar si Roger a ciocnit ceremonios cu ea, spunand:
- Pentru noi. Oare cine mai e ca noi?
Doar cadva, a raspuns ea, vorbind cu accent scotian. Doar cadva si au
nuirit cu totii.
S-au auzit rot felul de zgomote sus, dupa ce copiii au fost trimisi la culcare,
dar o scurta aparirie a lui Roger in postura de tatal-cel-aspru a pus capat
tlisuacdci, iar petrccerea in pijamalc s-a terminal cu povesti si chicoteli pe
mlundate.
- Spun glume porcoase? 1-a intrebat Brianna, dupa ce a coborat.
- E foarre posibil, a replicat Roger. Crezi ca ar fi cazul sa o iau pe Mandy
dc-acolo si sa o aduc aici, jos?
Brianna a dat din cap in semn ca nu, spunand:
- Probabil cS ea a adomiit deja si chiar daca mai e treaza, glumele pe care
le spun niste baieti de noua ani o sa-i treaca pur si simplu pe langa urcchi.
Nu c destul de mare incat sa retina poantele.
- Asa este, a replicat Roger, ridicand paharul care fusese din nou umplut
si band incet, pentru a simti pe limba aroma de coac3ze si ceai negru.
- Cap ani avea Jem cand a mceput sa spuna glume? a continuat Roger
mai apoi. Tii minte ca retinea glumele, dar nu lc mtelegea sensul?
- Ce se intampla daca se combina ele cu fantiP. a intrebat ea imitandu-l
perfect pe Jem. Apar ELEFANTII! HAHAHAHA!
Roger a izbucnit in ras.
- De ce razi? 1-a intrebat Brianna, fecand ochii mari.
Isi simtea pleoapele grele, iar pe buze avea pete negre.
- Probabil ca ai tu un anumit farmec cand spui glume, a replicat Roger,
indrcptandu-si paharul spre ca:
- Noroc!
- Sthinte.
Roger a inchis ochii si a mirosit vinul, in timp ce il sorbea. A inceput sa
aiba placuta iluzie ca simtea caldura trupului sotiei lui, desi ea se afla la cadva
pasi de el. Ea parea sa emane caldura in valuri.
- Cum sc numeste chestia aia prin intermediul careia poti detecca stclele
aflate la mare dcpartare?
-Telescop, a raspuns Brianna. Nu se poate sa te fi imbsli.u ilum
jumatate de sticla de vin, oricat de bun ar fi el.
- Nu, nu la asca ma refeream, a spus Roger. Amprenta tcrmicl mi n p
ca se numeste, nu-i asa?
Bree a inchis un ochi, gandindu-se si apoi a dar din umcri, irplti m.l
- Poate, de ce?
- Si tu ai una.
Ea s-a privic si a spus:
- Nu, eu am d o u l In mod sigur.
El nu era beat si nici ea nu se imbatasc, dar indiferent dc dcimimn <
corecta a starii In care se aflau, se distrau foarte bine.
- Ai o amprenta termica, a spus el, apucand-o de o mana. Era nmil m i!
calda decat a lui. Era sigur ca ii simtea pulsul in varful degetelor. As pun i
sa te gasesc si daca as fi legat la ochi. Raspandesci caldura In Intiinn i<
Ea si-a lasat paharul deoparte, s-a ridicat de pe scaun $i s-a asr/,n m
genunchi undeva intre genunchii lui. Corpul ei nu-1 atingea pe-al lui I
em anaintr-adevarcaldura. Dacainchidea ochii, Rogerovedca chini si ......
camasa alba pe care o purta.
El a ridicat paharul si 1-a golit.
- Bun vin. De unde 1-ai luat?
- N u l-am luat. Rob 1-a adus. A zis ca asa tine cl sa-ti multumeascil prim
ca i-ai dat voie sa copieze cantecele.
- E un tip de treaba, a spus Roger cu un aer de generozitate. In clipa am
chiar crcdea ca Rob era un tip de treaba.
Brianna i-a turnat ultimul strop de vin lui Roger. Apoi s-a lasat pe call lii
1-a privit cu niste ochi mari, ca de bufnita, cu sticla de vin stransa la pirpi
$i i-a spus:
- Hei, imi esti dator.
- Dator vandut, a replicat el, fecand-o sa chicoteasca.
- Nu, a replicat ea, revenindu-si. Mi-ai spus ca, daca eu vin acasa cu cast a.
tu ai sa-mi spui ce faccai cu sticla de sampanie, dar vreau toate amamiiucli
- Ah! a exclamat el, ritnanand pe ganduri o clipa.
Exista posibilitatea sa-1 loveasca cu sticla de vin daca-i spunea, doar i :l n
intelegere trebuie respectata. Apoi, imaginea trupului ci gol, purtanil do.ii
casca pe cap si emanand caldura, 1-ar fi facut pc orice barbat sa lase deoparn
orice fcl de precaurii.
Am vrut sa vad daca pot sa obtin exact aceleasi sunctc pe care le fad
iin ,ind esti pe punctul de a ... aaa... de a ... estc ccva intre un marait si un
IV mini profund.
( lui'ii ei s-a deschis meet 51 ochii i s-au facut si mai mari. Varful limbii
11 iivea o culoare inchisa. Era de un rosu inchis.
( red cii este un fa situat undeva mai jos decat un do nici foarte jos, dar
nil i 11 inrte inalt.
(ilumesti.
Nu glumesc, a spus el, ridicand paharul pe jumatate plin si 1 -a aplecat
11 u ei isor spre gura ei, astfel incat marginea sa-i atinga buzele. Ea a inchis ochii
m ,i hilut incet. I-a netezit parul de dupa ureche si degetul i-a alunecat incet
in jos, pe curba cefei.
Devii mai cald, i-a soptit ea. A doua lege a termodinamicii.
Care este aceea? a intrebat Roger incet.
- Entropia unui sistem izolat care nu se gaseste in stare de echilibru tinde
,,i i reasca, ajungand la un maximum de echilibru.
- Asa?
Mmm-hmm. De aceea un corp cald cedcaza caldura unui corp rece,
ji.inii in momentul in care ajung amandoua la aceeasi temperatura.
- Stiam eu ca trebuie sa existe un motiv logic pentru care se intampla asta.
De sus nu se mai auzea nici un sunet si vocea lui parea puternica, desi
vorbea in soapta.
Deodata s-au gasit ochi in ochi si el ii simtea respiratia mirosind a coacaze
negre. Sticla a cazut pc covorul din salon.
- Vrei sa incerci un mi minor?
48
HENRY
14 iunie 1 7 7 7
1 iulie 1777
Fortul Ticonderoga
2 7 iunie 1777
Ian Murray s-a trezit dintr-un somn for3 vise din cauza sunetului mu 1
goarne. Roljo, care dormea langa el, s-a ridicat cu un U U U F m int, peiinii
ca apoi sa priveasca in jur, spre a vedea de unde venea primejdia.
Ian s-a ridicat in picioare, punand o manA pe cutit si cealalta pc csiiiu
- Taci! a spus-el in soapta si cainele s-a linistit imediat, desi a contimi.n
sa maraie in surdina>
Sc trezise si ii auzea. Distingea zgomotul discret care venea din tufisuri
.i semana cumaraitul lui Rollo. Eravorbadespre fbarte multi barbati, o tabara
lie se trezea la viat&. Cum de nu a reu$it sa-i detecteze cu o searii inaintc?
t\ .idulmecat, dar v&ntul nu il ajuta. A simtit miros de fum, si apoi ka vdzut,
tiiimbc subtiri care sc profdau pe ccr. Se aprinsesera multe focuri. Era o
ubara mare.
Isi stransese patura In timp ce tragea cu urechea. Nimeni nu innoptase
in preajma lui. S-a ascuns in tufisuri, cu pusca in mans si cu uriasul caine
ucut, la picior.
51
V 1N B R IT A N IC II
52
C O N F L A G R A T IA
B ortnl Ticonderoga
1 iulie 1777
Trei zile mai tarziu, au aparut primele iscoadc ale britanicilor pe Moiiih
Defiance.
In ziua urmatoare, toatii lumea putea vedea si toata lumea a vtlziil i .1 '<
instalau piesc de artileric pe M ount Defiance. Arthur St. Clair a trelniii 1
cedeze si a ordonat evacuarea Fortului Ticonderoga.
Cea mai mare parte a garnizoanei urma s3 piece pe Mount Independent <
oamenii putand sa ia cele mai valoroasc lucruri dc care dispuncau. Era nc< ,. u
ca 0 parte din vite si oi sa fie sacrificata, iar cele ramase in viata sa fie maiui t
in padure. O parte din unitatile de voluntari urma sa porneasca prin piulwn
i sainainteze spre drumul care ducea la Hubbardton, unde trebuia sil a s u j < n
ca forta de rezerva. Femeile, copiii si invalizii urmau sa fie transportap p-
malul celalalt/al lacului, avand o escorta formata din cativa oameni. Toiiil
a inceput in mod ordonat. S-a adunat tot ce se putea transporta pe ap;l tlup.i
caderea intpnericului. Barbatii si-au verificat echipamentul, pentru ca apm
sa se incerfce distrugerea a tot ceea ce nu putea fi transportat, astfcl iiu,ii
dusmanullsa nu poata bcneficia dc provizii.
In aceasta privinta, lucrurile trebuiau rezolvate urgent. Dezcrtoiii
spusesera <ta armata lui Burgoyne ducea lipsa de provizii. Daca la Ticondem|;,i
nu va gasi nimic din ce avea nevoie, Burgoyne va fi tinut pe loc sau va fi nevihi
sa inteleaga\ca oamenii sai vor fi siliti sa vaneze in timp ce asteptau provi/11
din Canada,
Toate pregatirile trebuiau facute/clandestin, sub ochii britaniciloi,
deoarece, daca si-ar fi dat seama..ca se pregatea retragerea, s-ar fi repezit asupi ,1
noastra ca niste lupi si ar fi distrus garnizoana.
Dupa-amiaza, deasupra lacului au aparut nori negri, adevarati monsln
care s-au strans, asezandu-se parca unii peste altii. Uneori aduceau ploaic >1
ploua cu galeata, alteori norii treceau huruind amenintator.
In seara asta, norii coborasera foarte mult si amenintau cu trasnete,
,ti npcrind cerul. M id descarc&ri electrice se puteau observa intre acei nori.
lira ca si cand ar fi vorbit intre ei. Cand si cand, se vcdea cate un trasnet
ilb-albastiui care biciuia pamantul, pentru ca apoi sa urmeze si tunetul, care
in- mspaimanta pe toti.
lirau foarte putine lucruri de impachetat si, oricum, era $i foarte putin
limp. Toata lumea era agitata: unii strigau pentru ca mi gaseau anumite
obiecte, mamele isi chemau copiii, toate acestea in vreme de cunetele si ploaia
loveau treptelc din lemn.
Afara auzeam behaitul agitat al oilor, deranjate de faptul ca fosesera
luate din tarcul lor, si mugetul unei vaci speriate, care o lua la goana. Nici
mi ina surprindea, deoarece in acr plutea mirosul de sange, de la animalele
saciificate.
Am vazut garnizoana pe terenul de instructie, bineinteles. Stiam cati
(lameni sunt, dar cand i-am vazut pe toti patru mii chinuindu-se sa duca la
bun stars it anumite lucruri intr-un timp cat mai scurt, mi s-a parut ca vad
un musuroi de furnici tisipit. Mi-am croit drum printre oamenii care se
agiiau. Aveam un sac pentru faina, in care duceam cateva haine, cateva obiecte
de uz medical si o bucata mare de sunca pe care o primisem de la un pacient
Icneros si pe care o invelisem intr-o fosta.
Urma sa plec cu o barca si sa am grija de niste invalizi, dar nu voiam s-o
fac inainte de ad ft vazut pe Jamie.
Atat de mulra vreme imi batuse inima in gat, incat abia daca eram in stare
sa vorbesc. Nu era prima data cand ma gandeam ca era foarte bine ca ma
casatorisem cu un barbat foarte inalt. L-am zarit in cateva clipe. Statea intr-o
multime de oameni, pe unul dintre forttuile in forma de scmiluna. Unii
ilintre voluntarii lui ii stateau in preajma si priveau in jos. Aceasta insemna
ca se forma grupul de oameni care urmau sa piece cu barca. Acest lucru m-a
fhcut sa fiu optimista.
Optimismul mi-a pierit, insa, cand am ajuns in dreptul bateriei. Pe lac
se parea ca se afla o flota de ambarcatiuni pescaresti. Emu barci de tot felul,
tic la canoe la barci cu vasle si plute. Unele dintre ele erau trase spre tarm,
altele se indepartau de mal, fara a avea pe nimeni in ele.
La lumina unui trasnet am vazut baieti, dar si barbati care inotau in urma
acelor ambarcatiuni, vrand sa puna mana pe ele. Se vedcau doar cateva puncte
de lumina pe malul celalalt, pentru ca toti tsi doreau sa nu se afle ca avea loc
retragerea din fort. Cu toate acestea, se aprinsesenl cateva tone .i - 1
oameni care se bateau sau se certau. Dincolo de lumina torieloi, (i.lm im ..I
pareaogramadadeoaseinvaluiteInIntuneric, semanand cu un iuirm i>l
Jamie li strangea mana domnului Anderson, until dintre maiiu.nml ,
Teal, care devenise defacto caporalul Ini.
- Merged cu Dumnezeu, a spus Jamie.
Dom nul Anderson a dat din cap si s-a indepartat In fnmtca mini ,|tii|
mic de voluntari. Au trecut pe langa mine, si unii dintre ei an dai illn >ip
salutandu-ma. Nu le puteam zari fetele, umbrite de boruriie piil.nii i.
- Incotro pleaca? 1-am intrebat pe Jamie.
- Spre Hubbardton, a replicat cl, continuand s priveascn .ipu- m tl..l
lacului. Le-am spus ca pot face cum doresc, dar le-am aratat c;l era tiiiii Inn
sa piece mai devreme decat mai tarziu.
A inaitat barbia catre silueta neagra a lui M ount Defiance, unde se t in
focuri de tabara, pentru ca apoi sa continue:
- Daca nu si-au dat seama ce se petrece, sunt niste incompetent I 1
eu a? ft Simon Fraser, as porni In mars chiar Inainte de rasaritul so.m lm
- Nu vrei sa pleci impreuna cu oamenii tai? am spus eu, avaiul in m In
o raza de speranta.
La baterie era putina lumina, delatortelesidelafocurileaprinsr in Inn
Cu toate acestea, mi-a fost suficienta acea lumina slaba pentru a vctle.i i mi.
arata f Kipul lui Jamie, cand s-a intors spre mine. Chipul lui era sobru ->i .< .
o cutft de nerabdare In coltul gurii. Zaream pe chipul sau expresia niilii.mI
care ajstepta sa intre in lupta.
- t'lu, mi-a spus el. Eu vreau sa plec cu tine.
A zambit
\
si m-a intrebat:
- Doar nu credeai ca te voi lasa sa pleci prin padure, intovarasit;! de mu.
oameni bplnavi sau care nu sunt Intregi/la minte, chiar daca asta ti -ai i| i
prilejul sa pleci Intr-o barca.
Am ras, desinu era cazul, si am spus:
- N u e prea frumos ce spill, dar e adevarat, daca te gandesti cumva l,i
doamna Raven, Chiar asa, ai vazut-o pe undcva?
A dat din cap ca nu. Din cauza vantului, jumatate din suvitele lui ri.m
in dezordine si nu mai erau legate in coada. Jamie si-a tinut panglica imn
dinti si si-a adunat parul rebel la spate pentru a-1 prinde la loc.
( iiK-va din fort a spus ceva alarmat. Eu si Jamie ne-am intors. M ount
Iih|i |x'lidcnce ardea.
FOC! FOC!
Asa sti igau oamenii iesind din case ca un stol de prepelite speriate. Focul
mlc.i in apropicrea varfului M ount Independence, unde generalul Fermoy
i,iliilisc un avanpost cu oamenii lui. O limba de foe se ridica asemenea flacarii
unci liimpi. Apoi o adiere de vant a facut-o sa tremurc, de parca cineva ar fi
' I,ii gitzul mai incet, inainte de a palpai din nou cu putere, pentru a mistui
' li'.ilul. La lumina focului se zareau sute de oameni care se chinuiau sa stranga
iuiiuri si bagaje.
Cartierul general al lui Fermoy a luar foe? m-a intrebat un militar de
I.'uigit mine si ciiruia nu-i venea sa creada ce se petrece. A luat toe, nu-i asa?
Asa estc! a spus Jamie suparat. Si daca noi vedem de aici ca oamenii se
in rag, atunci cu siguranta ca si iscoadele lui Burgoyne vad acest lucru.
Debandada s-a declansat pur si simplu. Daca mai aveam vreo indoiala
.isupra telepatiei, tot ceea ce se petrecea avea sa mi-o spulbere. Militarii erau
iu icum incordati, deoarece St. Clair intarziase mult cu decizia lui si ii
ii igrijorau si zvonurile. Indata ce a luat foe Mount Independence, toata lumea
.1 crczut ca britanicii si indienii aveau sa ne nimiceasca. Acest lucru a fost in
mintile tuturor, fata sa fi rostit cineva un cuvant. Panica isi desfacea aripile
negre si mari, invaluind fortul. Deruta care domnea pe lac se prefiicea in haos
inaintea ochilor nostri.
- Hai, a spus Jamie si, inainte de a-mi putea da seama ce se petrece, m-am
pomenit dusa in jos, pe treptele inguste ale bateriei. Cateva baraci din lemn
lusesera incendiate intendonat, astfel incat invadatorii sa nu poata dispune
de obiectc udle. Flacarile luminau o scena desprinsS din iad. Femei care trageau
tlupa ele asternuturi si copii pe jumatate goi care dpau, barbati care aruncau
pe geam piese de mobilicr. O oala de noapte s-a spart dupa ce s-a Iovit de o
piatra si s-a prefacut in cioburi, taind picioarele oamenilor aflati in preajma.
In spatele meu s-a auzit gasul cuiva, care gafaia:
- Pun ramasag pe-o guinee ca netrebnicul de francez a dat chiar el foe.
- Nu pun ramasag daca-i vorba pe-asa, a replicat Jamie, sper ca netrebni
cul sa fi pierit si cl in flacari.
Un trasnet a luminat forrul, dand impresia ca ne aflam in plina zi. Tipete
au izbuenit de peste tot, iar zgomotui lor a fost acoperit doar de explozia
tunetului. M-am gandit suparata ca era de asteptar ca jumataccdiiitiv n u ll"
fort sa creada ca fiiria lui Dumnezeu vine asupra noastra, desi fuscseu Imi nm.
o i descarcari electrice la fel de violente in zileleprecedente. Panica oanu ml.
a crescut, pentru ca voluntarii care se retrageau eran siliti sa se am i nun m
focul. Oricum, panica nu folosea la nimic.
-T rebuiesa vad dc invalizii mei! am strigat in urechea lui Jamie. I n I"
si ia lucrurile noastre din locuinta.
A scuturar din cap si pirul lui desprins s-a vizu t in luinina almi ii.mu i
facandu-1 sa arate ca un demon.
- Nu te parasesc! mi-a spus el, apucandu-ma cu hotarare de m;in.l ' u
pucea sa nu te regasesc.
- D ar... Am renuntat sa protestez. Avea dreptate. Mii de oameni Iiijv m
se impingeau sau stateau pur si simplu pe loc, pentru ca erau pica nimm
pentru a se gandi cum sa actioneze. Era posibil sa nu nta mai g&scast a <i im
voiam sa ma gandesc mai mult de zece secunde la perspectiva de a li MU|',m i
in pad tire, unde era plin de indieni sangerosi si de milirari britaniei.
- Ai dreptate, i-am spus. Hai.
In spiral era mai pu(in3 agitatie, din simplul motiv ca oamenii de ai ulu
nu aveau posibilitatea sa semiste precuin persoanele sanatoase. Bolnavii ......
sesera franturi de vesti dc la oamenii care intrau si ieseau. Cei care aveau lanull'
erau tarati pur si simplu de rude, fara a avea nici macar timpul neccsar pcnmi
a-si lua hainele. Cei singuri erau intre paturi si topaiau intr-un pit mi
chinuindu-se sa-si puna pantalonii sau sa ajunga la usa.
Capitanul Stebbings nu voia nici sa se unbrace, nici sa ajungil la try I i
statea intins pe pat, cu mainile impreunate pe piept si privea cu imeio i i
Kaosul cate se crease, avand deasupra capului o lumanare.
- Doamna Fraser! aexclamat el, zambind. Cred ca, in cuiand, vui li dm
nou un om liber. Trag nadcjde ca militarii sa-mi aduca ceva de manualr, 11 i
cred ci. am mari sanse sa iau masa de seara aici.
- Cred ca veti primi si mancare, i-am spus, nefiind in stare sa-i '/.:imbi '
la randul meu. Veti avea gtijft de ceilalti prizonieri britaniei, nu-i a$a? 1 )umniil
general St. Clair ii lasa pe toti aici.
Capitanul m-a privit ofensat, spunand:
- Este vorba despre oamenii mei.
- Asa este.
( iuinca Dick statea langa patul capitanului, avand in mana un baston
C.ios, gata sa-i infrunte pe cei ce ar fi vrut sa-1 prade pe capitan. Domnul
( hmiston statea in capul oaselor in patul sau. Era palid si isi pipaia
i iutul bandajat.
- Chiar vine, nu-i asa, domta? Chiar vine armata?
- Da, vine. Sa aveti grija ca rana sa fie curata. Se vindeca bine, dar nu
in bnie sa solicitad ciotul in nici un fel, cel putin inca o luna. Trebuie sa
,t aeptati alte doua luni pana ce vi se va putea pune un picior de lemn.
Id a dat din cap, dar stiam ca, de indata ce va veni medicul britanic, ii
v.1 lasa sange. El credea in binefacerile acestui procedeu. Aceasta metoda
* ,i schimbat pentru scurt timp, fiindca eu i-am aplicat din cand in cand
lipiiori pe ciot.
I-am strans mana in semn de ramas-bun. Am vrut sa ma indepartez, dar
in a retinut, zicand:
- O clipa, domta.
A dat drumul mainii mele si am vazut ca a cautat ceva la piept. Dupa
,
ii eea, mi-a pus ceva in palma si mi-am dat seama ca era vorba despre un disc
i e piistra caldura trupului sau.
- Daca se intampla sa-1 intalniti pe baiatu acela, pe Abram, domta, v-as
i nga tare mult sa-i dati asta, mi-a spus el. E banutu meu norocos. L-arn purtat
nvizeci si doi de ani. Sa-i spuneti ca are sa-1 apere in vreme de primejdie.
Jamie era langa mine, nerabdator si agitat. In spatele lui erau cativa invalizi
i are isi cautau lucrurile risipite. Am auzit la oarecare distanta vocea doamnei
Kavcn, tanguindu-se.
Mi-am pus la gat banutul norocos:
Am sa-i transmit tot ce mi-ad spus, domnule Ormiston. Multumesc.
Cineva daduse foe elegantului pod al lui Jonathan Baldwin. La unul din
t .ipete era o movila de pamant si am vazut siluetele negre ale unor oameni,
tlemontand bucadle din lemn si aruncandu-le in apa.
Jamie si-a croit drum prin multime, cu mine in spatele lui; eram urmati
de lemei si de copii, care se cincau dupa mine precum niste boboci de gasca,
gilgaind agitad.
~ Fraser! Colonclc Fraser!
Cand am auzit strigatul, m-am intors si l-arn zarit pc Jonah - adica pe
Hill Marsden, care alerga pe malul apei.
- O sa vin cu dumncavoastra! a spus el. Veti avea ncvoie i|c . in- .
stie sa stapaneasca o barca.
Jamie nu a ezitat mai mult de o fractiune de secundil, pcniiu >i (
sa spuna:
- Foarte bine, fugi! O sa vin cat de repedc pot.
Domnul Marsden a disparut In intuneric.
- Restul oamenilor tai? 1-am intrebat tusind din cauza funiulni
El a dat din umeri, o silueta neagra proiectata pe Fundaliil .i|n l
mindu-se sa spuna:
- S-au dus.
Din directia Vechilor Linii Franceze s-au auzit strigatc istericc, i .in p "
sase raspandeasca mai iute ca focul, iaroamenii urlau ca vin brii.mii U 11
isi intindea aripile si era atat de mare, meat imi venea si mit* s;l Up b 1
abtinut si am simtit ca ma cuprinde o furie irationala Impotriva >i lm
aflau in spacele meu si care ar fi luat-o la goana, daca ar fi puiiil Ai nm .
apropiasem de mai si oamenii se inghesuiau, rasturnand umdi
ambarcatiuni, incercand sa se urce cat mai multi.
N u credeam ca britanicii sunt prin preajma, dar nu stiam sigui i mn mi
lucrurile. Stiam ca la Fortul Ticonderoga avusesera loc mai imiln I n i
dar cand? Nu stiam, si m-am grabit spre mai, susdnandu-l pe 'li.im
Wellman, care sc simtea foarte rau.
Marsden reusise sa puna mana pe o canoe mare, pe care ilim < 1
oarecare distanta de mai, astfel meat sa nu-i fie luata. Cand 1-a v:V/.ui pi I --
a tras ambarcatiunea la mai si au intrat in ea optsprezece pcrsoanc, pi mi
care se numarau si membrii familiei Wellman si doamna Raven.
Jamie si-a intors fugar privirea catre fort. Portile mari erau den In
lumina flacarilor se revarsa asupra lor. Apoi a privit sus, la batcriu pe i-
aflaseram cu putina vreme in urma.
- L a tun se afla patru oameni care si-au luat ca tinta potlul, .i -pu
continuand sa priveasca trambele de fum care se inaltau din fori, .............
cel putin unii dintre ei, vor traversa podul.
- Cei de la tunuri ii pot ucide aproape pe toti cei ce se vor alia pi p- 1
Apoi vor fugi... daca vor mai putea.
Dupa aceea s-a intors si muschii i s-au incordat, pentru cil a im i pm
vasleasca vartos.
53
M O U N T IN D E PE N D E N C E
7 iulie 1777
la rasftrit
54
INTOARCEREA BASTINASILOR
7 iulie
noaptea
lan Murray a intrat in fort fara a intampina vreo piedica. Erau acolo
loarte multi indieni si cercetasi, care stateau sprijiniti de cladiri. Cei mai
multi dintre ei erau beti. Unii umblau prin incaperile goale, goniti cand si
i:;ind de soldati, care pareau a fi hartuiti de cineva si care fusesera pusi
sa pazeasca bunurile din fort.
Nil exista nici un semn al vreunui macel si asta 1-a mai linistii. Am i.
prima lui grija, insa era doar dezordine mare, dar nu se vcdca nil .in 11 m,
si nu se simtea miros de praf de pusca.
S-a gandit ca, de mai bine de o zi, nu se trasese nici un (<k inulu .
indreptat spre spiral, nestinghcrit de nimeni, penrru ca mi avc.i ,i m i | m .
nimicdin ceeace si-ar fi putur dori cineva. Mirosulde urina, fcciile-.i 1 >,
semai estompase, pentru ca cei mai multi dintre pacienti plecasci.i impt.....
cu cei ce se retrasesera. Erau acolo cativa oameni, unul dintre ci pm u u iu
verde si trebuia sa fi fost medic, iar ceilalti erau, probabil, inlinniol .......
statea acolo, a vazut capatul unei targi si s-au auzit pasi care coboi .1111 i, | u ;
din piatra. S-a retras la adapostul usii, pentru ca acea targa era iiimi n . 1
silueta inalra a lui Guinea Dick, pe a carui feta se vedea un zambci t .mil - >i<
Vazandu-1, Ian a zambit. Asta nu putea sa insemne decll 1.1 d...... .
capitan Stebbings inca mai era in viata. Apoi Ian i-a multumii l ei in ;
lui Iisus pentru ca 1-a vazut pe domnul Ormiston, care pajea im n , | , 1 .,
nindu-sem carje si sprijinitdedoi infirmieri, care se cocarjascr;! eu inml .,,1
greutatea trupului matahalos al marinarului. Avea sa-i spuna mauisli 1 I,,,
ca pacientii ei se simteau bine si ea avea sa se bucure.
Putea sa-i spuna, daca avea sa o reintalneasca, dar nu-si fecea pn 1 mui,
griji In Iegatura cu asta.
Unchiul Jamie va avea grija ca ea sa fie in siguranta, cbiar de .11 h ,
dezlantuie iadul, de-ar fi sa ia totul foe sau de-ar trebui sa infninie mu, 1(
armata britanica. Nu se stia cand si unde avea sa-i intalneascl, dii , |
Rollo se miscau mai repede decat armata. Avea sa-i ajunga din urni.i ,|< ml
de repede.
A mai asteptat, pentru ca era curios sa vada daca mai rilmilsese , m, ,
in spiral, dar fie ca nu mai era nimeni, fie caSt. Clair daduse ordin 1,1 i im, ,
sa fie lasati acolo. Fratii Hunter plecasera oare impreuna cu miliumi 1 ,,
St. Clair? Pe de-o parte, si-ar fi dorit sa fi plecat, chiar daca stia nl I. i,
fost mai bine alaturi de britanici decat alaturi de cei din Fortul 1icond, m,
nevoid sa se refiigieze in Hudson Valley. Pentru ca erau quakcri, 1 1 , ,| ,
ca aveau sa se descurce destul de bine. Probabil ca britanicii nu avnm . 1
feca nici un rau. S-a gandit ca i-ar fi placut sa o revada pe Raclu l 11m u i >
si avea sanse mari ca acest lucru sa se intample, daca fratii Finn in u , ,
neau alaturi de rebeli.
A mai ramas un pic pe-acolo $i s-a convins de doua lucmri: fratii
lim iter plecasera, intr-adevilr, si FortuI Ticonderoga fusesc parasit m
dezordine, oamcnii fiind cuprinsi de panic! Cineva daduse foe podului, dar
11costa arsesc doar partial, pentru c&flacarile fusesera s rinse, probabil, de ploaie.
IV malul lacului se vedea o gr3mada de resturi, ceea ce insemna ca foarte multa
lume plecase folosindu-se de ambarcariuni. A privit imediat spre lac si a zarit
iloua vase mari, sub pavilionul Marii Britanii. Din locul in care statea el de
ubicci, la baterie, a vazut militarii briranici, care luasera cu asalt M ount
Independence si M ount Defiance, si a simtit o unda de ura impotriva lor.
- Ei, n-o sa ramana prea multa vreme in mainile voastre, a spus Ian in
soapta. Vorbise in gaelica $i asta era foarte bine, deoarece un soldat a trecut
pc langa el si f a privit. I s-a parut ca se uita fix la el si s-a intors cu spatele
ettre fort.
Aici nu avea nimic de facut, nu avea pe cine sa astepte. Urma sa manance,
sa-si ia niste provizii si apoi sa potneasca la drum. Putea...
Un vuuum puternic 1-a facut sa se intoarca. Unul dintre tunuri fusese
iiulrcptat catre pod si in spatele tunului se afla un razboinic liuron, care statea
hi gura cascata si care se pare ca bause destul de mult.
S-au auzit strigate de jos. Militarii au crezut ca se trage asupra lor, cu toate
t ;i se tintise prea sus si ghiuleaua a cazut plescaind, in lac.
Huronul cbicotea.
- Ce-ai facut? 1-a intrebat Ian intr-un dialect algonkin, pe care credea ca
Imronul ar trebui sad stie. Indiferent ca a inteles sau nu, razboinicul huron
a continuat sa rada, in vreme ce lacrimile ii siroiau pe obraji. A facut un gest
cu mana catre un fitil care ardea. Dumnezeule, cei din fort fuses era atat de
guibiti sa piece, meat lSsascra fitilul aprins.
- Bum! a exclamat huronul, intinzand mana catre fitilul care continua
sa arda intre pietre, de parca ar fi fost un sarpe incandescent.
- Bum! a exclamat el din nou, privind spre tun si simtind nevoia sa se
nseze, pentru a putea rade mai cu pofta.
Soldatii se indreptau spre baterie si strigatele din afara fortului erau ia fel de
[mternice ca acelea ce razbateau din fort. Era vremea sa piece, a hotarat Ian.
55
RETRAGEREA
8 iulie 1777
In timpul noptii au fost pusi oameni de straja. Cei care nu erau de si raj,i
au dormit ca mortii, pentru ca erau secatuiti de puteri si strabatuscra drum
lung. M-am trezit imediat dupa rasaritul soarelui, dupa ce visasem cop.u i
incarcati de zapadi. Aveam in gura gust de struguri si 1-am vazut pc janiii
care statea langa mine cu o mana pe bratul mcu.
- Ar fi bine sa vii cu mine, draga mea, a spus el incet. Doamna Raven
si-a taiat beregata cu un briceag.
Nu aveam timp sa sapam o groapa. I-am intins plcioarele, i-am inchis
tn liit si apoi am asezat crengi si pietre peste mjpul ei, pentru ca apoi sa pornim
Jin non pe drumul nostru prin salbaticie.
gura data. Cealalta si-a continuat drumul fara a privi in urma. Umlr ri.m
barbatii lor?
Unde sunt ai mei?
-B u n a ziua! i-am spus zambind unui barbat al carui picior lim i
amputat recent. N u stiam cum, dar era unul dintre putinii barbati de culn.iii
de la Ticonderoga, un tamplar. Bandajele erau murdare si ciotul ii sAngri i
- Lasand deoparte piciorul, cum te simti? 1-am intrebat.
Fata i se colorase intr-un cenusiu-deschis si era uda de transpira|ir. i u
toate acestea, omul a fost in stare sa-mi zambeasca, spunand:
- Mana stanga nu ma mai doare atat de rau acum.
A ridicat mana pentru a-mi dovedi ca era adevarat ceea ce-mi spuscse. tl.ii
a lasat-o sa-i cada, pentru ca nu avea putcre sa o tina ridicata prea mult limp
- Sa te ajut, i-am spus, ridicandu-i putin piciorul. O sa ti se aducil .ip i
intr-o clipa.
- Mi-ar prinde bine, a replicat omul coborand pleoapele, pentru a-si lei I
ochii de razcle soarelui.
Capatul bandajului atarna ca o limba de sarpe si era murdar de saugi
inchegat. Era de fapt un petic de material imbibat cu terebentina, care m
litnise ro7, din cauza sangelui si limfei care se scursescra. Nu puteam face
.iliccva decat sa asigur drenajul.
- Cum te numesti?
- Walter, mi-a raspuns cu ochii inchisi si rasufland cu greutate, la fel ca
*.i mine. Acrul cald si incarcat de umezeala parca te apasa pe piept. W alter...
Woodcock.
- Sunt incantata sa te cunosc, Walter. Numele meu este Claire Fraser.
- Te stitt, a spus el meet. Esti sotia roscovanului aceluia inalt. A reusit
sa iasa din fort?
- Da, am replicat, sprijinindu-mi obrazul de umar, pentru a-mi tampona
iranspiratia.
D d , D o a m n e , s d f i e b in e .
Ofiterul englez se intorcca la casuta si a trecut la cativa pasi de mine. Am
ridicat privirea si am inmarmurit.
Ofiterul era inalt, suplu, lat in umeri si mi se parea cunoscuta silucta lui,
gratia aceea, de care omul nici nu era constient, pozitia capului, care era o
tlovada a arogantei. S-a oprit, s-a incruntat si a privit peste campul plin de
oameni. Avea nasul drept ca o lama de cutit, doar atat ca era putin cam lung.
Am inchis ochii pentru o clipa. Eram ametita si eram sigura ca aveam
Italucinatii. Am deschis apoi ochii, dandu-mi seama ca nu era vorba despre
nici un fel de halucmatii.
- William Ransom? am intrebat eu meet.
Omul a intors capul spre mine vadit surprins. Avea ochi albastri, de un
albastru-Jnchis, ochii de pisica ai famiiiei Fraser, care s-au facut mai mici in
bataia soarelui.
- Eu, aaS, cum?
D u m n e z e u k , d e ce i - a i v o r b h ? Tam vorbit pentru ca nu m-am putut abtine.
Tineam degetele pe piciorul lui Walter, sustinand bandajul. Am simtit pulsul
arterei femurale, care o luase razna, intocmai ca si pulsul meu.
- Va cunosc, doamna? a intrebat William, facind o reverenta discreta.
- Da, ma cunoasteti, i-am spus, ca si cand as fi vrut sa ma scuz. Ati star
cu familia mea o vreme. Asta s-a intamplat in urma cu niste ani intr-un loc
numit Frasers Ridge.
Auzind numele, expresia fetei i s-a schimbat brusc si a inceput sa ma
priveasca atent, xicand:
- Da, imi amintesc. Dumneavoastra sunteti doamna Fraser, nu-i asa?
M-a fascinat faptul ca nu avea capacitatea lui Jamie de a ascund....... .,
gandea sau, daca dispunea de aceasta capacitate, nu se folosea de r.i Mi mi
dat seama ca se intreba, asa cum era el, baiat manicrat, care ar li lu.u i . .t .
civilizata in tro astfel de sicuatie ciudata. Apoi a privit peste umiir, t am . i m .
intrebandu'Se cum sa impace situatia care aparuse cu datoria lui de mllii u
Si-a indreptat umerii cu hotarare si a vrut sa spunS ceva, dar i am In u .
inainte.
- Credeti ca ati putea procura niste galeti pentru apa si nisle band u-
I-am intrebat.
Cele mai multe dintre femci isi rupsesera fustelc in fasii carescrviseni l< |><
bandaje. Situatia aceasta nu mai putea continua, pentru dl, foarie t m m<l
aveam sa ramanem goale.
- Da, a raspuns el, privindu-1 pe Walter si apoi uitandu-se la diiun I'm
sil fac tost de galeti. Exista un medic in divizia care e in urma noasu.i, ( uni
voi avea un moment liber, voi trimite pe cineva sa ceara de la iuhIm'
respectiv niste bandaje.
- Sialimente? am intrebat eu plina de speranta. De aproapedou;l /il. .m
mancasem decat o mana de fragi si mure coapte pe jumatate.
Nu aveam crampe de la foame. Stomacul meu parca era un gluau d>
noduri, dar aveam stari de rau, in sensul ca vedeam cot felul de pum ic in
candu-mi pe dinaintea ochilor. Nici ceilalti nu se aflau intr-o siuia|ic in n
buM decat a mea. Aveam sa pierdem cativa invalizi din cauza citlduiii %
a slabiciunii, daca nu ni sc ofereau in curand hrana si adaposc.
A ezitat si I-am vazut privind peste camp, pentru a face o estimate.
- S-ar putea sa aveti si hrana... Convoiul nostru cu provizii cmc
W illiam si-a tuguiat buzele si apoi a continuat:
- Voi vedca ce voi putea face. Sluga dumneavoastra, doamnil.
Dupa ce a rostit aceste cuvinte, s-a intors si s-a indreptat spre drum, I ,un
privit fascinata in vreme ce se deparca, cinand in mana pansamenrul iin in I
Avea parul de culoare inchisa, dar in bacaia soarelui, in crestet i se z.liim. i
smocuri de par rosu. Nu isi daduse parul cu pudra. Glasul i se ingrosase. Nu
avea mai mult de doisprezece ani cand 1-am vazut ultima data. Numai iin.i|;l
nandu-mi-1 pe Jamie vorbind intr-o engleza cultivata imi venea s;l iad, hi
ciuda situatiei noastre precare, in ciuda grijilor pe care mi le faceam pernm
Jamie si Ian. Am scuturat din cap si mi-am vazut de treaba.
La o ora dupa ce discutasem cu locotenencul Ransom, un soldat brii.uiu
a venit aducand patru galeti pe care le-a aruncat pur si simplu langa mini
IHm ru ca apoi sa se intoarca la marginea drumului. Doua ore mai tarziu, un
ii ilii mier transpirat a venit prin graul culcat Ja pamant si a ad us doi sad mari
. ii bandaje. Interesant era ca omul a venit direct la mine, lucrucarem-a facut
vi in;! mtreb cum ma descrisese William.
Mulcumesc, i-am spus, luand sacii cu vadita bucurie. Crezi... ca vom
pinni alimente in curand?
Infinnicrul se scramba, in cimp ce privea peste camp. El avea sa raspunda
i .ii de curand de invalizi.
,S-a intors spre mine si mi-a vorbit pe un ton civilizat, dcsi era foartc obosit:
- Ma mdoiesc, doamna. Convoiul cu provizii este la cateva zile distanta
I,ml de noi, iar militarii supravictuiesc din ceea ce au asupra lor sau din ceea
i c pot procura in drum.
A privit apoi catre cealalta parte a drumului, unde niste militari britanici
id instalau tabara, pentru ca apoi sa spuna pe un ton formal:
- Imi pare rau.
A vmt sa piece, dar s-a intors si a exclamat:
-O h !
Apoi si-a dcsfacut bidonul pe care il avea la brau, zicand:
- Domnul locotenent Ellesmere mi-a spus sa va dau asta. Mi-a mai spus
ca va e cald.
Locotenentul Ellesmere". Probabil ca Ellesmere facea parte din titlul
nobiliar al lui William.
- Multumesc, i-am spus infirmierului. Si te rog sa-i multumesti loco-
icnentului Ellesmere atunci cand il vezi.
Era limpede ca infirmieml voia sa piece, dar nu ra-am putut abtine sa intreb:
- De unde ai stiut cine sunt?
Omul a zambit, raspunzand:
- Locotenentul mi-a spus ca dumneavoastra aveti parul cret ca al unci
peruci si ca dati online ca un sergent-major.
Infirmierul si-a mai aruncat o data privirea peste camp si apoi a dat din
cap, spunand:
- Mult noroc, domca.
ilnmuil. Ma bucuram sa-1 vad, desi incepeam sa-mi fac griji pentru Jamie
si uni aminteam de Brianna, simrind cum imi trece un fior prin inima. Ma
|(,lndcam ca macar ea este in siguranta. In siguranta erau si Roger, Jemmy
t! Amanda. Repetam numele lor pencru a ma linisti, ca intr-un refren, ca si
. ,ind as fi numarat niste monede. Ei parru erau in siguranta.
William isi desfacuse legatura de gat. Se vedea ca are parul ncingrijit, iar
li.iina ii era patata de mizerie si transpiratie. Fara indoiala ca urmarirea celor
. i- lugisera din fort ii obliga pe militarii britanici sa actioneze.
Si-a aruncat privirea peste camp, m-a zarit ?i s-a in tors cu totul spre mine.
Mi-am tras picioarele sub mine si am facut eforturi pentru a mJ ridica in
Iiii ioare, luptand cu gravitatia, de parca as fi fost un hipopotam care se chinuia
.,1 iasa dintr-o mlastina.
Abia izbutisem sa ma ridic si sa imi tree o mana prin par, cand am simtit
i a ma loveste cineva pe spate. Am in tors capul imediat, dar nu am tipat si
bine-am fiicut.
- Sunt eu, matusa, a soptit Ian din umbra copacilor. Hai c u ... oh, Iisuse!
William se apropiase la zece pasi de mine, a ridicat palaria si 1-a vazut pe
l.iti. A facut un salt inainte si m-a apucat de mana, incercand sa ma traga spre
el, departandu-ma de langa copaci. Am tipat, pentru ca, pe de alta parte, lan
iu:i tinea de cealalta mana si ma tragea in directia opusa.
- Da drumul! a strigat William.
- Am sa dau drumul pe dracu! a replicat lan. Da tu drumul! Baietasul
doamnei Wellman se ridicase in picioare si privea in jur cu ochii mari si
mtunzi si cu gura cascata.
- Mama! Mama! Indicnii!
Femeile din jurul nostru au Inceput sa urle si toata lumea a inceput sa
alcrge, departandu-se de padure si lasandu-i pe raniti in voia sortii.
- Ah, netrebnicule! a exclamat Ian, dandu-mi drumul dezgustat. William,
in schimb, nu mi-a dat drumul, ci m-a tras spre el, departandu-ma de copaci
si prinzandu-ma in brate.
- Nemcrnicule, cliiar nu ai de gand sa-i dai drumul matusii mele? a strigat
lan, iesind dintre copaci.
-T u ! a exclamat William. C e... Ma rog, lasa. Ai spus ca e matusa
tlumitale?
Fan ;uul ofiter nva privit, intreband:
- Sunteti matusa lui? Stati putin! Bineinteles ca suntc|i.
- Sunt. Dati-mi drumul, i-am spus impingandu-l.
N u m-a mai strans atat de tare de mana, dar nici nu mi .1 d.n ilmm***
- C a ti mai sunteti? a intrebat el, indreptandu-si privirca %|in | ?*i
- Daca am fi mai multi, ai fi mort acum, 1-a Informal Ian. Sum limn "
eu aid. Da-i drumul, ca sa vina cu mine.
- Nu pot sa fac asta, a replicat William.
Am sim tit 0 oarecare nesiguranta in glasul lui sil-am vazui innm iiml * t|
spre casuta. Pana acum nu iesise nimeni de acolo, dar i-am v.l/m |u mm
dintre militarii care stateau de straja pe drum cum inccpcati -..1 1 !>
nelini$titi, intrcbandu-se ce se petrece. Ceilalti prizonieri inceia.M'i.i m mo
fuga, dar priveau copacii, incercand sa desluseasca umbrele dc-ai olo
L-am prins pe William cu pucere de incheietura mainii si el mi do
drumul, facand un pas inapoi. Ametisem si asta mi se incamplase si p> mm
ca ma imbratisase un strain al carui trup mi se parea atat dc cunosi 111 I >
mai suplu decat Jamie, dar...
- Imi datorezi viata, nu-i asa? 1-a intrebat Ian pe William, penmi 1.1 i|"'i
fara sa astepte vrcun raspuns, sa intinda degetul spre mine, cominu.iiul
- Ei bine, e vorba despre viata ei.
- Nici nu se pune problema ca viata dumneaei ar fi in primcjdic, .1 |
William sup3rat, indreptand capul spre mine si realizand ca s-ar pute.i -..l m-
un interes in intreaga discutie. Doar nu crezi ca ucidcm fcmei?
- Nu, a spus Ian cu detasare. Nu cred, ci sunt sigur de asta.
- Ucidem femei? a intrebat William.
Parea putin surprins, dar obrajii i s-au inrosit.
- Da, ucideti, l-am asigurat eu. Generalul Howe a spanzurat trei Icnu
in New Jersey, chiar in fata armatei sale, pentru a da un exemplu.
Tanarul ofiter parea cu totul derutat.
- Bine, dar ele faceau spionaj! a exclamat el in cele din urma.
- Si credeti ca eu nu arat ca o persoana care face spionaj? l-am mtu'li.ii
Va multumesc pentru parerea buna, dar cred ca generalul Burgoyne mi n
fi de acord cu dumneavoastra.
Existasera, desigur, multe alte femei ucise de militarii britanici. file mi
se regaseau in datele oficiale, dar nici nil era momentul potrivit sii Ie mim.ii
( icneralul Burgoyne este un gentleman, si eu la fel! a spus William,
liiilnpiandu-si spatele.
Bine, a spus Ian sec. Incoarce-te cu spatele spre noi si ramai asa vreme
ill 11 ci'/,cci de secunde, iar noi n-o sa te mai deranjam cu nimic.
Nu sdu daca William ar fi facut sau nu ceea ce ii ceruse Ian, dar din
11 .ilaka parte a drumului s-au auzit strigate ale indienilor, sfasiind aerul.
I'luouierii au inceput si ei sa strige, iar eu mi-am muscat limba tocmai ca
vi nu strig. O limba de foe s-a inaltat caue ccrul ca de lavanda, izbuenind
ilui corcul rezervat ofiterilor. Din cer pareau sa cada dona comete de foe. Sc
|i,iiea ca se dezlantuise iadul, dar chiar inainte de a putea face aceasta
nli.scrvatie in mintea mea, Ian m-a apucat de mana si aproape ca era sa cad
dm picioare. Am reusit sa pun mana pe bidon inainte de a o lua la fuga
'.pie padure.
- Pe aici! mi-a spus Ian si 1-am urmat fiira a privi in jos, gata sa-mi rup
oi icand gleznele, alergand cu capul inainte printre tufisuri si asteptandu-ma
in liecare clipa sa fim Impuscati in spate. Mintea omului este deosebit de
,n iiva. Mi-am imaginat cum ar fi fost daca s-ar fi intamplarsa fiu ranitii, sa
mi se infecteze rana si sa mor incet, dar nu inainte de a fi martora la capturarea
si uciderea lui Jamie si a lui Ian, caci imi dadusem imediat seama de unde
proveneau sagetile cu varfurile in flacari, dar si cine erau indicnii care urlau.
Abia cand am mai incetinit pasul, si nu am facut-o decat pentru ca eram
nevoid - aveam niste dureri in coaste incat abia daca mai puteam respira -,
dour atunci m-am gandit la bolnavii si ranitii pe care ii parasisem. M-am
r/mdit la tanarul rotar care avea gatul rosu, la Walter Woodcock, omul care
acum agoniza.
N uputeaiface altceva decat sa-i tii de mana, mi-am spus, schiopatand in
limp ce incercam sa dn pasul cu Ian. Chiar asa era. Stiam insa ca o mana
incinsa in intuneric unui om bolnav era un sprijin care conta in lupta sa
impotriva ingerului negru. Uncori era destul, alteori, nu. Durerea ca ii aban-
donasem pc acei oameni ma tragea precum o ancora si nu eram sigura daca
obrajii mei erau uzi de transpiratie sau de lacrimi.
Se intunecase cu totul si nodi negri acopereau luna, astfel meat pe pamant
mai ajungea doar cate-o raza de lumina lucitoare.
Ian mainta ?i mai incet, ca sa pot dne pasul cu el.
Ma apuca din cand in cand de mana, pentru a ma ajuta sa tree peste pietre
si paraie.
- C a t... mai e? am intrcbat, oprindu-ma din nou peiimi ii tm o m
sufletul.
- Nu mai e mult, a replicat glasul lui Jamie chiar langil mine I him
Sassenach ?
Inima ad at sa-mi sara din piept, apoi s-aasezat din non cuiiiiim 1iin, "I
ei, cand Jamie m-a prins de mana si m-a strans la piept. Am avut tin ihimh
de usurare atat de profunda, meat am simtit ca ma topesc in bi.i(i Ii lm
- Da, i-am raspuns, tinandu-mi capullipit de picptul lui. I >.n in
- Acum imi e destul de bine, mi-a raspuns pjpaindu-mi crcfiriul ii
obrazul. Poti sa mai mergi putin?
Mi-am indreptatspatelc, tremurand putin. Incepusesaploua. Mi u ml
parul si stropii mari imi cadeau de-a dreptul pe crestet.
- Ian, ai bidonul?
S-a auzit u n poc discret si Ian mi-a pus bidonul in mana. La ram lui im u
1-am dus cu mare grija la gura.
- Acela-i coniac? a liicrebat Jamie uimit.
- Mhm, am spus, inghitind cat am putut de incet, pentru ca apm <i i
intind bidonul. Mai erau in ea vreo doua inghitituri.
- De unde ai bidonul asta? a vrut sa afle Jamie.
- Fiul tau mi 1-a dat, am raspuns. Incotro mergem?
S-a lasat o tacere adanca. N u se mai auzea decat sunetul Ihnii l
coniacul inghitit.
- Catre miazazi, a spus Jamie in cele din urma.
Apoi m-a apucat de mana si m-a calauzic prin padurc, in rimp cc pin,in
soptea, cazand pe Frunze.
57
JO C U L D EZERTO RILO R
Mi-a facut foarte mare placere sii-i intalnesc pe fratii Hunter cand am
ajuns in cel mai apropiat sat. Se aflasera pe una dintre ambarcatiunile
i apturate repede, dar rcusisera sa scape, fugind pur si simplu in padure dupa
i;iderea intunericului. Pentru ca milirarii care ii capturasera nici macar nu
sc ostenisera sa numere prizonierii, nimeni nu si-a dat seama ca disparusera.
In linii mari, situatia se imbunatatise. Aveam mai multa mancare si ne
a Ham printre cei ce faceau parte din Armata Continentala regulata. Eram,
mtusi, la numai cateva mile departare de armata lui Burgoyne si faptul ca
parcursesem un drum lung isi spunea cuvantul. Exista o discipline pentru
ca era vorba, totusi, de Armata Continentala, dar cu toate acestea, unii reuseau
sa se faca nevazuti.
Jamie s-a gandit la jocul pe care il faceau dezertorii, bine primiti in armata
britanica. Li se dadea imbracaminte si brana si apoi erau interogati, pentru
a se obtine de la ei cat mai multe informatii.
- Au dreptate sa faca asa, nu? Dar noi putem profita din asta, nu? a spus
Jamie.
Ofiterii carora le vorbea au inceput sa zambeasca. Peste cateva zile,
dezertori alesi cu grija ajungeau la liniile britanice si erau dusi inaintea
ofiterilor, unde spuneau povesti puse la punct cu grijii, I )iip.i > u 1 "
rau de o masa imbelsugara, acei asa-zisi dezertori se foloseau tic pnm
pentru a dezerta din nou si a se tntoarce in randurilc am eiiuniloi, ulm
informatii pretioase despre britanicii care se aflan pe iirmcle tuiir.ii<
Ian se ducea din cand in cand in taberele indienilor, dar cl mi jin t 1
joc al dezertorilor. Era de-a dreptul memorabil. M-am gandii .1 Ini I t"
i-ar fi placut sa faca pe dezertorul. Avea talent actoricesc si im simt (! > "
al aventurii. Cu toate acestea, el a ezitat sa devina dezertor". pi mu.
era foatte inalt si solid si avea o figura care iesea in evident a. l <n himh
trebuiau sa fie oameni cu o infatisare cu totul obisnuita, cire mi pirn m 1
recunoscuti ulterior.
- Mai devreme sau mai tarziu, britanicii vor intelege ce sc inti'lmph >11111
0 sa lc cada prea bine lucrul acesta, a spus Jamie.
Gasisemadapostpestenoapte totintr-osura. Aceastanuarsesesi mu n
in ea cateva gramezi de fan. Eram singuri, dar nu pentru multi vrcmc S< n >
noastra de amor din gradina comandantului parea sa se fi deslasiii.u urn
alta viata.
Mi-am pus capul pe umarul lui Jamie, relaxandu-ma si simiind 1 tlilm
trupului sau.
~ Crezi ca poate...
Jamie s-a intrerupt deodata, cu mana pe piciorul meu.
Peste numai o clipa am auzit zgomotul care il facuse sa devina atem /'"
simrit ca mi se usuca gura. Putea fi un lup care umbla dupa pradi '..hi im
atac al indienilor. Putea fi orice, dar eram pregatita. Am bagat mana in bum
nar si am scos cutitul pc care mi-1 daduse Jamie.
O fiinta, dar nu un lup, a trecut pe langa usa. Era umbra unui b.iib 1
care a disparut brusc. Jamie m-a strans de pulpa si a disparut, inaiimmil
aplecat prin sura goala, fara a scoate un sunet. Pentru scurta vreme, im I .un
putut vedea in intuneric, dar ochii mei s-au adaptat repede si 1-am dcstupi 111
cateva clipe mai tarziu. I-am vazut silueta inalta lipita de perete, chiar langi im
Umbra aceea care trecuse prin cadrul usii s-a intors. Am vizut comm ill
unui cap. Am tras picioarele sub mine. Ma furnica pielea de frici. Usa 1
doar intredeschisa si magandeam ca poate era mai binesa ma intind pe Inui.l,
langa un perete. Poate asa nu eram descoperita. De asemenea, daci ave.im
noroc, il puteam apuca de glezne pe intrus si il puteam intepa in picior,
M:1 hotarasem pentru cea ce-a doua variants, cand s-a auzit o soapta In
liiiimcric:
Prietene... Prietene James?
111 esti, Denzell? am intrebat incercand sa vorbesc pe un con firesc.
( ilaire! a exdamat quakerul, pencru ca apoi sS intre repede in sura, sa
impicdice de ceva si sa cada cat era de lung.
Bine-ai venit, prietene Hunter! a spus Jamie amuzat. Te-al lovit?
Silueta cea lunga de langa perete s-a aplecat. Jamie a vrut sa-i dea o mana
i|i ajutor vizitatorului nostru.
Nu, nu, cel putin nu cred, a replicat Denzell. Nici nu stiu cum, dar...
|,lines, am music!
Ientru o clipa s-a lasat tin istea.
Si cat de aproape sunt? La o aruncatura de bat? a intrebat Jamie incet.
Amm se deplaseaza?
- Nu, mulcumesc lui Dumnezeu! a spus Denzell, asezandu-se repede
I,Inga mine.
Simteam cum tremura, dar dupa o vreme a continuat:
- AsteaptS sa le soseasca mai intai provizii noi. Nu indriznesc sa se
indeparteze prea mult de carutele cu provizii si au mari probleme in privinta
.isia. Am nenorocit pur si simplu drumurile, a adaugat quakerul cu mandrie
in glas. A mai ajutat si ploaia.
- Stii cat or sa mai astepce? a intrebat Jamie.
Denzell a dat din cap in semn ca da si apoi a spus:
- Unul dintre sergenti a spus ca s-ar putea sa mai dureze o zi sau doua.
I.e-a spus soldatilor sa aiba grija cum isi dramuiesc berea si faina, pentru ca
nu vor mai avea nimic pana cand nu vor sosi noile carute cu provizii.
Jamie s-a linistit intr-o oarecarc masura. Vom avea vreme sa donnim.
Incepusem sa mJ relaxez putin ,si nici nu am mai fost atenta la ce spunea
I Jcnzell. Am auzit glasul lui Jamie, care murmura cuvinte de laud;\. L-a batut
pe Denzell pe um ir si a iesit din sura, pentru a le spune si altora ce aflase.
Denzell statea nemiscat, respii*and cu zgomot. M-am adunat atat cat
puteam si am incercat sa fiu amabila.
- Ti-au dat de mancare, Denzell?
- Oh! a exclamat quakerul, cautand ceva prin buzunare, pentru ca apoi
sa spuna:
- Poftim, am adus asta pentru tine.
Mi-a pus ceva in palma. Era o tuita arsa pe margini. Stiam ca era arsa dupa
coaja tare. A inceput sa-mi lase gura apa de pofta.
- O h , nu! am spus, incercand sa-i dau turta inapoi. Tu ai in Imi
- Mi-au dat de mancare, m-aasigurat el. Mi-au dat un fcl dr n .imi "
man car cat am putut de mult. Mai am in buzunar o turrit pent rn un inn
Ei mi-au dat mancarea, m-a asigurat Denzell. Nu am final.
- Multumesc, am reusit s5 spun.
Am rupt turta m doua si am pus jumatare din ea in buzunar, prim n I tim
Cealalta jumatate era pentru mine si am muscat din ea ca un lup t an i|
cu coltii din prada.
Stomacul lui Denzell a inceput sa cante Impreuna cu al men. mm mil
tot felul de sunete.
- Ai spus ca ai mancat! i-am exclamat cu repros.
- A m mancat, dar se pare ca tocana nu vrea sa stea linistiul, a 1
izbuenind in ras.
S-a aplecat si si-a pus mainile pe burta:
- Nu ai cumva niste orz sau niste menta, prietena Claire?
-A m , i-am ras puns eu, foarte multumita ca il puteam ajuta. Nu .im m>
cine stie ce, doar ceva menta. Aveam si apii calda. I-am dat o manit de Imn
de menta pe care s i le mestece, pentru ca apoi sa le inghita cu ap:l. A b H"
a regurgitat, s-a oprit, a deschis gura si mi-am dat seama imedial a* avi < >
se intample. L-am aplecat repede intr-o parte si i-am sprijinit fruniea in vn m
ce voma. A varsat menta si tocana.
- Intoxicatie? am intrebat eu, punandu-i mana pe frunte.
Denzell s-a departat, insa, prabusindu-se pe o gramada de fan si j.pii|l
nindu-si fruntea pe genunchi.
- A spus ca o sa ma spanzure, a sop tit el deodata.
- Cine?
- Un ofiter englez. Capitanul Breadbury. Cred ca asa il chema. A /ir> 1
ma joede-a spionii si soldatii. M-aamenintat ca, daca nu marturisesc imoli.ii
are sa ma spanzure.
- Dar nu te-a spanzurat, i-am spus incet.
Tremura tot si am vazut cum i se scurgea o picarurS de sudoare din bm Im
translucida in lumina slaba.
- I-am spus... I-am spus ca ar putea s-o faca, daca ar vrea. Si cbiai .un
crezut ca are sa ma spanzure, dar nu a facut-o. Respira sacadat si mi-am <Lit
seama ca plangea fara sa scoata un sunet.
L-am prins in brate si i-am cerut sa se linisteasca. Dupa ceva vremc s ,i
oprit si a tacut pret de cateva minute.
Am crezut... ca sunt pregatit sa mor, a spus el incut. Am crezut ca voi
merge fericit k Domnul, indiferent cand s-ar fi hotarat El sa ma chcme. imi
i 'lie iiisinc sa descopar ca Iucrurile nu stau asa. Mi-a fost atat de rau.
Am tras adanc aer In piept si ra-am asezat langa el.
M-am gandit mereu k martin, i-am spus. Nici unul dintre ei nu a spus
i ,1 mu fi este fricS. Acei martin au mers, insa, unde trebuiau sa mearga si au
film)i ceea ce trebuiau sa faca. Tu te-ai dus acolo unde trebuia sa te duci.
- Nu mi-am propus sa flu martir, a spus el dupa o clipa de tacere.
Vorbise atat de fncet, meat imi venea sa rad.
- Ma indoiesc ca vreunul dintre martin si-a propus sa devina martir. Eu
i red ca ton s-au expus primejdiilor. E tarziu, Denzell si cred ca sora ta vafi
ingrijorati si fnfometata.
A durat o ora si mai bine pana cand s-a mtors Jamie. Stateam intinsa in
paic, cu salul tras pe umeri, dar nu adormisem. S-a strecurat langa mine si
. a fntins, punand o mana pe trupul meu.
- De ce el? am fntrebat dupa o clipa, fncercand sa am o voce calma.
Am incercat si par linistiti, dar nu am reusit. Jamie a intors capul spre
mine si, dupa ce a tacut o clipa, 1-am auzit spunand:
- El a vrut sa se duca, iar eu am crezut ca are sa se descurce bine.
- Ca are si se descurce bine} Nu-i actor! Stii ca nu e in stare sa minti.
I'robabil ca s-a tot balbait. Ma si mir ca 1-au crezut... asta, bineinteles, daca
I-au crezut, am adaugat eu.
- Oh, 1-au crezut. Tu crezi ca un dezertor adevarat nu ar fi inspaimantat,
Sassenach? m-a fntrebat Jamie, parand cu adevarat amuzat. Chiar am vrut
sa se balbaie si sa transpire. Daca il invatam niste replici pe care sa le rosteasca
pur si simplu, 1-ar fi fmpuscat pe loc.
M-am gandit la cele ce mi-a spus Jamie si am simtit ca bucata de turta
pe care o mancasem mi se suise pana-n gat.
- Da, am spus, tragand adanc aer fn piept.
Am simtit cum fata imi era inundata de transpiratie rece, cand 1-am vazut
cu ochii mintii pe micutul Denny Hunter transpirand si balbaindu-se sub
privirile reci ale unui ofiter britanic.
- Da, am spus din non. D ar... Nu putea merge altdnevain locul lui? Nu
e vorba doar de faptul ca Denny ne este prieten. E medic. Avem nevoie de cl.
Jamie s-a intors din non spre mine. Afara cerul incepe.i s.i m lmnm>
li vedeam conturul fetei.
- Nu m-ai auzit cand ri-am spus ca a vrut sa meargil, Sassanithi >" " ' 1
el. Nu i-am cerut eu s-o faca. Dimpotriva, am incercat sil I rum nt| ' i1
faca... chiar din motivul pe care 1-ai amintic tu. Nici nu a vim vi nnl' 1"
rugat doar sa am grija de sora lui, daca el nu se mai in ton ret\
Rachel. Mi s-a strans stomacul din nou cand mi-am amiiuii dt
- La ce s-o fi gandit?
Jamie s-a intors pe spate si a oftat, zicand:
- El e quaker, Sassenach, dar este $i barbat. Daca nu ar li Him tin It
care lupta pcntru lucrurile in care crede, ar fi stat intr-un siluu, .n II
cai si ar fi avut grija de sora lui.
A scuturat din cap si s-a uitat la mine, pentru ca apoi sil coniinm
- T u ai vrea ca eu sa stau acasa, Sassenach? Ai vrea sa reiumi l.< i"i" 1
- As vrea, am spus, incercand sa-mi stipanesc supararea. As vic.i i <
lucru sa se intample imediat. Stiu, insa, ca tu nu vei renunta la lupi.l, i '
ce rost ar avea sa-ti cer s-o faci?
Jamie a izbucnit in ras.
- Deci tu intelegi, a spus el in cele din urma, prinzandu-ma de iii .Iim ' "
se intampla si in cazul lui Denzell Hunter, vezi? Daca lui ii este soimi 1
puna viata in joc, atunci eu nu il pot impiedica s-o faca.
- Nu poti sa-1 impiedici, dar rezultatul acestui joc este un mare yrin,
replicat incercand sa-mi retrag mana dintr-a sa. Nu ti-aspus nimeni r.1 un n
cSstiga cel ce organizeaza jocul?
Tinandu-mi mana, incepuse sa-si trcaca dcgetul mare pesie v:1tlimb
degetelor mele.
-A sa este, a spus el in cele din urma. Vezi ce sanse ai si r.ii (.tniN
Sassenach. Si nu e vorba numai de noroc, intelegi?
Lumina devenise mai puternica inainte de rasaritul soarclui S si incept m
sa se zareasca obiectele, iar umbrele negre deveneau cenusii si apoi alli.iM n
Degetul lui mare a ajuns in palma mea, iar eu i 1-am prins invohmi.ii In
causul mainii mele.
-O a re de ce nu exista un cuvant care sa fie opusul lui a pali'1? I ,im
intrebat, vazand cum trasaturile fetei lui incepeau sa se vada in lumiti;!, I iim
netezit o spranceana rebela si i-am simtit barba scurta in palma. Culoan i
liiiihii varia intre aramiu, auriu si argintiu, nuance care se distingeau foartc
(mi*1pe fata lui tabacita de ploaie, de vane si arsa de soare.
I'.u cred ca nu este nevoie de un astfel de cuvant, asta daca te gandesti
lit finnina.
M-a privit si a zambit, distingand conturul fetci mele.
Daca lumina paleste, vine noaptea, a spus el. Si atunci cand noaptea
t'.i plctde din putere, vine ziua, nu-i asa?
Ma intreb de ce femeile nu se due la razboi.
Voi nu sunteti facute pentru asa ceva, Sassenach, a spus el, punandu-mi
in,ilia pe obraz. Nici nu ar ft drept. Daca ari pleca la razboi, ati lua cu voi
iti.il tie multe lucruri.
Ce vrei sa spui cu asta?
A ridicac incet din umeri, cautand un cuvant potrivit sau o nociune
pul rivita. Era o miscare pe care o facea in mod inconstient.
- Atunci cand moare un barbat, moare numai ei, a spus Jamie in celc din
in m;t, Este adevarat ca, intr-o familie, este nevoie de un barbat care sa
lintneasca si sa apere acea familie. O femeie... S-a intrerupt si buzele lui,
/ambind discret, au atins varfurile degetelor mele. O femeie inseamna...
ti infinitate de posibilitati.
- E$ti un prost daca crezi cu adevarat ca un barbat este ca oricare alt
barbat, i-am spus incet.
Am rftmas intinsi o vreme, vazand cum lumina devenea din ce in ce mai
puternica.
- De cate ori ai facut-o tu, Sassenach? a intrebat el deodata. De care ori
ai star tu in intuneric sau in lumina rasaritului si ai tinut in palmele tale teama
iinui barbat?
- De prea multe ori, i-am spus, desi nu acela era adevarul si el stia asta.
I-am auzit respiratia. Radea discret. Mi-a intors palma in sus si mi-a pipait
cu degetul mare coborasurile si urcusurile, coate imbinarile si umflaturile, linia
vietii, linia inimii, carnea moale a Muntelui lui Venus, unde se mai distingea
inca litera J. tl tinusem in palma mea pentru cca mai mare parte a vietii mele.
- Asta e din datoria mea, i-am spus cu oarecare detasare, dar el nu a simtit
astfel tonul meu.
- Crezi ca nu mi-e frica atunci cand imi fac datoria? a intrebat el incet.
- Iti este frica, i-am spus. Iti este frica, dar tot Iti feci datoria, Imi iiii m<i
jucator, iar cea mai mare miza este viata, nti-i asa? Poate li viata lit,)..... '
a altcuiva.
- Da, a spus el meet. Cred ca $tii tu cum stau lucrurilc. Nil iml l. #ii
prea mari In ceea ce priveste. Mi-am facut datoria. Copiii nici miiii
nepotii mei sunt sanatosi. Acesta e lucrul cel mai important, mi i nvP
- Asa e, i-am raspuns.
Soarele rasarise. Am auzit un cocos cantand undeva, departe.
- Tocmai de aceea pot sa spun ca nu Imi mai este atat de li ica, Mj'.i"
nu mi-ar fi pe plac sa mor, dar regretul nu ar fi atat de mare. Pe tie ali.l
gura i s-a tuguiat, cand m-a privit - daca nu Imi mai este atat de frit .11" nu h
mine, nu imi place sa ucid oameni tineri care nu si-au trait Incil vi.it \
Eram convinsa ca, prin acestc cuvinte, dorea sa-si ceara intr-tm lei u u
pentru ceea ce se Intamplase cu Denny Hunter.
- Tu incerci sa vezi ce varsta au oamenii care tragasupra ta? 1-am inm I '11
In vreme ce Imi Indepartam fanul din par.
- Imi e greu, a recunoscut el.
- Sper sincer ca nu II vei lasa pe cine stie ce tinerel sa te omoare, !"
pentru ca nu a avut o viata atat de plina ca a ta.
S-aridicatsi el in capul oaselor. Fanul ii atarna din par si, incele tlin mm 1
mi-a spus:
- Nu. L-as ucide chiar daca ar fi tanar, dar mi-ar pasa mai mull.
58
ZIUA IN D E P E N D E N T ^
Philadelphia
4 iulie 1777
59
BATALIA DE LA B E N N IN G T O N
Fumul din campiile care arsesera si care mai continuau sa arda plim
deasupratabcrei si plutise deasupra ei de zile-n sir. Americanii coniinmni i
se retraga, distrugand recoltele in drumul lor.
Cand a sosit scrisoarea, William era in tovarasia lui Sandy l.imkn >
discuta despre cea mai buna modalitate de a pregati un curcan, pcntru i a tm
dintre calauzele lui Lindsay tocmai adusese unul.
Probabil ca William si-a imaginat ca asupra taberei s-a lasat o cum pill i
liniste, ca pamantul s-a cutremurat, ca i s-a crapat tampla in doui. I >.u i
limpede ca se intampla.se, intr-adevar, ceva.
In aer plutea o schimbare, era ceva diferit in felul de a vorbi si de a se miv it
al oamenilor din jur. Balcarres a simtit si el acest lucru si a incetat sil m il
examineze aripa curcanului, privindud pe William cu sprancenele ridiiiiu
- Ce e? a intrebat William.
- Nu stiu, dar nu e bine, a replicat Balcarres, lasand curcanul in m;\iml
ordonantei, ridicandu-se in picioare si indreptandu-se spre cortul In
Burgoyne. William La urmat indeaproape.
L-au gasit pe Burgoyne cu buzele stranse, alb de furie. Ofiterii mai in.ilii
in grad erau stransi in jurul lui si vorbeau incet, vizibil socad.
i ,i|)ii:mliI, Sir Francis Clarke, ofiterul de ordonanta al lui Burgoyne,
i| mini din spatcleofiterilor si cand a trecur pe Iangael, Balcarres I-a apucat
tit i ni, intrebandu-1:
i'rands, ce s-a intamplat?
( .ipitanul Clarke era vizibil agitat. El a privit inapoi, citre core, apoi i-a
ii i pe cei doi tineri ofiteri dupa el, pana intr-un loc in care nu puteau fi airziri
nI i spus;
I lowe nu mai vine.
Nu vine? a intrebat William prosteste. D ar... el nu mai pleaca din New
Vink?
Pleaca, 1-a informat Clarke, tinand buzele atat de stranse, indit era o
inil nine ca putea vorbi. Pleaca sa invadeze Pennsylvania.
Dar... Balcarres s-a uitat catre intrarea in cort, pentru ca apoi sa-si
inioarca privirea spre Clarke.
- Exact.
William tncepea sa inteleaga care erau adevaratele proportii ale
ilezastrului. N u doar ca generalul Howe ignora pur si simplu planul lui
Burgoyne, dar alegand sa mearga in Philadelphia si sa nu inainteze pe
I ludson, pentru a-si uni fortele cu ale lui Burgoyne, Howe il lasa singur,
IIIlit ajutor si fara provizii.
Cu alte cuvinte, trebuiau sa se descurce singuri, separati de caravanele cu
provizii, avand neplacuta perspectiva de a-i urmari pe americani prin
siilbaticie, unde nu li se lasase nimic din ceea ce ar fi putut sa le fie util, sau
s;i se Intoarca in Canada, trecand prin salbaticie.
Balcarres se agitase cat vorbise Sir Francis, trecandu-si palma peste fata
si clatinand din cap.
- Stiu ce ganditi, va rog sa ma scuzati, distinsi domni.
- Unde te duci? 1-a intrebat William.
Clerke 1-a privit, zicand:
- Sa-i spun doamnei Lind cum stau lucrurile. Cred ca este mai bine
sa stie.
Doamna Lind era sotia unui ofiter de rang inalt si amanta generalului
Burgoyne.
Indiferent daca doamna Lind facuse uz de darurile cu care o inzestrase
natura sau daca firea instabila a generalului iesise in evidenta, fapt e ca efectul
scrisorii lui Howe s-a estompat. Indiferent ce ai vmt sit spin i/a/nr .
comimica William Lordului John Intr-una dintre scrisorile pc i a ir 1 1. m inii
saptamanal, el stie care sunt beneficiib anumitor decizii si ale actin mini .
rapid. Am incetatsa mai urmarimgrosulfonelor americane. Cei mat inuln ,<
caii nostri aufost abandonati, aufostju rati sau aufost mducafi. Ahi nine 1/
ca m i s-au ruptpingelele cizmelor.
Intre timp, am obtinut informatiide la una dintre cdbuzcic iituMic, <"</
carora orasulBennington din apropiere este un loc in care se stnh/v jn n n>,
pentru armata americand. S-a raportat, de asemenea, c&pazet un este am
defoarte m ulti oameni. Generahd l-a trimis pe cobnelul Baum, until
ojiterii care it comanda pem ilitarii din Hessa, cu cincisutede oilman. /><m.
a obtine astfel atdt de necesarele provizii. Plecam in zori.
N u stia daca acest lucru se intamplase in urma discutiei pe care <>awi .
cu Balcarres cand fuseseraamandoi beti, dar acum se spunea despie 1 1i <
bmi cu indienii", Pedealta parte, se cunostea faptulcael stia dcsml ill lain
germana. De aceea s-a trezit ca, in dimineata zilei de 12 august, a lost u m<<
in misiune impreuna cu oamenii colonelului Baum, printre care se mini n u
si dragoni din Brunswick, douiS piese de artilerie cu ghiulele de irei Iim
o suta de indieni.
Se raportase ca americanii aveau sa primeasca vite manale din Nm
England, care urmau a fi ad unate in Bennington. Tot la Bennington .........
sa soseaseft multe carute cu porumb, grau si alte lucruri strict ncccsau
Era o minune ca nu ploua cand au pornit, si acest lucru i-a lilcm 1 1 11 .
optimist! pe cei care luau parte lc expedite. Ratiile fusesera miei t.nn i-
saptamana. Dupa cum William stia foarte bine, amnei cand tc depl.is.ii In
si numai o zi fara mancare consistent^, parea a fi o perioads foane Inin
Multi dintre indieni erau calare, mcercuind marea masa de sold.m, .
porneau inainte pentru a ccrceta drumul, intorcandu-se apoi pentru a-i c.tl.n..
pe ceilalti prin acele locuri unde drumul - In cel mai bun caz, o ciU.m
abandonase lupta si fusese absorbit de padure sail se inecase intr-umil dium
raurile umflate care coborau din munti. Bennington se afla in apropicrej unm
rau, care se numea Walloomsac si, pe masura ce inaintau, William tii.Mm i
in voie cu un locotenent din Hessa, care avea ca punct de pornire in Ircl >.ii. i
daca nu cumva proviziile ar fi putut fi transportate pe plute in josul api i
pentru a fi recuperate in aval.
I bscutia era una cu totul teoretica, deoarece nici unul dintrc ei nu $tia
11 ii niM) se indrcapta apele acelui rau sau daca era navigabil. Oricnm, le-adat
i Ini' doi barbati sansa de a-si exersa a doua limba pe care o stiau si de-a avea
iiMId scnrimcntul ca timpul trecea mai usor pc timpul marsului, de-a lungul
unei /ile calduroase.
I'atal nieu a petrecuc mult cimp in Germania, i-a spus William
ilnmimlui Ober-Leu tenant1 Gruenwald intr-o germana scolareascS. Lui
In,me mult i-a placut mancarea in Hanovra.
( Iruenwald, care era din Hesse-Cassel, si-a rasucit un pic mustata si a tinut
v.i spuna ca pana si cei din Hanovra se pricep sa friga o vaca si sa fiarba niste
i ii l o l l care sa scrveasca drept garnitura.
60
JO C U L DEZERTO RILO R, PARTEA A II-A
William disparusc.
15 septembrie 1777
Jamie a ridicat capacul micii melc oale din fier, avand pe chip o expresie
care trada arat prudenta, cat si speranta.
- Nu-i mancare, 1-am informat in mod inutil, pentru ca el deja tragea
mirosul pe nari, ca si cand ar fi inhalat vapori de hrean, pentru a-si desfunda
sinusurile.
- Sper ca nu-i, a spus el tusind si stergandu-si lacrimile. Dumnezeule,
Sstssenacb, e mai rau decat de obicei. Vrei sa otravesri pe cineva?
- Da. Plasmodium vivax, Pune capacul la loc.
Pregateam un decoct din scoarca de chininii si coacaze, pentru tratamentul
malariei.
- Avem ceva de mancare? a intrebat cl rugator, punand capacul la loc.
- Avem, i-am spus.
Am dus mana catre un vas acoperit cu o carpa, care se afla la picioarele
mele si am dat la iveala cu un aer triumfator o placinta cu carne, aurie si
stralucind de grasime.
Pe figura lui s-a citit o expresie pe care trebuie sa fi avut-o israelitii ciind
au ajuns pe taramul fiigaduintei si a intins mana luand placinta cu o reve-
renta cuvenita unui obiect predos, desi aceasta expresie s-a sters o clipa mai
tarziu, cand a muscat sanatos din ea.
- De unde ai luat-o? a intrebat el. Mai ai?
- M a i am, i-am raspuns. Mi le-a adus o prostituat;! diMgiil'. u
mimes tc Daisy.
S-a oprit, a examinat placinta cu un ochi critic, gandindu ,sc di I ;
era, a ridicat din nmeri si a muscat din non din ea.
- Ce anume ai facut pentru ea, Sassenach?
- Poate ca am sa-ti spun, dar nu in timp ce mananci. L-ai vil/ul | I in
- Nu.
A raspuns scurt, probabil prcocupat de placinta pe care tocnr.ii u iinim
dar mi-am dat seama ca a facut un gest imperceptibiI si bam privit insim m
intreband:
- Shi unde este Ian?
- Mai mult sau mai putin.
Jamie mi-a raspuns cu ochii fixati asupra placintei cu carne ?i as la mi
confirmat suspiciunile.
- Ar trebui s&-mi doresc sa aflu ce face?
- Nu, a replicat Jamie cat se poate de hotarat.
- Oh, Doamne.
Ian Murray s-a imbracat cu grija, si-a uns parul cu grasime dc ms si <l '
pus in el niste pene de curcan. Apoi si-a pus parura langa un busican si i i
cerut lui Rollo sa o pa2 easca. Dupa aceea a trecut printr-un lumim*
apropiindu-se de cabara britanica.
- Stai!
S-a intors catre militarul care il somase, adopcand o figura cu torul si i u
totul plictisita.
Militarul, un baiat de vreo cincisprezccc ani, tinea in mana o muscliei.i
care cremura vizibil in mainile lui.
- CalauzS, a spus Ian scurt, trecand de tanarul militar, fari a-i mai arum .1
nici macar o privire, desi a simtit niste furnicaturi, ca si cand i-at fi umbl.11
un paianjcn pe spate. Cahiuza, si-a spus el in gand dandu-si seama ca ii venc.i
sa rada. Ei bine, acesta era, de fapt adevarul.
A trecut prin tabara cu acelasi aer de nepasare, ignorandu-i pe cci cau
se holbau la el, desi cei mai multi ii anincau o privire fugara si apoi sc uituii
in alta parte.
Era usor sa-ti dai seama unde isi avea Burgoyne cartierul general. Era tin
cort mare, verde, care iesea in evidenta ca un broscoi intre corturile mici si
ullir, in care stateau ceilalti militari. Cortul acela mare era la o oarecare distanta
si Ian nu voia sa se apropie mai mult de el, cel putin pentru moment.
I >in ptmctul in care se afla, Ian vedea ofiterii de stat-major, curierii... si
i alauzele, din care nici una nu era indian.
1ndienii erau dispusi in afara taberei militate, in padure. Nu era sigur daca
i a irnalni pe vreunul dintre oamenii lui Thayendanegea, care ar fi puttit sa
I I tecunoasca. Accst lucru nu il va afecta, pentru ca nu se avantase in discutii
politice cand facuse vizita la casa lui Joseph Brant. Acei indieni aveau si
at cepte prezenta lui acolo, fara a-i pune cine stie ce intrebari ciudate.
Probleme ar fi aparut dacS ar fi intalnit liuroni sau razboinici din tribul
( bieidc, dintre cei pe care Burgoyneii asmutise asupra Armatei Continentale.
Iulea sa-i impresioneze, spunandu-le ca era mohican, dar daca erau prea
Mtspiciosi sau prea impresionati, nu avea sa afie prea multe de la ci.
Aflase cateva lucruri plimbandu-se pur si simplu prin tabara. Moralul nu
era loarte ridicat. Intre conuri era plin de gunoaie, iat ccle mai multe dintre
spalatorese st&teau in iarba si beau gin, in vreme ce galetile lor erau goale.
In general, atmosfera era acceptabila. Unii barbati beau si jucau zaruri, dar
t:ci mai multi topeau plumb pentru a face gloante pentru muschete sau isi
curatau si isi reparau armele.
Mancare nu era prea multa. Ian simtea foamea plutind in aer. Nici nu
era nevoie sa-i priveasca pe barbatii care stareau la coada in fata cortului
bmtarului. Nici until dintre ei nu 1-a privit. Erau atenti la painile care ieseau
din acel core si care erau rupte in doua chiar inainte de a ajunge in mainile
militarilor. Aveau ratii injumatatite, deci. Asta era bine.
Cu toate acestea, nici un amanunt nu era important. Cunosteau si efec-
tivele, si cipul de armament. Unchiul Jamie, colonelul Morgan si generalul
Gates ar fi vrut sa stie care erau rezervele de praf de pusca si munitie, dar
pieselc de artilerie si magazia de arrne erau bine pazite.
A zarit ceva cu coada ochiului, s-a uitat cu grija in jur, apoi s-a silit sa
priveasca inainte si sa mearga in acelasi ritm ca si pana atunci. Dumnezeule,
era englezul acela a carui viata o salvase, cand se aflase in rrdastina, omul care
il ajutase sa-1 elibereze pe Denny. S i...
A lasat deoparte acel gand. Stia el foarte bine cum stateau lucrurilc.
Nimeni nu putea sa arate astfel si sa nu fie. A simtit ca era primejdios pana
si faptul ca ar fi putut gandi asa ceva, fari a mai vorbi de faptul ca gandul
cu pricina i s-ar fi putut citi pe fata.
S-a straduit sa mearga linistit, fara a trada faptul c;l era iii}i IJ< -
deoarece o calauza care facea parte din tribul mohicanilor mi era upavji i .1.
ingrijorare. La naiba. Isi propusese sa isi petreaca cele cateva ceasmi | mm i i <
venirea noptii in compania indienilor, pentru a eulege cat mai mulic mini
matii. Dupa venirea noptii, si-ar fi dorit sa se aseze intr-un loc de mid i 11
auzit ce se vorbea in cortul generalului Burgoyne. Daca acel loeotcm m
invartea prin tabara, era mult prea riscant sa-si duca planul la bun sI'iimi I 'In
mul lucru pe care $i 1-ar fi dorit ar fi fost sa se intalneasca fat:l-n lit . 1 1 1 1 I
- Hei!
Strigatul parea sa-i fi patruns in came. Rccunoscuse glasul. Stia c;1 M1 Ig mil
ii eraadresat lui, dar nus-aintors. Sasepasi, cinci, patru, trei... Ajuusi n m
capatul sirului de corturi si a luat-o spre dreapta, pentru a nu mai li vanu
de cel care ii strigase.
-H e i!
Glasul se apropiase $i mai mult. Omul era in spatele lui si a incepiil 1
fuga, cautand sa ajunga la adapostul copacilor. Numai unul dintre ei I-
militari 1-a vazut. Unul dintre ei s-a ridicat in picioare, dar a ramas nemi 1
cat, nestiind ce anume s-ar fi cuvenit sa faca. Ian a trecut de el si s-a pin 1 lm
printre copaci.
- Ei bine, s-a terminat, a mormait Ian, adapostindu-se in spatele 1111111
tufisuri.
Locotenentul tanar ii punea intrebari omului pe langa care Ian reusise 1
treaca. Se uitau amandoi catre padure. Soldatul a dat din cap si a ridic.11 dm
umeri neajutorat.
Dumnezeule, nebunul se indrepta spre cl!
S-a Intors si a patruns mai adanc in padure. Il auzea pe englez ven ii id In
spatele lui, strivind sub talpi crengile, ca un urs care a iesit din barlog la veiiin 1
primaverii.
- Murray! striga el. Murray, tu esti? Asteapta!
- Frate al Lupului! Tu esti?
Ian a rostit niste cuvinte cu totul picante in gaclica si s-a Intors sii vad.i
cine i se adresase in graiul mohicanilor.
- Tu esti! Unde este spiritul lupului? L-a mancat cineva?
Prietenul sau, Mancaciosul, se uita patrunzator la cl, in vreme ce se iiu lu i,i
la pantaloni dupa ce urinase.
Sper sa te manance cineva, a replicat Ian In soapta. Ttebuic sS dispai.
Mil urmareste un englez.
lixpresia fetei Mancaciosului s-a schimbat imediat, desi a continual s.i
/anibcasca si sa-1 priveasca pe Ian.
A zambit si mai larg si a Intots capul, aratand cu bSrbia ciltic o dim re,
I )upa aceea, pe chipul lui nu se mai putca citi nimic si a pornit In direc t in
din care venise Ian.
Ian abia plecase cand englezul, care era William, a ajuns In Iuminis, dand
iias in nas cu Mancaciosul, carel-a apucat de reverele vestonului, privimlu-1
in ochi si Intrebandu-1 :
- Whisky?
- Nu am whisky! i-a spus William taios, Incercand sa se debaraseze de
Mancacios. Acest lucru s-a dovedit dificil, deoarcce indianul era mult mai
aj'iI decat parea, iar cand englezul li desprindea o mana dintr-un loc, el o
pmiea imediat in altul. Pentru ca tottil sa fie si mai in teres any Mancaciosul
a inceput sa-i spuna in graiul mohicanilor Intreaga poveste a vanatorii in unna
i areia Isi dobandise numele, oprindu-se doar din cand in cand pentru a striga:
WHISKEEE!, In vreme ce se agara de trupul englezului.
Nu a pierdut timpul pentru a admira talentul lingvistic de care diklcu
ilovada ofiterul englez, ci a luat-o repejor din loc, indreptandu-se cacrc apus.
Nu putea rrece prin rabara militarilor. S-ar fi putut refugia Incr-una dintre
asezarile cemporare ale indicnilor, dar exista riscul ca William sa II cautc si
acolo, indata ce izbutea sa scape de Mancacios.
- Ce mama dracului vrea de la mine? s-a intrebat el In soapta, Rita a sc
mai stradui sa nu Rica zgomot. William, Iocotenentul, trebuia sa-si fi dal
seama ca el facea parte din Aimata Continentals din cauza lui Denny Hunter
si a asa-zisului joc al dezercorului. Cu toate astea, nu daduse alarma imcdiai
ce II vazuse... Se multumise sa strige dupa el surprins, asa cum strigi dupit
o persoana cu care doresti sa stai de vorba.
Ei bine, putea fi un siretlic. William era tanar, dar nu era prosr. Nici nu
putea fi, avand In vedere cine era tat. .. si omul acela 11 urmarca.
Auzea din ce in ce mai slab vocile din spatclc lui. S-a gandit ca poatc
William nu-1 recunoscuse pe Mancacios, avand in vedere ca era pe jumatatc
mort din cauza febrei, atunci cand il intalnise. Daca era asa, atunci nu avea
de unde sa stie ca Mancaciosul era prietenul lui, adica al lui Ian. A simtit
mirosul de fum, dar nu mai conta. Intrase adanc in padure. Wi il i;n 111 ni m i
sa-1 mai prinda.
Mirosul de fum si de carne fripta i-a arras numaidecat atenp:i si n imm
pornind in josul pancei, catre malul unui parau. Acolo era o ub.n.i .
mohicanilor. Si-a dat seama de asta imediat.
S-a oprir, totusi. Faptul ca ii simtea mirosul si stia ca acea tain'll;i w |; im i
acolo il atrasese ca un magnet, dar nu nebula sa intre in acea tabilrit, Nu mn
Daca William iirecunoscuse pe Mancacios, primul loc in care avca sa 11 .un.
pe Ian era tabara mohicanilor si daca ea era acolo...
- lar til? a spus in graiul mohicanilor un glas care avea un ton i n ......I
neplacut. N u inveti niciodatd nimic, nu-i a$a?
De fapt, invatase. Invatase destule incat sa stie ca trebuia sa Invi.m
primul. S-a intors pe calcaie si 1-a lovit cu toata puterea. Fa in a$a fd /..(
pumnul tausd treat'dprinfata netrebnicului, ii spusese unchiul Jamie pe virm. i
cand incepuse sa umblc de unul singur prin Edinburgh. Ca de obii ei. .it >I <
era un sfat bun.
Incheietura pumnului ii ardea, trimitand fulgere albastrui prin m.in-i
pentru ca apoi sHi ajungd la umar si la gat; Elanul Soarelui s-a prahmn
numaidccat si s-a lovit de un copac.
Ian s-a clatinar putin, frecandu-si pumnul. Era prea tarziu, dar $i-u min
aminte cum incepea sfatul unchiului Jamie, si anume Loveste-linpdrfilr wm
dacd poti.
Nu mai conta. Meritase sa loveasca astfcl. Elanul Soarelui se vaitn ini cu
sor, in vreme ce pleoapele i se zbateau. Ian s-a gandit sa spuna ceva dispic
tuitor si apoi sa piece tantos sail sa-1 loveasca din nou in testicule, inainic ill
a se putea ridica de la pamant, cand William cnglczul a iesit dintre copai i
S-a uitat mai intai la Ian, care inca mai gafaia, de parca tocmai ar fi pan im
in fuga o distanta lunga, apoi la Elanul Soarelui, care statea in genunclii, d.n
nu parea ca voia sa se ridice. Sangele ii curgca pc frunzele moarte, pic, pit
- Nu vreau sa ma amestec intr-o afacere personala, a spus William
politicos. Cu toate acestea, as dori sa schimbam o vorba, domnule Murniy.
Spunand acestea, tanarul ofiter a intors spatele, fara a vedea daca bin il
urmeaza, ?i a disparut intre copaci.
Ian a dat din cap pentru ca nu avea idee ce sa spuna si l-a urmat pe englc/.
pastrand cu drag in mime felul cum picura sangele Elanului Soarelui.
Hnglczul se sprijinise de un trunchi de copac si se uita la tabara mohi-
i.milor, aflata jos, pe malul apei. O femeie taia carnea de pe oasele unei
i .ipi ioare, punand-o la uscat. N u era Cea-Care-Lucreaza-Cu-Mainile.
William s-a uitat cu ochii lui albastri la Ian, dandu-i un sentiment ciudat.
Ian sc simtea deja ciudat, asa ca nici nu mai conta.
- Nu am sa te intreb ce faceai in tabara, 1-a informat tanarul ofiter.
- Asa?
- Voiam sa-ti multumesc pentru cal si pentru bani si sa te intreb daca ai
vtizut-o pe domnisoara Hunter de cand ai avut amabilitatea de a ma lasa in
grija ei 51 a fratclui ei.
- Am vSzut-o, da, a raspuns Ian, dandu-si seama ca mana dreapta se facuse
de doua ori mai mare decat ar fi trebuit si incepea sad pulseze. Trebuia sa
se duca la Rachel ca sa-1 bandajeze. Fusese atat de prins de acest gand, incat
nu realizase cii William astepta, nu tocmai tabdator, ca el sa dezvolte ideea.
-A h , da, da... aaa... fratii Hunter sunt cu armata. Sunt cu... iiaa...
ccalalta armata, a spus el in cele din urma. Fratele domnisoarei estc medic
in cadrul armatei.
Expresia fetei lui William nu s-a modificat, dar se parea ca figura
tanarului ofiter impietrise. Ian a urmarit fascinat lenomenul. Acelasi iucru
se intampla si cu fata unchiului Jamie, si cl stia foarte bine ce insemna asta.
- E aici? a intrebat William.
- Da, aici, a replicat Ian, intorcand capul in directia taberei americanilor.
Vreau sa spun ca cste acolo.
- Am inteles, a spus William cat se poatc de calm. Cand o vei vedea, !i
vei transmite din partea mea cele mai calduroase saiutari? Si fratelui ei,
bineinteles.
- O h ... da, a replicat Ian, gandind: Asa stau lucnirile?Ei bine; n-ai s-o
vezi, si ea oricum nu vrea sd aibd de-a face cu un soldat, asa cd stai cuminte!
- Bineinteles, a mai spus Ian, dandu-si seama ca singurul rol important
pe care il juca cl pentru William in momentul acela era cel de mesager in relatia
cu Rachel Hunter, si se intreba cat de mult conta cu adevarat acest lucru.
- Multumesc, i-a spus William, in timp ce chipul sau isi pierduse
duritatea.
L-a privit pe Ian cu atentie si, in cele din urma, i-a spus:
- O viata In schimbul alteia, domnule Murray. Acum sumeni. Im **11
in asa fcl incat sa nu te mai vad data viitoare, pentru cil s-ar | h ih \ i ,i im
de ales.
I-a in tors spatele si aplecat. Rosul uniformei luis-avtlzui u vi<nit pm,M.
copaci.
62
U N O M D REPT
19 septembrie 1777
A fost o noapte parca rupta din iad. Unii dintre raniti mai /,u can m
prin rape, laolalta cu mortii. Lupii, care iesiscri pe nesimtite din p.idm. m,
faceau diferenta intre unii si altii, asa cum mi-am putut da scam.i 1 I1 ,,
strigatele care rasunau de la distanra.
Mai era purin pana la rasaritu! soarelui cand m-am apropiai de ........ I
unde zacea Jamie. Am umblat incet, voind sa nu-1 deranjez, dar el n.i <|> 1 ,
treaz. Starea incovrigat, cu capul sprijinit pe patura facut;! sul, privimI. n.
intrarea in core.
A zambit slab cand m-a vazut.
- Ai avur o noapte grea, Sassenach? a intrebat el ragusit din cair/a .11 mini
rece si a suferintei. Ceata s-a strecurat in cort, colorandu-se in galhcn di 1 .
lumina felinarului.
- Am trait nopti si mai grcle, 1-am asigurat.
I-ain datin laturi parul care-i statea pe chip si l-am examinat cu giij.i, I n
palid, dar nu apatic. Fata ii era marcata de durere, dar nu ardea, 1111 mi m. 1
un semn ca ar fi avut febra.
- Nu ai dormit, nu-i asa? 1-am intrebat. Cum te simti?
- Sunt putin speriat si mi-e putin cam rau, dar acum ca e?ti 111 ,m 1 . mi
simt mai bine.
A facut o grimasa care ar fi putut semSna cu un zambet. 1-am pus 111 in 1
sub barbie, ca s&-i simt pulsul. Inima ii batea cu rcgularitate si m an n ., m
fiorii cand mi-am ad us aminte de femeia aceea cumplita.
- Vad ca fi-e frig, Sassenach, aspus Jamie, simtind ca tres3risem. 'j'i r In,
si esti obosita. Du-te si culca-te, bine? Eu o sa mai rezisc un pic.
Emm obosita. Adrenalina provocata de batalia in sine si de noaptea care
inviisc incepuseS3 sediminueze incet, meet. Oboseaia incepea sa maapese
I>< i oloana vertebraJa si sa puna stapanire pe incheieturile mele, dar stiam
i |[ Milerise In aceie ceasuri de asteprare.
N-o sa dureze mult, 1-am asigurat eu. Oricum, e mai bine sa facem
in repede, ca pe urma sa te poti bucura de un somn linistit.
A dat din cap in semn ca a inteles cum staceau lucrurile, desi nu parea
luiisiif. Am desfacuc masuta plianta pe care o adusesem din cortul in care
|,u cam operatii si mi-am asezat-o astfel in cat sa pot ajunge foarte u$or la ea.
Apni am scos pretioasa sticla cu laudanum si am turnat putin din lichidul
inodor, de culoare inchisa, intr-o cana.
Bea incet, i-am spus, punandu-i cana in mana stanga.
Am tnceput sa-mi pregatesc instrumencele de care aveam nevoie,
isigiirandu-ma ca totul era la indemana. Ma gandeam sa-1 rog pc Lester sa
in.) asiste, dar el adormise pur si sirnplu din picioare, clatinandu-se in cortul
in care faceam operatiilc. II trimisesem sa isi faca rost de o patura si sa se culce
t.inga un foe.
Aveam un scalpel mic, proaspat ascutit, vasul cu alcool, cu ligaturile in
c|. semanand cu un cuib de viespi, fiecare dintre ele avand la capat un ac
i m bat. Mai era si un vas cu ligaturi ceruite, uscate, pentru comprimarea
.ineriala. l ot acolo se aflau sonde cu varfurile muiate in alcool, forcepsul,
u iractoarele cu rnanere lungi. Aveam si clema curbata, pentru prinderea
c.ipetclor arterelor scctionate.
boarfccele chirurgicale, cu lamele lor scurte, curbace, ma asteptau acolo,
l.i indemana, asa cum le focuse pentru mine argintarul Stephen Moray. Totul
era in ordine. Insistasem ca foarfecele sa fie cat mai simple cu putinta, astfel
iucat sa fie usor de curatat si de dezinfectat. Stephen era obligat sa reaiizeze
niste foarfecc simple, cu design elegant, dar nu a rezistat sa faca o mica inflori-
i ura. Unul dintre rnanere avea un mic carlig in care imi puteam aseza degetul
mic, astfel incat sa am mai multa forta. Accst mic carlig facea o curbs discreta,
in care se puteau vedea o mica tufa de trandafiri. Contrastul dintre lamele
l:icute sa taie si manerul fin ma facea sa zambesc ori de cate ori scoteam
loarfecele din curie.
Aveam fasii de panza groasa si de bumbac, manunchiuri de calti, plasturi
rosii de la seva de sangcle-voinicului, care ii faceau lipiciosi. T ot langa mine
era tin vas descoperit, cu alcool, cu ajutorul caruia utma sa ma dezinfectez
m vreme ce lucram, vasele cu scoarta de chinina, pasia ill ..............
coada-soricelului pentru traramentul ranilor.
- Gata, am spus multumita, privind inca o data in jur, I'oiul in l.m ,
fiepregatit, fiindca urma sa lucrez singura. Daca uitam ccva, mi v,i li mi
langa mine sa ma ajute.
- Se pare ca trebuie o pregatireindelungatapentru un ncnnioi ii <l< ,1 .
a spus Jamie de undeva, din spatele meu.
M-arn intors si 1-am vazut stand sprijinit intr-un cot si privind ,|m .......
cu cana de laudanum in mana, din care nu bause.
- Tu nu poti sa tai degetul cu un cutit $i pe urma sa inchizi ............ ,.. i
rosu, asa cum fac medicii de pe la regimente?
- As putea sa fac si asta, da, i-am raspuns sec. Din fericirc mi Mini Jn ,
sa procedez astfel. Am destula vreme sa lac treaba asa cum se cuvinr, |,
te-am facut sa astepti.
- Mhm, a mormait el, privind fara entuziasm ?irul de instniim m. i ,.
Iimpede ca isi dorea ca totul sa fie facut cat mai iute. Mi-am dai m imm .
pentru el, totul parea mai curand un sistem sofisticat de tomii.i. m nn
metoda de a face chirurgie.
- Eu vreau sa-ti ma* Pot* folosi mana, i-am spus ho tarn n't. Nu vi. i i
faci infectii sau sa ajungi sa ai vreun ciot care sa-ti supureze, mi vn hi m
mutilez si, cu ajutorul lui Dumnezeu, nu vreau si ai dureri iiidiii.i . i,
va vindeca rana.
A ridicat din sprancene. Nu spusese nimanui acest lucru, dai ni ........
foarte bine ca avea dureri in mana dreapta si mai ales la nivclul ichn d. ,1
patrulea deget, de cand ii fusese rupt in inchisoarea Wentworth, midi Ini
detinut inainte de Revolta lui Stuart.
- Trebuie sa duci la bun sfarsit orice lucru pe care ti-1 propui, am ip,i
privind cana din mana lui. Bea.
A ridicat cana si a mirosit, strangandu-se de nari, pentru cA lidiidul ,,, >
un miros dulceag, neplacut. A pus pe limba lichidul de culoare im In . i , (
facut o grimasa.
- O sa mi se faca rau.
- O sa te ajute sa dormi.
- O sa am niste vise cumplite.
- Atata vreme cat nu vanezi iepuri in vis, nu o sa aiba nici o impui i.un i
1-am asigurat eu.
A ras, desi nu se siratea bine si a mai facut o incercare.
Arc un gust de parca ar fi treaba aia pc care o scoti din copitele cailor.
Si cand a fost ultima data cand ai lins copita unui cal? 1-am intrebat,
.land cu mainile in solduri si aruncandu-i o privire care ar fi intimidat un
lunctionar sau vreun ofiter mai putin important.
A oitat, intreband:
- Chiar vorbesti scrios, nu-i asa?
-D a.
- Foarte bine.
S-a uitat la mine cu reprosul si cu resemnarea unui om care suferea
tic multa vreme si a dat capul pe spate, inghitind lichidul din cana pe
ncnlsuflate.
A avut un gcst convulsiv si pe urma a inceput sa tuseasca.
- Ti-am spus sa bei incet, am observac cu blandete. Daca versi, am sa te
nblig sa lingi ce ai varsat.
Daca aveam in vedere iarba si mizeria de pe jos, amenintarea era
<umplita. Jamie si-a pus capul pe perna si a incbis ochii, inghitind convulsiv
l.i liccare cateva clipe. Am luat un taburet si m-am asezat langa el, intreband:
- Cum te sitnti?
- Sunt ametit, a raspuns el, deschizand un ochi, privindu-ma atent, pentru
i a apoi sa-l inchida, zicand:
- E ca si cand as cadea de pe o stanca. E o senzatie tare neplacuta,
Sassenach.
- Inccarca sa te gandesti la altceva pret de o clipa.
S-a incruntat si apoi s-a relaxat, spunand:
- Ridica-te putin, vrei?
M-am ridicat pentru a-i face pe plac, intrebandu-ma ce avea de gand.
A deschis ochii, a in tins mana sanatoasa si m-a prins de o fesa.
- Asa! a spus el. Asta este lucrul cel mai frumos la care pot sa rna gandcsc.
Aiunci cand iti pun mana pe fund, ma simt mereu bine.
Am ras si m-am apropiat putin mai mult de el, astfel incat fruntea lui sa
lie lipita de pulpa mea.
- Ei bine, acesta e un remediu.
A inchis ochii si a inceput sa respire incet si profund.
Liniile aspre ale oboselii care se vedeau pe chipul sau au inceput sa se
indulceasca, pe masura ce ancstezicul isi facea cfectul.
-Jam ie, am spus incet dupa un minut. Imi pare rau.
A dcschis ochii, s-a uitat in sus si a zambit strangandu-ma de pulpa
- Lasa, e bine, a replicat el.
Pupilele an inceput sa i se micsoreze. Ochii lui erau de un albasim innii
si privirea ii era tulbure, dc parca ar fi privit ceva in departare.
- Spune-mi, Sassenach, asoptit el o clipamai tarziu. Dacas-ar alia in,Him
ta un barbat si ti-ar spune ca ar trai daca ti-ai taia un deget, ai facc-o?
- Nu Kriu, am spus uimita. Dacaasta ar fi singura cale si ar fi vorba il s|m
un om b u n ... da, cred ca as face-o. Dar nu mi-ar placea, am adaugat eu t <iud
am vazut ca zambeste.
- Nu, a replicat el cu o figura placida si visatoare. Stiai ca a vcnii \.i m i
vada un colonel in timp ce tu te ingrijeai de ranid? m-a intrebai el dup i
clipa. Colonelul Johnson. Micah Johnson il chema.
- Nu, ce a spus?
Nu ma mai strangea atat de tare de fund. Mi-am pus palma pcste .1 lm
pcnrru a i-o tine pe loc.
- Compania lui a participat la lupta. Facea parte din oamcnii all.ui Milt
comanda lui Morgan. Restul regimentului era dincolo de deal, in 1 il> >
britanicilor. A spus ca, daca atacul ar fi continuat, si-ar fi pierdul 111 sign
ranta compania si Dumnezeu stie ce s-ar fi ales de ea. Vorbea din t r in , .
mai moale, cu accentul lui de scotian din Highlands si se uita la fuxiii un
- Deci i-ai salvat, am spus eu incet. Cad oameni sunt intr-o comp.imi
- Cincizeci, mi-a raspuns Jamie. Mi-am zis ca poate nu au fast m isi 1 11 mm
Manai-a cazutsi i-am apucat-o. ti simteam rasuflareacalda, tret hnl pnn
fusta si ajungand pe pulpa mea.
- Ma gandeam ca era ca in Biblie, nu-i asa?
-D a ?
I-am apucat mana si am pus-o pe soldul meu.
- Ma gandeam ca este ca in acel fragment in care Avrram se t;ii|>ui.i .1
Dumnezeu pentru cetarile din campie. Pierde-i-vei, oare, si nu w i 1 ru{a "<
locul acelapentru cincizeci de drepti, de se vorafla in cetate? k\>o\ Avi......
targuieste pentru unnum ar din ce in ce mai miede oameni. Maiincli vtiil
de cincizeci, apoi de patruzeci si, in cele din urma, de treizcci, de dun.ui 11
si de zece.
Ochii lui erau pe jumatate tnchisi, glasul ii era molcom si pan ,1 lip n
de griji.
- Nu am avut timp sa vad care era moralul oamenilor din acea companie,
dar crezi ca printre ei se aflau zece care sa fie at adevarat barbati.., care sa
lie oameni buni?
- Sunt sigura ci da.
Mana lui era grea, bratul aproape ca ii intepenise.
- Poate cinci, Poare numai unul si tot ar fi destul.
- Sunt sigura ca exista macar un om bun.
- Baiatul acela cu fata ca un mar, care te-a ajutat cu ranitii, e unul
ililitre ei?
- Da, e unul dintre ei.
A oftat din adancul fiintei lui cu ochii aproape inchisi, zicand:
- Spune-i ca nu-i port pica pentru degetul acesta.
L-am tinut putin de mana sanatoasa. Respira incet si adanc. Gura i se
rclaxase cu totul. L-am asezat cu grija pe spate si bam pus mana pe piept.
- Barbat afurisic, am $optit eu. Stiam c-ai sa ma faci sa plang.
Cei din tabara americana aveau moralul ridicat si erau gata s;1 in n ....
treaba pe care o incepusera. Din pacate, in timp ce in tabara bi'iuuii i >
micsorascra ratiile, americanilor li se terminan munitiile si praful tie |nn, i
A urmat o perioada de nelinisce in care americanii incercau sa jefuiasca ial i.n .
britanica, dar fara nici un fel de rezultat.
Pe Ian Murray aceasta situatie il plictisea si a inceput sa umble priii i eai i
rezultatul fund ca unul dintre tovarasii sai a calcat intr-un pintcn lulu n
pentru ancorarea tunurilor. Omul s-a intepat in picior si aceasta iniampl in
nefericita a fost un pretext bun pentru ca Ian sa mearga la cortul-spii.il iunl<
Rachel Hunter ii dadea o mana de ajutor fratelui ei.
Aceasta perspectiva 1-a insufletit atat de mult, incat nu a fost au nt. * i
impiedicat si acazut mtr-o rapt, lovindu-se cu capul de un bolovan. I j nlm
barbati au intrat in tabara sustinandu-se reciproc si s-au indreptai i.itn
cortul-spital. In core era agitacie. N u acolo erau tinuti bolnavii, dar ;n i ilu
venea la tratament. Ian nu si-a spart capul, dar vedea totul dublu si a im In
un ochi, sperand ca astfcl isi va putea da seama mai bine unde se alia li.n In I
- Ho ro! a spus cineva in spatele lui pe un ton de buna dispo/.i|ii. mu
nighean donn boidheach.
Pentru o clipa, a crezut ca ii vorbise unchiul sau si se mira de ce se .uln i
matusii lui, rostind cuvinte de alint, in timp ce ea lucra... Dar ni.im i
Claire nici mScar nu se afla acolo. Ian si-a adus amince de asta. ,Si tl.n ,t nu
era acolo, atunci...
Punandu-si o mana peste un ochi, astfel incat acestasa nu-i ias;1 din i .i|>
Ian s-a intors incet si a vazut un barbat la intrarea in cort.
In razele soarelui de dimineata parul barbatului parea cuprins de ll.li m
si Ian a ramas cu gura deschisa, simtindu-se ca si cand ar fi fost lovii in sunn
N u era unchiul Jamie. Si-a dat seama de acest lucru imediat. Siacel Ii.iiImi
isi ajuta un camarad care schiopata. Avea o feta cu totul difetita de a mu liitilm
Jamie: era rosie, arsa de soare si batuta de vant si de ploi, iar tnlsaturile 11 .n11 -
l.iprul ca omul era vesel. Parul lui era de cuJoarea ghimbirului, nu tocmai
kimi, si ii cam cfeuse deia tample. Era solid, nu foarce inalt, dar fclul in care
m' misca... intocmai ca un jaguar. Dintr-un motiv anume, Ian nu se putea
despi inde de imaginea lui Jamie Fraser.
( )mul acela roscat purta kilt. De fapt, atat el, cat si camaradul sau, purtau
lull. Oameni din Highlands, s-a gandit Ian. Oricum si-ar fi dat seama de unde
era omul, in momentul in care avea sa-I auda vorbind.
- Co thu? a intrebat Ian brusc. Cine esti ltd
Auzindu-I pe Ian vorbind in gaelica, omul a ramas uimit. L-a masurat pe
I,in din cap pana-n picioare, observand costumatia lui de mohican, inainte
de a raspundc respectuos:
- Is mise Seaumais Mac Choinnich it Boisdale. Co thafaighneachd?Eu sunt
I tarnish MacKenzie din Boisdale. Cine intreaba?
- Ian Murray, a raspuns mohicanul, incercand sa se concentreze.
Numele ii parea cunoscuc, si cum sa nu-i para cunoscut? Existau sute de
oameni care purtau numele de MacKenzie. Bunica mea a fost o MacKenzie,
a conrinuat el, vorbind pe tonul omului care isi cauta rude printre straini.
Ellen MacKenzie din Loch.
Omul a facut ochii mari.
- Ellen din Loch? a spus el in cele din urma. Era fiica celui care se numca
Jacob Ruaidh?
Atat de surescitar era Hamish, rncat l-a strans care pe camaradul sau, care
a scos un tipat.
Accsc fapt a atras atentia femeii pe care scotianul o salutase, numind-o
o, minunata fecioara cu pielea aramie.
Chiar avea pielea aramie. Ian si-a dat seama imediat de accst lucru. Fata
arsa de soare a lui Rachel era de culoarea castanei. Parul ei era de culoarea
alunclor. Gandindu-se la asta, Ian a zambit. Fata l-a vazut si si-a ingustat
privirea.
- Ei bine, daca esti in stare sa ranjesti ca un maimucoi, inseamna ca nu
esti ranit grav. Ce...
S-a oprit, viizand ca Ian Murray era impreuna cu un barbat din
Highlands, imbracar In kilt, care striga de bucuros ce era. Ian nu striga, dar
ii facea placcre sa se afle acolo.
- O sa vrei sigur sa-1 vezi pe unchiul meu Jamie, a spus Ian simtindu-se
mai putin emotionat. Cred ca i se spunea Seaumais Ruaidh.
Jamie Fraser statea cu ochii inchisi, incercand sa-si deaseama tic iliiii n .
din mana sa. Era o durere ascutita, care 1-ar fi putut face sit (ipc. lui i<\
durere pe care o are oricine si-a rupt un os. Cu coate astca, era tiiu lim m Ii
dureri care anuntau vindecarea.
Claire vorbea despre framantarca oaselor si el se gandisc cl asu him
doar o metafora. Uneori avea impresia ca cxista cineva care ii infij't-.* ,n < 11 m
otcl in os, incercand sa sudeze fragmencele distruse, indifcrcm dr dim i< >
provocata in carne.
Isi privise repede mana si simtea ca ii venea sa verse, pcntru cl n.i d> i
dreptul buimacit. Felul in care isi simtea mana nu se potrivea a i m upm .
pe care o avea in legatura cu felul in care mana a rfi trebuh sit arair.
$i-a amintit ca mai trecuse prin astfel de situatii. Se obi$nuise cu i ii .11 H>!
si ranile si cu toate astea... si-a adus aminte cum isi simtise mana in 1 im n 1 -
cum aratase ea pe un scut, pe manerul unei sabii, cum ariitase ca pr pan 1
ei bine, nu! A zambit, gandindu-se la acest lucru. N u ii fusesc usoi m him
pana, chiar si cand degetele erau intr-o stare cat se poate de buna.
S-a intrebat deodara daca acum va mai putea scrie cu mana aceca, .r.,i mhh
era ea. Curios, si-a miscat putin mana. Durerea l-a facut sit oltr/.r. d
avea ochii deschisi si se uita la mana lui. A descoperit c3 degecul cel mi< . 1 >
foarte aproape de cel mijlociu. Degetele i s-au indoic. Avea d im ........
trebuie sa fi avut Hristos pe cruce, dar in afara de asta, nu ii m(cpein 1 m
un deget. Le putea folosi.
Eu vreausa-ti maipotifolosi mdna. Auzea vocea hotarata a lui ( line. >h
ii vorbise cu rasuflarca taiata.
Azambit slab. Nu avea cum sa o contrazica atunci cand era vorb.i d. pi
probleme medicale.
Am intrat in cort, pentru ca voiam sa-mi iau un cauter mic (li I am i/m
pe Jamie stand pe pat, miscandu-si mana ranita si privind degrliil 1 un
care era pe 0 lada, langa el. II invelisem la repezeala intr-un bnudaj *n n 11 <
ca un vierme mumefiat.
- Aaa,.. Sa scap de el? am intrebat cu meet.
- Cum? a intrebat el atingand degetul taiat cu aratatorul, pent 111 >i" 1
sa-1 retraga repede, de parca acel deget lipsit de viata s-ar fi misc.it pi 11
asteptate. A scos un sunet care nu era un chicotit.
- Sa-1 atd? am propus eu.
Aceasta era mctoda la care se apela in mod obisnuit pentru a se inlatura
mcmbrcle amputate cand te aflai pe un camp de lupta, desi eu personal nu
.ipdasem niciodata la ea. Ideca de a pune la punct un crematoriu pentru un
singur deget era stupida. Era posibil, de asemcnea, sa-1 aruncam intr-unul
din focurile aprinse in tabara, nutrind speranta sa nu observe nimeni.
Jamie a scos un mormait, prin care arata clar ca nu era de acord
cm ideea.
- Ei bine... cred ca ai putea sa-I afumi, am spus cu indoiala. Ai putea sa-1
piistrezi in sporran, ca amintire. Ai putea face cum a facut Ian cu urechea lui
Neil Forbs. O mai are inca?
- Da, o are, a raspuns Jamie.
Am vazut ca i-a revenit culoarea in obraji si a lnceput sa capete din ce In
ce mai multa stapanire de sine.
- Nu, nu m-am gandit sa fac asta, a continuat el.
- L-as putea pastra in spirt sau in vin, i-am propus.
Jamie a zambit discret, spunand:
- Pun ramasag zece la unu ca, pana la sfarsitul zilci, cineva o sa bea vinul
sau spirtul despre care vorbesti tu, Sassenach.
M-am gandit si eu si mi-am spus ca acea cota era prea mica. Mai potrivit
ar fi fost sa vorbim despre o cota de o mie la unu. Am reusit sa-mi pastrez
imacta rezerva de alcool medicinal numai datorita faptului ca, atunci
cand nu il foloseam, il pazea until dintre prietenii indieni ai lui Ian, care era
mai fioros.
- Atunci cred ca singura solutie care ne ramane este sa-1 ingropam.
- Mhm! a spus Jamie, aratand astfel ca era de acord, dar avea anumite
rezerve.
- Ce e?
- Da, e bine, a spus Jamie cu anume retinere. Cand Fergus si-a pier-
dut m ana... ei bine, asa a dorit Jenny, dar s-a facut o slujba de inmor-
mantare, stii?
Mi-am muscat buza, spunand:
- Vrei sa fie o slujba in familie sau doresti sa chemam pe toata lumea?
tnainte ca Jamie sa poata raspunde, am auzit afara glasul lui lan. Vorbea
cu cineva si, o clipa mai tarziu, si-a bagat capul in cort. Avea un ochi umflat
si un cucui, dar zambea cu gura pana la urcchi.
- Unchiule Jamie, a spus el. A venit cineva care vrea sa te vada.
Dupa ce sc bause si cea de-a trcia sticla, Jamie a intrebat:
- Cum se face ca tu te afli aici, a charaicfc
Luasem de multa vreme cina si focul ardea incet.
Hamish s-a sters la gura si a dat sticla mai departe.
- Aici? a intrebat el. Aici, in salbaticie, vrei sa spui sau vrci s:i imtiiii i mn
am ajuns eu aid, luptand impotriva regelui?
Omul 1-a privit pe Jamie cu ochii lui albastri, exact in acelasi mud in i n
il privea si Jamie, care a zambit, spunand:
- Cea de-a doua intrebare este raspunsul la prima intrebarc?
Hamish a raspuns printr-un zambet slab, spunand:
- Da, asa este. Intotdeauna ai fost iute ca un colibri si la trup, si la miim>
a Sheaumais.
Dandu-si seama din expresia pe care o aveam c3 nu intclcgeam i mu
stateau lucrurile, s-a intors spre mine:
- Soldatii regelui mi-au ucis unchiul. Soldatii regelui i-au ucis pe luilum
din clanul meu, care erau in stare sa lupte, ei au distrus pamanturilc si .im!I
au lasat femeile si copiii sa moara de foame, mi-au ars casa si i-au coiulamu u
pe ai mei sa moara de foame, de frig si de bolile care i-au chinuit in snlh.ii u
Omul vorbea cat sepoate de calm, dar pasiunea se vedea ar/lndu- i in ih In
- Eu aveam unsprezecc ani cand au venit la castel si nc-au extermm.ii
Implineam doisprezece ani in ziua in care m-au silit sa jur crcdinpl iv|v
lui. Au spus ca sunt barbat, si cand am ajuns in Nova Scotia... einin u
adevarat barbat.
S-a intors spre Jamie, continuand:
- Si pe tine te-au silit sa juri, a Sheaumais'.
- Da, a replicat Jamie incet. Oricum, un juramant fecut atunci cand (",ii
silit nu te poate impiedica sa faci ceea ce crezi tu ca e drept.
Hamish a intins o mana si Jamie a prins-o intr-a sa, dar nu s-au privit
- Nu, nu te poate impiedica, a fost de acord Hamish.
Poate ca nu, dar stiam ca amandoi se gandeau la juramant: Sd-mijie rial
sa zac intr-un morm&nt nesfintit, despdrtitpe veci de prieteni fi rude. Amandui
se gandeau, asa cum ma gandeam si eu, ca erau sanse mari sa li se mtampli
exact ceea ce se spunea in juramant.
Si mie mi se putea intampla.
Mi-am dtes glasul.
- Dar ceilalti? am spus cu, gandindu-ma la cei pe care li cunoscusem in
<drolina de Nord si in Canada. Scotienii din Highlands care snnt loialisti?
- Mda, a spus Hamish incet, privind catre focul care li adancea ridurile
de pc obraz. Au luptat cu vitejie, dar cei mai multi dintre ei au fost ucisi.
Atom nu mai vor decat pace.
Deodata m-a privit si mi s-a parut ca il zaresc pe Dougal MacKenzie, omul
violent care ftisese in stare sa rabde de foame in vreme de razboi. Fara a astepta
un raspuns din partea mea, a ridicat din umeri si a continual:
- Razboiul a venit din nou peste ei si nu au alta cale decat sa lupte. Toata
lumea poate vedea insa ca Armata Continentala este doar o adunatura de
oameni... sau a fost.
Si-a inaltat privirea, apoi a clatinat din cap, ca pentru sine, privind focurile,
eorturile, valid de ceata luminat de stele care plutea deasupra noastra, incarcat
de fum, de praf, de miros de praf de pusca si de alte miresme neplacute.
- Ei au crezut ca rebelii vor fi zdrobiti. Lasand deoparte juramantul, cine
;ii fi fost atat de nebun incat sa isi asume un astfel de rise? a continuat Hamish.
Un om care nu avusese sansa sa luptepana atunci, am gandit eu.
I-a zambit stramb lui Jamie.
- Ma mir ca nu am fost zdrobiti, a spus el In cele din urma, cu adevarat
surprins. Tu nu e?ti surprins, a Sheaumais?
- Uimit, a replicat Jamie zambind. Ma bucur, totusi, ca nu s-a intamplat
asa si ma bucur ca esti aici, a Sheaumais.
Au sporovait aproape toata noaptea. Cand au inceput sa vorbeasca in
gaelica, m-am ridicat de la locul meu, am pus o mana pe umarul lui Jamie
in semn de noapte buna $i m-am culcat, invelindu-ma-n paturi. Am
adormit imediat, pentru ca eram obosita de atata munca, Am dormit in
sunetul glasurilor lor, care semana cu bazaitul unor albine in snip.
Ultimul lucru pe care 1-am vazut a fost chipul lui Ian, care asculta atent
ce se povestea despre Scotia, care disparuse chiar cand se nascuse el.
64
UNDOMN
- Doamna Fraser?
Am auzit in spatele meu o voce placuta, masculina. M-am innii* >. mi
vazut un ofiter solid, lar in umeri, care statea la inrrarea coriului mi n I
imbracat cu haina si camasa si tinea la subrat o curie.
- Eu sunt. Cu ce va pot ajuta?
Nu parea a fi bolnav, de fapt parea mai sanatos decat majoritati.i null
tarilor. Fata lui era arsa de soare si batuta de vant, dar cu o cnlo.m cm i
toasain obraji. Azambit. Avea un zambet fermecator, care facia ca ii .imi I I'"
mare si coroiat si sprancenele groa.se sa nu iasa in evidenta.
- Speram ca am putea face impreuna o mica afacere, doamna h m i
a spus el, ridicand una dintre sprancenele lui groase. Am fScut un |*("a |mn
care il invitam sa se apropie si a inaintat, aplecandu-se purin.
- Asta depinde de ce doriti, i-am spus, privind curia cu vikliia i hi
cate. Daca este vorba despre whisky, atunci nu va pot ajuta.
De fapt aveam un butoias de alcool medicinal sub nias.1, iar mmiMil
acestui lichid plutea in aer. Acel domn nu era primul care fusesc an.n il>
mitos. El atragea militai'i de toate gradele ca pe muste.
- Oh, nu! m-a asigurat el, privind tocusi interesat masa din spaiele mm
unde aveam mai multe vase mari in care cultivam ceea ce speram cu -..i In
penicilina. Stiu ca aveti o rezerva de scoarca de arbore dc chinina. As.i n ir '
~ Da, va rogsa luati loc, i-am spus, facandu-i serrm saialoc pc tabim ml
pe care stateau pacientii, eu asezandu-ma in fata lui. Genunchii ofncmlni
se lipeau de ai mei. Sufetiti de malarie?
I-am pus aceasta intrebare, desi nu credeam ca era bolnav, penti'u e.l .ill ml
ochilor lui era alb, si nu galben.
- Nu, ii multumesc lui Dumnezeu ca m-a ferit de asemenea lucru. Am
in statul meu major pe cineva, un prieten care sufera de aceastft boal.i, m
medicul nostru nu are scoarta de arbore de chinina. Am sperat ca poaic vi n
fi tentata sa faced un schimb.
A pus curia pc masa, langa noi, si a deschis-o in momentul in care a imiii
aceste ultime cuvinte. Aceasta cutie avea o serie de compartimeme in i .m
se aflau tot felul de lucruri: dantela, banda de matase, doi piepteni din Ii.iji i
mi saculet cu sare, o cutiuta cu piper, o curie emailata pentru tutun de prizat,
(i din cositor, avand forma unui liliac, mai muite cupoane de matase
biodata, cateva batoane de scortisoara, nisre borcaneleplineprobabil cu plante
medicinale si o sticla pe a carei eticheta se putea citi...
- Laudanum! am exclamat, ducand involuntar mana catre sticla.
M-am abtinut, dar ofiterul mi-a dat de inteles prinrr-un gest ca puteam
*.:t (ac ceea ce domain. Am luat sticla din locul ei, am indepartat dopul si
mi-am trecut-o pe la nas. S-a simtit imediat mirosul dulceag de opiu, un duK
imr-o sticla. Mi-am dies glasul si am pus dopul la loc.
Omul m-a privit cu intercs.
- Nu am fost sigur ce va dorcati, a spus el facand un gest catre curie. Eu
.mi avut un magazin in care ofeream produse farmaceutice si produse de lux.
in timpul activitatii mele am invatat ca doamnelor este bine sa le oferi
posibilitatea de a alege, cSci sunt mult mai pretentioase decat domnii.
L-am privit patrunzator, dar nu cu riiutate. Mi-a zambit din nou si
mi-am dat seama ca facea parte din randul celor carora le placcau, in mod
evident, femeile.
- Cred ca ne vom putea ajuca reciproc, am replicat, zambindu-i la randul
mcu. Poate ca nu ar trebui sa va intreb. Nu doresc sa va jefuiesc. Va voi da
ceea ce va trebuie pentru prietenul dumneavoastra, dar gandindu-ma la
viitoare afaceri intre noi, va intreb, mai aveti laudanum?
A conti nuat sa zambeasca, dar privirea i-a devenit patrunzatoare. Avea
niste ochi de o culoare ncobisnuita. Acei ochi despre care puteai spune ca
sunt cenu?ii.
- Ei bine, da, a spus el incet. Mai am. Aveti... nevoie de laudanum in
mod regular?
M-am gandit ca se intreba daca sunt dependent! Acest Iucru nu era deloc
iesit din comun in acele cercuri in care se putea obtine laudanum cu usurinta.
- Eu nu folosesc laudanumul pentru mine, nu, am spus eu calm. Si il
administrez cu multii grija celor care au nevoie de el. Until dintre cele mai
importance lucruri pe care le por oferi oamenilor care vin la mine este acela
ca le pot alina durerea. Dumnezeu mi-c martor ca pe multi dintre ei nu ii
pot trata.
Ofiterul a ridicat din sprancene, spunand:
- Aceasta este o marturisirc interesanta. Majoritatea celor care au meseria
dumneavoastra promit tuturor ca ii pot vindeca,
- Cum se spune? Vrabia malai viseaza.
Am zambit, dar nu pencru ca a? fi fost amuzata si am continual:
- Fiecare vrea sa fie tratat si, cu siguranta, nu exists vreun dot Ini t u.
nu vrea sa trateze. Exists, msa, anumiti faccori aflati dincolo dc [mini i h
medic. Desi nuii spui pacientului acest lucru, este bine said cimnsii limn-
- Credeti? a intrebat ofiterul, inclinand capul si privindu-m.l i u v nln
curiozitate. N u credeti ca a admite existenta acestor limitc a p r i o n im mi
refer numai la domeniul medical ci, in general, la aspectele viciii iinnmm
in sine stabilirea acestor iimite? Aceasta nu inseamna oare ca limilde mi|n
dica pe cineva sa faca tot posibilul deoarece crede ca nu este p o s t In I m I i
un anumit lucru?
L-am privit uimita.
- Ba... da, am spus euincet. Daca puneti problema in acest mod, .........
cred c3 sunt de acord cu dumneavoastra.
Am facut un gest, gandindu-ma la militarii care erau pcsic 101 in |uod
noscru.
Apoi am continual:
- Daca nu as credc, daca nu am crede ca se pot face lucruri dim ol"
ceea ce credent noi inline ca suntem in stare, aveti impresia c;l so(ul m< h
eu ne-am mai afla aicP.
Ofiterul a izbucnit in ras, exclamand:
- Bravo, doamna! Cred ca un obseivaror impartial ar numi asm m
nie curata. Poate cJ ar avea dreptate, a mai adaugat el, datinaud din >i*
Dar un astfel de observator ar trebui sa ne doboare, iar noi nu vom icmitu '
Am auzit voci afara. Jamie vorbeacu cineva si, oclipa mai tar/.iu. a ........
in cort.
- Sassenach, a inceput el. Poti sa vii sa...
S-a intrerupt, vazandu-I pe vizitatorul meu si a facut o pin
spunand:
- Domnule.
M-am uitat surprinsala ofiterul care venise la mine. Din nv.mic i.i in
se comporta Jamie, devenea clar faptul ca avearn inaintea mea un <'In
superior.
Crezusem ca e capitan sau maior.
In ceea ce il priveste pe ofiterul respectiv, a dat din cap, fund desi Im >1"
rezervar in acela$i timp.
Domnule colonel, a spus el in cele din urma, discutam cu soda dum-
iii'.ivoastra despre filozofiacare $ta in spatele eforturilor pe care le faccm. Ce
puncti... un intelept isi cunoaste limitele, iar cel indraznet neaga existenta
.a rsior limite? Dumneavoastra din ce categorie faced parte?
|ainie m-a privit putin surprins, iar eu am ridicat discret dintr-un umar.
- Ah, da, a spus el, indreptandu-si din nou atentia asupra vizitatorului
iuni. Eu am auzit spunandu-se ca un barbat trebuie sa faca mai mult dccat
i sic in stare... Altfel de ce ar mai cxista Cerul?
Ofiterul Ea privit o vreme pe Jamie cu gura cascata si apoi a izbucnit in
i .is, batandu-se cu palma peste genunchi:
- Dumneavoastra si soda dumneavoastra sunteti oameni de un soi rar.
.Sunteti doi oameni de soiul m.eu. Asta este splendid, domnule. Stid cumva
mule sau de la cine ad auzit vorba aceea pe care tocmai ad spus-o?
Jamie si-a adus aminte. Stia vorba aceea de la mine, o auzise chiar de mai
mu Ite ori de-a lungul anilor. Cu toate acestea, a zambit si a ridicat din umeri,
spunand:
- Cred ca de la un poet. Am uitat cum se numeste.
- Ei bine, oricum, a exprimat lucrurile extraordinar de bine. O sa-i spun
si lui Granny ce am auzit de la dumneavoastra, desi imi inchipui ca o sa
dipeasca des, o sa ma priveasca tamp prin ochelari si o sa mi se planga in
legfttura cu proviziile. Acela este un om care isi cunoaste limitele, a spus
ad resandu-mi-se cu umor si cu un anumit ton in voce. Isi cunoaste al dracului
de bine limitele si nu Iasa pe nimeni se treaca dincolo de ele.
Aceste ultime cuvinte fusesera rostite pe un cu totul alt ton. Zambetul
ii dispftruse de pe chip si gliiceam o furie vie in ochii lui aproape lipsid de
culoare. Am avut un moment de nelinijte. Granny putea fi doar gcncralul
Ciates, iar acest general era un ofiter cu mare putere de decizie. Speram din suflet
ca Robert Browning si cu mine sa nu-I fi implicat pe Jamie in cine stie ce.
- Ei bine, am spus eu, incercand sa destind atmosfera. Nu puteti fi invins
daca nu va lasati invins.
Umbra care se asternuse pe chipul sau a disparut si mi-a zambit din nou,
privindu-ma cu ochi limpezi, in timp cespunea:
- Ah, n-or sa ma invinga niciodata, doamna Fraser, creded-ma!
- Va cred, am spus eu, deschizand una dintre cutiile mele. Dati-mi voie
sa va aduc scoarta de chinina, dom nule... aaa.
Am ezitat, pentru ca nu ii cimo steam gradul, iar el si-a dai seam a i lr n > t
fapt si s-a lovit cu palma peste frunte, spunand:
- Imi cer scuze, doamna Fraser! Ce impresie va puteri (ace ilr.|m im
barbat care da buzna si va cere medicamentc fara a se prezcma?
A luat pachetul din mana mea, apoi s-a aplecat si mi-a siiruiai d. gi n l
discret.
- General-maior Benedict Arnold, sluga dumncavoastrri, doanma
Jamie a privit in urma generalului, incruntandu-se putin. Apoi m ,i ........
pe mine si s-a mai inseninat, spunand:
- Te simti bine, Sassenach? Atari de parca e$ti gata sa cazi din pit ..... .
- S-ar putea sa mi se imample si asta, am veplicat, simtind o srnzaiu d.
slabiciune si cautand sa ina asez cat mai repede pe scaun. M-am ase/.it -.i am
descopcrit sticla de laudanum langa mine. Am ridicat-o, simtind c;ii de go i
era si avand astfel o dovada a faptului ca nu imi imaginasem dour ta umui
acela care plecase fusese intr-adevar inaintea mea.
- Eram pregatita sa dan candva nas in nas cu George Washingum . m
Benjamin Franklin, am spus eu. As fi putut sail intalnesc si pc John Adam
dar nu m-am asteptat sa-1 vad pc el si mi-apUtcut> am continuat eu cu 11 i i i-
Jamie continua sa se uite in jur cn sprancenele ridicate, Apoi a privii u I
de parca s-a intrebat daca nu cumva am luat o inghititura din ca.
- De ce s-ar fi cuvcnit sa nu-ti pla... Oh! Stii ceva despre cl?
- Da, stiu, si este vorba despre un lucru pe care mi-as fi dorit s.i t am
Am inghitit nodul care mi se puscse in gat si am continual, avaml n
senzatie de rau:
- Inca nu este un tradator, dar va fi.
Jamie s-a uitat peste umar, vrand sa se asigure ca nu ne auzea cim v.i i
apoi s-a asezat pe scaunul rezervat paciendlor, mi-a luat mainile inir-air !<
si mi-a soptit:
- Spune-mi.
Existau anumite limite in legatura cu lucrurile pe care puXethn s.i i !
spun... si era prima data cand regretam faptul ca nu acordasem mai mull i
atentie temelor la istorie pe care trebuia sa le faca Bree, deoarecc ;u i-.n i
formau nucleul cunoscintelor despre Revolutia Americana.
- A luptat de partea noastra... de partea americanilot pcnmi n
vreme si a fost un militar stralucit. Dar, in acelasi timp, el a fosi dczilii/lo
nat si a trecut de cealalta parte a baricadei, dand informatii brinmit llm
fnlosindu-se de un om al carui nume este John Andre. Stiu aceste lucruri
pentru ca omul sau de legatura, John Andre, a fost prins si spanzutat. Crcd,
ins;t, ca Arnold a fugit in Anglia. Faptul ca un general american a trecut de
<calalta parte a baricadei a fost un eveniment atat de spectaculos, incat numde
benedict Arnold a devenit sinonim cu notiunea de tradator. Vreau sa spun
ca va devenisinonim cu notiunea de tradator. Daca o persoana va comite un
act de tradare, ea va fi numita Benedict Arnold.
Senzatia de rau nu m-a parasit. Undeva, chiar in clipa aceea, un anumc
maior John Andre is! vedea linistit de treburile lui, fata a $ti ce ii rezervil
viitorul.
- Cand se va intampla totul? m-a intrebat Jamie, strangandu-ma pm in
tie mana si facandu-ma sa nu ma mai gandesc la maiorul Andre.
- Asta-i problema, i-am spus deznadajduita. N u stiu. N u inca. Cretl c;l
nu inca.
Jamie a stat pe ganduri o clipa.
- O sa stau cu ochii pe el, a spus el incct.
- Sa nu faci asta, i-am spus din reflex.
Ne-am privit reciproc cu ochi mari, amintindu-ne de Charles Stuart. Nit i
unul dintre noi nu uitase ca a interveni asupra cursului istoriei putea avea
consecinte serioase, asta daca se putea interveni cu adevarat. Noi mi avenm
nici o idee in ceeace priveste motivul pentru care Arnold, care era dcocamdaui
patriot, avea sa devina un tradator.
Oare aceasta neintelegere cu Gates urma sa fie graunrele de nisip din cau/.i
caruia avea sa ia nastcre acea perla a tridaiii?
- Nu ai de unde sa stii ce amanunt ncinsemnat poate afecta mintca cuiva,
am subliniat eu, Gandeste-te la Robert the Bruce si la paianjen.
Aceasta remarca a mea l-a facut sa zambeasca.
- O sa fiu atent, Sassenach, a spus Jamie. O sa stau cu ochii pe el.
65
U N TR U C
/ octombrie 1777
L-au iirmat. O hoard! de oameni inarmati. Arnold era calarc, doar cii i.ip >
lui Inainta cu greu. Astfel, oamenii nu se vedeau fortati sa alerge. Jamie a v.i/ui
spatele hainei albastre a lui Arnold, plina de pete negre, pentru cfl era ml i
de transpiratie si se lipea de umerii lari ai celui care o purta. S-a auzit o impn.
catura dintr-o parte. Pentru o clipa, s-a creat confuzie.
Si Arnold a disparut, strigand si dand pinteni iepei sale, trecand de retlniii
Jamie s-a gandit ca poate vrea sa atace din flanc. Acest lucru ar fi ecliiv.il.n
cu sinuciderea pentru ca reduta era plina de grenadieri nemti. Le-a z3riu il.Mili
tuguiate care se iveau dcasupra parapetilor redutei. Poate ca Arnold era gant
sa se sinucida pentru a crea o diversiune, astfel incat oamenii sa poatil ai.it .1
reduta din fata. Poate ca era gata sa platcasca cu viata pentru acest atac.
Reduta avea o inalrime de aproximativ cinci metri si un perete ficui din
pamant, care avea o palisada din busteni in partea de sus. Bustenii erau astir I
orientati meat ieseau in exterior varfurile lor ascutite.
Gloantele suierau peste tot in apropierea redutei si Jamie s-a ferit. A
incercat sa se catere, prinzandu-se de barne. La un moment dat, mana i .1
alunecat si a cazut peste arma lui, simtind pur si simplu ca nu mai avea an
Oamenii din preajma lui au tras prin spatiile existente intre busteni, iar cl
a vazut plutind deasupra fumul alb ce il ascundea de militarul german pe fair
tocmai il zarise. Jamie a plecat repedc, tarandu-se din locul in care se alia,
astfel incat neamtul sa nu apuce sa arunce spre el o grenada.
Plecaci de-aici! a strigat cl peste lunar, dar omul care trasese prin acel
.paflu dintre busteni incerca deja s5 se rctraga. Din pacate, grenada aruncata
I a nimerit in piept si a explodat.
Jamie si-a frecat mana de camasa, inghitind fiere. II ustura palma pentru
c;l ii intrasera in ea a$chii din scoarta de copac. Sarisera bucati de lemn si de
meta! din reduta si ceva 1-a lovit in fata si simtea transpiratia acida, dar si
sangele fierbinte curgandu-i pe obraz. L-a vazut pe grenadier, para verde in
spatiul dintre busteni.
Trebuia sa se mi$te repedc.
A scos un cartus din tolba, a tras de el cu dintii, nuinarand. Era in stare
sa incarce pusca in douasprezece secunde, stia acest lucru, cronometrase.
Nona... o p t.. Ce obisnuia Bree sa numere atunci cand trebuia sa tina soco-
icala clipelor? Hipopotami, da. Sase hipopotami... cinci hipopotami. Simtea
o polta de-a dreptul nebuneasca de a rade, pentru ca vedea cu ochii mintii
un grup de hipopotami frumos aliniati, care se uitau la el si comentau ce facea.
Doi hipopotami... N u murise inca, asa ca s-a lipit de acea deschizatura dintre
busteni, a tintit si a tras asupra unei pete verzi, care ar ft putut fi un brad,
dar nu era, pentru ca a tipat.
Si-a pus arma pe spate si a mai filcut o incercare, infigandu-si degctele
in busteanul a cami scoarta nu fiisese inlaturata. Degetele i-au alunecat, aschii
line i-au patruns sub unghii, a simtit durerea, dar de data asta si-a prins
incheietura mainii drepte cu mana stanga, pe care se putea bizui, tinandu-se
ilc bustean. Picioarele i-au alunecat pe peretele din pamant si o secunda a
simtit ca atarna in aer ca o veverita agatata de creanga unui copac. Si-a tras
in sus propria greutate si a simtit cum ceva il jena la umar, dar nu a avut vreme
sa vada despre ce era vorba. Un picior, isi pusese un picior sub bu$tean.
A facut o miscare brusca si s-a lipit de bustean, intocmai ca acel animal
cunoscut sub denumirea de lenes. Ceva s-a infipt in busteanul de care se
tinea. A simtit vibratia lemnului.
- Ia stai asa, omule-n rosu! a strigat cineva care se afla sub el.
Jamie a simtit cum ii ingheata sangele in trup. Ceva a lovit din nou
Iemnul undeva foarte aproape de degetele lui. Era un topor? Nici nu avea
vreme sa se teama. Omul aflat sub el a tras pe langa umarul lui. A auzit
glontul vajaind, intocmai ca barzaun suparat. De aceea Jamie s-a tras catre
baza busteanului cat a putut de repede, simtind ca pana si hainele il trageau
dc incheieturi.
Erau doi militari din Hessa morti sau raniti, chiar deasuprn lui. 1in !
trcilea a vazut capul lui Jamie si a dus mana in sacul sau. Onmliii nn i .
vedeau dintii, ascunsi de o musrata pomadata. S-aauzit un urlci din %|i,ii<|.
ncamtului si unul dintre oamcnii lui Morgan l-a lovit in cap i n nn
tomahawk.
A auzit un zgomot si s-a intors, vazand un caporal calcand pc u upul imm
militar din Hessa, care a revenit brusc la viata. Neamtul s-a rotii, a luu u
muscheta si a lovit cu toata puterea. Baioneta armei a intrat in pani.ilmni
caporalului, din care a izbucnit un val de sange.
Din reflex, Jamie a pus m&na pe arma lui $i a rotit-o cu mainilc, cu In.in l
cu tot trupul, incercand sad loveasca pe militarul german in cap. Socul .1 lm;
atat de purernic, incat a simtit o durere in ceafa si a vazut alb inainica m In
lor. A dat din cap pentru ad reveni vederea si a reusit sa vada cl pus* ,i *
strambase.
Militarul din Hessa eta mort. Pe chip i se citea surprinderea, Cap.... lui
ranit s-a indepartat schiopatand, cu sangele curgandu-i dintr-un pi* ini,. n
muscheta pe spate si cu baioneta in mana. S-a uitat peste umar, 1-a va/iu p<
Jamie si i-a strigat:
- Puscasule, in spate!
Jamie nu s-a intors, dar s-a tarat printre frunze.
In spatele lui, mai multe trupuri s-au lovit de palisade. S-a ridicai in* *i
a luat un pistol de la brau, i-a tras cocosul si l-a impuscat in cap pe grciM
dierul care se pregatea sa arunce o grenada peste marginea palisade!.
S-au mai auzit cateva impusdtturi, gemete, zgomote de pasi si apoi In pi *
a incetat brusc. Reduta era plina de tmpuri, cele mai multe dintre ele in vcul*
A vazut iapa lui Arnold, cu ochii mari, speriati, si schiopatand. St&pauiil <i
nu era in sa. Arnold era pe jos si se straduia sa se tina pe picioare.
Lui Jamie insusi ii era greu sa mai stea drept. Genunchii ii erau mni u
mana dreapta ii era ca paralizata. S-a indreptat spre Arnold si era cat pe **
sa cada langa el. Generalul hiscsc impuscat. Piciorul ii era plin de sange, l.ipi
ii era alba ca varul, iar ochii ii erau pe jumatate inchisi din cauza soculni
suferit. Jamie l-a apucat de mana pe Arnold, strigandu-1 pe nume si l-a ii.r.
inapoi, dandu-si seama ca asta era o nebunie. Ar fi trebuit sa scoatil cupml
si sa i-1 infiga intre coaste, scapandu-i astfel pe el si pe victimele sale de trfldur* ,i
lui, dar soarta lor era deja hotarata si Jamie nici nu a avut vreme sa sc in.ii
gandeasca ce anume ar fi trebuit sa faca. Ranitul l-a prins de mana.
Unde? a soptit Arnold. Avea buzele albe. Unde sunt rank?
I.a picior, domnule, a replicat Jamie. La acelasi picior in care ad mai
11 iM ulnit.
Arnold a deschis ochii si s-a uitat patrunzator la Jamie.
- imi doresc sa fi fost impuscat in ini m3, a soptit Arnold, inchizand
ia hii din nou.
66
PATUL DE M OARTE
Rachel a ramas impietrita, ascultand bataile inimii sale. Apoi a mai nu/ii
un sunet care parca o deranja. A privit in jos si 1-a vazut pe Rollo lingaml
gamela pe care ea o scapase din mana.
- Oh, Doamne! a exclamat ea ducandu-si palma la gura, temandu-sc c.t,
daca va izbueni in ras, va fi unul isteric.
Caincle a privit-o cu ochii lui galbeni, lucind in lumina lumanarii, lin
gandu-sc pc bot si dand inceti?or din coada.
- Ce ma fac? 1-a intrebat ea. E tare bine de tine, tu poti sa stai in picaj
ma lui toata ziua si apoi sa dormi langa el in par, fara sa spui tin cuv.lm
Rachel s-a asezat pe scaun pentru ca i se inmuiasera genunchii si a ni:in
gaiat blana de pe ceafa lui Rollo.
- Ce vrea sa spuna? I-a intrebat ea pe Rollo. M d tern, ca nu cumva s/l i / w i i
pentru cd md iubesti.. Oare crede ca eu sunt una dintre acele nebune can*
slabesc, se ofilesc fi se fac albe la fata pentru ca sunt indragostite, asa cum i
se intampla lui Abigail Miller? Spun asta nu ca s-ar gandi sa moara dc tlragul
cuiva, bineinteles in afara de so tul ei.
L-a privit pe Rollo si 1-a mangaiat continuand:
- Si cum adica, saruta pe o alta si pe urma se trezeste sarutandu-nui pr
mine? Doamne, iarta-ma, dar se cuvine sa traim in lumina adevilnilui,
Ce vrea sa zica?
I-a dat drumul cainelui. Rollo i-a lms mana respectuos si apoi a ie$ii din
cort, fara indoiala pentru a-i transmite aceasta intrebare stapanului s;1u
Ar fi trebuit sa puna niste cafea la fiert si sa pregateasca cina, pentru i ,i
Denny urma sa vina curand de la spiral si ii va fi foame si frig. Cu loan
acestea, a continual sa stea pe scaun uitandu-se la flacara lumanarii ?i im ic
bandu-se daca i-ar simti caldura daca si-ar trece palma prin ea.
Se indoia ca ar simti ccva. Tot trupul ei a luat foe in momentul in care
Ian a atins-o ca o to rn muiata in terebentina si ea simtea ca ardea inca. Era
dc miiare ca rochia ii era intreaga.
Rachel stia foarte bine ce era el, nu facea o taina din asta. Era tin barbat
pc care violenta il insotca tot timpul.
- Si cu m-am folosir de asta cand mi-a venit la indemana, nu-i asa? a
intrebat ea lumanarea. Nu asa se comporta un quaker. Ea nu se multumise
sa se increada in mila lui Dumnezeu, nu voia sa accepte vointa Lui. Nu doar
ca acceptase violenta, ci pusese trupul si sufletul lui Ian Murray in mare
primejdie. Nu, nu exista nimic bun in ignorarea adevarului.
- Desi este adevarat ceea ce spun eu aici, a aratar ea aparandu-se, trebuie
sS arat ca tot ceea ce a facut a facut pentru Danny, dar si pentru mine.
- Cine si ce aniline a facut? a intrebat fratele ei, aplecandu-sc pentru a
intra in cort si indreptandu-si apoi spatele si privind-o fara a intelege nimic.
- O sa te rogi pentru mine? a intrebat ea deodata. Sunt intr-o mare
primejdie.
Fratele ei a privit-o mirat.
- Esti, a spus el incet. Ma indoiesc, insa, ca rugaciunea te va ajuta.
- Cum? N u ai incredere in Dumnezeu? a spus ea, gandindu-se ca poate
Iratele ei a fost influentat de tot ceea ce vazuse in decursul ultimei luni. Se
temea ca ii fusese zguduita credinta. Ea se baza mult si pe credinta fratelui
ei, a?a cum te bazezi pe un scut. Daca acea credinta nu mai exista...
-A m nemarginita incredere in Dumnezeu, a spus el zambind. In tine insa
nu am atat de multa incredere.
Si-a pus palaria in cuiul pe care il batuse in tarusul ce sustinea cortul.
A verificat bucata de panza care tinea loc de usa, vrand sS se convinga ca era
bine inchisa.
- Am auzit lupii inland pe drum mcoace. I-am auzit chiar mai aproape
decat mi-ar fi placut, a spus Denny asezandu-se si privind-o drept in ochi.
- Ian Murray? a intrebat el brusc.
- De unde ai stiut? a intrebat ea, stergandu-si mainile pe sort.
- Am dat peste cainele lui chiar acum, a replicat el privind-o patrunzator.
Ce aniline ti-a spus?
-A a a ... nimic.
Denny a privit-o neincrezator si ea a spus:
- N u prea multe. Mi-a spus c a ... il iubesc.
- Si il iubesti? a intrebat Denny, fara sa para deloc surprins.
- Cum as putea sa iubesc un asemenea om?
- Daca nu 1-ai iubi, cred ca nu mi-ai cere sa ma rog pentru tine, a sj >ii
el cli chibzuiala. Ai avea grija sa-1 indepartezi. Cum anume, nu a? pica piiiu
sa-d spun, cu toate ca tu vorbesti asa, reroric.
Ea a ras, de$i era agitata.
- Nu, nu am spus nimic retoric, a rcplicat ea, stergandu-si palmele pc sni l
Mai mult chiar... crezi ca Iov era rctoric cand 1-a Intrebat pe Dumnezeii l.i
ce se gandea? Eu asa vorbesc.
- Sa-i pui intrebari lui Dumnezeu nu estc un lucru cocmai simplu, a spin
Denny ganditor. Primesti raspunsuri, dar acestea te due in locuri ciiul.in
Doctorul a zambit, dar de dataasta cu atata dragostein ochi, incai kin In I
a privit Tn alt5 parte.
Ea statea pe scaun, framantandintre degete materialul sortului, in limp
ce ii auzea pc oamenii bed cantand, ca in fiecare seara. Ar fi vrut s;l spun i
ca lucrurilc erau ciudate, mai ales pentru doi quakeri care erau in mijlm ul
unei armate si faceau parte din ea. Denny se indoisc de spusele Dommilm
si tocmai de aceea ajunsesera ei doi acolo, dar ea nu voia sa-i spun;! nimii,
ca sa nu creada ca il acuza.
Ea 1-a privit in ochi si 1-a intrebat cat se poate de serios:
- Ai fost vreodata indragostit, Denny?
- Oh! a exclamat el, privindu-si propriile maini, pe care le asezasc pi
gen unchi.
Continua sa zambeasca, dar parea ca zambeste unui lucru aflat in inn
rioml sau.
- Cred ca da, a raspuns medicul.
In Anglia?
El a dat din cap in semn ca da, spunand:
- Da. Cu toate acestea, nu era un lucru potrivit.
- Ea... nu era quaker?
- Nu, nu era, a raspuns el incet.
tntr-un fel, acest lucru reprezenta o usurare. Ea se temuse ai Denny m
indragostise de o femeie care nu voia sa piece din Anglia si el se si mdse ol ilippi
sa se intoarca in America... de dragul ei. In ceea ce privea sentinieiuclc <i
pentru Ian Murray, lucrurile nu erau de bun augur.
- Imi pare rau de grasime.
- Grasime? a mtrebat el, clipind des.
- Prietenul Murray mi-a spus ca este pentru fundul cuiva. Cainele a
mancac-o.
- Cainele a man cat.., Oh, cainele a mancat-o.
Denny s-a strambat putin si si-a frecat degetul mare al rnanii drepre de
celelalte degete. Nu-i nimic. Am gasit eu grasime.
- Ti-e foame, a spus Rachel deodata, ridicandu-se. Spala-te pe maini, ca
eu o sa pun cafeaua la fiert.
- Ar fi tare bine. Iti multumesc, Rachel. Rachel... a avut o ezitare, dar
d nu era omul care sa se ascunda dupa deget. Prietenul Murray ti-a spus
cS il iubesti... nu ca el te jubcste pe tine? Acest mod de exprimare pare...
ciudat, nu-i a?a?
- A$a este, a replicat ea pe un ton care arata clar ca nu voia sa discute
despre lucrurile care aveau legatura cu Ian Murray. Nu avea de gand sa ii
cxplice lui Denny ca Ian Murray nu isi exprimase simtamintele in cuvinte,
pentru ca nu era nevoie sa o faca. Aerul din jurul ei mai pastra caldura celor
spuse de el. Cu toate astea...
- Poate ca mi-a spus ca ma iubeste, a soptit ea. Mi-a spus ceva, dar nu
in engleza si nu am in teles. Stii cumva ce inseamna mo cree-ga:?
Denny s-a incruntat pret de o clipa, dar apoi s-a inseninat, spunand:
- Asta e in graiul celor din Highlands, adica in Gaidhlig, cred. Nu, nu stiu
ce inseamna, dar 1-am auzit pe prietenul Jamie spunandu-i aceste cuvinte
sotiei sale intr-un context in care era limpede ca acele cuvinte sunt semn de
adanca... afectiune.
Medicul a tusit, pentru ca apoi sa continue:
- Rachel... doresti sa stau eu de vorba cu el?
Pielea ei ardea inca, fata ii ardea de parca ar fi avut fcbra, dar a simtit ca
i-a trecut un fior de gheata prin inima.
- Sa vorbesti cu el, a repetat ea si a inghitit nodul care i se pusese in gat.
S i... ce sa-i spui?
Gasise ibricul de cafea si saculecul cu ghinda si cicoare prajita. A turnat
o mana de boabe in mojar si a inceput sa lc piseze de parca ar fi fost serpi,
si nu boabe.
Denny a ridicat din umcri si s-a uitar la ea cu interes.
- Ai sa spargi mojarul, a spus el In cele din urma. In legatin';! cu cmi .
ar trebui sa-i spun, ei bine... asta trebuie sa aflu de la tine.
Condmia sa se uite la ea, dar orice urma de umor disparusc. Era sc i iii*.
- Daca doresti, am sa-i spun sa nu id mai vorbeasca niciodatil. i'ui, d<
asemenea, sa-i spun ca sentimentele tale fata de el sunt acclea ale imei pi ii
tene si atat.
Rachel a turnat boabele pisate in ibric si peste ele a pus apa din hidnmil
pus pe tarusul care sustinea cortul.
- Acestea sunt singurele alternative pc care le vezi? a intrebat R-.u licl.
incercand sa isi pastreze calmul.
- Surioara, a spus el cu multa blandete, nu te poti casatori cu uu asilt I
de om in conditiile in care ai vrea sa te mai numeri printre quakeri. I n m u
Jamie se mi seas e foarte putin din clipa in care domnul X s-a asezai l;iii|',i
foe, dar ii simteam incordat. Era ca un arc pe struna caruia se puscse dcj.i
sageata.
- Ce anume doriti? a intrebat el calm, aplecandu-se pentru a lua ibrii u!
- Mhm! a spus omul, scotand un sunct placut din gat si linistindu-se in
vreme cc dadea din cap.
- Imi dau seama ca sunted un om de bun-simt, domnule, a spus in cele
din urma strainul. Eu sunt un om modest... Ma multumesc cu o suta de
dolari, asta ca sa va arat ca sunt de buna credinta. Stiu ca aveti aceasta suma
in buzunar, pentru ca am vorbit cu domnul de la care ad casdgat-o. E bine?
Am clipit des. Jamie avusese foarte mult noroc, cel putin la card.
- De buna credinta, a repetat Jamie.
S-a uitat la cea^ca si apoi la netrebnicul care ranjea. Se pare ca isi facuse
un calcul si ajunscse la concluzia ca distanta nu era buna ca s i i-o arunce in
cap. Asta dorid pentru inceput, dar apoi...?
- Ei bine, o sa vorbim dcspre asta, a replicat necunoscutul. Am auzit ca
sunted un om avut, domnule colonel Fraser.
- Si v-au propus sa ma suged ca o lipitoare, nu-i asa?
- Ei bine, o lipitoare e buna, domnule colonel. Asiguraechilibrul umori-
lor, a spus netrebnicul privindu-ma si continuand:
- Sunt sigur ca soda dumneavoastra stie acest lucru.
- Si ce vrei sa spui cu asta, vierme nemernic? am intrebat, ridicandu-ma.
Daca Jamie hotarase ca nu il poate lovi cu ceasca, eu eram gata sa incerc
sa-1 lovesc cu ibricul.
- Stai linistitS, femeie! mi-a spus nemernicul, adresandu-i-se apoi
lui Jamie:
- Nu o bad, domnule?
Am obscrvat o iniscare la Jamie. Coarda fusese intinsa prea tare.
- N u ... am spus, dar nu am apucat sa termin. Am vazut cum Jamie s-a
schimbat la fata, am vazut cum se apropia de santajist. M-am intors si 1-am
zarit pe Ian aparand din intunericul noptii si apucandu-1 pe netrebnic de gat.
N u am vazut cudtul. Nici nu era nevoie. Am zarit chipul lui Ian. Era atat
de concentrat, incat nu i se misca nici un muschi pe fata. In afara de asta,
am vazut si fata fostului vechil. Gura i s-a deschis, ochii i s-au bulbucat si a
incercat fara rost sa scape din stransoarea lui Ian.
- Dumnezeule mare!
Aceasta exclamatie a venit din spatele meu d m-am intors din nou.
De data aceasta, 1-am zarit pe colonelul Martin insodt de doua ordonante.
Toti trei aveau gurile cascate, intocmai ca si domnul X cu pudn timp in urma.
Jamie a ridicat ochii uiinit. Apoi a intors capul, spunand:
- Ruith! Fugi!
- Hei, ucigasule! a scrigat una dintre ordonaiue repezindu-se mailin'.
Opreste-te, criminalule!
Ian a urmat sfatul lui Jamie fara ezitare. L-am vazut gonind ca o sage.ii a
catre padure, dar era destula lumina de la focurile aprinse, iar strigiUelo Ini
Martin si ale ordonantelor sale ii faceau pc oameni sa sara in picioaro, s.i
priveasca in jur si sa puna tot felul de intrebari. Jamie a iasat deopartc trupiil
fostului vechil si a pornit dupa Ian.
Cel mai tan&r dintre cele doua ordonante a trecut pe langa mine, alri
gand de-i sfiraiau calcaiele.
Colonelul Martin a pornit dupa el, iar eu am intins un picior, punaiidu i
piedica. Ofiterul s-a impiedicat, a trecut pur si simplu prin foe, starniml n
explozie de scantei. Cea de-a doua ordonanta a inceput sa se ocupe de domn
lirea scanteilor, iar eu m-am ridicat si am pornit In aceeasi directie in cure
fugisera Ian si Jamie.
"Intreaga tabara arata precum Inferm il lui Dante. Se vedeau siluete nc|;r'
care urlau la lumina focurilor, impingandu-se unele pe altcle, se au/eaii
strigate de Ucigasul! Ucigasul!, care erau rransmise din gura-n gurii.
Am simtit un junghi in coaste, dar am continual sa fug, impiedicandu-in.t
de pietre si bulgari de pamant. Am auzit strigate puternice din stanga hum
si m-am oprit gafaind. Am zarit silueta inalta a lui Jamie, in timp ce sc de;.
cotorosea de doi urmaritori. Probabil ca dorea sa atraga asupra sa atenp.i
urmaritorilor, ceea ce insemna... Am pornit intr-o alta directie.
L-am zarit pe Ian, care a incetat sa mai Riga, in momentul in care 1-a v;V/.ui
pe Jamie pornind in urma lui, spre padure.
- Criminalule! a strigat un glas in spatele mcu. Era Martin, fie blestcmal,
gonind ca un nebun. Opreste-te, Murray! Opreste-te, iti spun!
Auzindu-se strigat, Ian a inceput sa fuga din nou. A trecut pe lang;l un
foe si am vazut o umbra pe urmele lui. Rollo il in sotea.
Colonelul Martin a ajuns in dreptul meu si am vazut speriata cil avea
pistolul in mana.
- O p ..., am inceput eu, dar nu am putut sa termin, pentru cS m-am i/.liii
de o persoani si am cazut la pamant lmpreuna cu ea.
Era Rachel Hunter, care ma privea cu ochii mari si cu gura cascall Ea
a sarit in picioare si a alergat spre Ian, care a inghetat in momentul hi care
a vazut-o venind. Colonelul Martin a tras cocosul pistolului si 1-a indrcptat
spre Ian. Rollo a sarit si si-a infipt coltii in bratul colonelului.
Agitatia a devenit si mai mare. S-au auzit doua sau trei focuri dc pistol
si Rollo a cazut la pamant, chelalaind. Colonelul Martin s-a dat inapoi,
injurand si tinandu-se de incheietura ranita, iar Jamie 1-a lovit in stomac. Ian
alerga deja spre Rollo, Jamie a ridicat cainele si s-a pierdut in intuneric, urmat
de Rachel si de mine.
Am ajuns la marginea padurii, gafaind si am cazut in genunchi alaturi dc
Rollo. Am pipait trupul acoperit de blana, cautand o rana sau ccva care nu
era in ordine.
- Nu e more, am spus gafaind. Umarul... rupt.
- Oh, Doamne! a exclamat Ian si s-a intors in directia de unde urmaritorii
continuau s3 vina. Oh, Doamne! a spus el din nou si 1-am vazut c i ducea
mana la brau, cautand curitul.
- Ce faci? am izbuenit. Poate fi vindecat!
- Or sa-1 omoare! a spus Ian disperat. Daca eu nu ii pot opri, or sa-1
omoare. Mai bine sa o fac eu!
- Eu. . a inceput Jamie, dar Rachel Hunter 1-a intrerupt, mangaindu-1
pe Rollo si spunand:
- O sa am eu grija de caine. Fugi.
Ian i-a aruncat o privire lui Rachel, apoi lui Rollo, si a fugit.
69
TER M EN II CA PITU IA RII
Dimineata, cand a sosit mesajul din partea generalului Gates, Jamie si-a
dat seama despre ce era vorba. Ian reusise sa scape, lucru care nu era deloc
surprinzator. Era in padure, poate in vreo tabara a indienilor. Oricum, nimeni
nu-1 putea gasi inainte ca el sa doreasca sa fie gasit.
Avusese dreptate. Voiserd sa ucida cainele, mai ales colonelul Martin, dar
Jamie facuse tot ce ii statuse in putere pentru a impiedica acest lucru si Rachel
1-a aparat pe Rollo cu trupul ci, spunand ca, daca voia cineva s;l omii.ni1
cainelc, trebuia s-o ucida mai intai pe ea.
Aceasca reactie il facuse pe Martin sa fie putin mai pondcrat. An mu
existat voci care spuneau ca fata ar trebui dusa din tabara si cainelc ar i relnii
omorat, dar a iesit in fata Denny, ca un inger al razbunarii. El s-a postal in
fata surorii sale si le-a spus celor hotarati sa faca rau ca sunt nisce Iasi, nisn
lipsiti de minte, nistc monstri fara suflec dornici sa se razbune pe un bid
animal, lasand deopartc faptul ca erau gata sa comita un act al draculiii di
nedrept. Da, chiar spusese al dracului" si, cand isi aducea arninte dc scni.i
respective, Jamie zambea, in ciuda faptului ca avea o mtalnire imporiaiu.1 ,
Mcdicul le spusese ca, din cauza banuielilor lor, un dinar fusese de-a divpml
exilat si ii inuebase daca nu erau in stare sa gaseasca in adancul lor ;ur,i
scanteic de compasiune pe care Dumnezeu i-o daruise ficcarui om.
Jamie a sosit la cartierul general al lui Gates si ?i-a indreptar spaieli,
luandu-si o mina serioasa, asa cum se cuvenea intr-o asemenea ocazic.
Gates arata ca si cand ar fi trecut el insusi prin grele incercari, lucru cau
se petrecuse, intr-adevar. Fata blanda, rotunda parea sa nu aiba nici un <*.,
insa semana acum mai mult cu un ou fiert, Ochii mici, injectati de sAiij*.'.
au parut uriasi in spatele ochelarilor cu rame de sarma, cand generalul I ,i
privit pc Jamie.
- la loc, domnule colonel, i-a spus Gates, impingand spre el un paliai
Jamie era uimit. Mai luase parte la intaJniri cu ofiteri de rang inalt si si i.i
ca acestea nu debuteaza cu bautura.
Cu toate acestea, a acceptat paharul si a tnceput sa bea incet din el.
Gates, in schimb, Fa baut repede pe al sau, l-a pus jos si a oftat din ad;iui ul
sufletului.
- Iti ccr o favoare, domnule colonel, a spus Gates in cele din urmiL
- Voi fi bucuros sa aflu despre ce anutne este vorba, a replicat Jamie din
ce in ce mai precaut. Ce ar fi putuc sa vrea de la el omul acela gras? Probabil
ca ii va cere sa-i spuna unde este Ian sau sa-i ceara explicatii legate de a im.)
Ar fi avut dreptul sa o faca. Daca nu era vorba despre asta...
- Negocierile legate de capitulate aproape ca au luat sfarsit, a spus Gores
privind la un maldar de foi pe care probabil erau diverse ciorne ale actclni
in care se stipulau conditiile de capitulare. Burgoyne pune prea mult accem
pe protocol, dar spune ca va depune armele pe malul raului Hudson ,si va
rcnunra la comanda asupra ofiterilor sai. Tod ofiterii isi vor pastra siibiile si
cchipamentul. Soldatii isi vor pastra ranitele. Armara trebuie sa sc tndrepic
spre Boston, unde toti militarii se vor bucura de mancare si de un adiiposi
decent, inainte de a fi imbarcati, urmand sa piece In Anglia. Singura
conditie care li se pune este aceea de a nu mai servi in America de Nord in
prezencul razboi. Termeni generosi, nu esti de acord, domnule colonel?
- Foarte generosi, domnule, a replicat Jamie.
Erau cu adevarat termeni generosi si era de ncinteles de ce Gates', care era
un tip dur, oferise astfel de termeni de-a dreptul extraordinari.
Gates a zambit acru, spunand:
- Vad ca esti surprins, domnule colonel. Poate ca nu vei mai fi, daca am
sa-ti spun ca Sir Henry Clinton se indreapta spre nord.
Gates se grabea sa incheie intregul demers legat de capitulate, pentru a
scapa de Burgoyne si a se pregati pentru un atac venit din sud.
- Inteleg, domnule, a spus Jamie.
- Foarte bine, a replicat Gates, inchizand ochii si oftand din nou, parand
extenuat. Burgoyne mai pune o conditie, pentru a accepta acesti termeni.
- Da, domnule?
Gates a deschis din nou ochii si 1-a masurat din priviri, pentru ca apoi
sa spun^:
- Mi se spune ca dumneata esti varul generalului de brigada Simon Fraser.
- Asa este, domnule.
- Bine, atunci nu cred ca vei avea ceva impotriv sa feci un mic serviciu
tarii dumitale.
Un mic serviciu, care avea legatura cu Simon? Sigur...
- Le-a spus celor apropiati ca, daca moare in strainatate, ei il pot ingropa
imediat, ceea ce au si fecut. L-au ingropat in Reduta Marc, dar tot el a spus
ca, daca ar fi fost posibil, ar ft vrut sa fie ingropat in Scotia, pentru a-si dormi
acolo somnul de veci.
~ Doriti sa ii due trupul in Scotia? a intrebat Jamie surprins.
Nu ar fi fost mai surprins daca gencralul s-ar fi urcat pe masa si ar fi dansat
pe muzica unui cimpoi.
- Gdndesti repede, domnule colonel. Da, asta doresc. Este vorba despre
ultima dorinta a lui Burgoyne. El spune cfl generalul de brigada era foarte
apreciat de catre subordonatii sai si, daca ar fi dus in Scotia, nu s-ar simti ca
si cand s-ar desparti de el.
Jamie si-a spus ca aceste lucruri erau pline de romantism si era chir <
.1 mini
fusesegandit de Burgoyne. Avea faimade dramacurg. Probabil cii mi sc iny 11
in ceea ce privea sentimentele pe care le aveau oamenii care serviscr.i Mtb
comanda Iui Simon.
Jamie si-a dat apoi seama ce insemna acest lucru.
- S-au Iuat masuri astfel incat sa pot ajunge in Scotia, domnulc? a ini icl mi
el cu precaucie. Stiti, se pune problema blocadei.
- Vei pleca impreuna cu soda dumirale si cu servitorii, cu unn diuin
navele Maiestatii Sale. Vei dispune si de o suma care sa asigure transpui ml
sicriului pe teritoriul Scotiei. Esri gata sa duci aceasta misiune la bun sl.n
sit, colonele Fraser?
Jamie era uluit. Nici nu mai stiacc a raspuns, dara fost un lucru poiiivii,
pentru ca Gates a zambit obosit. Apoi s-a inapoiat in cortul sau, simfiml i .1
ii vajaie capul, intrebandu-se dacit 1-ar putea imbraca pe Ian astfel incAl s.i
treacS drept servitoarea sotiei lui, asa cum fecuse Charles Stuart.
70
REFUGIUL
Lallybroch
Roger nil putea explica exact ce 51 indemna si o faca, dar in aer pluic.i n
senzatie dc pace de cand incepuse sa reconstruiasca vechea capela. Lucra siii|>in
si punea piatra peste piatra.
Incercase sa-i explicc lui Bree. Ea il intrebase.
- E vorba despre ei, a spus el neajutorat. tntr-un fel... Am senzatia .1
trebuie refac legatura cu ei.
Eai-a prins o mana intr-alesale, rasfirandu-i degetelesi trecandu-si vdi Ini
degetului peste falangele lui, peste julituri si taieturi, peste unghia innegi ii.l
pe care cazuse o piatra.
- Ei, a spus ca incet. Te referi la parintii mei.
- Da, printre altii.
El nu voia sa refaca legatura doar cu Jamie si Claire, ci si cu viata pc can1
o avusesera membrii familici lor. Dorea sa fie barbatul care protejeazit si Ic
asigura alor sai toate cele necesare. Tocmai dorinta de a proteja l-a fiiciu s.i
renunte la principiile sale crestine earn! era pe cale sa fic hirotonit si s.l
porneasca in cautarea lui Stephen Bonnet.
- Cred ca sper sa gasesc un sens... al lucrurilor, spusese el cliun zambn
timid. Trebuie sa gasesc un echilibru intre ceea ce credeam ca stiu atund >i
ceea ce cred ca sunt acum.
- Oare nu este un act crestinesc sa impiedici ca sotia ta sa fie violanl si
sa ajunga sclava? a intrebat ea pe un ton oarecum dur. Daca nu este un ad
u'qitinesc, atunci iau copiii si trecem imediat la Judaism, la shintoism sau
la altii confesiune.
Roger a iambic larg si a spus, alegandu-si cuvintele:
- Am gasit ceva acolo.
- Ai si pierdut cate ceva, a soptit ea.
Fata a-$i lua ochii de la el, a intins mana si i-a atins gatul. Cicatricea lasata
tie hanghie se mai estompase intrucatva, dar era inca vizibila. El nu se straduia
s;l o ascunda. Uneori, cand statea de vorba cu oamenii, isi dadea seama ca
se uitau fix la acea cicatrice. Datorita makimii lui, se obisnuise cu situatia
in care barbatii pareau sa ii vorbeasca cicatricii, si nu lui.
Dorea sa aiba certitudinea ca este barbae, sa-si gaseasca chemarea sub acele
gramezi de pietre, sub ochii unui sfant orb.
Oare Dumnezeu li deschidea o usa, aratandu-i ca acum se cuvenea sa fie
dascal? Oare asta trebuia sa faca, sa predea gaelica? Avea spaciu in care sa puna
inrrebari, avea spatiu, timp si liniste, dar raspunsurile erau putine. Lucrase
aproape toati dupa-amiaza, ii era cald, era foarte obosit si ar fi vrut o bere.
A vazut o silueta in pragul usii. Poate ca era Jem sau Brianna, care venea
sa-1 ia acasa pentru ceai. Nu era nici until dintre ei.
S-a uitat la nou-venit cautandu-1 in memorie. Avea blugi uzati si tricou,
un par blond murdar, neingrijit si zburlit. ll cunostea cu siguranti pe acel
barbat. Chipul placut, cu oase bine conturate, ii era cunoscut, chiar daca era
acoperit de praf.
- Pot sa va ajut cu ceva? a intrebat Roger punand mana pe sapa de care
se folosise. Omul acela nu era amenintator, dar era prose imbracat si
murdar. Poate ca era un vagabond. Avea ceva nedefinit care il facea pe Roger
sa nu se sinna in apcle lui.
- Aici este o biscrica, nu? a intrebat omul zambind cu caldura in ochi.
Sa zicem ca am venit aici pentru a gasi un refugiu.
Omul a intrat in conul de lutnina si Roger i-a vazut mai bine ochii. Erau
reci si de un verde surprinzator.
- Un refitgiu, a repetat William Buccleigh MacKenzie. Si apoi, draga
domnule pastor, as vrea si-mi spui cine esti dumneata, cine sunt eu si ce
suntem noi, pentru numele lui Dumnezeu.
PARTEA A SASEA
10 septembrie 1777
John Grey s-a trezit ca se intreaba cate alternative poate avea o dilemi.
Credea ca ar putea avea doua, era numarul-standard. S-a gandit ca, teorctic,
exista posibilitatea sa fie o forma mai exotica de dilema, ccva in genul oii cu
patru coarne pe care o vazuse pe vremuri in Spania.
Unul dintre coarnele care il tot intepa era legat de Henry.
li scrisese lui Jamie Fraser, ii explicase In ce stare se gisea Henry si intrebase
daca doamna Fraser avea posibilitatea sa vina. O asigurase, cat mai delicat
posibil, ca era gata sa suporte toate cheltuielile legate de calatorie, ca era dispus
sa-i asigure transportul pe apa, atat dus, cat si intors (sub rezerva starii de
riizboi si In limitele pe care le putea asigura Marina Regala), dar si toate mate-
rialele si instrumentele necesare. Mersese chiar pana intr-acolo incat sa ii
procure vitriol, care ii era neccsar pentru a putea prepara eter.
Statuse multa vreme cu pana in mana, intrebandu-se daca era cazul sa
adauge ceva legat de tipograful Fergus Fraser si sa insereze incrcdibila poveste
pe care i-o spusese Percj'. Pe de-o parte, asta il putea face pe Jamie Fraser sa
vina din Carolina de Nord pentru a se lamuri, crescand astfcl sansele ca
doamna Fraser sa vina si ea. Pe de alta parte... ezita foarte mult in a-i face
lui Jamie Fraser dezvaluiri legate de Percy Beauchamp, atat din motive per-
sonalc, cat si profesionale. In cele din urma, s-a gandit sa nu mai adauge nimic
si s-a referit strict la Henry.
Grey astcptase nerabdator o luna intreaga, vazandu-si nepotul Mini
suferea de febra si inanitie. La finele respective! liini, curieml pe care ilm
miscse cu scrisoarea in Carolina de Nord s-a intors scaldat in sudoare, pi in
de noroi si cu doua gauri de glont in haina, spunand ca sotii Fraser pice.im i i
de la Frasers Ridge cu scopul declarat de a se intoarce in Scotia, aifeug.iml
insa ca parea sa fie vorba despre o vizita, si nu despre o stabilirc ileliuiliv.i
pe acele meleaguri.
Bineinteles ca adusesc un medic ce urma sa-1 vada pe Henry, fen's a asicpi .1
raspunsul doamnei Fraser. Reusise s;i stea de vorba cu Benjamin Rush si s.i I
convinga sil-i vada nepotul. Doctorul Rush a fost grav, dar spusele sale .m
avut un ton incurajator. I-a explicat ca unul dintre gloantele de muschei.l
a produs o leziune, obstructionand intestinele lui Henry si forma ml 1111
focar de infectie, ce ii provoca permanent febra. Ii lasase sange lui Henry > 1
ii daduse ceva care sa-i scadatemperatura. Cu toate acestea, i-a spus lui Guy
casituatia era delicatasi sc putea inrautati rapid, ca doar interventia chinii|;i
cal a i-ar putea aduce vindecarea.
Dupa parerea sa, organismul lui Henry era destul de puternic pen mi .1
putea suporta operatia, desi nu exista nici o certitudine in privinta rcusiin
acestcia. Grey i-a multumit doctorului Rush si a decis sa mai asteptc pu(iu.
sperand ca va avea vesti de la doamna Fraser.
A privit pe fereastra case! inchiriate in Chestnut Street, urmiiriinl
frunzele galbene si arainii purtate incolo si-ncoace de un vant care bairn in
toate directi ile.
Era jum itatea lui septembrie. Ultimele corabii aveau sa piece spre
Anglia la finele lui octombrie, chiar inainte de a incepe furtunile in Adam it
Oare sc cuvenea sa-1 imbarce pe Henry pe una dintre aceste corabii?
11 cunoscuse pe ofiterul american ce raspundea de prizonierii trimisi in
Philadelphia si a facut o cerere pentru ca nepotul sau sa fie eliber.11
conditionat. A obtinut aprobarea fata nici o dificultate. Ofiterii crau
eliberati conditionat, exceptie facand situatiile in care acestia crau considcrnp
un pericol, dar despre Henry nu se putea crede ca, in starea lui, va inccit .1
sa evadeze, sa insrige la revolta sau sa puna la cale o insurectie.
N u reusise insa sa faca toate demersurile pentru un eventual schimh de
prizonieri, astfel meat sa il poata duce pe Henry in Anglia. Presupunea (,l
Henry va rezista calatoriei si ca va fi dispus sa o faca. Dar probabil ca nu avea
sa rezisce si nu va fi de acord sa faca acea calatorie, fiind atat de atnsat de
cloamna Woodcock. Grey era gata sa o ia si pe ea in Anglia, doar ca nu era
dispusa sa piece, fiindca auzise ca sotul ei fusese facut prizonier la New York.
Grey s-a frecat cu degetul intre sprancene, oftand. Putea sa-l duca el pe
Henry pe un vas impotriva voinrei lui? Poate doar sedat. Aceasta actiune ar
li insemnat ca se sustragea intelegcrii facute sub cuvant de onoare, ca isi ruina
cariera si isi punea viata in primejdie. Toate aceste lucruri crebuiau asumate,
prcsupunand ca Grey ar fi gasit in Anglia un medic mai capabil decat doctorul
Rush. Tot ce mai putea spera era ca Henry sa supravietuiasca destul dc mult
meat sa isi poata lua ramas-bun de la parinti.
Daca fiicea acest pas hotarator, trebuia sa-l forteze pc Heniy sa se supuna
unci operatii de care se temea foarte mult si in urma careia ar fi putut sa
moara. De asemenea, putea asista la moartea lenta a tanarului, pentru ca
nntrea. Grey isi dadea foarte bine seama cum stateau lucrurile. Pe Henry il
tineau in viata doar incapatanarea lui si grija doamnei Woodcock.
Gandul ca trebuia sa le scrie lui Hal si lui Minnie si sa le spuna... Nu.
S-a ridicat deodata in picioare, pentru ca nu mai suporta atata nehotarare.
Avea sa-1 cheme imediat pe doctorul Rush si avea sa puna la punct toate
detaliile...
Usa din fata a fost data de percte iar in camera au intrat frunze moarte
si nepoata lui, palida si cu ochii tristi.
- Dottie? a spus Grey, simtind ca i se oprestc inima si gandindu-se ca fata
se grabise sa ajunga acasa pentru a-i spune ca Henry murise, caci fusese sa-si
viziteze fratele, asa cum facea in fiecare dupa-amiaza.
- Soldatii! a exclamat tanara, apucandu-1 de brat. Sunt soldati pc strada.
Cineva a spus ca vine armata lui Howe. Ca militarii lui se indreapta spre
Philadelphia!
72
s Ar b At o a r e a t u t u r o r s f in t il o r
Lallybroch
20 octombrie 1980
Brianna a dus scrisoavea la nas si a eras adanc aer in piept. Era sigm a 1.1
doar datorita imaginariei simtea, la atata vreme dupa ce ftisese setisa, un minc,
discrct de fum. Poate ca si amintirile jucau un rol alaturi de imagimipc.
Cunostea mirosurile care phiteau in aer intr-o odaic obisnuira, mirosul focului
din vatra, mirosul de came fripta si tutun, dar si mirosul berii.
Data ar fi trebuit sa adulmece scrisorile de fata cu Roger, mi s-ar li
simtit in largnl ei, asa ca isi facuse obiceiul de a le mirosi cand Ic citea sin-
I'.urt. Pe accea o deschiscsera cu o seara inainte si o citisera impreuna de mai
multe ori si discutasera pe marginea ei... dar o scosese din nou, simtind doar
nevoia de-a o tine in mana, de a fi pentru scurta vreme impreuna
a i parintii ei.
Poate ca mirosul era, intr-adevar, prczent. Isi dad use seama ca, de fapt,
nu retii mirosuri, nu in acelasi fel in care retii un lucru pe care l-ai vizut. Asta
se intampla cand simti un miros pe care l-ai mai simtit odata si, de multe
ori, acel miros atrage dupa sine o serie de amintiri. Si ea statea acolo intr-o
/.i de toamna, inconjurata de mere coapte, de iarba-neagrii, de praful
vcchilor lambriuri din lemn, dc mirosul pietrei ude - Annie MacDonald
locmai daduse cu mopul pe hoi - dar ea vedea inaintea ochilor un salon din
secolul al XVIII-Iea, care mirosea a fum.
1 noiembrie 1777
New York
Dragd Bree, dragii nostri,
h i mai aduci aminte de excursia pe care aifacut-o impreuna cu clasa
pe Wall Street1In momentul acesta, md aflu intr-un salon in capatul lui
Wall Street. Nu se vedepe-aici nici un bizon, nici un ms, cu atM mai pulin
nu se vede nici unfe l demasind descris. Dar nici un zid nu afast conslmit.
Vdd niste capre si un grup de barbati strdnsi sdfitmezepipd sub un platan
desfrunzit. N u asputea spune daca sunt loialisti care sepiling unii altora,
rebeli complotdnd in vdzid lum ii (mai sigur deedt sd complotezi in cine
stie ce lot ascuns) sau pur si simplu negustori.
Pot sd-ti spun cu sigurantd cd au o afacere impreuna. Isi str&ng
mainile, soiu cevape niste hdrtiute, apoi si le dau unii altora. Este uluitor
cum se dezvolta afacerile in vreme de razboi. Cred cd asta se intampla
deoarece regulile care functioneazd in conditii nonnale sunt anulate.
Acest lucru este valabilpentru toate tranzactiile pe care le fac oame-
mi. De aceea se imbogdtesc unii in vreme de rdzboi sau sepun bazele unor
mari averi la inceputul conflagratiilor. Pare un paradox... desi este logic
(intreabd-l te rogpe Roger dacd existd paradox logic). In rdzboi sepierd
atdtea vied, dar se nasc atatia copii si infloresc atdtea afaceri.
Daca tot vorbesc despre rdzboi, trebuie sd-ti spun cd suntem at ttifit
in viatd si aproape nevdtdmati. Fatal tdu a fost rdnit nsor in limpid
primei bdtdlii de la Saratoga (au avut loc doud, ambele sangeroase) >/
m-am vdzut obligata sd ii amputez al patrulea deget de la mdna dratpit1,
degetul care ii era intepmit, dacd iti mai aduci aminte. A fost traumaii
zanl (in egald mdsura pentru mine, ca si pentru el), dar ceea ce s-tl
intdmplat nu este itn dezastru. S-a vindecatfoarte bine si, desi mdna ii
provoacd dureri, este mai flexibild si si-o poate folosi mai bine.
Suntem pe cale - din fericire - sd ne imbarcdm pe un vas care sd in
dued in Scotia, dar in niste conditii deosebite. Urmeazd sdplecdm mdine
la bordul Navei M aiestdtii Sale, Ariadne, pentru a insoti tritpul
neinsufletit al generalului de brigada Simon Fraser. L-am cunoscut at
putind vreme inainte sd moard. Defapt era pe moarte cdnd l-am cunoscut,
a fo st un militar bun si foarte iubit de cdtre subordonatii sdi. Coman-
dantul Britanic a l trupelor de la Saratoga a addugat ca notd de subsol
la conditiile de capitulare ca tatdl tdu (pentru cd este rudd cugeneralttl
de brigada si stie exact de unde se trage) sd ii ducd trupul acasd, aceasta
f in d ultima dorintd a generalului. Acest lua~u a fost cu totul neasteptat,
darspre norocul nostra. Nu stiu cum am fi reitsit altfel, desi tatdl tdu spum
ed s-arf t gdndit el la ceva.
Toate pregdtirile pentru aceasta cdldtorie sunt cu totul delicate, asa
cum itip o ti inchipui si tu. Domnul Kosciuszko (Kospentruprietenii
apropiati, printre care se numdrd si tatdl tdu; defapt toatd lumea ii spurn
Kos'\ pentru cd nimeni cu exceptia tatdlui tdu nu este in stare sail
nu vrea sd-i pronunte numele. Tatdl tdu este inc&ntatdeel (si viceversa)
si fi-a oferit serviciile si, at ajutorul majordomului generalului liurgoyne
(Oare nu toft pleacd la rdzboi impreund cu majordomul?), care i-a dal
o grdmada de plumb de la sticlele de vin (ei bine, nu il poti acuza pe
generahd Burgoyne cd bea in conditiile date, pentru cd toatd lumea, de
ambele pdrti ale baricadei, bea foarte mult, indiferent de situatia
militat'd), a pus la punct o adevdratd minttne inginereased, added un sicrin
acoperit cu plumb, pe rop detasabile (un lucru foarte necesar, dar obiec-
tu l in cauzd trebuie sd edntdreased o tond; tatdl tdu spune cd nu este asa
si cd sicriul trebuie sd cdntdreasca vreo opt sute de kilograme, dar nu a
incercat sd-l umeased, asa cd nu stiu de unde stie).
Generalul Fraser fusese ingropat o saptamand si trupul i-a fost
exhumat pentru a fi transports. N u a fost placut, dar putea sd fie mat
rdu. Avusese printre subordonati si cercetasi indieni, care l-au respectat
si au venit impreund cu un vraci (cred cd era b&rbat, dar nu suntsigurd;
era scund si rotofei sipurta o mascd reprezentitnd o pasdre), care a savdrsit
un ritualpentru rdmdsitele generalului, arz&nd salvie si tarba-zimbmlui
(ceea ce nu a ajutatprea mult, dacd md gdndesc la miros, dar a ridicat
un vdl de fu m care a mascat imagined cumplitd) si a can tat ceva. As ft
vrut sd il intreb pe lan ce insemnau cuvintele pe care le rostea vraciul,
dar din cauza unor imprejurdri nefiricite, nu a fost aldturi de noi.
0 sd-ti explic totul intr-o scrisoare viitoare, pentru cd situatia este
complicatd si trebuie sd termin depesa asta inainte de a ne imbarca.
Important in ceea ce il priveste pe Ian este cd e indrdgostit de Rachel
Hunter (o domnisoard minunatd, care e quaker si diet este problema).
El este, teoretic, un criminal ft nu se poate ardta in pragm a militarilor
din Armata Continentals. Ca rezultat alfaptului cd Ian este considerat
criminal (a murit opersoand cu totul respingdtoare, nici o pierdere pentru
umanitate), Rollo a fost impuscat si rdnit (are o rand ttsoard degbnt, dar
si un omoplat rupt si nu poatef t deplasat usor; Rachel are grijd de edine
cdtd vreme noi suntem in Scotia).
Deoarece se stia cd generalul de brigadd era respectat de indieni,
cdpitanul corabiei Ariadne a fost uimit, dar nu foarte tare, ednd i s-a adus
la cunoftintd cd trupul neinsufletit vaf insotit atdt de ruda sa apropiata
(si sotia acesteia), cat si de un mohican care vorbestefoarte putin engleza.
(Nu cred cd existd cineva in Marina Maiestdtii Sale care sdfiled diferenta
intre graiul mohicanilor si gaelica).
Sper ca aceastd caldtorie sd fie mai sdracd in evenimente deceitprima.
Dacd asta se si intAmpla, urmdtoarea scrisoare vafit din Scotia. Tine-ne
pumnii.
Cu toatd dragostea,
Mama
P.S. Tatdl tau insistd sd adauge cctteva cuvinte. Aceastd a rfi prima
ltd incercare de a scrie cu mdna lui rdnitd si as vrea sd U urmAresc, pentru
a vedea cum merge, dar el imi spune cd isi. dorefte intimitate. N u stiu dacd
aceasta dorinta are legdturd cu subiectulpe care vrea sd il abordeze sail
cu faptul cd nu vrea sd-l vadd nimeni cum se chinuieste. Probabil
cu amandoud.
Cea de-a treia pagina era vizibil diferita. Scrisul era mai mare decat uintl
obisnuit si mai labartat. Se vedea ca era scrisul tatalui ei, dar era mai putin
clar, mai putin definit. A avuc o strangere de inima, nu numai pcntru 1,1 n
gandea la maria mutilata a tatalui ei, care desena incet fiecare litera, ci si pcniiii
ca era curioasa sa vada pentru ce voise tatal ei sa faca atat efort.
Draga mea,
Fratele tdu este in viatd si este teafdr. L-am vdzut plecdnd de la
Saratoga, in fruntea oamenilor sdi. Urma sti ajungd la Boston si, in cele
din unnd, in Anglia. N u va mai luaparte la acest rdzboi. Deo gratias.
Tatal tdu iubiior,
jr
Post-scriptum: Este Ziua Tuturor Sfmtilor. Roagd-te pentru mine.
Calugaritele le spusesera mereu si ea li spusesc lui intotdeauna c;l dai a in
Ziua Tuturor Sfintilor spui rugaciunile Tatal Nostru, Rugaciunea cltre Mail a
Domnului si Slava Cerurilor, atirnci vei putea elibera un suflet din purgatoi in
- Omule pacatos, a mormait Brianna, caurand in birou o batista. Siiam
eu ca o sa ma faci din nou sa plang-
- Brianna?
Vocea lui Roger se auzea din bucatarie, surprinzand-o. Nu s-a astcpi.u
sa coboare de la ruinele capelei decat peste o ora sau doua si si-a suflai nasitl
repede, strigand: Vin! si avand speranta ca nu se vor simti lacrimilc in
ei. Abia cand a ajuns in hoi si 1-a vazut tinand deschisa usa verde, care dadc.i
spre bucatarie, si-a dat seama ca si glasul lui suna ciudat.
- Ce este? a inrrebat ea, grabind pasul. Copiii..,
- Sunt bine, a intrerupt-o el. I-am spus lui Annie sa-i ia cu ea la poM.i
in sat si sa le dea o inghetata.
El s-a dat din u$a, astfel incat Brianna sa poata intra si a ramas inlemnitil
in prag cand a vazut un barbat care statea cu bratele sprijinite pe chinveia
din piatra. Omul si-aindreptatspatelesi a facut o plecaciune care i s-a paint
ciudata si, in acelasi timp, cunoscuta.
Inainte ca ea s& se poata intreba de ce a avut acea senza|ic, omul si ,i
indreptat din nou spatelc si a spus cu un glas dulce, specific scoiian:
- Servitorul dumneavoastra, doamna.
Briannas-a uitat in ochii strainului, care aratau inrocmai ca ai Ini Roger,
apoi s-a uitat insistent la Roger, pentru a se asigura ca lucrurilc sclicuu
intr-adevar asa. Da, aratau intocmai ca ai lui Roger.
- Cine...
- Permite-mi sa ti-l prezint pe William Buccleigh MacKcnzie, a spus
Roger pe un anumit ton. Dnmnealui mai este cunoscut si sub numelc de
Nickelavee.
Pret de o clipa, nimic din ceea ce spunea nu avea sens. Apoi a avut aim-
mire sentimente... era inlemnita, fiirioasS, nu-i venca sa creada. TotuI a venit
brusc si nu putea rosti nici un cuv&nt. De aceea 1-a privit cu ochi mari pe
omul acela.
- Va cer scuze, doamna, pentru ca v-am speriat copiii, a spus strainul. Nu
am stiut ca sunt ai dumneavoastra. Stiu cum sunt copiii si nu am vrut sa fiu
descoperit pana ce nu intelegeam totul.
- Totul. ..c e l a spus Brianna, reusind sa rosteasca in slarsit doua cuvinte.
Omul a zambit usor, spunand:
- Ei bine, cred ca sotul dumneavoastra ar putea da un raspuns.
Brianna a luat un scaun si s-a asezat destul de brusc, facandu-i strainului
un semn prin care il indemna sa ia loc la randul sau. Cand a venit strainul
de la fereastra, Brianna a vazut ca avea pometii proeminenti si o forma a
tamplei care ii parea familiara. Bineinteles ca parefamiliar, a gandit Brianna.
- Stie cine este? a intrebat Brianna intorcandu-se catre Roger, care avea
o problema cu mana dreapta, pe incheietura careia se vedea sange.
Roger a dat din cap in semn ca da, zicand:
- l-am spus eu, dar nu sunt sigur ca ma crede.
Bucataria corttinua sa fie un loc intim, care dadea siguranta, un loc linistit,
cu soarele care cadea pe servetele in caromi albastre agatate pe masina de gatit
Aga. Aatm insa parca era partea intunecata a planetei Jupiter si nu s-ar fi mirat
daca ar fi intins mana dupa zaharnitS si ar fi trecut prin ea.
- Sunt inclinat sa cred mai multc asrazi decat as fi fost gata sa cred cu trei
luni in urma, a spus omul pe un ton care avea ceva din tonul tatalui ei.
Brianna a dat din cap energic, sperand ca isi va putea limpezi gandurile.
- Doriti cafea? a intrebat ea cu un glas ascmanator a t acela al |lo%|iiMllti> 1
dintr-un sitcom.
Auzind intrebarea, omul a zambit si feta i s-aIuminat. Din(ii ii ci.m p.11 hi
si putin strambi. Bineinteles cd sunt asa, a gandi ea cu tcribila luridii m
In secolul al optsprezecelea nu existau dentisti. Amintindu-si de mtiiIiiI
optsprezecelea, a sarit in picioare, exclamand:
- Tu! Tu ai fost cel din catiza caruia Roger a fost spanzurat.
- Asa este, a recunoscut omul calm. N u as ft vrut si, daca dorcsie '..1 m ;
Joveasca din nou pentru asta, poate sa o faca. D ar...
- Aia a fost pentru ca i-ai speriat pe copii, a replicat Roger la lei dc w<
In ceea ce priveste spanzurarca... O sa vorbim mai tarziu despre asi.t
- Frumos fel de a vorbi pentru un pastor, a spus strainul amuz.11 . Spun
asta nu pentru ca cei mai multi dintre pastori ar avea treaba cu nevcMt Ii
oamenilor.
- Eu... a inceput Roger, dar Briannal-a intrerupt, exclamand:
- Te lovesc!
Omul a inchis ochii si s-a incordat, rostind printre dinti:
- Haidcti! Dati-i drumul!
- Nu in figura, a spus Roger uitandu-se la mana lui ranita. Spunc i ..!
ridice in picioare si loveste-1 in testicule.
William Buccleigh a deschis ochii privindu-1 cu repros pc Rogci u
tntrebandu-1:
- Crezi ca are nevoie de sfaturi?
- Cred ca tu ai nevoie sa ti se umfle botul, a replicat Brianna, dar s-a ase/.n
din nou, privindu-l. Apoi a inspirat adanc si a expirat cu zgomot, privimltt m
degetele de la picioare.
- Bine, a spus ea pe un ton mai mult sau mai putin calm. Vorbesic!
A dat din cap cu grija si si-a trecut mana peste vanataia de pe obi.i/,
strambandu-se putin.
Este fiu I unei vrdjitoare. Oarestie asta? s-a intrebat Brianna dintr-odat.i,
- Ati spus ceva de cafea? a intrebat William Buccleigh cu oarecare m
rabdare. Nu am mai baut cafea adcvarata de ani de zile.
Dupa batalia de la Cullodcn a fbst nevoit sa piece din Scotia, la fel ca mill(
alcii, si a strans bani ca sa poata emigra impreuna cu soda si fiul lui innim
- Stiu, a spus Roger. Mie mi-ai cerut sa-i salvez atunci cand sc allait 11,
vas, in noaptca in care capitanul a decis sa-i arunce peste bord pe boln.iVp.
Buccleigh 1-a privit mirat, cu ochi man, zicand:
- Atunci s-a intamplat? Nu te-am vazut in intuneric si eram disperai. I ).n .1
a? ft stiut ca...
S-a oprit, dand din cap si spunand:
- Ei bine, ce-a fost, a fcst.
- Asa este, a spus Roger. Nici eu nu te-am vazut in intuneric. Te-am v.l/111
abia mai tarziu datorita sotiei si fiului tau, cand i-am intalnit din non |l(
Alaman-c.
Roger era vizibil stingherit si vocea 1-a tradat, dar si-a dres glasul si n spui
cu calm:
- Alamance.
Buccleigh a dat incet din cap, privind staruitor gatul lui Roger.
Roger s-a intrebat daca putea citi rcgretul in ochii lui. Probabil ci nu
Buccleigh nici macar nu ii multumise pentru ca ii salvase soda si copilot
- Da, m-am gandit sa cumpar pamant si sa-1 muncesc, dar... ei bine, no
prea ma pricepeam eu la munca pjimantului. Nici constructor nu eram. Nu
ma descurcam in salbaticie si nici nu ma pricepeam sa seman. Nici van.tioi
nu eram. Sunt sigur ca atat eu, cat si Morag $i Jem am fi murk de Ioann .
daca nu mi-as fi gasit o slujba pe o plantaue pe care se cultiva terebint. Vedep'
Ce ciudat! Baiatul meu are acelasi nume ca si baiatul vostru. Nu-i ciiulai:'
- Mai ciudat decat crezi, a spus Bree in soapta. Si? a continual ea, voi
bind tare.
- Omul pentru care lucram s-a implicatin confruntarile annate, iai not
am plecat cu el. Trebuia s-o las acolo pe Morag, dar era un ins care puxe.v
ocliii pe ea. Era fierar si n-avca decat un singur picior, asa incat nu putca lupia.
Nu aveam cum sa o las acolo, asa ca i-am luat cu mine pe nevasta si pc liul
men. Urmatorul barbat pe care 1-a intalnit ea ai fost tu, a spus el, subliniiml
nil imul cuvant.
- Nu ti-a spus cine sunt? a intrebat Roger intepat.
- Mi-a spus, a replicat Buccleigh. Mi-a povesdt despre cele intamplatc
pe vas, mi-a spus ca tu ai fost cel care i-a ocrotit. Chiar si asa, a continual
Iiuccleigh, privindu-1 pe Roger cu asprime, vreau sa te intreb daca obisnu-
iesti sa te culci cu nevestcle tuturor celor care id apar in cale sau te-ai oprit
dear la iMorag?
- Morag este stra-stra-stra-strabunica mea, a spus Roger calm, pentru ca
apoi sa-1 priveasca patrunzator pe neasteptatul oaspete si sa continue:
- Daca tot m-ai intrebat cine esti, dumneata esti stra-stra-stra-strabunicul
meu. Fiul meu se numeste Jeremiah, pentru ca asa se numea tatal meu, care
purta numele bunicului sau, care purta numele... fiului dumitale. Cel putin
asa cred, a mai adaugat el. Este posibil ca, mergand inapoi pe firul apei, sa-mi
inai fi scapat until sau doi oameni care au purtat numele de Jeremiah.
Buccleigh 1-a privit uluit. Era alb la fata. A clipit des. Apoi a privit-o pe
Brianna, care a dat din cap, confirmand ca lucrurile stateau intr-adevar asa.
Uimirea se adancea pe chipul lui Buccleigh.
- Uita-te la ochii lui, a spus Brianna. Sa aduc o oglinda?
Buccleigh a deschis gura si a vrut sa spuna ceva, dar nu a fost in stare sa
o Facil, multumindu-se sa dea din cap, ca si cand ar fi vrut sa alungc niste
muste. A ddicat ceasca, s-a uitat in ea ?i a constatat uluit ca era goala. A lasat-o
din mana si s-a uitat la Brianna, tntreband:
- N-ai in casa ceva mai tare decat cafeaua, a bhana-mhaighstirl
Roger a trebuit sa caute o vreme prin birou pentru a gasi arborele genea-
logic pe care reverendul il fiicuse cu ani in urma. Cat a lipsit Roger, Bree
a gasit o sdcla de Oban $i i-a umplut lui William Buccleigh un pahar.
Fara a mai sta pe ganduri, a umplut un pahar pentru Roger si until pentru
ea, punand pe masa o carafa cu apa.
- Vrei sa bei cu apa sau simplu? a intrebat ea politicos.
Sprc surprinderea ei, Buccleigh a intins mana, a luat carafa cu apa si
a turnat putin in paharul cu whisky. Omul a observat expresia de pe fata ei
si a zambit.
- DadS ar fi fost vreo posirca, as fi dat paharul pe gat, a spus cl. ( land 1 >
11
whisky, trebuie sa-i pui un pic de apa, ca sa ii sporesti aroma. Ei, dar ill >lii
asta, nu-i asa? Stii asta, desi nu esti scotianca.
- Ba sunt, a replicat Brianna. Pe jumatate, din partea tatalui. Numclc Ini
este... a fost... James Fraser. Era din Iallybroch. I sespunea Dunbomii't
A clipit des, a privit prin bucatarie ?i apoi s-a uitat din nou la ea, mmb.liiil
- Si tu esti o... dintre aceia? Esti si tu la fel ca mine si ca sotul tilti? I mi
o . .. pe care nu still cum sa-i mimesc.
- Din aceea pe care nu stii cum sa-i numesti, a fost de acord Brianna. 1>.ii
sunt una dintre aceia. L-ai cunoscut pe ratal meu?
A dat din cap, inchizand ochii si inghitind. A durat cateva clipc pana t ;iwl
bautura i-a curs pe gar.
- Dumnezeule, da bun e! a exclamat el si a deschis ochii, comiiuiand:
- Nu, eu m-am nascut cu un an inainte de batalia de la Cullotlen. t 11
toate astea, am auzit de D unbonnet cand eram tanar.
- Ai spus ca nu te pricepi sa lucrezi pamantul, a replicat Bree, cuiioa\,l.
Cu ce te-ai ocupat inainte de a pleca din Scotia?
Omul a tras aer in piept si a expirat cu putere pc nas, intocmai ca 1 a 1 .ll
ei. Asia este 0 caracteristica a familieiM acKenzie, a gandit Brianna amu/ai.i,
- A m fost avocat, a spus el repede, ridicand iute paharul.
- Ei bine, aceasta este profesie utila, a spus Roger intrand tocmai la limp
0
73
iNTO ARCEREA
2 4 noiem brie 1 7 7 7
Philadelphia
74
OCHELARII
2 0 decembrie 1777
Edinburgh
Ccea ce era tiparit pe pagina se vedea clar, negru pe alb, iar eu am izbuenit
u im ita .
1 Unuate dc masura egala cu 4,54 litri tn Marca Britanie, respcctiv3,18 litri in S.U.A. (n.tv.)
Am dat din cap in semn ca da si am scos cutitul din buzunar. Oricum,
Jamie mi-1 daduse ca sa ma folosesc de el la nevoie.
- Are viermi? am intrebat.
Aveam un top de hartie de cea mai buna calitate, sase pene de gasca, un
cutitaj din argint cu care sa le ascut si o calimara din partea hotelului, destul
tic uzata, dar plina, dupa cum m-a asigurat majordomul, cu cea mai buna
cerneala. Jamie si Ian plecasera in Franta pentru o saptamana, pentru a verifica
o serie dc piste interesante pe care le aveau de la Madame Jeanne, lasandu-l
pc general in grija mea si dandu-mi posibilitatea de a incepe cartca. Aveam
lot timpul si toata linistea care imi erau neccsare.
Am luat o foaie de hartie imaculata si moale, am pus-o inaintea mea
si am muiat pana in cerneala cu o nerabdare pe care o simteam in varful
tlcgetelor.
Am inchis ochii si i-am deschis. De unde sa incep? Incepe cu inceputul
si apoi continua pana ce ajungi la sfarsit." Mi-a venit in minte acest pasaj din
Alice in Tara M inunilor si am zambit. M-am gandit ca acela era un sfat bun,
tlaca as si sti unde era inceputul. N u prea stiam.
Am invartit putin pana, gandindu-ma.
Poate ca ar trebui sa am un plan al cartii. Acesta era un lucru logic si mai
putin dificil decat sa incep sa scriu direct. Am coborat pana si am pus-o pe
hartie o clipa. Apoi am ridicat-o. Chiar si un plan ar fi trebuit sa aiba un
inceput, nu-i asa?
Cerneala incepea sa se usuce pc varful penitei. L-am stcrs si eram gata sa
inmoi pana din nou in calimara, cand mi-am dat seama ca servitorea batea
incetisor la usa.
- Doamna Fraser, cstc un domn jos care dorcste sa va vada, mi-a spus ea.
Din tonul plin de respect pe care il avea fata, am dedus ca nu putea fi
vorba despre Andy Bell. In afara de asta, mi-ar fi spus daca ma cauta Andy
Bell, pentru ca tot orasul il cunostea.
- O sJ cobor, am spus eu, ridicandu-ma. Speram ca, in timpul discu-
tiei cu domnul care ma ciuta, sa ma pot gandi si la modul in care urma sa
incep cartca.
Indiferent cine ar fi fost, era cu adevarat un domn. Mi-am dat seama de asta
din prima clipa. Mi-am dat seama, de ascmcnea, ca era Percival Beauchamp.
- Doamna Fraser, a spus el si (ata i s-a luminat cand s-a intors spre mine,
pentru ca mi-a auzit pasii. Servitorul dumneavoastra, madame.
- Domnule Beauchamp, am spus cu permitandu-i sa imi ia mana si sa
o ridice pana in dreptul buzelor. O persoana cu adevarat stilata din epoca
respectiva ar fi spus ceva de genul: M -ati luat pe neasteptate, domnule, folosind
un ton care varia intre dulcegarie si flirt. Pentru ca nu eram o persoana cu
adevarat stilata din epoca respectiva, am intrebat pur si simplu:
- Ce cautati dumneavoastra aid?
Sprc deosebire de mine, domnul Beauchamp era o persoana stilatl
- Va caut pe dumneavoastra, stimata doainni, a replicat el si mi-a swim
mana usor inainte de a-i da drumul.
Mi-am infranat impulsul de a-mi sterge mana imediat pe rochie si am
facut un semn discret catre doua fotolii asezate langa fereastra.
- N u e vorba ca nit m-as simti flatata, i-am spus, aranjandu-mi tinma.
dar nu doreati sa srati de vorba cu sotul men? Oh! am exdamat eu apni,
gandindu-ma ca poate era vorba despre altceva. Doreati curnva sa imi ceivp
o consultatie medicala?
A avut o miscare a buzelor care aducea cu un zambet discret. Era ca si
cum ceea ce tocmai spusesem ar fi fost amuzant.
Beauchamp a dat, insa, din cap, zicand:
- Sotul dumneavoastra se afla in Franta sau cel putin asa mi-a spus Jeanne
Legrand. Am venit aici pentru a sta de vorba cu dumneavoastra.
- De ce?
A ridicat sprancenele fine, dar nu a raspuns imediat. In schimb, a ridicai
un deget pentru a-i cere astfel receptionerului sa aduca ceva racoritor. Nu
imi dadeam seama daca incerca sa fie politicos sail incerca sa castige timp
pentru a-si aduna gandurile. In orice caz, avea grija sa dispuna de timp.
- Am o propunere pentru sotul dumneavoastra, madame, a spus el in cole
din urma, raspunzand la intrebarea mea. Dar dumnealui a plecat in Franpt,
iar eu va trebui sa plec inainte ca dumnealui sa se intoarc5. M-am gandit c;i
e mai bine sa stau de vorba cu dumneavoastra decat sa comunic primr-o
scrisoare despre ce anume este vorba.
- Foarte bine, am spus, linistindu-ma. Spuneti.
75
SIC TRANSIT GLORIA M U N D I
Highlands, Scotia
76
TRISTETEA VANTULUI
La un moment dat in timpul noptii, vantul s-a mai domolit si, printr-un
miracol, cand a rasarit soarele, cetul era senin. Era inca destul de frig, dar
nu ploua. Mie mi s-a parut un semn bun.
Nimeni nu a scos nici un cuvant cand am ajuns in trecatoarea inalta care
ducea catre Lallybroch si am vazut jos casa. Am avut o senzatie de usurare
si abia atunci mi-am dat seama ca imi tinusem multa vreme respiratia.
- Nu s-a schimbat, nu-i asa? am intrebat eu, observand ca imi ie?eau aburi
din gura.
- Porumbarul are un acoperis nou, a spus Ian. Saivanul de oi al mamci
este mai mare.
[ncerca sa dea impresia ca era nepasator, dar in vocea lui se ghicea
nerabdarea. Si-a strunit calul si apoi a trecur inaintea noastra. Penele pe care
si le pusesc in smocul de par au fluturat in vant.
Era inceputul dupa-amiezii si domnea linistea. Treburile de dimineatii
se terminasera, nu se trecuse inca la mulgerea animalelor si la prcgatirea mesci
de seara. N u am vazut pe nimeni pe-afara. Am zarit doar niste vite mari,
mitoase, de felul celor pe care le puteai intalni in Highlands, care rumegau;
pe cosuri iesea fum si fcrma alba avea acelasi aer linistit si primitor.
M-am intrebat deodata daca Bree si Roger aveau sa se intoarca vreodatii
aici. Ea vorbise despre asta cand era clar ca trebuiau s3 piece si isi facuseni
un plan.
- Este nelocuita, spusese ea, uitandu-se la camasa in stilul secolului XX
pe care o croia. E de vanzare. Cel putin era de vanzare cand Roger a fost acolo
cu cativa... ani in urml.
Ma privise cu un zambet discret. Nu se putea discuta, de fapt, despre timp.
- Mi-ar placea sa locuiascS acolo copiii. Trebuie sa vedem, insa... cum
se aranjeaza lucrurile.
Dupa ce rostise aceste cuvinte, s-a uitat la Mandy care dormea in leaga-
nul ei. Avea buzele vinete.
- O sa fie bine, am spus cu fermitate. Totul va fi bine.
Doamnc, m-am rugae in gand, fa in asa fel meat sa fie in siguranra".
Ian coborase de pe cal si ne astepta cu nerabdare. Cand am descalecat,
el s-a indreptat catre u$a. Sosirea noastra fusese remarcata, asa ca usa s-a
deschis larg inainte ca el si o poata atinge.
Jenny a ramas inmarmurita in pragul usii. Privirea ei a parcurs de jos in
sus acel trup invesmantat in piele, cu muschi puternici, cu mici cicatrici, capul
cu creasta si pene, chi pul taruat, lipsit de expresie, cu exceptia ochilor, in care
sc citeau atat teama, cat si speranta, mohicane sau nu.
Gura lui Jenny a tresarit o data, de doua ori si apoi s-a schimbat la fata
si a scos niste s trigate isterice, cate s-au transformat in ras. S-a inecat si apoi
a ras din nou. A ras cu atara pofra, incat s-a vazut nevoiti sa intre in casa si
sa se aseze pe banca din hoi. A continual sa rada tinandu-se de burta, pentru
ca, in cele din urma, sa se indoaie si sa geama de atata ras.
- Ian, a spus ea in cele din urma, dand din cap. Oh, Doamne, baiatul meu.
Ian parea cu totul surprins.
S-a uicat la Jamie, care a ridicat din umeri zambind. Dupa aceea s-a uitac
din nou la mama sa.
Jenny a tras adanc aer in piept, s-a ridicat, s-a apropiat de el si 1-a cuprins
cu bratele, lipindu-si de el fata brazdata de lacrimi. El a cuprins-o cu grija,
asa cum faci cu un obiect foarte fragil si foarte pretios.
- Ian, a spus ea din nou si am vazut cum umerii ei ingusti s-au lasat in
jos. O h, Ian, slava Domnului ca ai ajuns aici la timp.
Se facuse mai mica decat o stiam, mai slabise si parul ii albise, cu toate
ca mai avea si fire de par negru. Ochii ei albastri de pisica ramasesera aceiasi
si dadeau impresia ca sunt facuti sa porunceasca, la fel ca aceia ai fratelui ei.
- Lasati caii, a spus ea cu hotarare, stergandu-si ochii cu coltul sortului.
O sa-i spun unuia dintre baieti sa se ingrijeasca de ei. Poate ati inghetat si
va este foame. Lasati-va lucrurile si veniti in salon.
Mi-a atuncat o privire in care se citea curiozitate si inca ceva ce nu puteam
distinge. Nu m-a privit insa in ochi si s-a multumit si-mi spuna doar: Vino,
in timp ce ne conducea pe tori in salon.
In casa domnea un miros familiar, dar ciudat, un miros de fum si de
mancare gatita. Cineva tocmai facuse paine si mirosul de drojdie venea din
bucatarie si ajungea pc hoi. Pe hoi era aproape la fel de frig ca si afara. Usile
tuturor camerelor erau inchise, astfel incat caldura sa nu se risipeasca.
Am simtit ospitalitatea cand Jenny a deschis usa care dadea Caere salon,
facandu-i loc lui Ian ca sa intre primul si m-a izbit un val de caldura.
- Ian, a spus Jenny pe un ton pe care nu o mai auzisem vorbind nicio
data. Ian, au venir. Fiul tau a venit acasa.
Batranul Ian statea intr-un fotoliu marc langa foe, cu un pled calduros
peste picioare. S-a ridicat cu greu in picioare. li era destul de greu sa-si
mentina echilibrul, pentru ca avea o bucata de lemn in locul unui picior pc
care il pierduse in luptii. A facut cativa pasi spre noi.
- Ian, a spus Jamie incet $i vadit surprins. Dumnezeule, Ian.
- Oh, da, a spus batranul Ian meet. Nu te-ai inselat. Eu sunt.
Afectiunii i se spunea ftizie. Termenul vine din greaca si se traduce prin
pierdere. Laicii vorbeau despre o ropire. Intr-adevar, bolnavii se topeau
pur si simplu pe picioare, devorati de boala.
Vazusem cum se manifesta aceasta boala in Anglia, in anii 30 si 40, dar
?i mai mult aici, in trecut. Nu am vazut-o niciodata mancand din carnea unei
persoanc la care tineam si am simtit un junghi in inima.
Ian fusese slab intotdeauna, chiar si cand ii mersese bine. I se vazusera
intotdeauna oasele, asa cum se vazusera si cele ale tanarului Ian. Acum...
- Poate ca o sa tusesc, dar nu am sa ma rup in bucati, 1-a asigurat el pe
Jamie, desprinzandu-se usor din bratele lui. Apoi s-a uitat la Ian si a inch is
ochii pentru a-si stapani lacrimile. L-a strans tare in brate, de parca ar fi
vrut sa faca in asa fel incat fiul sau sa nu cada cumva in abisul care i se
dcschidea inainte.
Toate oasele m i le pot numara. Mi-a venit in minte acest citat din Biblie.
Chiar puteam sa numar pc sub camasa lui toate oasele, toate incheieturile,
toate articulatiile in punctul de jonctiune cu coloana vertebrala.
- De cata vreme? am intrebat in soapta, intorcandu-ma catre Jenny. De
cand sufera de aceasta boala?
Femeia a clipit dcs si apoi a inghitit in sec.
- De ani de zile, a spus ca destul de clar. S-a intors de la Edinbrgh de la
inchisoare cu o tuse care nu l-a mai parasit niciodata. Dc anul trccut se simte
mai rau.
Am dat din cap in semn ca am in teles. Era o forma cronica. Daca ar fi
fost vorba despre o forma acuta sau galopantacum se spunea, ar fi murit
cu luni in urma.
Ea mi-a pus, intr-un fel, intrebarea, pe care i-o pusesem si eu:
- Cat timp?
Vorbise atat de incet, incat abia daca o auzisem.
- N u stiu, am spus si eu discrec. Nu S stiu, dar... nu mult.
A dat din cap In semn ca intelesese. Stiuse de fapt acest Iucru de mult timp.
- Atunci inseamna ca si tu ai venit la timp, a spus Jenny sec.
Ian ramasese cu ochii pe tatal sau de cand intia.se in incapere. Se putea
vedea pe chipul lui ca era socat, dar se stapanea.
- Tata, a spus el croncanit, de parca ar fi fost o cioara.
Si-a dres glasul si apoi a repetat:
- Tata.
Tanarul Ian a facut cativa pa$i catre tatal sau, iar acesta din urma s-a
uitat la fiul sau cu atata bucurie, incat urmele l&sate de boala pe chipul sau
s-au sters.
- Oh, Ian! a exclamat batranul, intinzand bratele. Fiul meu!
M EM O RARAE
Luasera micul dejun in bucatarie, doar cei doi Ian. Batranul se scuiase
tusind si apoi cazuse incr-un somn adanc, si Jenny nil voise sa-1 trezeasci. Pc
de alta parte, Ian cel tanar um blase toata noaptea cu fratele s4u si cu nepotii
pe dealurile din jur, Pe drumul de intoarcere se oprisera la casa Iui Kitty, hr
tanarul Jamie ar ft vrut sa ramana sa manance, dar Ian nu avea liniste, voia
sa ajunga cat mai repedc acasa, fara sa spua de ce.
Se gandea ca poate voise sa se intoarca mai repede tocmai pcntru asta,
in timp ce se uita la tatal sau, care isi punea sare peste terci si facea acest lucru
exact cum il fiicuse si cu cincisprezece ani In urma, inainte ca el, Ian cel tanar,
sa piece din Scotia. Nu se gandise la asta niciodata, dar acum, cand il vedea
pe tatal lui facand acel gest, simtea ca parca nu ar fi plecat niciodata, pare;!
si-ar Pi petrecut Piecare dimineata acolo, la masa aceea, privindu-si tatal
mancand terci.
A fost cuprins de dorinta brusca de a tine minte acel moment si fiecare
amanunt, de la Iemnul moale al mesei pe care o simtea sub coate pana la
granitul tejghclei si la felul in care cadea lumina, filtrata de perdele, muschii
fetei tatalui sau, care mesteca o bucatica de carnat.
Batranul Ian a ridicat brusc privirea, ca si cand ar fi stiut ca fiul sau se
uita la el.
- Sa mergem pana la terenul de vanatoare? a intrebat el. Tare-as vrea sii
vad daca a fatat caprioara roscata.
II surprindea puterea de care dadea dovada tatal sau. Au mers cateva mile,
vorbind despre nimic si despre toate. El stia ca asa avea sa se intample, tocmai
pentru ca ei sa poara spune lucru rile care trebuiau spuse, dar erau greu de spus.
S-au oprit in cele din urma in punctul cel mai inalt al mlastinii, de unde
vedeau muntii inalti si cele cateva lacuri mici care straluceau ca niste pesti
in lumina palida a soarelui. Au gasit un asa-numit r4u al unui slant,
cu un mic bazin si cu o cruce, si s-au asezat putin, ca sa se odihneasca,
- Intr-un loc precuni acesta am murit eu pentru prima data, a spus batra-
nul Ian cat se poate de calm, trccandu-si mana umeda peste fata scaldata in
sudoare. Desi era foartc slab, avea o culoare sSnatoasa in obraji si parea in putere.
Asta il ingrijora pe Ian, care stia ca tatal sau avea s3 slabeasca si mai mult.
- A$a? a intrebat el. Si cand s-a intamplat asta?
- Oh, tn Franta, cand mi-am pierdut piciorul, a explicat batranul Ian,
privindu-si cu indiferenta piciorul din lemn. Intr-o clipa, m-am ridicat si am
tras cu rnuscheta, iar in clipa urmatoare, zaceam pe spate, rank. Nici macar
niL tmi dadcam seama ca sunt ranit. Ma gandesc ca ceva tot trcbuie sa simti
cand te loveste o ghiulea din ficr, grea de vreo trei kilograme.
Batranul Ian i-a z&mbit larg fiului sau care i-a raspuns cu un zambet
stingberit.
- Sigur ca as simti daca mi s-ar intampla asa ceva. Sunt sigur ca ai simtit
ca ti s-a intamplat ceva.
- Da, am simtit, a recunoscut batranul Ian. Si m-am gandit ca trebuie
sa fi fost ranit, dar nu am simtit nici un fel de durere.
- Asta tot a fost bine, a spus tanarul Ian pe un ton incurajator.
- Am crezut ca am sa mor, intelegi? a spus batranul Ian.
Omul sc uita la fiul sau, dar privirea ii trecea dincolo de el, vedea campul
de lupta in departare.
- Nu ma supara lucrul asta, a continuat el. Si nu eram singur.
Batranul s-a uitat la fiul sau, a intins mana slaba, numai piele si os, si a
prins mana tanarului Ian.
- Ian, a spus el in cele din urma pe un ton bland. $tii tu cat de ciudat
cstc sa-ti spui numele cand acel nume mai este si al altuia? N u m-am temut
atunci si nu ma tern nici acum.
Eu ma tem, $i-a zis Ian, fara a putea spune ceea ce gandea.
- Povesteste-mi despre cainc, a spus batranul zambind.
I-a povestit tatalui sau despre Rollo, despre lupta pe mare in care a crezut
ca Rollo murise, cum se intamplase sa ajunga la Ticonderoga si cum luasera
parte la teribilele batalii de la Saratoga.
I-a povestit, fara a se gandi, pentru ca daca s-ar fi gandit, nu si-ar mai fi
gasit cuvintele - despre Emily, Iseabail si despre cea mai abila $oparIa din
cate vazuse.
- Nu am povestit nimanui niciodata despre copilas, a spus Ian cu timiditate.
Tatal Iui a tras adanc aer in piept, fericit.
Apoi a tusk, a scos o batista, s-a sters si a tusit din nou, dar s-a oprit in
cele din urma. Ian a mcercat sa nu se uite la batista, gandindu-se ca aceasta
ar fi putut fi patata cu sange.
- Ar trebui, a spus batranul Ian ragusit, pentru ca apoi sa tuseasca si sa
scuipe in batista.
- Ar trebui sa-i spui mamei tale, a continuat batranul. Ea s-ar bucura sil
afle ca ai un fiu, caci nu conteaza in ce imprejurari a venit el pe lume.
- Da, prea bine. Poate o voi face.
In acea perioada a anului, nu revenisera la viata insectele, dar pass rile
in cep use ra sa zboarS. peste capetele lor, tipand alarmate.
Tanarul Ian a ascultat o vrcme sunetele de acasa si apoi a continuat:
- Tata, trebuie sa-ti spun un lucru trist.
Asczat langa fantana intr-o zi de inceput de primavara, i-a povestit ce s-a
petrecut cu doamna Bug.
Tatal sau ascultase cu atentie si gravitate, tinand capul plecat. Tanarul
Ian a vazut suvitele de par cenusiu de pe capul tatalui sau si acestea 1-au
linistit, dar 1-au si miscat. Celputin a avut o viata bund, s-a gandit el. Oarc
m-as simti mai prost dacd doamna Bug arf t fost t&narai Si-a spus ca da, s-ar
simti mai prost, dar el se simtca si asa destul de neplacut. Cu toate astea,
li era mai bine povestind cele intamplate.
- Binelnteles ca nu a fost vina ta, a spus batranul, privindu-$i fiul piezis.
Tu ici dai scama de asta in adancul sufletului tau?
- Nu, a recunoscut Ian, dar incerc.
Ian cel batrftn a zambit auzindu-1 vorbind astfel si, dupa aceea, a devenit
din nou grav.
- A i s& te descurci. Daca te-ai descurcat pana acum, te vei descurca
pana la sfarsit. In ceea ce privcste necazul cu Arch Bug, el trebuie sa fie la
fel de batran ca muntii si, daca e cel pe care-1 stiu eu, a fost zapciu de-al lui
Malcom Grant.
- El e. Ma gandesc si eu ca e batran si are sa moara. Ce se intampla in sil
daca moare si eu nu aflu ca a murit? a intrebat Ian, facand un gest care tradn
frustrarea. Ce fac eu, daca el umbla si inccarcasa-i faca rau lui Ra..., acelcia
care ar putea sa-mi devina sotie?
Se tot incurca, si batranul Ian a vrut sa puna capat acestei situatii,
apucandu-si baiatul de brat si intreb^ndu-1 cu viu interes si luminat la fatil:
- Cine e? Povesteste-mi despre ea!
Asa se face ca a inceput sa povesteasca despre Rachel. Era surprins de (aptul
ca existau atatea lucruri care putcau fi spuse despre Rachel, desi o cunostcn
de numai cateva saptamani si o sarutase doar o singura data.
Tatal sau a oftat. Ofta tot timpul, dar de data asta, ofta de fericire.
- All, Ian, a spus el cat se poate de fericit. Ma bucur pentru tine, nici nu
pot sa-ti spun cat ma bucur. Pentru asta ne-am rugat noi, mama ta si cu mine,
in toti anii astia. Ne-am rugat sa gasesti o femeie buna pe care sa o iubesti
si impreuna cu care sa-ti intemeiezi o familie.
- E prea curand ca sa vorbitn despre o familie a mea, a subliniat tanarul
Ian. Trebuie sa ne gandim ca ea e quaker si ca, probabil, nu se va casatori
cu mine. Trebuie sa ne gandim ca eu sunt in Scotia, iar ea e cu Armata Conti
nentals si poate ft ranita de glont chiar in clipa asta.
Vorbea serios si a fost oarecum suparat de faptul ca ratal lui a izbucnit
in ras.
Batranul Ian s-a aplecat si i-a spus:
- N u trebuie sa astepti sa mor eu. Trebuie sa te duci la tanara ta femeie.
- N u pot...
- Ba da, poti. Tanarul Jamie are Lallybroch, fetele sunt la casa lor, iar
Michael - batranul a gemut, gandindu-se la Michael - el are sa se descurce.
Cel putin asa cred. Un barbat are nevoie de o sotie, si o sotie buna este cel
mai mare dar pe care Dumnezeu i-1 poate face unui barbat. Mi-ar fi mai usor
sa plec din lumea asta, a bhailach, daca as sti ca tu esti bine.
- Foarte bine, a mormait tanarul Ian. Poate ca asa stau lucrurile, dar nu
am sa plec inca.
78
V EC H I DATORII
Balriggan nu era un loc prea marc, avea putin peste zece acri. Cu toate
astea, era placut, cu casa mare din piatrS cenusie, ascunsa in spatele dealului,
si cu un lac mic, semanand cu o oglinda, mai jos de casa. In timpul Revoltci,
englezii arsesera campurile si grajdul, dar natura isi revenea mai repede dccai
revcneau oamenii care traisera pe acele meleaguri.
A trecut calare pe langa lac, gandind ca aceasta vizita era o greseala. Era
posibil sa Iasi in urma locuri, oameni, amintiri, macar pentru o vreme. Da,
numai ca locurile erau strans legate de intamplari si, daca te intorci intr-un
loc in care ai trait pe vremuri, iti aduci aminte ce ai facut acolo si cine ai fast.
Balriggan... fusese un loc placut. El iubise lacul acela, in care se oglindea
cerul, atat de linistit in unele dimineti incat aveai senzatia cA pod sa calci pe
norii reflectari in luciul apei, simdndu-le aburii invaluitori. Isi amintea cum
era acel lac in timpul verii, cand se oglindeau in el tot felul de culori dispusc
in cercuri, suprafata apei fund tulburata cand si cand de saltul cate unui somon.
Drumul 1-a dus mai aproape si a vazut micile balti pe fundul carora se
/;li'cau pietrele, locuri in care le invatase pe Joan si Marsali cum sa prinda
paste. Erau atat de prcocupate de ceea ce faceau, incat nu Ie pasa de tantari
si se intorceau acasa tide pana la bran, rosii de atatea intepaturi si arse de soare,
pnandu-1 de manasi zambind soarelui care apunea. Azambit usor, apoi si-a
in tors calul ca sa urce panta spre casa.
Locul arata destul de rail, dar fusese reparat cu destula grija. In tarcul
din spatele casei era un catar inseuat care pastea; casa era veche, dar parea
destul de solida. Foarte bine. Laoghaire nu-si cheltuia banii pe prostii sail
pe lucruri de lux.
A pus mana pe poarta si a simtit o tresirire. Senzatia de lemn pipait cu
inana ii era foarte familiara. A ridicat-o fari a se gandi prea bine la locul in
care poarta aproape ca atingea p&mantul. Acea tresarire a simtit-o si la nivclul
gurii, aniintindu-si de ultima intalnire pe care o avusese cu Ned Gowan,
avocatul lui Laoghaire. Ce vrea blestemata asta de femeie? intrebase el
exasperat, iar Ned spusese vesel: Capul tau in poarta ci.
Pufnind in ras, el a inchis poarta cu putere, privind catre casa.
A obsei'vat o miscare. Un barbat statea pe banca in fata casei ?i il privea,
tinand pe gcnunchi niste fraie rupte.
Un baiat care nu-i prea binedispus, s-a gandic Jamie privindud pc omul
acela cu fata de dihor, albeata la un ochi si gura cascata a uimire.
Jamie 1-a salutat respectuos si 1-a intrebat dac5 stapana casei se afla acasa.
Omul, care privit mai indeaproapc parea sa aiba in jur de treizeci de ani,
a clipic des ?i apoi si-a intors capul ca sa il poata privi cu ochiul sanatos.
- Si cine zici ca esti? a intrebat el pe un ton neplacut.
- Fraser din Broch Tuarach, a raspuns Jamie. Era, oricum, o vizita for-
mala. Doamna... a ezitat, nestiind cum se cuvenea sa o numeasca pe
Loaghaire. Sora lui ii spusese ca ea continua sa se numeasca doamna Fraser,
in ciuda scandalului de pe vremuri. Nu avea cum sa protesteze, mai ales ca
el era in America, dar chiar si asa stand lucrurile, el refuza sa o numeasca astfel
chiar si fata de sei-vitorul ei.
- Du-te si cheama-ti stapana, te rog, a spus el sec.
- Ce doresti de la ea? a intrebat omul, in timp ce ochiul sanatos i s-a
ingustat banuitor.
N u se asteptase sa i sc opuna cineva si era gata sa dea un rasp uns acid,
dar s-a abtinut. Omul stia despre el cate ceva si era bine ca slujitorul lui
Laoghaire avea grija de stapana lui, chiar daca nu avca maniere.
- As dori sa stau de vorba cu ea, daca nu ai nimic impotriva, a spus Jamie
politicos. Crezi ca te-ai putea duce sa-i spui asta?
Omul a scos un marait, dar a lasat deoparte fraiele si s-a ridicat in picioarc.
Prea tarziu. Jamie observase ca era cocosat si ca avea un picior mat scurt. Daca
s-ar fi scuzat, situada ar fi devenit si mai neplacuta. L-a lasat sa intre schiopa
tand in casa, crezand ca Laoghaire isi luase un argat schiop doar ca sa-1 faca
sa se simta prost.
Jamie s-a scuturat, fiindu-i rusine ca avusese un asemenea gand. Cum sc
intampla ca o femeie neajutorata cum era Laoghaire MacKenzie trezea in e!
tot ce era mai unit? Si sora lui putea face acest lucru, s-a gandit el suparat,
Jenny era in stare sa il faca sa vorbeasca urat, dar tot ea putea sa-1 potoleascS
doar cu o vorba, ca si cand ar fi turnat pe el apa rece.
- Dii-te s-o vezHii spusese Jenny.
- Bine, sunt aici! a spus el artagps.
- Vad, a repficat sec o voce. De cc?
A intors capul si a vazut-o pe Laoghaire in prag, cu matura in man:!,
privindu-1 cu raceala.
Jamie si-a scos palaria si a facut o plecaciune, spunand:
- Id doresc si sper ca ai o zi buna.
Se pare ca femeia avea o zi buna, caci era imbujorata si ochii ei albastri
erau limpezi.
Ea il privea cu indiferenta, dar cu sprancenele ridicate.
- A m auzit ca te-ai intors acasa. De ce esti aici? I-a intrebat Laoghaire.
- Ca sa vad ce faci.
- Prea bine, a replicat ea ridicand si mai mult din sprancene. Ce dorcsti?
In mintea lui revazuse scena asta de o suta de ori, dar ar fi trebuit sa stie
ca avea sa depuna foarte mult cfort si sa piarda foarte mult timp. Totul putea
fi planificat, dar nu si cand era vorba despre femei.
-A m venit sa-ti dau dc stire ca imi pare rau, a spus el direct. Am mai
facut-o si inainte, dar ai tras asupra mea. De data asta esti gata sa ma asculd?
Laoghaire a coborat sprancenele privindu-1, in timp ce continua sa tins!
matura in mana si sa se gandeasca daca putea fi folosita drept arma. In ccle
din urma a dat din umeri, spunand:
- Fie cum dore$ti. N u vrei sa intri?
- E o zi frumoasa. Nu vrei sa ne plimbam prin gradina?
Jamie nu voia sa intre in casa aceea care pastra amintiri, lacrimi si faced.
Ea l-a privit o vreme, apoi a incuviintat si a pornit pe cararea care ducea
spre gradina. El a observat cS Laoghaire continua sa tina matura in mana,
ncstiind daca sa fie amuzat sau jignit.
Au trecut tacuti prin gradina de zarzavaturi si au ajuns la poarta gradinii
propi iu-zise. Era o gradina in care se gaseau toate cele necesare si avea o mica
livada in capat. Printre vrejurile de fasole si straturile cu ceapa, cresteau flori.
Ei ii placusera intotdeauna florile. Jamie si-a adus aminte si a avut o
strangere de inima.
Laoghaire pusese matura pe umar ca un soldat. Mergea alaturi de el fara
a se grabi, dar fara a rosti nici un cuvant.
Jamie si-a dres glasul zicand:
- Am spits ca am v e il it sa-ti cer icrtare.
- Mi-ai spus, a replicat ea lovind cu piciorul un cuib de cartofi.
- Cand ne-am... cununat, a spus el, incercand sa-si aduca aminte dis-
cursul pe care il pregatise... N u ar fi trebuit sa te cer. SufletuI meu era recc
si nu aveam nici un drept sa id ofer un lucru mort.
Narile ei s-au umflat, dar nu l-a privit pe Jamie, ci se uita incruntata la
cuibul de cartofi, de parca ar fi suspectat ca acolo s-ar fi aflat gandad.
- Stiam asta, a spus ea in cele din urma. Eu speram... Femeia s-a intre-
rupt, strangand din buze si tragand aer in piept. Am sperat ca poatc am sa-ti
fiu de ajutor. Toata lumea si-a dat seama ca aveai nevoie de o femeie. Poate
totusi nu aveai nevoie de mine, a adaugat ea cu amaraciune.
Izbit de aceasta marturisire, el a spus ptimul lucru care i-a venit in gand:
- Am crezut ca tu aveai nevoie de mine.
II privea cu ochii mari si el stia ca Laoghaire va plange, dar nu a plans.
- Aveam copii de crescut.
Glasul ei era dur si neutru, iar replica ei a fost ca o palma peste obraz.
- Asa este, a replicat el incercand sa-si pastreze cumpatul. Laoghaire vorbea
deschis. Asa este, dar acum au crescut. Si el le gasise un rost atat lui Marsali,
cat si lui Joan, dar probabil ca nu se va bticura de recunostinta lor.
-A sa este, a replicat ea cu racealii. Crezi ca poti sa-mi spui tot felul de
hicruri si sa nu mai platesti, nu-i asa?
- Nu, nu-i asa, pentru numele lui Dumnezeu!
- Iti spun asta pentru ca nu ai sa izbutesti, a spus ea privindu-1 cu odd
mari si ignorand faptul ca el raspunsese negativ. T u m-ai facut de ras in Hi [a
intregii parohii, Jamie Fraser. M-ai tradat si ti-ai ras de mine cu tarla ta
de Sassenach.
- N u am ...
- $i acum te-ai intors din America, impopotonat ca un papagal englcz,
a spus ea, privind suparacS camasa lui cea noua, pe care o imbracase penirn
a-i arata ca o respecta. Ai venit aici sa-ti arati bogatia, la brat cu femein i.i
imbricata frumos. i bine, am sa-ti spun eu ... a continuat ea, luand matura
de pe umar si lovind piimantul. In ceea ce ma prive^te, tu nu ai inteles nimic.
Ai crezut ca ai sa scapi de mine daca fugi ca un caine batut, dar n-ai sa scapi!
Gandeste-te bine! Asta-i tot ce pot sa-ti spun! Gandeste-te bine!
El si-a scos punga din buzunar si a aruncat-o in usa magaziei din gradinit.
A regretat o clips c5 adusese un lingou de aur ?i nu monede, care sa zornaie.
- Da, ai dreptate in privinta asta. Nu am inteles nimic, oricat m-as li
straduit!
- Oricat te-ai fi straduit? a izbucnit ea, ignorand pur si simplu punga
aruncata. Nu te-ai straduit nici macar o clipa, Jamie Fraser! De fapt - chipul
ei s-a incordat, in timp ce femeia incerca sa-si stapaneascS vocea - de fapi
nu te-ai uitat niciodata la mine. Ei bine, nu, cred ca te-ai uitat o data.
Glasul ii trcmura si a privit in alta parte, cu dintii inclestati.
Apoi s-a uitat din nou la el cu ochii mari, dar neinlacrimati.
- Ai luar bataie odata din cauza mea, la lac. Iti amintesti?
N u $i-a amintit imediat, dar apoi si-a dus mana instinctiv la falca si a
zambit abia perceptibil, desi era suparat.
- Da, da, imi aduc aminte, a replicat el in cele din urma.
Angus M hor nu il batuse atat de tare cat ar fi putut, dar coastele tot il
durusera zile-n sir,
Laoghaire a dat din cap, privindu-1. Obrajii i se inrosisera, dar s-a liniscii
imediat.
- Am crezut ca ai facut asta pentru ca ma iubeai. Am crezut asta mulct
vreme dupa ce ne-am cununat, dar m-am inselat, nu-i asa?
Sc pare ca uimirea i se citea lui Jamie pe chip, pentru ca Laoghaire a scos
un Mhm! discret, ceea ce insemna ca era nervoasa. O cunostea destul de
bine ca sa stie acest lucru.
- Ti-a fost m ils de mine, a spus ea sec. N u mi-am dat seama atunci de
asta. Ti-a fost mila de mine si la lac, nu doar mai tarziu, cand m-ai luat de
sotie. Si eu credeam ca ma iubesti, a spus ea rar, ca si cand ar fi vorbit unei
pcrsoane care intelegea greu ce i se spune. Cand Dougal s-a tinut de capul
tau sa te insori cu stricata aia de Sassenach, am crezuc ca am sa mor, dar m-am
gandit ca poate si tu credeai ca ai sa mori. Lucrurile nu au scat asa.
- A h ... nu, a replicat el simtindu-se ciudat, simtindu-se ca un prost. N u
isi daduse seama atunci ce sentimente avea ea. Pentru el, nu mai existase decat
Claire, dar bineinteles ca Laoghaire crezuse cS Jamie o iubca. Doar avea
saisprezece ani. Ea a crezut ca se casatorise cu Claire peittru ca fusese fortat
sil o faca, nedandu-si seama ca si el isi dorise acea casatorie. Crezuse,
bineinteles, ca le ftiscse scris in stele, lui si ei, sa se iubeasca, doar ca el nu o
mai privise niciodata.
Jamie $i-a trecut o palma peste fata, simtindu-se cu totul neajutorat.
- Nu mi-ai spus asta niciodata, a replicat cl, luandu-si mana de pe obraz.
- La ce ar fi folosit? La intrebat Laoghaire.
Asa stateau, deci, lucrurile. Ea stiuse, trebuia sa-$ fi dat seama care era
adevatul pana cand s-au c5satorit, dar a sperat... Incapabil s;i-i spuna ceva
important, el s-a refugiat in ceva irelevant.
- Cine a fost? a intrebat-o el in cele din urma.
- Cine a fost cine? a intrebat ea ridicand din sprancene a mirare.
- Baiatul. Tatal tau a vrut sa fii pedepsita pentru ca nu erai la locul tau,
nu-i asa? Cu cine ti-ai facut tu de cap atunci cand eu am incasat bataia?
Nu te-am intrebat niciodata.
Femeia s-a Inrosit mai mult ca inainte, spunand:
- Nu m-ai intrebat, nu-i a$a?
S-a lasat o liniste apasatoare intre ei doi. Nu o intrebase atunci. Nu i-a pasat.
- Imi pare ran, a spus Jamie in cele din urma. Spune-mi, totusi. Cine a fost?
Atunci nu i-a pasat, dar acum era curios, chiar daca incerca sa nu se
gandeasca la alte lucruri sau sa vorbeasca despre ele. Ei nu se bucutaseta de
un trecut asa cum si-I inchipuise ea si totusi, trecutul ii lega,
Si-a strans buzele si Jamie a crezut ca Laoghaire nu avea sa spuna nimic,
dar in cele din urma, a spus parca fara sa vrea:
- John Robert MacLeod.
Jamie s-a incruntat, dar si-a adus aminte in. cele din urma despre cine
era vorba.
- John Robert? Cel din Killiecrankie?
- Da, a raspuns Laoghaire. Chiar el.
Dupa ce a spus chiar cl, femeia a inchis gura btusc.
N u il cunoscuse bine, dar despre reputatia de amorez a lui John Robert
MacLeod se vorbise mult printre luptatorii care se aflau la lac. Era un bflrbat
subtirel care arata bine si avea obrazul neted. Faptul ca avea copii acasil, la
Kiliecrankie, parea sa nu-1 intereseze deloc.
- Iisuse! a exclamat Jamie. Ai avut noroc ca ti-ai pastrat virginitatca!
Femeia s-a inrosit toata si Jamie a ramas o vreme cu gura cascata, izbuc
nind in cele din urma;
- Laoghaire MacKenzie! Doar nu ai fost atat de proasta sa te culci cu el
virginal
- N u am stiut ca era insurat! a exclamat Laoghaire batand cu piciorul in
pimant. Oricum, totul s-a intamplat dupa ce tu te-ai insurat cu Sassenach.
M-am dus la el, ca sa imi aline suferinta.
- Oh, da! Si cred ca ti-a alinat-o!
- Taca-ti gura! a exclamat Laoghaire luand un vas pentru apa de pe banca
de langa magazie si aruncandu-1 spre el.
Nu se asteptase la asta. Claire avea obiceiul sa arunce cu obiecte in el, dar
Laoghaire nu facuse niciodata asa ceva. De accea vasul era S&-1 nimercasul
drept in cap, dar s-a ferit si a fost lovit in umar.
Acelui vas i-au urmat si alte obiecte luate de pe banca, precum si o ploaie
de cuvinte rostite incoerent, blesteme rostite de femeie si strigate care semannu
cu suieratul unui ceainic ce d;l in clocot. O oala de lapte nu 1-a nimerit, dar
s-a trezit plin de lapte batut si zer de la piept pana la genunchi. El a incepm
sa radi socat cand Laoghaire a luat o sapa din magazie si s-a indreptat spiv
el. S-a ferit, speriat de-a binelea, a apucat-o de incheietura ca sa lase din mana
sapa grea, care a cazut cu zgomot. Femeia a scos un strigat de parca ar fi fost
ban-sidhe si s-a repczit cu mana ramasa liberS peste fata lui, aproape orbin
du-1 cu unghiile ei.
A prins-o si de cealalta mana si a impins-o in peretele magaziei. Laoghaire
se zbatea in bratele lui ca un sarpe.
- Imi pare rau! a strigat el in cele din urma, incercand sa acopere gakigia
pe care o facea femeia.
- Imi pare rau! a continuat el. Ma auzi? Imi pare mu\
Galagia facuta de ea il impicdica sa audii ce se petrecca tn jur si a sirntit cum
il loveste ccva dupa ureche, pentru ca apoi sa vada stele verzi inaintea ocliilot.
A continual sa o tina de maini, chiar si cand s-a impiedicat. Apoi a cSzut
la pamant, tragand-o pe Laoghaire dupa el. A tinut-o strans ca sa nu-1 mai
poata lovi si a ciipit, inccrcand sa vada ceva printre lacrimi.
- Da-i dm mill, Macljnnn\ s-a auzit un glas si sapa s-a infipt in pamant,
langa capul lui.
Jamie s-a rostogolit printre straturi, tragand-o pe Laoghaire dupa el. A
auzit din nou vajaitul sapei, doar ca de data aceasta unealta s-a infipt in
pamant, prinzandu-i manseta camasii si taindu-1 la mana.
S-a desprins, netinand seama ca isi rupea camasa si o bucata de piele, i-a
dat drumul lui Laoghaire, a sarit in picioare si s-a napustit la sluga femeii,
care ridicase sapa, cu chipul schimonosit de efort.
Mai Intai 1-a lovit peste fata si apoi, inainte de a-1 dobori la pamant, 1-a
lovit in stomac. S-a asezat pur si simplu peste el si a inceput sfl-1 loveasca,
simtind cum i se mai potoleste furia. Omul gemea, scancea si horcaia, iar
Jamie dorea sa-i dea un genunchi in testicule, pentm a pune capat luptei.
Si-a dat seama insa ca Laoghaire tipa si il lovea in cap.
- Lasa-1 in pace! striga ea cat o tinea gura. Lasa-1 in pace, pentru numele
lui Dumnezeu! Nu-i face rau!
Jamie s-a oprit, gafaind si simtind ca se purtase prosteste. Batuse de fapt
un infirm slabanog, care incerca sa-si apere amanta in fata unu.i barbat care
o atacase ca ultimul golan.
Dumnezeule, ce se lntampla cu cl?
S-a ridicat de pe bietul om, stapanindu-si impulsul de a-si cere scuze ?i
voind sa-i intinda mana bictului om ca sa se poata ridica de la pamant.
Inainte de a putca face ceva, Laoghaire s-a asezat in genunchi langa el si
1-a ajutat sa se ridice in capul oaselor, punandu-i capul pe pieptul ei, fara sa-i
pese ca oinului ii curgea sange din nas, mangaindu-l si rostindu-i numele,
Joey parca ii zicea.
Jamie a ramas in picioare, datinandu-se putin si privind intregul spec-
racol. Ii curgea sange de pe degete si bratul incepuse sa-i arda in locul in
care lama sapei ii luase pielea. A simtit ca ii curgea ceva in ochi si cand s-a
sters, si-a dat seama ca fruntca ii sangera. Era limpede ca Joey cel cu gura
cascata il muscase in vreme cc il lovea. Jamie s-a strambat dezgustat simtind
urmele dintilor pe fruntea sa si a cautat o batista cu ajutorul careia sa opreasca
sangerarea.
Intre timp, desi era amecit, inccpea sa priceapa ce se petrece inaintea
ochilor lui. O stapana buna trebuia sa-si linisteasca servitorul, dar el nu
intalnise niciodata o femeie care sa-si numeasdt servitorul mo chridhe, s;VI
sarute pe gura cu pasiune, murdarindu-sc ascfel de sange.
- Mhm! a mormait Jamie in cele din urma.
Laoghaire si-a intors spre ei chipul plin de sange si scaldat in lacrimi.
Niciodata nu fusese mai incantatoare.
- El? a intrebat Jamie neincrezator, privindu-1 pe Joey care zacea intins
la pamanr. De cc, pentrn numelc lui Dumnezeu?
Laoghaire 1-a privit cu ochii mijiti, incordata ca o pisidi pregatita sa SanS.
L-a privit o clipa, apoi si-a indreptat spatele, apasand inca o data capul lui
Joey pe pieptul ei.
- Pentru ca el are nevoie de mine, a raspuns ea in cele din urma. Pentrn
ca el are nevoie si tu, nemernicule, nu ai avut niciodata.
Si-a lasat calul sa pasca pe malul lacului, s-a dezbrfcat si a intrat in apa.
Ceml era incarcat si lacul era plin de nori.
Apele s-au desfacut in doua $i s-a lasat in voia lor, plutind fara sS mai simtii
micile rani, pentru ca apa era foarte rece. Si-a bagat capul sub apa tinand ochii
inchisi, pentru a-si spala rana de la cap. A simtir cum bulele pe care le facea
respirand ii gadilau umerii.
Si-a inaltat capul si a inceput sa hioate incet, fara a se gandi la nimic.
A star intins pe spate si a privit cerul, plutind printre nori, cu parul des-
pletit aratand intocmai ca niste alge. S-a stamit pioaia si a tulburat apa in
jurul lui. Apoi pioaia s-a intetit, dar stropii erau marunti, parca nici nu 11
atingeau. Doar norii li spalau fata si trupul, inlaturand sangelc si nelinistea
din ultima vreme.
Se intreba daca avea sa se mai intoarca vreodata.
Apa i-a intrat in urechi cu un vajait si el s-a simtit bine, dandu-si seama
c5, de fapt, nici nu plecase.
S-a indreptat spre mai, taind apa. Picaturile ii cadeau constant pe umeri,
in timp ce inota. Soarele, desi apunea, continua sa isi arunce razele blande
peste Balriggan si peste deal.
A ramas nemiscat o clipa, stand in apa pana la brau, fara a privi in jos.
- Nu, a spus el incet, simtind cum remuscarea facea loc regretului si apoi
resemnarii. Ai dreptate, nu am facut-o niciodata. Imi pare rau.
A iesit din apa, a fluierat chemandu-si calul, si-a tras plcdul ud peste umeri
si si-a intors fata catre Lallybroch.
79
PESTERA
Chiar daca era primavara, un anotimp rece, atat cei din casa, cat si vecinii
pareau sa fie sanatosi. M-am rezumat la a dat sfaturi si la a oferi medicamente,
unde acestea erau acceptate. Oricum, nu mai eram stapana la Lallybroch si
multi dintre cei pe care ii cunoscusem erau morti acum.
Eu plecasem de la Lallybroch, il parasisem. Ii parasisem.
Desi pareau a credc povestea pc care o ticluise Jamie, potrivit careia eu
crezusem ca murise si fugiscm in Franta, aveau sentimentul ca ii tradasem.
Eu insdmi credeam ca ii tradasem.
Disparuse apropierea care existase intre noi si de aceea nu ma duceam sa-i
vad pe oameni ca pe vremuri, ci asteptam sa fiu chemata. Intre timp, cand
trebuia sa ies, ma plimbam singura sau cu Jamie, care trebuia si el sa iasa din
casa din cand in cand.
Intr-o zi, cand bfltea vantul, dar era vreme buna, Jamie m-a dus mai
departe decat de obicei si mi-a spus ca ar putea sa-mi arate pestera lui, dacft
eram de acord.
- Mi-ar placca foarte mult, i-am spus, facandu-mi palma streasina la ochi,
pentru ca batea soarcle si am privit in susul pantei, intreband:
- Acolo e?
- Da. O vezi?
Am dat din cap. In afara de stanca alba care era numita Leap o the Cask,
acea panta semana cu oricare alta din Highlands, plina de buruieni,
iarha-neagra si de pietre.
- Sa mergem atunci, a spus el, punand piciorul pe un fel de treaptd
invizibila si intinzand mana, pentru a ma ajuta sa-l urmcz.
A fost un urcus anevoios. Gafaiam si eram transpirata cand a dat dcoparte
niste tufisuri, pentru a-mi arata intrarea stramta in pestera.
- Vreau sa intru.
- Ba nu, nu vrei, a asigurat-o el. E rece $i e murdar.
Ea 1-a privit ciudac si a zambit.
- Nu mi-a? fi dat seama de asta. Cu toate astea, vreau sa intru.
Nu avea nici un rost sa sc opuna vointei ei. A ridicat din umeri si
$i-a dat jos haina ca sS n-o murdareasca, agatand-o de creanga unui
scorus-de-munte care crestea in apropierea intr&rii in pestera. A pus mainile
pe pietrele de la intrarea in pestera, dar oare acelea erau pietrele pe care pusese
mereu mana? Ditmnezeitle, are importanta? s-a intrebat si s-a tinut bine de
pietre, intrand.
Era rece, asa cum se asteptase. Cel putin nu batea vantul $i nu era un
frig muscator, dar era o umezeala care parea sa treaca prin piele si si ajunga
la oase.
S-a intors si si-a intins bratele, iar ea s-a sprijinit de el incercand si coboare,
dar si-a pierdut echilibrul si a aterizat in bratele lui, cu hainele facute ghem
si cu parul valvoi. Jamie a ras si a intors-o ca sS poati privi in jur, dar nu i-a
dat drumul din brate. Nu voia sa renunte la caldura trupului ei si o tinea lipita
de el ca pc un scut impotriva amintirilor reci.
Ea statea linistita, miscandu-si numai capul, in vreme ce privea pestera
de la un capat la altul. A ridicat barbia vazand petelc negre de pe pietrele
dintr-o laturi a intr&rii.
- Acolo mi-am facut focul, cand am indraznit sa-1 fac, a spus Jamie.
Cuvintele lui sunau ciudat, estompat, $i a tusit ca sa-si dreaga glasul.
- Unde ai avut culcusul?
- Aici, langa piciorul tiu stang.
- Ai dormit cu capul in directia asta? a intrebat Claire, batand cu picio
rul in podeaua pe$terii.
- Da, puteam vcdea stelele, daca cerul era senin. M-am mutat cu capul
in directia opusa cand ploua.
A simtit din glasul lui ca zambea si 1-a mangaiat pe coapsa, strangand usor.
- Speram ca asa ai facut, a spus ea cu un glas care parea estompat. Cand
am aflat despre Dunbonnet si despre pestera... m-am gandit la tine... cum
ai star singur aid si speram ca poti vedea stelele noaptea.
- Le-am vazut, a soptit el, aplecandu-se si sarutandu-i parul. Saiul pe care
si-1 pusese pe cap ii cazuse si parul ei mirosea a lamaie si a iarba-matei.
Ea a facut hmm si 1-a cuprins cu bratele, incalzindu-1.
- Mi se pare ca am mai vazut-o candva, a spus ea uimita, desi cred cil
pesterile seamana intre ele, cu exceptia celor in care atarna stalacmite de tavan
sau au mamuti pictati pe pereti.
- Niciodata nu m-am priceput la decoratiuni, a spus Jamie si ea a facut
din nou hmm., amuzata. Cat am fast aici, tu ai fost cu mine multe nopti,
Sassenach, tu si aia mica, desipe vremea aia nu stiam eft efetitft, a adaugat el
incet, amintindu-si ca statuse pe piatra neteda de la intrarea in pestera,
inchipuindu-si c4 tine in brate o fetita cu trupul cald. Se intamplase uneori
sa isi imagineze ca avea pe genunchi un flu caruia ii arata stelele dupa
care se putea orienta cand calatorea, caruia ii explica tot ce ar ft trebui s4
faca la vanatoare si ii arata ce rugaciune trebuie sa rostesti cand ucizi
pencru a manca.
li spusese toate acestea mai tarziu Briannei. Si lui Jem. N u se va pierde
ceea ce $tia el. Oare cunostintele lui vor fi de folos cuiva?
- Oamenii mai vaneaza? a intrebat cl.
--O h, da! 1-a asigurat ea. In fiecare toamna veneau la spiral o multimc
de vanatori. Cei mai multi dintre ei se dovedisera a fi atat de idioti, incat sA
se imbete si sa se impusce unii pe altii din greseala. Am avut odata de-a face
si cu un domn ce a fost calcat in copite de un cerb despre care credea
ca-l omorase.
Jamie a ras. Era uluk, dar il si iinistea ceea ce auzea. Sa vanezi beat...
Jamie s-a gandit ca vazuse astfel de oameni lipsiti de minte. Cel putin era
bine ca birbatii mai vanau. Jem avea sa vaneze.
- Sunt sigur ca Roger Mac nu are sa-1 lase pe Jem sa bea prea mult inainte
de a pleca la vanatoare, chiar daca alti baieti beau, a spus Jamie.
Ea a clatinat din cap asa cum facea cand se intreba daca este sau nu cazul
sa-i spuna ceva anume.
- Ce e?
- Tocmai imi inchipuiam cum ar arata niste elevi de clasa a doua care
beau whisky inainte de a porni spre scoala intr-o zi ploioasa, a spus Claire
pufnind in ras. Atunci copiii nu beau alcool deloc sau cel putin nu au voie
sa bea. Daca un parinte i-ar permite copilului sau sa bea alcool, ar fi acuzat
de neglijenta.
- Asa?
Lucrul asta parea ciudat.
Lul i sc daduse la masa bere de hamei sau bere slaba dc malt d e... ei bine,
de cand se stia pe lume. Stia ca, atunci cand esti racit, este bine sil iei o inghi-
titura de whisky, mai stia ca este bine sa-ti pui niste whislcy in drepcul ficatului
cand te cuprinde frigul sau pe cap, cand te doare urechea... Era adevarat ca
Brianna il punea pe Jem sa bea Iapte, chiar daca nu mai era mic.
A auzit un scrasnet de pietre si, uimit, i-a dat drumul lui Claire din brate,
privind spre intrarea in pestera, luandu-si haina si apoi cutitul, chiar inainte
de a se uita cine venea.
Era o femeie inalta, cu pelerina si ?al, undeva mai jos, langa stanca in
dreptul careia Fergus isi pierduse mana. Ea a privit in sus si 1-a vazut iesind
din pestera. I-a facut cu mana a privit in jur, vrand sa-1 asigure ca era sin-
guia. Jamie a coborat panta mai mult alunecand ca sa ajunga langa ca.
- Feasgar math, a salutat-o el, punandu-si haina.
Era destul de tanara, probabil ca avea putin peste douazeci de ani. Jamie
nu o cunostea sau era convins ca nu o cunoaste, pana ce a auzit-o vorbind.
- Ciamar a tha thu, mo athair, a spus ea pe un ton formal. Cefaci, tata?
Uluit, Jamie a clipit des. Apoi s-a aplecat pcntru a o vedea mai bine.
- Joanie? a intrebat el nevenindu-i sa creada ca ar fi putut fi ea. Micuta
Joanie?
Pe fata ei prelunga s-a putut vedea un zambet discret.
- Carevasazica ma cunosti.
- Da, te cunosc. Am venit sa vad...
Jamie a intins o mana, vrand sa o imbrati$eze, dar ea a ramas la cativa pasi
de el, nemiscata. Jamie a lasat mana in jos si si-a dres glasul, spunand incet:
- A trecut ceva vrcme, fetito. Ai crescut.
- Copiii cresc, a replicat ea sec. Soria ta e cu tine? Prima sotie, vreau sa spun.
- Este, a raspuns el temator, privind fata, pentru a vedea daca era inar-
mata. Nu si-a dat seama daca avea vreo arma sau nu, pentru ca era imbracata
cu pelerina de vant.
-- Poate ca o chemi aici, jos, a spus Joanie. Mi-ar placea sa o cunosc.
Jamie se indoia ca fata ar fi dorit acest lucru. Cu toate astea, Joanie pSrea
calrna, iar el nu ii putea refuza dorinta de a o cunoaste pe Claire. Aceasta il
urmarea cu siguranta si i-a facut un semn prin care ii cerea sa i se alaturc,
pentru ca apoi sa se intoarca spre Joanie.
- Cum de ai ajuns tu pana aici, fetita? a intrebat-o Jamie, gandindu-sc
ca de la Balriggan pana la pestera crau opt mile.
- Am venit la Lailybroch ca sa te vad. Cand ai venit la noi acasa nu eram
acolo, a adaugat Joanie cu un zambet amuzat. Am vazut-o pe... sotia ta $i
te-am vazut pe tine si m-am luat dupa voi.
Jamie i-a privit chipul si a rcgasit doar cateva trasaturi ale copilului de care
isi mai aducea aminte. Nu era foarte frumoasa, nu era nici macar frumoasil,
dar avea o anume demnitate care o facea atragatoarc. I-a infruntat privirca
flira sa-i pese ce gandea in legatura cu ceea ce vedea. Avea nasul si ochii lui
Laoghaire, dar in rest mostenise foarte putin de la mama sa. Jamie s-a gandit
ca era inalta, cu parul de culoare inchisa, cu oase mari, cu sprancene groasc
si fata prelim ga, cu buze ce nu erau obisnuite cu zambetul.
A auzit-o pe Claire cobotand panta si s-a intors sa o ajute, stand cu ochii
si pc Joanie, pentru a se asigura ca nu avea sa se intample nimic grav.
- Nu te speria, a spus fata. Nu am de gand sa o impusc.
-Asa? Ei bine, asta ma bucura, a replicat Jamie incercand sa isi aminteascii
daca ea fusese in casa cand Laoghaire incercase sa-1 impuste. Credea cS nu
fusese acolo, desi nu avea cum sii stie cu siguranta acest lucru.
Claire 1-a apucat de mana si a coborat sprintara drumul. Dupa aceea
a facut un pas Inainte si a apucat mainile fetei intr-ale sale.
- Imi pare bine sa te cunosc, a spus ea pe un ton care te facea sa crezi c;1
vorbea sincer. Matsali mi-a spus sa-ti dau asta, a continuat ea, aplecandu-se
si sarutand-o pe obraz.
Era pentru prirna data cand Jamie o vedea pe fata lui surprinsa. Ea si-a
retras mainile si s-a frecat la nas cu un fald al pelerinei ca si cand ar fi mancat-o
nasul, vrand de fapt sa nu i se vada ochii in lacrimi.
- Iti... multumesc, a spus ea cobotand repede privirea. T u ... sora mea
mi-a scris despre tine.
Fata si-a dres glasul, a clipit des si a privit -o pe Claire cu viu interes.
- Felicite arata ca tine, a spus Claire. Henri-Christian seamana si el putin
cu tine, dar Felicite iti seamana mult.
- Bietul copil! a murmurat Joan nemaiputand sa-si stapaneasca un zam-
bet care i-a luminar fata.
Jamie a tusit, spunand:
- Nu vrei sa vii la ferma, Joanie? Ai fi primita cu bratele deschise.
Fata a dat din cap, replicand:
- Poate mai tarziu. Voiam sa stau de vorba cu tine, mo athair, Intr-un loc
in cate sa nu ne audit nimcni. Nimeni in afara de sotia ta, a adaugat fata,
privind-o pe Claire. Soda ta care, fara indoiala, va avea ceva de spus.
Avea un ton oarecum sinistru, dat a adaugat:
- E vorba despre zestrea mea.
-Asa? aintrebat Jamie. Haideti macarsa nu mai stSm In bataiavantului.
El le-a condus pe amandoua In spatele unei stand mari. Oare fata voia
sa se marite cu un om nepotrivit pentru ea si mama ei refuza sa-i dea zestrea
care i se cuvenea? Se intamplase ceva cu banii? Se tndoia ca era vorba despre
asa ceva. Batranul Ned Gowan intocmise documenrele, si banii se aflau in
siguranta, intr-o banca din Inverness. Gandindu-se la Laoghaire, si-a dat
seama ca nu at face nimic impotriva fiicelor ei.
O pala puternica de vant a inceput sa bata in susul cararii, ridicand fustele
femeilor de parca ar fi fost niste frunze si improscandu-i pe toti cu praf si
boabe de iarba-neagra. S-au rctras la adSpostul stancii, zambind, razand si
punandu-si in ordine hainele.
- Carevasazica, a spus Jamie vrand sa nu se piarda buna dispozide, cine
este barbatul cu cate doresti s3 te mariti?
- lisus Hristos, a spus Joan imediat.
S-a uitat la ea cu gura cascata.
- Vrei sa devii calugarita? a intrebat Claire, ridicand din sprancene. Chiar
vrei asta?
- Vreau. Am stiut de multa vreme ca am vocatie, dar... e ... complicat.
- Cred si eu, a replicat Jamie, revenindu-si putin din soc. Ai vorbit cu
cineva, fetito? Cu mama ta? Cu pastorul?
Buzele lui Joan s-au prefacut intr-o linie subtire.
- Cu amandoi, a replicat ca sec.
- SI ce au spus? a intrebat Claire care, fascinata cu totul, se sprijinise cu
spatele pe piatri si isi dadea parul pe spate cu dcgetcle.
Joan a pufnit scurt, raspunzand:
- Mama zice ca mi-am pierdut mintile de la atatea carti. Si ca e vina ta,
fiindca tu mi-ai deschis gustul pentru carti, a mai adaugat ea, adresandu-se
lui Jamie. Ea vrea sa ma marit cu Gcordie McCann, cared batran, dar eu i-ani
spus ca mai bine mor.
- Cat de batran e batranul Geordie McCann? a intrebat Claire si Joan a
facut ochii mari, raspunzand:
- Sa tot aiba vreo douazeci si cinci, dar ce-are a lace?
- Eiam si eu curioasa, a replicat Claire amuzata. Exista si un tanar Geordie
McCann?
- Da, nepotul celui batran. Are trei ani, a ad&ugat Joan, ca sa Iamureasc;l
totul. Nici cu el nu vreau sa ma marit.
- Si pastorul? a intervenit Jamie, inainte ca sotia lui sa poata duce discucia
pe un cu totul alt fiigas.
Joan a tras adanc aer in piept, parand sa devina mai inalta si mai hotarata.
- Dumneatui spune sa raman acasa si sa am grija dc mama mea, care este
in varsta.
- Cate are grija de Joey, argatul care doarme cu caprele, a adaugat Jamie.
Stiai asta, nu?
Cu coada ochiului a observat-o pe Claire, care parea interesata de subieci
si a facut un gest discret, prin care ii dadea de inteles cS avea sad povesteasca
totul mai carziu.
- Nu face asta cand sunt eu acasa, a spus Joan cu raceala. De fapt, doitr
de asta mai stau eu acasa. Tu crezi ca ma lasa constiinta sa plec stiind de ce
sunt ei in stare? Asta e prima data cand am iesit din curte de trei luni incoace.
Daca nu ar fi un pacat sa pui ramasag, as fi in stare sa pun la bataie cea mai
buna fusta a mea si sa pun pariu ca in clipa asta se tin de prostii. De-asta imi
doresc sa ajunga sufletele lor in iad.
- Da, pricep, a replicat Jamie simtind ochii lui Claire in ceafe. Carevasa-
zica vrei sa te faci calugarita, dar pastorul zice ca nu e bine, mama ta nu vrea
sa-ti dea zestrea si constiinta ta nu te lasa s-o faci. Asa stau lucrurile dupa tine?
-A sa stau, a replicat Joan, fericita ca tatal ei rezumase totul.
- Si ce-ai vrea tu sa faca Jamie? a intrebat Claire, facand un pas ca sa ajunga
alaturi de sotul ei. Ai vrea sa-1 ucida pe Joey? a spus ea, aruncandud lui Jamie
o privire fugara cu ochii ei galbeni, ca de pisica.
Jamie a privit-o sumbru si Claire a ranjit.
- Bineinteles ca mi! a exclamat Joan, incruntand din sprancene. As vrea
ca ei doi sa se casatoreasca, astfel in cat sa nu faca un pacat de moarte oti de
cate ori nu sunt atenta, m pastoral sa nu-mi mai spuna ca eu trebuie sa raman
acasa, cata vreme mama ar avea un sot care sa se ingrijeasca de ea.
Jamie si-a frecat nasul cu degetul, intrebandu-se cum urma sa lamureasca
doi adulti ca trebuie sa sc casatoreasca. Sa foloseasca forta? Sa ii ameninte?
Putea sa o faca, dar... ei bine, incepea sa-i placa...
- Ei vrea sa se insoare cu ea? a intrebat Claire, surprinzandu-1.
El nu se gandise sa inuebe asta.
- Da, vrea, a replicat Joan cu vadita dezaprobare. Imi spune tot timpul
cat de mult o iubeeeste, a adaugat ea dandu-si ochii peste cap. Nu spun ca
nu se cuvine sa o iubeasca, a tinut ea sa sublinieze, vazand expresia fetei lui
Jamie. Dar nu trebuie sa-rni spuna mie lucrul acesta, nu-i asa?
- A h ... asa e, a replicat Jamie, simtind ca ametise.
Vantul batea pe langa stanca si plansul lui il facea s5-l doartk urechile si
se simtea asa cum se simtise in pestera, unde ascultase saptamani in sir in
singuratate doar glasul vantului, caci glas omenesc nu ii fusese dat sa audii.
A scuturat din cap, straduindu-se sa se concentrezc asupra chipului lui Joan,
sa auda glasul ei dincolo de plansetul vantului.
- Cred ca ea este de acord, a spus Joan, incruntandu-se. Cred, desi nu
vorbeste cu mine desprc asta, slava Domnului. Ii place de el. Ii alege fiecare
imbucatura si face tot soiul de lucruri dintr-ascea.
- Ei bine, a replicat Jamie, dandu-si deoparte o suvita de par care ii intrase
in gura. De ce nu se casatoresc?
- Din cauza ta, a spus Claire sec. Si cred ca, in punctul acesta, trebuie
sa intru eu in scena, nu-i asa?
- Din cauza...
- Din cauza intelegerii pe care ai facut-o cu Laoghaire cand m -am ...
intors. Claire se uita cu atentie la Joan, dar s-a apropiat de Jamie si i-a atins
uor mana fiira a-1 privi. Tu ai spus ca o ajuti si feci in asa fel incat Joan si
Marsali sa aiba zestre, dar intelegerea cadea daca ea se casatorea din nou. Asta
este, nu-i asa?
Inttebarea aceasta i-a fbst pusa lui Joan si fata a dat din cap in semn ca da.
- Este cu putinta sa se descurce amandoi, a spus fata. El face ce poate,
dar... 1-ai va2 ut. Daca nu i-ai mai da bani, ea ar fi nevoita sa vanda
Balriggan ca sa traiasca... dar i s-ar rupe inima, a adaugat ea lasand
ochii In pamant.
Jamie a simtit cum o durcre ciudata pune stapanire pe inima lui.
Candva, in primele saptamani ale casatoriei lor, cand el sapa straturi noi in
gradina, Laoghaire ii adusese o cana cu here rece, ramasese langa el cat o bause
$i ii multumise pentru ca sapase. El se amuzase si izbucnise in ras, intreband-o
de ce simtise nevoia sa-i multumeasca pentru ca sapase.
- Pentru ca tu ai grija dc locul acesta al meu, replicase ea simplu. Locul
meu, pe care nu incerci sa mi-1 iei.
Apoi ii luase cana goala si se dusese in casa.
Se mai intamplase o data, cand statea in pat - a simtit cum roseste, cand
s-a gandit la lucrul acela - cu Claire alaturi, a intrebat-o de ce ii placea atat
de mult Balriggan. N u era un loc care sa-i fi apartinut familiei, nu era pan;!
la urma un loc acragator din nici un punct dc vedere. Isi trasese patura pan;!
la barbie si ii spusese cd era primul loc in care se simtca in siguranta. Nu ii
spusese mai mult si se intorsese pe-o parte, prefacandu-se ca doarme.
- E gata mai curand sa-1 piarda pe Joey decat sa piarda Balriggan, i-a spus
Joan lui Claire. Numai ca nu vrea sa renunte nici la el. Vezi deci ca c
complicat, nu-i asa?
- Da, estc, a replicat Claire intelegatoare, in vreme ce ii arunca lui Jamie
o privire prin care ii dadea de inteles ca aceea era problema lui.
El s-a gandit exasperat ca, intr-adevdr, era problema lui.
- O sa... fac ceva, a spus el, fara a avea nici cea mai vaga idee ce avea sil
faca. Putea oare sa nu faca nimic? Dumnezeu avea sa-1 loveasca din senin,
pentru ca din cauza lui Joan nu putea sa isi urmeze calea, asta daca nu avea
sa-1 distruga simtul vinovatiei.
- Oh, tata, multumesd
Chipul lui Joan a fost luminat deodata de un zambet si s-a aruncat in
bratele lui. Abia daca a avut vreme sa o prinda. Era o tanara bine facutl
Deodata, Jamie a simtit ca acea durere ciudata a disparut si si-a dat seama
ca fiica lui a umplut un gol in inima lui, despre care nici nu $tia ca exists.
Vantul continua sa batS, trecand pe langa adapostul lor, si lui Claire
probabil ca-i intrase praf in ochi deoarece lacrima cand l-a privit, zambind.
- Ar mai fi ceva, a spus el, cand Joan s-a desprins din bratele lui, fecand
un pas inapoi.
- Orice, a spus ca cu inflacarare.
- O sa te rogi pentru mine, da? O sa re rogi pentru mine cand o sa fii
calugarita?
- In fiecare zi, 1-a asigurat ea. Si de doua ori duminica.
Soarelc se pregatea sa apuna, dar tnca mai era vreme pentru cina. M-am
gandit ca ar trebui sa dau si eu o mana de ajutor la pregatirea mesei. Trebuia
pregatita multa mancare, pentru ca mesenii erau numerosi si Lallybroch nu
isi mai putea permite luxul unui bucatar. In timp ce Jenny avea grija de lan,
Maggie si fiicele ei tinere si cele doua slujnice aveau sa se descurcc. Nu as fi
facut altceva decat sa le incurc. Cel putin asa m-am gandit, $tiind prea bine
ca mereu se gasea ccva de lucru pentru cineva dispus sa dea o mana de ajutor.
Am coborat dealul plin de piecre, mergand in spatele lui Jamie si nu ana
spus nimic cand el s-a abatut de la cararea care ducea spre Lallybroch. Nc-am
indreptat spre micul lac $i eram foarte fericita ca se intampla asta.
- Poate ca eu am vreo legatura cu cartile, nu-i asa? a spus Jamie dupa un
timp. Vreau sa spun ca le-am citic fetitelor cateodata, seara. Ele stateau in
stanga si in dreapta mea si isi sprijineau capsoarele pe mine, iar eu...
S-a intrcrupt si s-a uitat la mine, gandindu-se ca poate ma suparasem
pentru ca el se simtise bine in casa lui Laoghaire. Am zambit si 1-am apucat
de brat.
- Sunt sigura ca le placea. Cu toatc acestea, ma indoiesc ca i-ai citit lui
Joan ceva care a facut-o sa-si doreasca sa devina calugarita.
- Da, ma rog, a replicat el cu indoiala. Le-am citit din Vietile Sfintilor.
Ah, da, le-am citit si din Cartea Martirilor de Fox. In cartea aceea era vorba
despre protcstanti, iar Laoghaire zicea ca protestantii nu pot fi martiri, pentru
ca sunt niste eretici, iar eu spuncam ca faptul ca esti eretic nu te poate
impiedica sa fii martir.
Jamie a zambit larg si apoi a continuat:
- Cred ca asta a fost singura discutie mai serioasa pe care am avut-o.
- Biata laoghaire! am spus. Dar sa o lasam pc ea. Cc crezi despre impasul
in care se gaseste Joan?
Jamie a dat din cap cu oarecare indoiala, spunand:
- Ei bine, poate reusesc sa o mituiesc pe Laoghaire sa se marite cu bictul
olog, dar cred ca mi-ar trebui o gramada de bani, pentru ca ea oricum vrea
mai mult decat ii dau cu. Nu mai avem atat de mult aur, asa ca ar trebui
sa astepte pana ce ajungem din nou la Ridge si facem rost de altul. Nu suport
gandul ca Joan va mai ramane un an acasa si va sta cu ochii pe astia doi, care
sunt in calduri.
- Care sunt in calduri? I-ai vazut tu facand ceva?
- Nu, a replicat Jamie. Am vazut in schimb c4 se simt atrasi unul de
celalalt. Hai sa mergem pe mal. Am vazut ieri un cuib de culici.
Vantul sc potolisc, iar soarele era stralucitor si calduros deocamdata. Am
vazut nori la orizont ?i nu aveam nici o indoiala ca seara avea sa ploui din
nou, dar deocamdata ne puteam bucura de o zi minunata de primavarS.
Conform unei intelegeri nerostite, am lasat deoparte toate problemele si am
vorbit despre nimicuri, bucurandu-ne unul de celalalt, pana am gasit o
movilita acoperita cu iarba, unde ne-am bucurat de soare.
Se parea ca, din cand in cand, Jamie se gandea la Laoghaire. Nu-1 puteam
impiedica, iar comparatiile pe care le facea erau in avantajul meu.
- Daca ea ar fi fost prima pentru mine, a spus el la un moment dat, cred
ca as fi avut o cu totul alta parere despre femei.
- Ei bine, nu poti defini o femeie gandindu-te cum sunt mai multe sau
cum este una dintre ele, am obiectat eu. Am cunoscut barbati care, ei bine...
- Barbati? Oare Frank nu a fost prirnul barbat din viata ta? m-a intrebat
el surprins.
Mi-am pus o mana sub cap si m-am uitat la el.
- Ar conta daca nu ar fi fost?
- Ei bine...
Jamie a fost surprins de replica mea, a cautat un raspuns si a spus in cele
din urma:
- Ei bine...
S-a oprit din nou, trecandu-si un deget pcste nas, pentru ca apoi sa spuna:
- N u stiu.
Nici eu nu stiam. Pe de-o parte, ma simteam bine vazandu-1 socat. Imi
dadeam seama, gandind retrospectiv, ca, la un moment, dat fusesem destul
de zburdalnica. Pe de alta parte...
- Vrei sa renunti la tot felul de intrebari spinoase?
- Tu ai fost prima pentru mine, a spus el cu asprime in glas.
- Asta mi-ai mai spus, am replicat, bucurandu-ma sa-1 vad cum roseste
ca soarele la apus.
- E i bine, pareai destul de bine informat pentru un asa-zis virgin $i..-
aveai foarte multa imaginatie.
- Pentru numele lui Dumnezeu, Sassenach, am crescur la o ferma. Pod
sa vczi de toate la o ferma.
M-a privit din cap pana-n picioare, zabovind cu privirea in anumitc
puncte de interes pentru el.
- In ceea ce privestc imaginatia mea, a continuat el, Dumnezeule mare,
mi-am petrecut luni de zile... ani imaginandu-mi tot felul de lucruri!
Avea in ochi o anumita lumina si am lost convinsa ca nu incetase niciodata
sa-si imagineze anumite lucruri.
- La ce te gandesti? 1-am intrebat intrigata.
- Ma gandeam ca apa din lac e un pic cam recc, dar nu o si-mi micso-
reze membrul atat de mult incat sa ma lipseasca de acea caldura pe care o
simt atunci cand intru in tine. Bineinteles ca nu as avea nici o problema daci
am face-o In apa, a adaugat el uitandu-se la mine ca si cand si-ar fi calculat
efortul pe care il avea de facut pentru a ma trage in lac. As putea sa te bag
in apa de cateva ori si apoi sa te aduc pe mal. Doamne, Dumnezeule, ce
frumos arata fundul tau sub panza uda, care devinc transparenta si pot sa-n
viid fesele, care arata ca niste pepeni...
- lmi retrag cuvintele. N u vreau sa stiu la ce te gandesti!
- Tu ai intrebat, mi-a atrase el atenda. Si pot sa vad si linia dulce dintre
fesele tale. Daca te prind sub mine, nu mai ai cum sa te misti. Vrei sa fii sub
mine sau vrei si stai in genunchi si sa te iau pe la spate? Pot sa te dn bine si
asa, si a?a...
- Nu intru in lac pentru dorintele talc perverse.
- Foarte bine, a spus el, ranjind.
S-a intins si m-a cuprins cu mana, spunand:
- Mi-as putea mdeplini dorintele chiar aid, unde e cald.
80
O E N O M A N T IE
Lallybroch era o ferma in care viata palpita. Lucrurile nu pot sta pe loc
prea multa vreme, nici macar pentru doliu. Asa se explica faptul ca cu eram
singura in partea din fata a casei, cand usa s-a deschis in cursul dupa-amiezii.
Am auzit sunetul si am scos capul pe usa biroului lui Ian, ca sa vad cine
venise. Un tanar ciudar statea in hoi, privind in jur, Mi-a auzit pa$ii si a intors
capul, privindu-ma cu vadita curiozitate.
- Cine esti? am increbat amandoi deodata $i am ras.
- Eu snnt Michael, a spus el incec, cu o urma dc accent francez. Dum-
neata trebuie sa fii femeia cea fermecata a unchiului Jamie.
M i examina cu interes si de aceea am simtit ca pot face acelasi lucru.
-A sa m-au numit cei de-aici? I-am intrebat, masuiandu-l din priviri.
Era un barbat subtire, nici solid ca tanarul Jamie, nici inalt ca tanarul Ian.
Michael era fratele geaman al lui Janet, dar nu-i semana deloc. Acesta era
baiatul care plecase in Franta pentm a se ocupa de afacerea cu vinuri, devenind
partenerul lui Jared Fraser in firma Fraser et Cie. Dupa ce si-a dat jos pele-
rina, mi-am dat seama c4 era imbracat dupS ultima moda, desi costumul
lui era sobru la colorit, cat si croiala. De asemenea avea o banderola din
crep pe brat.
- Asa sau Vr&jitoarea, a replicat Michael cu un zambet discret. Depinde
cine vorbea, mama sau tata.
- Carevasazica asa stau lucru rile, am replicat eu cu o iinda de asprime,
fata a-mi putea stapani un zambet.
M-am gandit ca barbatul de dinaintea mea trebuia sa fie destul de tanar,
sa fi avut putin peste treizeci de ani.
- Imi pare rau pentru... pierderea dumitale, i-am spus uitandu-ma la
banderola din crep pe care o purta pe brat. Pot sa intreb...
- Sofia mea, a replicat el simplu. A murit acum doua saptamani. Altfcl
veneam mai curand.
Am fost surprinsa de accasta afirmatie.
- O h . . . , inteleg, am reusit sa spun. Dar parintii, fracii si surorile
dumitale nu stiu asta inca?
A dat din cap si a facut un pas spre mine. Lumina care venea din partea
de sus a usii i-a cazut pe feta si am vazut cearcanele mari si semnele unei
oboseli cumplite, singura alinare cand pierdem pe cineva.
- I m i pare foarte rau, i-am spus si I-am imbratisat. M-a imbratisat si el,
si trupurile noastre s-au atins o clipa. I-am simtit amorteala, acea lupta dintre
constientizare si negare. El stia ce se intamplase, dar nu simtea ce sc petrece.
Inca nu putea simti acest lucru.
- Vai de mine, am spus eu, facand un pas inapoi dupa ce II imbratisasem.
[-am atins usor obrazul, iar el m-a privic cu ochi mari, clipind:
- Sa fiu al naibii, a spus el meet. Aveau dreptate.
Sus s-a deschis $i s-a inchis o usa. Am auzit pasi pe scari si, o clipa mai
tarziu, Lallybroch s-a trezit la viata, luand cunostinta dc laptul ca ultimul copil
se intorsese acasa.
Multimea de femei ne-a dus val-vartej in bucatarie, in timp ce barbatii
au aparut cate until, cate doi ca sa-I imbratiseze pe Michael sau sa-l bata
pe umar.
Au cxistat manifestari de simpatie, i-au pus aceleasi intrebari si a dat
aceleasi raspunsuri in mai multe randuri. Cum murisc sotia lui Michael, Lillie?
Murise din cauza gripei, la fel ca si bunica ei. Nu, nu o Iuase de la ea. Tatal
ci ii transmite toate cele bune tatalui lui Michael ?i se roaga pentru sanatatea
lui. In cele din urma, au inceput pregatirile pentru spalat, cina, pentru ca toti
copiii sa mearga la culcare, si Michael a reusit sa iasa din grupul barbatilor.
Am iesit si eu din bucatarie ca sa-mi iau $alul din biblioteca si 1-am vazut in
capul scarilor. Vorbea incet cu Jenny. Ea i-a pus mana pe obraz, exact asa
cum facusem si eu, si i-a spus ceva in soapta. El a zambit discret, a dat din
cap $i a ridicat din umeri. Apoi a urcat singur pentru a-1 vedea pe Ian, care
se simtea atat de rau incat nu putea cobor'i la cina.
Dopul a sarit cu un pocnet usor si fata lui Michael s-a destins. A mirosii
dopul si apoi si-a trecut sticla pe sub nas, inchizand ochii, extaziat.
- Ei, ce spui, baiete? a intrebat catal sau. O sa ne otravcasca sau nu?
A deschis ochii ji si-a privit parintele cu repros.
- Ai spies ca este important, nu-i asa? De aceea o sa bem un negroamaro.
Din Apulia, a adaugat el cu satisfactie, pentru ca apoi sa se intoarca spre mine
?i sa ma intrebe:
- E bine, matusa?
- Aaa... sigur, am spus eu oarecum surprinsa. De ce ma intrebi pe mine?
Dear tu esti oenologul.
Michael m-a privit surprins.
- Ian a spus.. a inceput el, intrerupandu-se si zambind, pentru ca dupa
aceea si continue:
- tm i cer scuze, miitusS. Cred ca am inteles eu gre$it.
Toata lumea I-a privit pe tanarul lan si el rosit.
- Ce anume ai spus, Ian? 1-a intrebat tanarul Jamie. Tanarul Ian si-a privit
cu ochii mijiti fratele care parea sa se amuze de intreaga situatie.
- Am spus, a replicat Ian, indreptandu-si spatele, ca matusa Claire avea
sad spuna ceva important lui Michael si ca el trebuia sa o asculte, pentru ca
ca e... e.
- Ban-sidhe, a spus Michael, ajutandu-1 astfel pe Ian sa-si duca gandul
pana la capat.
N u mi-a zambit, dar am vazut o stralucire in ochii sai. Parea amuzat ?i
mi-am dat seama ce voise Jamie sa spuna cand il comparase pe Michael cu
Colum MacKenzie.
- Nu eram sigur daca a vorbit serios, matusica, sau daca a vrut de fapt
sa spuna ca esti o lemeie-vraci, o vrajitoare.
Jenny a oftat cu zgomot cand ha auzit vorbind astfel, iar batranul Ian a
clipit des. Amandoi s-au intoi*s spre tanarul Ian, care a ridicat din umeri vrand
parcil sa se apere:
- Ei bine, nu stiu exact ce este, dar e o femeie ciudata, nu-i asa, unchiule
Jamie?
Ceva parea ca trece prin mcapere. Un vant viu, racoros, a trecut prin cos
jelindu-se, spulberand focul si iacand sa sara scantei si taciuni aprinsi. Jenny
s-a ridicat cu un strigat de uimire si i-a stins cu matura.
Jamie m-a apucat de mana si ha fixat pe Michel cu privirea.
- N u exista un cuvant prin care sS se defineasca exact ceea ce este ea,
a spus el. Ea stie ce are sS se intamplc in viitor. Ascultati-o.
Au devenit atenti cu totii si eu mi-am dres glasul jenata pentru ca trebuia
sa joc rolul de profet, dar multumita ca puteam vorbi. Am simtit ca, intr-un
fel straniu, ma Innideam cu Profetii din Vechiul Testament. Mi-am dat seama
ce trebuie sa fi simtit Ieremia cand a primit porunca de a vorbi despre
distrugerea cetatii Ninive. Speram ca lucrurile pe care le aveam de spus
sa he primitc mai bine. Mi-am adus aminte ca locuitorii din Ninive
tl aruncasera pe Ieremia intr-un put.
- Veti aflamai multe despre politica dusaln Franta, am spus, priviiulu-l
pe Michael. Nu pot sa va spun ce se va petrece In urmStorii zece sau cinci
sprezece ani, dar dupa aceea... Iucrurile vor merge prost. Va avea loc o
revolucie. Aceasta revolutie va avea ca inspiratie miscarea ce are loc acum in
America. Regele si regina vor fi inchisi impreuna cu membrii familiei lor.
Amandoi vor fi decap itati.
Toata lumea a rasuflat cu zgomot, iar Michel a facut ochii mari.
- Va avea loc o miscare care va fi cunoscuta sub numele de Marea Teroare.
Oamenii vor fi scosi din casele lor si denuntati. Tori aristocratii fie vor fi ucisi,
fie se vor vedea nevoiri sa fuga din tara. Vremurile nu vor fi foarte bune pcntni
oamenii bogati. S-ar putea ca Jared sa moara pana atunci, dar cu nu vei min i
si daca esti pe jumatate atat de inteligent pe cat cred eu, vei fi bogat.
Michael a pufnit in ras. Asa au facut si unii dintre cei aflati la masa, dar
aceasta manifestare nu a durat mult.
- Francezii vor pune la punct o masinarie care va fi numica ghilotinS...
Poate ca ea deja exista, nu stiu. A fost inventata astfel incat condamnatii la
moarte sa nu fie chinuiti. Ea va fi folosita insa ca simbol al terorii si al rev
luciei in general. Nu tpi doresti sa fii in Franta cand se intampla asta.
- Aaa... De unde stii asta? a Intrebat Michael. Era palid si parea gata de
o confruntare.
Acesta era un moment greu. Am apucat mana lui Jamie pe sub mas;! ?i
le-am spus de unde stiam.
S-a lasat o linistc apasatoare, Numai tanarul Ian nu era surprins. El stiu
deja cum stateau Iucrurile si avea, intr-o oarecare masura, incredere in mine.
Imi dadeam seama ca majoritatea celor aflati la mast nu ma credeau. In acelasi
timp, nu puteau spune ca sunt o mincinoasa.
- Asta stiu, am spus adresandu-ma direct lui Michael. Am spus de unde
stiu. Ai cativa ani ca sa-ti iei toate masurile. Muta-ci afacerea in Spania sau
in Portugalia. Vinde tot si emigreazt in America. Poti sa fitci ce vrei, dar nu
mai sta mai mult de zece ani in Franta. Asta este.
Spunand acestea, m-am ridicat in picioare si am iesit, lasand o linistc
apasatoare in urma mea.
Cand Ian se simtea mai bine, iesea cu Jamie. Uneori mergea doar prin
curte sau pana la grajd, se sprijinea de gard si se uita la oile lui Jenny. Alteori,
sc simtea atat de bine, meat parcurgca mile intregi, fapt care il uimea si il
alarma. Cu coate astca, se gandea ca era mai bine sa se plimbe amandoi prin
locurile cu vegetatie marunta, prin padurc si pe malul lacului, fara a vorbi
prea mult. N u avea important^ ca mergeau meet. Intotdeauna merseseri
incec, de cand Ian sc intorsese din Franta cu un picior de lemn.
- Abia astepc sa-mi recapat piciorul, a spus Ian cat se poate de linistit, cand
s-au oprit la adapostul acelei stand, in dreptul careia Fergus isi pierduse mana,
si au privit in jos, spre un pastrav ce inota ca o sageata prin apa.
- Da, asta ar fi bine, a replicat Jamie zambind, dar putin ingrijorat, pentru
ca isi amintea cum, dupa batalia de la Culloden, crezuse el insusi ca isi
pierduse un picior. Fusese suparat si se gandise ca si-1 va recapata in cele din
urma, daca izbutea sa iasa din purgacoriu si sa ajunga in rai.
- Nu m-am gandit ca trebuie sa astepti, a spus Ian incet.
- Ce sa astept?
- Sa-ti recapeti piciorul, a replicat el, dandu-si seama c;l Ian habar nu avea
la ce se gandea Jamie si tocmai de aceea a continual:
- Ma gandeam doar ca nu ai sa petreci mult timp in purgatoriu, asta daca
va fi sSlajungi acolo, asa ca iti vei recapata piciorul curand.
Ian a zambit larg, intreband:
- Ce te face sa crezi ca n-am sa-mi petrec o mie de ani in purgacoriu? Este
cu putinta sa fiu un mare pacatos, nu-i asa?
- Da, se poate sa fii, a acceptat Jamie. Daca ar fi asa, ar trebui sa gandesti
mulce lucruri pacacoase, pentru ca defdcut, nu ai facut pScate. Daca ai fi avut
pacate, a? fi stiut.
- Asa crezi? a intrebat Ian amuzat. N u m-ai vazut de ani de ziie. Putcam
sa fac orice, fara ca tu sa afli ceva!
- Ba da, as fi aflat, a replicat Jamie cat se poate de calm. Jenny mi-ar fi
spus totul. Crezi tu ca ca nu ar fi aflat daca ai fi avut o amanta si vrqo sase
copii nelegitimi sau te-ai fi dus in nmnti, ti-ai ft pus o masca neagra din matase
si te-ai fi apucat sa jefuiesti oamenii?
- Ar fi aflat, cum sa nu? a admis Ian. Dar fii serios, omule, nu exist;! nici
un hot care sa atace la drumul mare pe o distanta de o suta de mile. Oricum,
in munti as ingheta de frig, chiar inainte de a apuca sa jefuiesc vreun drumci.
A tacut, ingustandu-si privirea si gandindu-se la infractiunile pe care le-ar
fi putut comite.
- As fi putut fura vite, a spus el in cele din urma. Sunt putine vice pe-aici.
Daca ar disparea una, ar sti i'ntreaga parohie. Ma indoiesc de faptul dl as
putea-o ascunde printre oile lui Jenny fata ca nimeni sa nu bage de seam;!.
A continuat sa se gandeasca, sprijinindu-si barbia in mana. Apoi a dat din
cap, spunand:
- Adevarul trist este ca, in ultimii douazeci de ani, nimeni nu a avut in
Highlands nimic din ceea ce at merita furat. Daca as fi furat ceva, Jenny m-ar
fi omorat deja. Cred ca nu mai ramane nici un pacat... Poate numai crima
si minciuna at mai fi. Oricum, chiar daca as fi intalnit pe cineva pe care as
fi vrut sa-1 omor, nu mi-a placut niciodata sa ucid.
Ian a scuturat din cap a regret si Jamie a izbucnit in ras.
- Asa? Ai spus ca ai ucis oameni in Franta.
- Asa este, dar asta s-a intamplat in vreme de razboi. Asta era datoria mea,
eram platit ca sa ucid, nu omoram din placcre.
- Ei bine, atunci am avut dreptate, a subliniat Jamie. O sa treci prin
purgatoriu cu usurinta, ca un nor care pluteste pe cer. Nu cred ca mi-ai spus
vreodata macar o minciuna.
Ian a zambit cu multa afectiune.
- Ei bine, se poate sa fi spus din cand in cand vreo minciuna, Jamie,
dar nu tie.
S-a uitar la piciorul lui din lemn si s-a scarpinat la genunchi.
- Ma intreb daca am sa-mi simt piciorul altfel.
- Cum sa nu-1 simti altfel?
- Vezi tu, inca simt piciorul pe care 1-am pierdut, a spus Ian, miscandu-$i
piciorul sanatos incolo si-ncoace. N u se intampla intotdeauna, dar il simt.
E foarte ciudat. Tu iti simti degetul? a intrebat el curios, uitandu-se la mana
dreapta a lui Jamie.
- D a..., il simt. N u tot cimpul. Din cand in cand. E rau cS, desi nu il
mai am, ma doare ca dracu, lucru care nu mi se pare drept.
Mai bine si-ar fi muscat limba decat sa spuna asa ceva. El i se plangea lui
Ian, care era pe moarte, si nici faptul ca Ian murea nu era drept.
Ian a ras incetisor, si-a lasat capul pe spate si a intrebat:
- Tu crezi ca in viata existii dreptate?
Au piistrat tiicerea o vrcme, vazand cum vantul trecea prin pinii asezati
pe coama dealului. La un moment dat, Jamie a dus mana in spotran si a scos
un pachetel alb, bine invelit.
Ian a privit pachetelul din palma lui Ian, intreband:
- Ce e?
- Degetul meu, a spus Jamie. Ma intrebam daca te-ar deranja sa fie
inmormantat alaturi de tine.
Ian s-a uitat la el o clipa $i apoi umerii au inceput sa-i tremure.
- Dumnezeule, nu rade! a spus Jamie alarmat. Nu mi-am dorit sa te fac
sa razi! Iisuse, daca mai tusesti mult si-ri dai duhul aici, ma omoara Jenny!
Ian a tw it, crizele lui de tuse fund intrerupte de ras. Avea lacrimi in
ochi si se batea cu pumnii in piept, ca sa respire. In cele din urma, s-a mai
linistit, si-a indreptat spatele si a tusit cu putere, scuipand pe stand un cheag
ingrij oritor de rosu.
- Prefer sa mor aici razand de tine, decat in patul meu, cu sase preoti
alaturi, care sa rosteasca rugaciuni. N u cred sa am eu asemenea noroc, a spus
el in cele din urma, Inrinzand mana, cu palma in sus si indemnandu-I pe Jamie:
- Da-1 incoace.
Jamie a pus cilind.ru! alb in palma lui Ian, cave si 1-a pus in sporran, spunand:
- O si am grija de el pana ce ai sa ma urmezi.
82
D IS P O Z IT I I
Draga mama,
M d vad nevoitd sd te rog safari ceva de dragul meu si al copiilor mei.
Avem necazuri cu Henri-Christian, trupul lui are o forma ciudatd. De
cAnd a venitpe lume a avutproblems cu respiratia, mai ales candfacea
cdte un guturai si sfordia de mamafocului. Acum se intctmpld cd, atunci
cAnd doarme, nu mai respird deloc. Trebuie adus intr-o anumitapozitie
cu ajutorulpernelor, astfel incAtsa poatd respira. Mama Claire s-a uitat
m gdtul lui cAnd a fast la New Bern impreund cu tata. A spus atunci cd
adenoidele - este vorba despre ceva din gat - suntfaarte mari si arputea
sd-i facd problems in viitor (si Germain are aceeasi problema si respird
cu gura deschisii de cele mai multe ori, dar nu e in primejdie ca
Hen ri- Ch ristian).
Sunt cumplit de speriatd la gandul cd, intr-o noapte, Henri-Christian
va inceta sd respire, iar eu nu voi ft acolo ca sd il pot salva. Facem cu
schimbul si stdm Idngd el ca sd-l asezdm in pozitia in carepoate respira
sau sd-l trezim chnd inceteaza sd respire, dar nu stiu cdtd vreme o sd. mai
rezistdm. Fergus estefaarte obosit, pentru cd lucreazd faarte mult, iar eu
sunt ostenitdpentru cd md ocup de treburile casei. (Dau o m ind de ajutor
si la prdvdlie, ceea ce face si Germain. Fetitele md ajuta faarte m ultprin
casd, Dumnezeu sd le binecuvAnteze, si sunt gata sd isi ajute frdtiortd,
dar nu pot f t Idsate singure cu el noaptea.)
Am adus un doctor care l-a consultat pe Henri-Christian. E l a spus
cd adenoidele il impiedica sd respire cum se cuvine, i-a IdsatsAnge micu-
tului si i-a dot niste medicaments care sd ajute la micsorarea adenoidelor.
Acestea nu au ajutat deloc, pentt'u cd Henri-Christian a vomatsi a plans
cand le-a luat. Mama Claire - iartd-md cd iti vorbesc despre ea, desi stiu
care iti sunt sentimentek, dar nu am incotroa spus cdpoate vaf t nevoie
sd-i scoatd la un moment dat adenoidele si amigdalele. Cred cd e
momentul sd i le scoata. Ea i-a operatpe copiiifam iliei Beardsley si nu
am incredere in altcineva dacd e vorba ca Henri-Christian sdfie operat.
0 sd te duci sd-i vorbesti, mamd? Cred cd. trebuie sd f t ajuns la
Lallybroch si am sd-i scriu si eu, pentru cd vreau sd o rog sd vind in
Philadelphia cdt mat repede cu putintd. Ma tem cd nu iipot descrie a$a
cum trebuie cumplita situatie.
Pentru cd ma iubesti, te rog sd te duct la ea si sd o rogi sd vind ait
mat curctndposibil.
A dumitale preaiubitoare filed,
Marsali
Spre marea mea uimirc, Ned Gowan era inca in viata. Privindu-1, m;l
intrebam cati ani putea sa aiba. Optzeci si cinci? Nouazeci? Nu mai avea dinti
si era plin de riduri ca o punga din hartie mototolita, dar era ager la minte si,
ca avocat, avea aceeasi sete de sange pe care i-o stiam.
El intocmise un acord de anulare a casatoriei dintre Jamie si Laoghaire,
stabilise platile anuale care trebuiau facute catre Laoghaire, dar si zestrea
ce li se cuvenea lui Marsali si Joan. Acum, cu aceeasi tragere dc inima, a annlat
acel acord.
- Se pune problema zestrei domnisoarei Joan, a spus el ganditor, lin-
gand varfiil penei de scris. Ati specificat, domnule, in documentul original
ca suma - imi este permis sa spun, aceasta foarte generoasa suma de bani -
ii va parveni tinerei domnisoare cu ocazia casatoriei. Aceasta suma urma sa
fie proprietatea ei exdusiva, netrecand in mainile sotului ei.
- Asa este, a replicat Jamie, nerabdator.
Jamie imi spusese intre patru ochi ca prefera sa fie lasat in pielea goala
intr-un niusuroi de furnici dccat sa aiba de-a face, fie si pentru cinci minute,
cu un avocat, or noi discutam de mai bine de o ora despre complicatiile
presupuse dc acel acord.
-A s a este, si?
- Si dumneaei nu se casatoreste, a spus domnul Gowan cu rabdarea pe
care o ai fata de un om care nu e foarte inteligent, dar care merita respectat,
pentru ca achita onoranul. Se pune problema daca dumneaei poate primi
zestrea conform acestui contract...
- Ea se mdrita, a spus Jamie. Ea devine mireasa lui Hristos, protestant
ignorant ce sunteti.
L-am privit pe Ned cu ochi mari, nestiind ca era protestant, dar nu am
scos nici un cuvdnt. Ager cum fusese intotdeauna, domnul Gowan mi-a prins
privirea si mi-a raspuns facand cu ochiul.
- Singura mea religie este lcgea, domta. Nu este relevant ritul. Pentru
mine, Dumnezeu este intruchiparea Justitiei, iar eu il slujesc pe El, slujind
Justitia.
Jamie a pufnit nervos.
- Da, si n-o sa va fie prea bine daca afla dientii dumneavoastra ca nu
sunteti catolic, a spus el apoi.
Domnul Gowan s-a uitat la Jamie cu ochii lui negri, ageri.
- Trag nadejde ca nu doriti sa apelati la un mijloc atat de josnic cum este
santajul, a replicat el. Nici nu indraznesc sa rostesc denumirea acelei onora-
bile organizatii scotiene din care feceti parte. Oricum, stiu ca nu o veti putea
scoate la capat cu contractul acesta blestemat fara ajutorul meu.
Jamie a oftat si s-a asezat mai comod in scaun.
- Da, sa ne vedem de treaba. Ce este de facut?
- All! a exclamat domnul Gowan, intorcandu-se prompt la problema in
chestiunc. Am discucat cu tanara domnisoara pentru a afla care li sum
dorintele. Am obtinut .p semnatura celeilalte parti implicate, a continual
avocatul, referindu-se la Laoghaire. Doriti sa mentineti termenii contracm
lui sau sa ii modificati, avand in vedere ca domnita Joan nu doreste s;i sc
casatorcasca?
- Absolut! Eu vreau ca Joan sa obtina banii, a spus Jamie, oftand usurai.
pentru ca in sfarsit era intrebat ceva concret.
- Absolut? a intrebat domnul Gowan. Cuvantul absolut are in drepi
un alt sens decat...
- Ad spus ca ati discutat cu Joan. Cc mama dracului vrea cai
Domnul Gowan era foarte fericit, mai detcctase o complicate.
- Dumneaei doreste doar o mica parte din zestre pentru a putea intra in
manastirc, astfel de donatii, din cate inteleg, facandu-se in mod obisnuii.
- Asa? a intrebat Jamie, ridicand din sprancene. Si restul?
- Ea doreste ca restul sumei sa ii fie dat mamei ei, Laoghaire MacKenzie
Fraser, dar nu oricum, ci in anumite conditii.
Am avut un schimb de priviri cu Jamie.
- Ce conditii? a intrebat el precaut.
Domnul Gowan a ridicat o mana, numarand pe degete conditiile.
- Prima este ca banii sa nu ii parvina mamei pana ce nu va Fi inregistratd
asa cum se cuvine casatoria dincre Laoghaire MacKenzie Fraser si Joseph
Boswell Murray, casatoria respective mentionandu-se in registrul parohiei
din Broch Mordha. Casatoria trebuie sa fie consfintita de catrc un preot.
Cea de-a doua este intocmirea unui contract semnat, in care sa se
mentioneze ca domeniul Balriggan si toate bunurile de pe acesta sunt pro-
prietatea exclusiva a lui Laoghaire MacKenzie Fraser si ca ea va dispune de
acestea dupa cum doreste. Conform celei de-a treia conditii, banii nu ii vor
fi dad direct mamei, ci ii vor fi incredintati unui administrator, care ii va
da cate douazeci de lire sterline pe an. Accasta suma le va parveni lui
Laoghaire MacKenzie Fraser si Joseph Boswell Murray. Conform celei de-a
patra conditii, banii vor fi folosiri pentru intretincrea domeniului Balriggan.
Conform celei de-a cincea conditii, banii vor fi inmanati beneficiarilor numai
dupa ce se va dovedi cu acte ca banii aferend anului precedent au fost
cheltuiti asa cum se cuvine. Omul si-a strans mana pumn si a ridicat degetul
mare al celeilalte maini, spunand:
- Conform celei de-a sasea conditii si ultima, un anume James Alexander
Gordon Fraser Murray din Lallybroch va administra sumele de bani. Stin
ted de acord cu aceste conditii, domnule?
- Sunt, a spus Jamie cu hotarare, ridicandu-se in picioare. Intocmiti
actul, va rog. Si acum, domnule Gowan, am sa ina due sa beau un paharel.
Poate chiar doua.
Domnul Gowan a pus capacul calimarii, s-a ridicat, ce-i drept cam incct,
si a spus:
- O sa vin si eu la un paharel cu tine, Jamie. Vreau sa aflu despre razboiul
acela al tau, din America. Pare o aventura nemaipomenita.
83
LA NUM ARAT DE O I
El s-a intrebat daca Jenny era suparata, pentru ca Ian !i adresase lui ulti-
mele cuvinte. El credea ca nu. Oricum, simtea ca venise vremca sa piece,
vazandu-1 pe cumnatul sau. Jamie stia ca isi facuse timp sa stea de vorba cu
fiecare dintre copiii lui, sa-i linisteascii a?a cum putea, poate sa le dea un sfat,
sa-i asigure ca ii iubea.
Fusese langa Jenny atunci cand Ian murise. Ea ofta si parea sa se faca mai
mica langa el. Era ca $i cand acea bara de otel pe care parea sa o aiba infipta
in spate in iimpul ultimului an i-ar fi iesit prin cap. Pe chipul ei nu se citea
ilnrerea, desi el stia ca era prezenta; ea se bucura ca totul se terminase, ca asa
era mai bine pcntru Ian, pentru toti.
Sigur ca ea si Ian gasisera vreme sa-si spuna ceea ce trebuia, in timpul
nltimelor luni de cand stiau care era situatia.
S-a intrebar deodaca ce i-ar fi spus lui Claire intr-o asemenea situatie.
Probabil ca i-ar fi spus intocmai ce l-a spus cand s-au despartit: Te iubesc. Abia
asteptsd, ne revedem. N u vedca ce altceva ar mai fi putut spune,
N u putea sta in casa. Femeile 1-au spalat pe Ian si 1-au pus in salon. Apoi
toata lumea incepuse sa gateasca $i sa faca curatenie, pentru ca se dusese vestea
ca Ian murise si oamenii incepusera sa soseascli deja la privcghi.
La ras3ritul soarelui incepuse o ploaie marunta. Trccuse prin gradina de
zarzavat si urease panta care ducea catre copaci. Jenny statea acolo si a avut
o ezitare, dar, in cele din urma, s-a asezat Ianga ea. Putea sa-i ceara sa piece,
daca dorea sa fie singura.
Nu a facut-o. I-a intins mana, iar el a prins-o intr-a sa, gandindu-se ce
oase subtiri avea si cat era de fragila.
- Vreau sa plec a spus ea linistita.
- N u te acuz, a raspuns cl, aruncand o privire spre casa. Copacii aveau
frunze verzi, improspatate de ploaie, dar candva urma sa cada si ele.
- Vrei sa ne plimbam pe malul lacului? a intrebat Jamie.
- Nu, am vrut sa spun ca vreau sa plec de aid, de la Lallybroch. Pentru
totdeauna.
Acestc cuvinte ale ei 1-au surprins cu totul.
- N u cred ca vorbesti serios, a spus el in cele din urma, rostind cuvintele
cu prudenta. A fost un soc. Nu ar trebui...
Ea a dat din cap si a pus o mana pe piept, spunand:
- Ceva s-a rupt in mine, Jamie, a spus ea meet. Indiferent ce m-ar fi legal
de locul acesta, s-a pierdut.
Nu stia ce sa spuna. Cand iesise din casa, nu voise sa se uite la cimitirul
de la picioarele turnului, acel petic de pamant de culoarc inchisa. Acum
a privit in mod deliberat intr-acolo.
- L-ai parasi pe Ian?
Ea a oftat, continuand sa tina mana pe piept.
Cand Jamie a rostit aceste cuvinte, si-a apasat mana pe inima.
- Ian e cu mine, a replicat ea, indreptandu-si spatele de parca s-ar fi
pregatit sa apere mormantul proaspat sapat. N u ma va parasi niciodata fi
nici eu pe el.
Dupa ce a rostit aceste cnvinte, fi-a intors capnl si 1-a privit. Avea ochii
rosii, dar nu ii curgeau lacrimi.
- Nici pe tine nu te va parasi, Jamie. $i tu stii asra, i-a spus ea.
In mod neasteptat, ochii lui Jamie s-au umplut de lacrimi, De aceen
si-a intors capul.
- Stiu asta, da, a spus el meet si a sperat ca era intr-adevar asa. Acum insfl,
locul din interiorul sau, in care era obisnuit sa-1 gaseasca pe Ian, era gol ca
un bodhran. Jamie s-a intrebat dac-i avea sa se intoarca. Oare Ian se mutasc
mtr-o alta parte a sufletului sau, mtr-un loc pe care nu tl cercetase Inca? Spera
ca asa stateau luenirile. Nu cercetase si nu avea sa cerceteze, pentru ca se temea
ca nu va gasi nimic.
A vrut sd. schimbe subiectul, ca sa-i dea timp de gandire. Era insa greu
sa gaseasca un subiect care sa nu aiba o legatura cu moartea lui Ian sau cu
moartea in general. O pierdere e ca toate si toate sunt ca una. O singura
moarte deschidea poi tile memoriei.
- Cand a murit rata, a spus el deodata- surprinzand-o si surprinzandu-se
pc sine insusi, spune-mi cc s-a intamplat atunci.
Jamie a simtit ca Jenny s-a intors spre el, dar a continual sa-si priveasca
mainile, frecandu-fi incet cu rnana stanga cicatricca de pe dreapta.
- L-au adus acasa, a spus ea in cele din urma. Era asezat intr-o caruta.
Dougal MacKenzie era acolo. El mi-a spus ca tata a vazut cum erai biciuit.
Apoi s-a prabusit. Cand l-au ridicat de la pamant, o parte a fetei era incordata
si cealalta era moale. N u putea sa vorbeasca fi nici sa se miste. L-au luat fi
l-au adus acasa.
Jenny s-a oprit si a inghitit in sec, privind turnul fi locul de ingropaciune.
- Am adus un doctor. I-a lasat sange tatci de mai multe ori. A ars tot felul
de lucruri si i-a bagat fumul sub nas. A incercat sii-i dea si medicamente, dar
tata nu prea era in stare sa inghita. Ii puneam picaturi de apa pe limba, dar
asta era tot. Jenny a oftat adanc si a continuat: a murit a doua zi, in zori.
- A h ... N u a mai spus nimic?
Jenny a dat din cap fi a rSspuns:
- N u mai putea vorbi. Isi mifea din cand in cand buzele fi scotea
nifte sunete.
Lui Jenny i-a tremurat putin barbia cand a rememorat momentele acelea.
A reusit totusi sa faca in asa fel incat sa nu-i tremure buzele.
- Am vaztit cand i s-a apropiat sfarsitul ca incerca sa vorbeasca, a spus ea
mai apoi. Incerca sa pronunte cuvintele si se uica in ochii mei, vrand ca eu
sa pricep ce ar fi vrut sa spuna.
Jenny i-a arnncat o privire fitgara si i-a marturisit:
- A spus o data Jamie, mi-am putut da seama. I-am zis atunci ca Dougal
imi daduse de stire ca erai in viata $i aveai sa te faci bine. Asta a p3rut sa-1
1inis teasel putin si a muric la scurta vreme dupa aceea.
Incepuse sa ploua slab, iar picaturile bateau in frunzele aflate deasupra
capetelor lor.
- Tciing, a soptit el in cele din urma. As fi vrut sa-i spun ca-mi pare rau.
- Nu ar fi fost nevoie s-o faci, a spus ea incet. Stia ce voiai sa-i spui.
Jamie a dac din cap, simtind ca, in dipa aceea, nu era in stare sa vorbeasca.
A luat in cele din urma mana lui Jenny si s-a intors spre ea.
- Cu toace astea, pot sa-ti spun tie 'imi pare rau, a ptuthar, si o fac.
- Pentru ce? a intrebat ea surprinsa.
- Pentru ca 1-am crezut pe Dougal cand mi-a spus... ei bine, pentru ca
l-am crezut cand mi-a zis ca tu ai devenit tarfa unui militar englez. Am fost
un prost.
Jamie si-a privit mana mutilata pentru ca nu voia sa o priveasca pe Jenny
in ochi.
- Da, a spus ea, punandu-si mana pe a sa, rece ca frunzde ce pluteau in
jurul lor. T u aveai nevoie de el, nu eu.
Au mai ramas asa o vreme, invaluid in liniste, tinandu-se de mana.
- Unde crezi ca-i acum? a intrebat Jenny deodata. Unde crezi ca este Ian,
vreau sa spun.
Jamie a privit casa, apoi mormantul proaspat sapat, dar bineintelcs ca
Ian nu mai era. Pentru o clipa, s-a simtit cuprins de panica, i-a revenit sen-
zatia de pustietate pe care o avusese mai devreme. Apoi si-a adus aminte ce
ii spusese Ian:
- Pe dreapta ta, omide,
Pe dreapta lui, ca sa ii apere acea parte a corpului pe care nu se simteasigur.
- E aici, i-a spus lui Jenny privind catre spatiul ramas gol intre ei. E aici,
unde ii este locul.
PARTEA A SAPTEA
V artejul
fiulvrAjitoarei
Brianna a mancat fora a-si da seama foarte bine ce avea in farfurie. Jem
iirma sa-si petreaca din nou seara cu Bobby si sa piece la pescuit sambata pe
domeniul Rothiermurchus. A simtit ca i sc strange inima la acel gand si si-a
adus aminte c& ratal ei l-a invatat pe Jem sa pescuiasca folosind o undita
mesterita acasa. Aceea era singura unealta de pescuit de care dispuneau. Oare
Jem avea sa-si aduca aminte cum se pescuieste?
Era mai bine ca baiatul pleca de acasa. Ea si Roger vor sta de vorba cu
William Buccleigh pentru a decide cum anume il vor trimite inapoi in timpul
sau. Era mai bine daca Jem nu era prin preajma ca sa traga cu urechca la ascfel
de discutii. Brianna s-a intrebat daca avea rost sa o consulte pe Fiona.
Fiona Graham era nepoata bauanei doamne Graham, care se ocupase de
menajul tatalui adoptiv al lui Roger, reverendul Wakefield. De asemenea,
batrana doamna Graham era cea chemata", adica detinatoarea unor traditii
foarte vechi. In timpul Sarbatorii Focului, care se desfasura la Beltane, femeilc
din familiile care le transmisesera obiceiurile se strangeau la rasaritul soarelui
si, imbracate in alb, se roteau intr-un dans despre care Roger spunea ca era
un vechi dans scandinav. Cand se incheia dansul, cea chemata canta,
rostind cuvinte pe care nimeni nu le mai intelegea, prin cantecul ei izbutiml
sa make soarele deasupra orizontului. Raza soarelui trecea atunci prin
piatra crapata.
Doamna Graham murise linistita, in somn, cu ani in urma, dar ii trans-
misese tot ce stia $i rolul ei de chemata nepoatei sale, Fiona.
Fiona il ajutase pe Roger, care trecuse prin pietre, sa o gaseasca pe Brianna,
punand in joc inelul ei de logodna cu diamant pentru a-i fi de folos. Prima
incercare se terminase asa cum o descrisese William Buccleigh, adica Roger
fusese in flacari, in mijlocul cercului de pietre.
Brianna s-a gandit ca puteau face rose de o piatra pretioasa fara nici o
problema, in timp ce impingea catre Roger bolul cu salata cu un gest automat.
Din ceea ce stiau pana atunci, nu era neaparat necesar sa fie o piatra foarte
scumpa sau foarte mare. Granatele mamei lui Roger il ajutasera sa nu moanl
in timpul primei incercari.
Si-a adus aminte de urma de arsura de pe pieptul lui William Buccleigh
dandu-si seama ca se holba la el. La randul sau, William se holba la ea. S-a
inecat cu o bucata de castravete, apoi a agirat bratele, a luat apa, a baut si toate
acestea au explicat faptul ca s-a inrosit la fata.
Toti s-au incors la mancarea pe care o aveau inainte, dar ea si-a dat seama
ca Roger o privea cu coada ochiului. Ea i-a aruncat o privire fugara printre
gene, vrand sa-i transmit^ mesajul: M ai tarziu. Sus. Roger s-a mai linistit si
s-a reintors la conversatia cu unchiul Buck si cu Jemmy, despre muste.
Ea voia sa discute cu Roger despre ceea ce spusese Buccleigh, ca sa decida
ce era de facuc cu cl, si asta cat mai repede. Nu avea sa-i marturiseasca ce
spusese William Buccleigh despre Rob Cameron.
Dupa aceea, el a adormit, dar s-a trezit foarte devreme, dandu-si seama
cu uimire ca se afla in stare de alerta.
El trebuie sdfie de vina, s-a gandit Roger, dandu-se din nou jos din pat.
Nu am sdpot dormi linistitphna. ce nu scdpdm de el. Nici nu s-a mai straduil
sa fie discret. Brianna sforaia si acesta era un semn ca dormea dusa. A imbracat
pijamaua si a iesit pe coridor, ascultand.
Casa de la Lallybroch vorbea noaptea, asa cum fac toate casele vechi. Era
obisnuit cu trosnetele grinzilor din lemn, care se auzeau atunci cand se facea
mai rece in incaperi si cu trosnetele podelei de pe holul de la etaj, ca si cand
s-ar plimba cineva pe-acolo cu pasi repezi. Cand vantul batea dinspre vest
si zgaltaia geamurile, zgomotul lor acoperea sforaitul Briannei. Acum era
liniste adanca.
Pe William Buccleigh il cazasera in capatul holului, deoarece chiar fhril
sa fi vorbit despre asta, luascra hotararea ca el sa nu stea la acelasi etaj cu cei
mici. Doreau sa fie mai aproape de ei, ca sa il poata supraveghea.
Roger a inaintat meet pe hoi, ascultand. Pe sub asa se vedea ca in incaperea
in care dormea Buccleigh era intuneric. Din camera respectiva i se auzea
sforaitul gros si regulat. Acesta s-a intrerupt o data, pentru ca omul s-a intors,
a mormait ceva de neinteles, pentru ca apoi sa continue sa doarma.
- E in regula, si-a spus Roger.
Gandurile sale, intrerupte mai devreme, au intrat pe fagasul lor normal.
Da, bineinteles ca totul avea legatura cu faptul ca aveau un strain in casa, mai
ales ca era vorba despre Buccleigh. Atat el, cat si Brianna se simteau ame-
nintati de prezenta lui.
In cazul lui, era vorba de ingrijorare, dar si de furie amestecata cu deruta.
Datorita convingerilor sale rcligioase, ll iertase pe William Buccleigh pentru
ca avusese un rol in spanzurarea lui, facandu-se vinovat pentru ca Roger i$i
pierduse vocea. Oricum, omul nu incercase sa-1 ucida si nu avusese cum
sa Stic ce se va intampla.
Una era sa ierti un om despre care stii ca este mort de doua sute de ani
si cu totul altceva sa ierti un om care traicste sub acela$i acoperi$ cu tine, care
mananca la masa cu tine si care vrea sa fie placut de soda ta si de copiii tai.
Si nu trebuie set uitAm ca este un bastard, a gandit Roger suparat, cobo-
rand scarile in intuneric. Arborele genealogic pe care i-1 aritase lui William
Buccleigh se dovedise a fi corect. Omul era marcat pe acest arbore, era
incadrat de parinri si de copii. Cu toate acestca, arborele acela genealogic era
o minciuna. William MacKenzie era un bastard, un fiu nelegitim al lui
Dougal MacKenzie, seful clanului MacKenzie si al lui Geillis Duncan, o
vrajitoare. Roger a crezut ca William Buccleigh nu stia acest lucru.
Ajuns in josul scarii, Roger a aprins lumina in hoi si a vrut si se duca la
bucatiirie pentru a se convinge ca usa din spate era incuiata.
Discutase cu Brianna despre asta, dar nu cazusera de acord. Roger era de
parere ca trecutul nu trebuia adus la suprafati. La ce i-ar fi folosit omului
sa-si cunoasca originile? Parindi lui disparusera de multa vreme si nu mai era
in Highlands, iar William avea sa dispara si el.
Bree insistase asupra ideii ca William avea dreptul sa afle adevarul, dar
nu putuse explica de ce.
Tu csti cine crezi ca esti si cine ai fost dintotdeauna, a spus ea in cele
din urma, frustrata. Eu nu am stiut cine sunt. Crezi ca ar fi fost mai bine
daca nu as fi stiut cine este cu adevarat ratal meu?
El s-a gandit ca da, poate ar fi fost mai bine. De indata ce adevarul iesise
la iveala, viefile lor se schimbasera radical si fusesera expusi unei serii de
peiicolc. Era cat pe ce si-si piarda viata. Ea fusese in pericol, fusese violata
si omorase un om. Nu ii vorbise despre asta, dar poate ca ar fi trebuit sa o
faca. Vazuse in privirea ei ca se simtea impovarata si el tia de unde provenea
acca povari. Si el avea aceeasi senzafie de apasare.
Cu toate acestea... ar fi preferat s i n u stie ceea ce stia? Si-ar fi dorit s;l
nil traiasca in trecut, sa nil-1 cunoasca pe Jamie Fraser, sa nu vada acea latum
a lui Claire care iesea la iveala numai in prezenta sotului ei?
OricLim, nu era vorba despre arborele binelui si raului din Eden, era
vorba despre un arbore a l c u n o a s t e r i i binelui ?i raului. Cunoasterea putea sil
fie un dar otravit, dar era totusi un dar si oamenii care ar fi fost gata sS-l
inapoieze erau putini. Pentru ei era acelasi lucru, si-a spus Roger, pentru ca
n u p u t e a u sa inapoieze acest dar. Tocmai a c e la a fost punccul lui de vedere
in cadrul discutiei.
- N u stim ce rau ar putea aduce cu sine, spusese el. N u stim daca n u a r
p u t e a f a c e r a u . La ce i-ar folosi daca ar sti ca mama lui a fost o nebunii, o
vrajitoare sau ambele, o femeie care a comis mai multe crime? La ce i-ar folosi
daca ar sti ca ratal sau a fost un adulterin, un om care a incercat sa ucidil
oameni? A fost un soc pentru m i n e cand mama ta mi-a povestit despre Geillis
Duncan, si ea e la o distanta de opt generatii fata de mine. Si inainte ca tu
sa ma intrebi, am sa-ti spun eu ca da, as fi putut trai si fiira sa aflu lucrul acesta.
Ea i$i muscase nervoasa buza si daduse din cap.
- Este vorba doar despre faptul ca ma cot gandesc la Willie, a spus ea in
cele din urma, dandu-se batuta. Nu ma refer la William Buccleigh, ci... la
fratele meu.
Ea a rosit putin cand a spus fratele meu.
- Cliiar as vrea ca el sa stie adevarid, a continual ea. Dar tata si Lordul
John n u v o r ca el si-1 afle si poate ca ei au dreptate. N u ar putea continua
sa traiasca la fel, daca i-as spune adevarul.
- Au dreptate, spusese Roger sec. Daca ar crede ce ii spunem, 1-ar lace
sa traiasca in triscete si negare, lucru care I-ar devora pur si simplu sau 1-ar
sili sa recunoasca faptul ca este fiul unui criminal scotian, ceea ce nu ar fi bine
pentru moravurile secolului al optsprezecelea.
- Nu i-ar lua titlul, spusese Bree. Tata spunea ca, dupa legea din Marea
Britanie, nu se lua titlul unui copil care La molten it de la sotul mamei sale,
indiferent daca acel sot este sau nu tatal copilului.
- Nu, dar imagineazi-ti cum ar fi sa traiesti cu un titlu la care nu at
dreptul, deoarece stii ca sangele care-ti curge-n vine nu este nobil, desi tu
crcdeai ca este. Gandeste-te cum ar fi ca lumea sa-ti spuna Lordul Cutare
$i sa-ti imaginezi cum ti-ar spune daca ar sti adevarul.
O scucurase usor, incercand sa o faca sa-i inteleaga punctul de vedere.
- Oricuin i-ar distruge viata, continuasc Roger. Ar fi ca si cand I-ai pune
pe un butoi cu pulbere si i-ai da foe. Nu ai sti cand ar exploda butoiul, dar
ai sti sigur ca ar exploda.
- Mhm! mormaise ea si discutia luase sfarsit.
Era clar ca acel mhm nu insemna ca ca era de acord si ca discutia nu
sc terminase de fapt.
El verificase toate usile si toate geamurile de la parter, terminand cu
biroul lui.
A aprins lumina si a intrat in incapere. Era cat se poate de treaz, cu nervii
mcordati. Se intreba de ce. Oare casa tnccrca sa-i spuna ceva? A pufnit. Era
si greu sa nu ai tot soiul de impresii in roiul noprii, cu vantul batand in
geamuri. Se simtise mereu bine in acea incapere, acela era locul lui. Ce era
in neregula?
A privic rapid in jur, s-a uitat pe birou, pe pervazul cu crizanteme galbene,
pe care Bree la pusese acolo, a privit rafturile...
A inmarmurit, simtind ca inima ii batea sa-i sparga pieptul. Sarpele nu
era acolo. Ba da, era. L-a privit atent. Era acolo, dar nu la locul lui. N u era
in fata cutiei din lemn in care se atlau scrisorile de la Claire si dc la Jamie,
ci cu doua rafttiri mai jos.
L-a luat si, in virtutea unui automatism, si-a trecut dcgetul peste lemnul
de cites. Era cu putinta ca Annie MacDonald sa-i fi schimbat locul? Nu. Ea
facea curat in birou si stergea praful, dar nu schimba niciodata locul obiec-
telor. O vazuse chiar el ridicand o pereche de galosi lasati neglijent in mijlocul
vestibulului, stergand pe sub ei cu grija, pentru ca apoi sa ii puna la loc, asa
cum erau, plini de noroi. Ea nu ar fi schimbat niciodata locul sarpelui.
Cu atat mai mult, nu ar fi facut-o Brianna. El stia, fara a sti de unde stie,
ca Bree avea acelasi sentiment ca si el. Sarpele lui Willie Fraser pazea tezaurul
fratelui sau.
A pus mana pe curia din lemn inainte ca gandurile lui sa intre pe fagasul
normal.
A intrat in stare de alarma: cineva umblase in cutia cu scrisori. Carticclele
erau deasupra, scrisorile erau dedesubt si nu invers, asa cum ar fi trebuit.
A scos scrisorile blestemandu-se ca nu le numarase niciodata. Cum avea sa-si
dca seama daca lipsea vreuna?
Le-a sortat repede, separandu-le pe cele citite de cele necitite si a crezut
ca teancul de scrisori necitite arata la fel ca si pana atunci. Indiferent cine
umblase in cutie, nu deschisese scrisorile necitite. Asta era, totusi, ceva.
Indiferent cine umblase in cutie, dorisc sa ramana ncdescoperit.
A umblat repede prin scrisorile citite si si-a dat seama deodata ca lipsca
una. Era aceea pe care Brianna o scrisese pe hartie realizata manual, cu flori
in textura. Era prima. Dumnezeule, ce se spunea in ea? Suntem in viatd. l$i
aducea aminte de aceasta propozitie. Dupa aceasta afirmatie, Claire povestise
despre explozie si despre incendiul care devorase casa cea mare. Oare le dadusc
de stire in scrisoarea aceea ca voiau sa vina in Scotia? Poate ca da. Dar ce
mama dracului...
La etajul al doilea al casei, Mandy se ridicase in capul oaselor si tipa ca
o ban-sidhe.
Mainile lui Roger intepenisera si erau reci. Volanul risca sa ii alunece din
maini, pentru ca palmele ii erau transpirate. A luat curba atat de brusc, incat
rotile din spate ale masinii s-au ridicat de la pamant, iar William Bucclcigh
a dat cu capul in geam.
- tmi pare rau, a spus Roger in virtutea unui automatism.
- Ai grija, i-a spus Buccleigh frecandu-se la tampla. Ai sa ne arunci pe
tori intr-un sant, si pe urma?
Chiar asa, si apoi? Facand un efort enorm, Roger a pus din nou piciorul
pe ambreiaj. Luna se pregatea sa apuna si o semiluna arunca raze palide in
bezna de nepatruns care ii inconjura. Farurile micutului Morris abia dacit
izbuteau sa stripunga intunericul, iar razele slabe jucau incolo si-ncoace pc
drumul catre Craigh na Dun.
- De cc mama dracului ti-ar lua acest trusdair copilul? a intrebat
Buccleigh, lasand geamul in jos si incercand s5 vada mai bine imprejurimile.
Si de ce Dumnezeu 1-ar aduce tocmai aid?.
- De unde sa stiu eu? a replicat Roger printre dinti. Poate crede ca arc
nevoie de sange spre a deschide pietrele. Dumnezeule, de ce am scris asta? s-a
intrebat Roger in gand, batand cu pumnul in volan, semn ca era disperat.
Buccleigh a clipit des si apoi si-a mijit ochii, intreband repede:
- Asa se face? De asta ai nevoie? De sange?
- Nu, la dracu! a izbucnit Roger. Trebuie sa te afli intr-o anume
perioada a anului si trebuie sa ai pietre pretioasc. Cel putin noi asa credem.
- Dar tu ai scris ca e nevoie de sange si ai facut si un semn anume.
- Da, dar... Si tu ai citit notitele mele, netrebnicule?
- Fii atent cum vorbesti, baiete, a spus Buccleigh iritat, dar destul de calm.
Bineinteles ca le-am citit. Am citit tot ce s-a putut din biroul tau si cred ca
ai fi facut acelasi lucru daca ai ft fost in locul meu.
Roger a reusit sa-si infranga panica, incat sa fie de acord:
- Da, poate ca as face cum spui. Daca tu 1-ai fi luat pe Jem ... te-a$ fi ucis
imediat, dar poate ca as fi inteles de ce ai facut un asemenea lucru. Dar
netrebnicul asta? Ce crede el ca face, pentru numcle lui Dumnezeu?
- Linistcste-te, i-a spus Buccleigh sec. N u ii faci nici un bine copilului
tau daca te aprinzi. Cameron acesta... este unul ca noi?
- Nu $tiu! Nu stiu, fir-ar sa fie!
- Mai sunt si altii ca noi? Lucrul acesta nu exista numai in familia noastra?
- N u stiu. Cred ca mai exista si altii, dar nu sunt sigur de asta.
Roger se straduia sa gandeasca si sa mentina masina la o viteza suficient
de mica incat sa ia curbcle drumului pc care crescuse din belsug iarba-neagra.
Ar fi vrut sa se roage, dar nu a reusit decat si spuna un Doamne, te rog!
Si-ar fi dorit ca Bree sa fie cu el, dar nu puteau sS o aduca pe Mandy in
preajma pietrelor si, daca ar fi putut sa-l prinda pe Cameron pornind de la
ideea ca el se afla acolo, Buccleigh avea sa il ajute. Era sigur de lucrul asta.
Undcva in mintea lui liciirea o speranta. Tragea nadejde ca Rob Cameron
facuse o greseala in alegerea noptii si, dandu-si seama de acest lucru, avea sa-l
aduca acasa pe Jem, chiar in timp de Roger si stra-stra-strabunicul lui
rascoleau mlastina, pentru a descoperi cine stie ce lucru cumplit, pe care nici
ci nu $i-l puteau inchipui.
- Cameron... mi-a citit si el notitele, a mormait Roger, incapabil sa-si
suporte propriile ganduri. Din intamplare. S-a prefacut ca le consider^ fic-
tiune, ceva ce am scris doar ca sa ma distrez. Dumnezeule, ce-am facut?
- Fii atent! a strigat Buccleigh, punandu-si mainile la ochi. Roger a apasat
pe frana, iesind de pe drum si intrand intr-un bloc de piatra. Era cat pe ce
sa intre in camioneta veche si albastra care statea parasita in intuneric.
S-a chinuit sa urce dealul cautand prin intuneric puncte de sprijin, cn
pietre aiunecandu-i de sub pidoare sau intepandu-1 in palma si sub ungbii,
injurand de zor. Il auzea pe Bucdeigh urmandu-l meet, dar urmandu-l.
A inceput sa le auda cu mult inainte de a ajunge in varf. Era cu trei zile
inainte de solstitiu si pietrele stiau asta. Simtea vibratia in maduva oasclor,
ii zbarnaia craniul si simtea ca il dor dintii. A strans din dinti si a inaimai.
Cand a ajuns in dreptul pietrelor, statea sprijinit in palme si in genunclii.
Nu mai era in stare sa stea in pidoare.
D u m n e z e u l e , si-a spus in gaud. D o a m n e , t i n e - m d ! T i n e - m d - n v i a t d d o u r
ce lt e n e v o ie p e n t r u a 4 p u t e a g d s i.
Abia daca putea lega doua ganduri in creier, dar si-a adus amince dc
lanterna. O luase din masina si a scos-o din buzunar.
A scapat-o din m in a si apoi a cautat-o disperat prin iarba, gasind-o in
cele din urma. A apasat de patru ori pe intrerupator pana ce a reusit sa o
aprinda.
Razele de lumina au str&puns intunericul si a auzit o exclamatie inabusiul
de uimirc. B i n e i n te l e s , si-a spus el in gand. W i l l i a m B u c c le ig h n u a v a z u t in
v i a t a l u i o l a n t e r n a . Raza de lumina a lanternei s-a invartit in cere. Ce cauta?
Urme? Un obiect care sa arate c i Jem trecuse pe acolo?
N u se vedea nimic.
N u se vedeau decat pietrele. Ii era din ce in ce mai rau. A sedpat lanterna
si si-a prins capul cu amandoua mainile. Trebuia sa se miste, trebuia sd-l
gdseasca pe Jem.
Se rara prin iarba, orbit de durere, fard a putea gandi, cand a simtit douii
maini puternice care 1-au tras inapoi. S-a gandit ca poate auzise un glas, dar
chiar daca il auzise, era acoperit de groaznicul strigat din capul sau, din sufletul
sau. A strigat cat a putut de tare numele fiului sau, dar a mai auzit si altceva
in afara de acel strigat care venea din el insusi, a simtit cum ii amorteste gatul
de atata efon, dar nu si-a auzit glasul.
Pamantul a inceput sa se miste si lumea s-a destramat.
S-a destramat in adevaratul sens al cuvantului. Cand si-a revenit ceva mai
tarziu, si-a dat seama ca el si William Buccleigh se aflau intr-un povarnis din
inima dealului, la aproximativ cincisprezece metri mai jos de cercul pietrelor.
Cazusera si se rostogolisera, dupa felul in care se simtea el, dar si dupa felul
in care arata Buccleigh, intins alaturi de cl, cu hainele rupte si incovrigat de
parca 1-ar fi durut stomacul.
- Ce...? a soptit Roger. Si-a dies glasul si a incercat sa intrebe Ce s-a
mtamplat? dar nu a fost in stare decat sa sopteasca si chiar si asa, garni ii ardea
ca focul.
William Buccleigh a soptit ceva si Roger si-a dat seama ca se ruga.
A incercat sa se ridice in capul oaselor si a izbutit, desi avea senzatia ca
se invarteste totul in jurid sail.
- Tu m-ai tras? a intrebat Roger in soapta.
Buccleigh tinea ochii inchisi si nu i-a deschis pana ce nu si-a terminat
rugaciunea. Apoi s-a uitat mai intai la Roger si apoi in varful dealului, unde
pietrele nevazute isi murmurau cantecul. Se auzea incet, ca un planset, care
il facea pe Roger sa simta ca il dor dinpi.
- Da, a replicat Buccleigh. Nu credeam ca vei putea iesi de acolo singur.
- Nici nu puteam, a recunoscut Roger, intinzandu-se.
Avea dureri si era ametit.
- Multumesc, a spus el o clipa mai tarziu.
Simtea inlauntrul sau un vid mare, comparabil cu ccrul ce se afla
deasupra lor.
- Bine, poate izbutese sa m i revansez pentru cii ai fost spanzurat din cauza
mea, a spus Buccleigh. Ce facem acum?
Roger si-a ridicat privirea spre ccrul care parea sa se invarteasca si a intins
o mana spunand ragusit:
-A cu m mergem acasa si ne mai gandim inca o data la toatc. Ajuta-ma
sa ma ridic.
86
VALLEY FO RGE
William si-a pus uniforma. I-a explicat tatalui sau ca acest lucru era
necesar.
- Denzell Hunter este un barbae cu onoare si principii. Nu pot sa-1 iau
din tabara americana fara sa-si anunte superiorul. Nu cred ca va veni cu mine
asa, pur si simplu. Daca pot obtine permisiunea ca el sa ma insoteasca, atunci
cred ca va veni.
Pentru a obtine permisiunea sa poata apela la un medic din Armani
Continentala, era necesar sa faca o cerere formala. Acest Iucru presupunen
ca trebuie sa se duca in cartierul general de iarna al lui Washington tie la
Valley Forge, hnbracat in tunica rosie, indiferent ce avea sa se imample,
Lordul John a inchis ochii pentru o clipa, incercand sa-si imagine/x ee
anume s-ar fip u tu t intampla, dar a Iasat deoparre acele ganduri, spunatul:
- Foarte bine. Ai sa iei cu tine un servitor?
- Nu, a replicat William surprins. De ce as avea nevoie de unul?
- Ca sa aiba grija de cai, de bunurile tale, ca sa-ti pfcteasca spatele, a replicat
ratal sau privindu-1 mustrator.
Tocmai de aceea nu a spus Cai? Ce cai?K, ci:
- Multumcsc, tata. Ai gasit pe cineva potrivit?
Servitorul potrivit s-a dovedit a fi un anume Colenso Baragwanath, im
tanar indraznet din Cornwall, care venisc cu trupele lui Howe si fusese grajdar.
Se pricepea la cai, William era nevoit sa recunoasca acest lucru.
Erau patru cai si un catar de povara, incarcat cu pulpe de pore, patru sau
cinci curcani grasi, un sac cu cartofi curatati, un altul cu napi si cu un butoi
generos cu cidru.
- Daca situatia este pe jumatate atat de rea pe cat am auzit, a spus lordul
John, in timp ce urmarea incarcarea catarului, comandantul ti-ar pune la
dispozitie serviciile a jumatate de batalion in schimbul acestor Iucruri, deci
iti va asigura fara indoiala serviciile unui medic.
- Multumesc, tata, a spus William din nou, incalecand.
Avea un grumajer nou, de capitan, si steagul alb, al pacii, in cobur.
Valley Forge arata ca o imensa asezarc de carbunari. Era sau mai bine spus
fusese un loc impadurit, inainte ca oamenii lui Washington sa taie tot ce lc
aparca in fata. Se vedeau peste tot cioturi ramase in urma copacilor taiati si
crengi abandonate. Peste tot ardeau focuri mari si se vedeau stive dc
busteni. Se construiau colibe cat mai repede cu putinta.
De altfel, oamenii trebuiau sii se grabeasca, deoarece cu trei sau patru ore
in urma, incepuse sa ninga si intreaga tabara era acoperita de un strat de
zapada.
William spera ca oamenii de acolo sa, vada steagul alb.
- Mergi inaintea mea, i-a poruncit William lui Colenso, inmanandu-i
batul de care era fixat steagul alb.
Baiatul a facut ochii mari, intreband:
- Sa fee eu asta?
- Da, da! a spus William. Hai, da-i drumul, ca de mi, iti trag un sut
in fund!
Tanarul ofitcr a simdt cum il furnica spatele, de indata ce au intrat in
tabara de la Valley Forge, iar Colenso s-a fecut mic in saua calului, de parca
ar fi fost o maimuta, tinand sccagul foarte jos si mormaind blesteme in
dialectul din Cornwell. Pe William il manca mana stanga. Ar fi vrut sa puna
mana pc manerul sabiei sau al pistolului, dar venise neinarmat pentru a arata
ca era de buna credinta. Daca aveau de gand sa-1 impuste, il impuscau
indiferent daca era inarmat sau nu. Venise neinarmat. Si-a dat jos pelerina,
desi ningea, pentru a se vedea ca nu era inarmat, si a pornit mai departe.
Totul a mers bine. Nimeni nu a tras asupra lui si a fost indrumat catre
un an ume colonel Preston, un barbae inalt si slab imbracat in ceea se putea
numi uniforma Armatei Continentale. Colonelul 1-a privit cu oarecare
suspiciune, dar a asculcat cu deosebita amabilitate ce avea de spus. I-a fost
acordata permisiunea, dar pentru ca era vorba despre armata americana, nu
superiorul acorda permisiunea medicului, ci superiorul ii acorda lui
permisiunea de a vorbi cu medicul si de a vedea daca acesta era dispus sa-1
insoteasca.
Willie 1-a lasat pe Colenso la cai si i-a dat instructiuni stricte sa stea cu
ochii in patru, iar el a pornit in susul micului deal, unde i se spusese ca ar
putea fi Denzel! Hunter. Inima ii batea cu putere, si nu doar din cauza
efortului. In Philadelphia fusese sigur ca Hunter va veni daca el i-o va cere.
Acum nu mai era atat de sigur.
El luptase cu americanii si stia prea bine ca nu erau cu nimic diferiti de
englezi, dar nu mai trecuse niciodata pana atunci printr-o tabara americana.
Parea un haos, dar, pana se organizau, toate taberele creau senzatia de
haos. A detectar o oarecare ordine in gramezile de busteni si crengi pe care
le intalnea in cale. Doar era ccva diferit in aerul acelei tabere, un soi de
exuberanta. Barbatii pe langa care trecea erau echipati foarte prost. Nici unul
dintre ei nu avea incaltari, in ciuda vremii. Multi stateau in grupuri, stransi
in jurul focurilor, si semanau cu niste ccrsetori inveliti in paturi, foi de cort
sau fasii de panza. Cu toate astea, nu erau morocanosi, ci discurau.
Vorbeau pe un ton vesel, spuneau glume, se contraziceau, se ridicau de
la locul lor pentru a urina in zapada, pentru a se invarti in cere ca sa-si puna
sangele in miscare. Mai vazuse pana atunci tabcre in care oamenii erau
demoralizati. Aceasca nu era una dintre ele. A presupus ca si Denzell
Hunter era intr-o buna stare de spirit. Asa stand lucrurile, isi va parasi cl
camarazii? Era greu de spus. Nu putea afla decat daca il intreba.
A dat ocol unor stejari care scapasera de topor si 1-a vazut pe Hunter, care
statea in iarba $i cosea rana unui barbat intins pe o patura. Rachel Hunter
il tinea de umeri si avea capul aplecat, rostind cuvinte incurajatoare.
- Nu ti-am spus eu ca nu o sa dureze mult? 1-a intrebat ea. Ti-am spus
ca va dura mai putin de treizeci de secunde si asa a fost. Doar am numarat,
nu-i asa?
- Tu numeri foarte incet, Rachel, a spus Denzell zambind, in timp ce taia
ata cu foarfecele. Omul are timp sa inconjoare de trei ori catedrala St. Paul
pana numeri tu saizeci de secunde.
- Vorbe, a replicat ea. Oricum treaba s-a terminat. Poftim, bea niste apa.
Doar nu ai sa...
Fata s-a intors catre galeata cu apa si 1-a zarit pe William.
A deschis gura uimita si apoi a traversal repede luminisul ca sil-1
imbratiseze.
Nu se asteptase la asa ceva, dar a imbratisat-o bucuros la randul sau. Ea
avea mirosul ei specific, dar se simtea si miros de fum, si asta li fSicea inima
sa-i bata mai repede.
- Prietene William! a exclamat feta, dandu-se cativa pasi inapoi, in timp
ce chipul ii radia de bucurie. Am crezut ca nu te voi mai vedca niciodatS.
Ce faci aici? Nu cred ca ai venit sa te inrolezi, a adaugat ea masurandu-1 din
cap pana-n picioare.
- Nu, a raspuns el ragusit. Am venit sa cer o favoare. Am venit sa-i cer
o favoarea fratelui tau, a adaugat el cu timiditate.
- Asa? Atunci vino. Aproape ca a terminat.
Fata 1-a condus la fratele ei, continuand sa il cerccteze cu mare interes.
- Deci esti cu adevarat militar britanic, a remarcat ea. Noi crezusem cii
esti un dezertor, dar ma bucur ca nu esti.
- Te bucuri? a intrebat William, zambind. Sunt sigur ca te-ai bucura si mai
mult daca as renunta la seiviciul militar si as deveni un om care cauta pacea.
- Bineinreles ca m-as bucura daca ai cauta pacca... si chiar ai gasi-o,
a spus ea calm. Dar tu nu poti gasi pacea tot traind in pacat si temandu-te
pentru viata ta. Denny, uite cine a venit!
- Am vazut cine a venid Imi pare bine sa ce vad, prietene William! a spus
medicul ajutandu-1 pe pacicncnl sau si apoi indreptandu-se spre William
zambind, And ca vrei si-mi ceri o favoare. E adevirat? Daci sta in puterile
mele, eu sunt gata si fac cot ce se poate, pentru ca ici sunt indatorat.
- Si nu punern problema asa, a replicac William, zambind $i simtind cum
dispare nodul care li statuse pana atunci in gat. Asculta ce am sa-ti spun si
sper ca vei fi de acord sa ma insotesti.
Asa cum se a$tcptase, la inceput Hunter ezitase si paraseasca tabira. Nu
erau foarte multi medici si din cauza frigului si a inghesuielii... Putea sa
durcze mai mult de o saptamana pana ce se va putea reintoarce in tabara...
Dar William a fost intelept si s-a uitat mai intai la Rachel, si abia dupa aceea
la Denzell.
Vrei sa ramana aici peste iarna? voia sa spuna acea privire.
- Doresti ca Rachel sa ma insoteasca? a intrebat Denzell, pricepand in cele
din urma.
- Am sa vin cu tine oricum, i-a spus Rachel fratelui ci. Stiti amandoi ca
asta voi face.
- Da, a spus Denzell cu blandete. Da, dar mi s-a parut ca este nevoie si
intreb. Nu cste vorba doar de faptul ca tu vei veni. Este...
William nu a auzit sfarsitul acelei propozitii, pentru ca s-a trezit alaturi
cu ceca ce parea a fi un obiect foarte mare. A scos un strigat si s-a intors,
pentru a-si putea da seama cine anume il ataca in mod las.
- Da, era sa uit de caine, a spus Rachel, gandicoare. Poate merge, dar nu
cred ca va putea merge pe jos pana in Philadelphia. Poti sa faci un fel de targa
in care sa-1 transportam?
William a recunoscut imediat cainele. Nu puteau fi doi ca el.
- Acesta este cainele lui Ian Murray, nu-i asa? a spus el, ferindu-se. Unde
este stapanul sau?
Fracii Hunter au avut un schimb de priviri, iar Rachel a raspuns repede:
- In Scotia. A plecat in Scotia pentru o treaba urgenta, impreuna cu
unchiul lui, James Fraser. II cunosti pe domnul Fraser?
Lui William i s-a parut ca fracii H unter se holbau amandoi la el si s-a
multumit sa dea din cap incet, spunand:
- L-am cunoscut cu ani in urma. De ce nu a plecat cainele in Scoria cu
stapanul sau?
intre fracii Hunter a avut loc din nou un schimb de priviri. William sc
intreba ce era intre fratii Hunter.
- Cainelc a fost rank cu putina vreme inainte de imbarcare. Prietenul Ian
a fost atat de bun incat sa-si lase tovarasul in grija mea, a spus Rachel cat sc
poate de linistita. Ai putea face rost de o caruta? Ma gandesc ca poate calul
tiiu nu are sad placa pe Rollo.
Lordul John a pus cureaua de piele intre dintii lui Henry. Baiatul era
aproape inconstient in urma unei doze de laudanum, dar stia foarte bine ce
se petrecea in jurul lui si facea un efort pcntru a-i zambi unchiului sau. Grey
simtea ca lui Henry ii era frica si simtea el insusi acea frica: un ghem de serpi
veninosi in stomac si dureri cumplite din cauza panicii.
Hunter insistase asupra ideii ca ar trcbui sa-1 lege pe Henry de pat, ca sit
nu se miste in timpul operatiei. Ziua era luminoasa, soarele topea zapada de
la geamuri si patul fusese mutat, astfel incat sa se poata profita din plin
de lumina.
Doctonilui Hunter i se spuscse despre radiestezist, dar ceruse foaite delicat
sa vina aka data, arJtand ca acesta isi batea joc de Divinitate, ca el trebuia
sa ceara ajutorul lui Dumnezeu si nu putea face acest lucru daca era de fapi
un vrajitor. O jignise astfel pe Mercy Woodcock; ca pufnise nitel, dar a tacut,
prea bucuroasa si nerabdatoare ca sa sc mai certe.
Grey nu era superstitios, dar era un om practic si s-a gandit ca radiestc-
zistul ajutase la detectarea pozitiei unui glont. El a explicat acest lucru si
Hunter a fost de acord ca radiestezistul sa scoata la iveala un fel de triunglii
metalic si sa marcheze cu un pic de ceara de lumanare locul in care credea
ca era glontul.
- Cred ca suntem gata, a spus Denzell apropiindu-se de pat si punaml
mainile pe capul lui Henry. Medicul s-a rugat ca Dumnezeu sa-1 calauzeascit,
sa se indure de Henry si si il vindece si a sfarsit rugandu-se ca Dumnezeu
sa fie alaturi de ei.
Cu toate ca era un om cu totul rational, Grey s-a simtit mai usurat dup;1
ce Hunter si-a incheiat rugaciunea. S-a asezat fata-n fata cu medicul, sinv
find ca serpii din stomacul lui se mai linistisera.
A apucat mana moale a nepotului sau si i-a spus:
- Rezista, Henry. Eu sunt aici.
Totul s-a intamplat foarte repede. Grey mai vazuse medici militari si stia
foarte bine cum Iucrau. Denzell Hunter dadea dovada de o viteza si de o
dexteritate cu totul iesitc din comun. Grey pierduse masura timpului, simtind
strangerea degetelor lui Henry, strigatul lui venit prin curcaua de piele,
miscilrile doctorului, brutale si rapide, apoi precise in timp ce extirpa cu
dclicatete sau tampona, pentru ca apoi sa treaca la cusutul ranii.
In momentul in care erau facutc primele cusaturi, Grey a respirat si, usurat,
i s-a parut ca face asta pentru prima data dupa mai multe ore. S-a uitat la
micul ceas din percte si si-a dat seama ca totul durase doar un sfert de ora.
William $i Rachel stateau deoparte, Ianga ceas, si se tineau de mana atat de
strans, incat oasele degetelor li se albisera la fel ca si fctele.
Hunter verifica modul in care respira Henry, i se uita la pupile, ii stergea
lacrimile de pe obraz si ii lua pulsul la nivelul gatului. Grey a vazut vena. Pulsa
meet, ca un fir albastru sub pielea alba ca ceara.
- Destul de bine, destul de bine si mul turn esc lui Dumnezeu pentru ca
mi-a dat putere, a murmurat Hunter. Rachel, vrei sa imi aduci bandaje?
Rachel s-a desprins imediat de William si a adus fasii de tifon si o substanta
lipicioasa si verde, ce imbibase materialul in care era invelita.
- Ce este acolo? a intrebat Grey, intinzand degetul catre pachet.
- Un preparat pe care mi 1-a recomandat o colega, o anume doamna
Fraser. Eu am vazut ca are efecte miraculoase asupra ranilor de tot felul,
a replicat medicul.
- Doamna Fraser? a intrebat Grey surprins. Doamna James Fraser? Ce
mama dra... Vreau sa spun, unde v-ati intalnit cu acea doamna?
- La Fortul Ticonderoga, a replicat Denzell surprins. Ea si sotul ei au fost
in Armata Continentals si au Iuat parte la bataliile de la Saratoga.
Serpii care parcau a fi in stomacul lui Grey au revenit la viata.
- Vreti sa-mi spuneti ca acum doamna Fraser este la Valley Forge?
- Ah, nu! a replicat Hunter, in timp ce bandaja pacientul. Daca ai dori
sa ridici putin bolnavul, prietene Grey, ca sa tree bandajul pe sub el. Ah, asa!
Multumesc. Nu.
Medicul s-a ridicat in picioare si si-a sters fruntea pentru ca era foarte cald
in incapere, erau multi oameni si focul ardea in soba.
- Nu, sotii Fraser au plecat in Scotia, a replicat medicul. Nepotul dom-
nului Fraser ne-a lasat in grija cainele sau, a adaugat Denzell, pentru ca Rollo,
atras de mirosul de sange, s-a ridicat din coltul sau si si-a bagat nasul pe sub
cotul lui Grey. A adulmecat cu interes trupul gol al lui Henry, apoi a sub
mit at, s-a scuturat si s-a culcat cu labele in sus.
- Cineva trebuie sa ramana cu el in urmatoarele zile, a spus Hunter,
stergandu-se pe raaini cu o carpa. Nu trebuie sa fie lasat singur, prietene
William, a adaugat el intorcandu-se catre Willie. Este cu putinta sa se gaseascii
un loc in care putem sta? Va fi nevoie de cateva zile pe parcursul carora trebuie
sa observ cum evolueaza.
William 1-a asigurat ca deja se luasera toate masurile in acest sens. Exista
un han cu totul respectabil in oras. William s-a uitat la Rachel si a intrebat
daca ii este permis s3 ii duca pe fratii Hunter acolo sau sa o conduca pe
domnisoara Rachel, daca domnul doctor mai avea trcaba.
Grey si-a dat seama ca William si-ar fi dorit foarte mult sa faca o plimbarc
prin orasul inzapezit cu prietena sa, care era quaker. Doamna Woodcock le-a
mai stavilit, insa, elanul, amintindu-le ca era Craciunul. Nu avusese cimp s;l
pregateasca ceva de mancare si a intrebat daca doamna si domnii nu doreau
sa inchine un pahar de vin pentru insanatosirea locotenentului Grey.
Toti au fost de acord si Grey s-a oferit s3 stea cu nepotul sau, in timp ce
se aduceau paharele si vinul.
Pentru ca plecase atat de multa lume, in camera parea ca se racorise. Grey
i-a tras nepotului s3u cearsaful si parura peste stomacul bandajat.
- O sa te faci bine Henry, a spus Grey, desi tanarul ofiter avea ochii
Inchisi. Henry parea sa doarma. Cel putin asa spera lordul.
Heniy nu dormea, insa. El a deschis ochii in care se citea durerea pe care
opiul nu o putea calma.
- N u am sa m3 fac bine, a spus ofiterul. Mi-a scos un singur glont. Cel
de-al doilea o sa ma omoare.
Henry a inchis iar ochii. Urarile de Craciun s-au auzit de sus. Cainele
a oftat.
87
SEPARARE SI REUNIRE
2 0 aprilie 1778
Marsali a dormit tot restul zilei si toata noaptea. Eram obosita dup;l
calatoria pe care o f&cusem si am reusit sa motai putin intr-un scaun marc,
langa focul din bucatarie. Henri-Christian dormea in poala mea, sforaind.
in timpul noptii a incetat de doua ori sa respire, am reusit sa-1 trezesc si sa-i
redan rcspiratia, dar mi-am dat seama ca trebuia sa fac ceva cat mai curand.
Am dormit un pic spre dimineata si, dupa ce am mancat putin, am plccat
prin oras sa caut lucrurile de care aveam nevoie.
Aveam asupra mea instrumente medicale dintre cele mai rudimentare.
Adevarul este ca, pentru a scoate adenoidele si amigdalele, nu sunt nccesare
instrumente complicate.
Mi-as fi dorit ca Ian sa vina in oras imprcuna cu mine. Ar fi putut si-mi
fie de ajutor, dar si pe Marsali ar fi putut sa o ajutc. Era, totusi, periculos
pentru un barbat de varsta lui sit vina in oras.
Nu avea cum sa intre in oras fari a fi oprit si interogat de militarii britanici,
pentru ca apoi sa fie arestat deoarccc parea suspect. Dincolo de asta... el
plecase in cautarea lui Rachel Hunter.
Misiunea de a gasi doua persoane si un caine care se puteau afla oriunde
intre Canada si Charleston, fara a avea la dispozitie decat dcplasarea pe jos
si, ca mijloc de comunicare, cuvantul, ar fi descurajat pe oricine care nu avea
incapatanarca in sange, asa cum o aveau toti cei din familia Fraser. La fel ca
si Jamie, Ian era perseverent daca fsi propunca ceva, indifcrent daca trebuia
sa treaca prin iad, prin apa si contra oricarui sfat rezonabil.
Avea, cum spusese el insusi, un avantaj. Probabil ca Denny Hunter era
in continuare medic militar. Daca lucrurile stateau asa, el era in continuare
cu Armata Continental!!; Ian isi propusese sa vada unde se afla cea mai
apropiata unitate a Armatei Continentale si sa inceapa investigatiile de acolo.
Planuia sa se strecoare in oras, mai precis sa umble pc la marginea acestuia,
prin taverne si carciumi, pentru a afla, din ccca ce spunea lumea, locatia
unititii Armatei Continentale.
Am rcusit, totusi, sa-1 conving sa trimita vorba la tiparnita lui Fergus ca
sa tim unde era de glsit, indata ce afla ceva ?i se indrepta catre un anumit loc.
Intre timp, nu puteam decat sa ma rog la ingerul sau pazitor, un inger
care trebuie sa fi fost foarte obosit, pentru ca apoi si ma rog la propriul meu
inger (despre care credeam ca era un fel de bunicuta pc chipul carcia se citea
nerabdarea) si sa m i pregitesc pentru ceea ce urma si fac.
M i plimbam pe strazilc noroioase ale Philadelphiei $i ma gandeam la
procedura pe care urma sa o aplic. N u scosesem amigdale decat o singura
data sau, ma rog, de doui ori, daca ma gandeam ca ii operasem pe gemcnii
Beardsley, in ultimii zece ani. Era o procedura cat se poate de simpla, insa
acum trebuia aplicati intr-o tiparnita intunecoasa, asupra unui copil care
suferea de nanism, ale carui cai respiratorii erau obstructionate, cu o infecfic
a sinusurilor si cu un abces al amigdalelor.
Cu toate astea... nu trebuia sa fac operatia in tiparnita. Puteam sa g3se.sc
un loc mai bine luminat. In ce loc? Probabil ca in casa unui om bogai.
unde nu se facea economic la lumanari. Vazusem o astfel de casa la Paris.
N u cunosteam un astfel de om in Philadelphia. Nici Marsali nu cuno$tca.
O intrebasem.
Trebuia sa o iau pe rand. Mai intai sa gasesc un ficrar iscusit, care sa-mi
faca un fel de bucla subrire din metal. Puteam sa tai amigdalele cu un scalpel,
dar era foarte complicat sa deplasez adenoidele, care erau dispuse dincolo tie
bolta palatina. Nu voiam sa orbecai cu un instrument ascutit prin gatul
inflamat al lui Henry-Christian, intr-o incapere intunccoasa. Bucla respeciiva
putea fi destul de ascutita, dar nu avea cum sa faca rau. Doar daca faceam
o miscare in forta puteam extirpa o adenoida sau o amigdala.
Ma intrebam ingrijorata daca baiatul nu avea cumva o infectic cu
strcptococ.
N u, trebuia sa excludem aceasta posibilitatc. Am pus niste culturi de
penicilina aproape imediat dupa ce am ajuns la Marsali.
Nu stiam daca puteam sa obcin ceva din accste culturi in doar cateva zilc.
Nu stiam nici cat de activ va fi antibioticul. Dar tot era mai bine decat nimic.
Totusi dispuneam dc un lucru util. Lordul John Grey imi trimisese cu
cind ani in urma o sticla cu vitriol si vase din sticla care imi erau folositoare
pentru distiiare. Achizitionase toate acestea de la o farmacie din Philadelphia,
dar nu imi aminteam numele acelei farmacii. Mi-am zis ca nu puteau fi pica
multe farmacii in Philadelphia si mi-am propus sa tree pe la toate pana aveam
sa obtin ceea ce imi era necesar.
Marsali imi spusese ca erau doua farmacii mari in oras. Tot de la ea am
aflat ca numai de la o farmacie mare puteam sa obtin ceea ce imi era necesar
pentru a putea prepara cter. Cum se numea domnul de la care Lordul John
Grey procurase alambicul? Oare era in Philadelphia? N u imi venea in minte
numele lui si asta fie pentru ca eram obosita, fie pentru ca aveam un lapsus.
Momentul in care am preparat eter la Frasers Ridge parea la fel dc departat
in tirnp ca si Potopul.
Am ajuns la prima farmacie si am gasit acolo cateva lucruri utile, printre
care si un borcan cu lipitori. Ma gandeam daca a? fi putut sa bag o lipitoare
in gatul lui Henri-Christian si daca el ar fi fost in stare sa o inghita.
Ma gandeam cii era nn bSietel de patru ani care avea un frate mai mare,
plin de imaginatie. Probabil til inghitise lucruri mult mai rele decat o lipitoare.
Cu putin noroc, m-as fi lipsit de lipitori. Mi-am procurat si doua ustensile
pentru cauterizare, din acelea foarte mid. Cauterizarea era o metoda primi
tive si dureroasa pentru a opri sangerarea, dar era eficienta.
La acea farmacie nu am reusit sa gasesc vitriol. FarmacistuI si-a cerut scuze
pentru ca nu imi putea oferi ceea ce cauram si mi-a explicat ca astfel de
produse se importau din Anglia si acum, in vreme de razboi... I-am multu-
mit si m-am dus la cea de-a doua farmacie. Acolo mi s-a spus ca avusesera
ceva vitriol, dar ca il vandusera unui lord cnglez, desi omul din spatele tejghelei
mi-a marturisit ca nu isi putea imagina pentru ce anume ii trebuia vicriolul.
- Un lord englez? am intrebat eu surprinsa. Eram sigura ca nu putea fi
vorba desprc Lordul John. Ma gandeam, totusi, ca aristocratii britanici nu
aveau de ce sa dca buzna in Philadelphia decat daca erau militati, iar omul
vorbise despre un lord, nu despre un maior sau despre un capitan.
Nu aveam ce sa pierd, asa ca am intrebat si mi s-a spus ca era vorba despre
Lordul John Grey. Am aflat ca lordul ceruse ca vitriolul sa fie dus la locuinta
sa din Chestnut Street.
Ma simteam de parca as fi fost Alice in Tara Minunilor. Eram ametita
din cauza lipsei de somn si a oboselii cauzate de calatoria pe care o facusem,
dar am intrebat cum putearn sa ajung in Chestnut Street.
Usa casei a fost deschisa de o femeie foarte frumoasa care, dupa felul in
care era imbracata, nu era servitoare. Nc-am privit cu uimire una pe
cealalta. Era clar ca nu se astepra sa ma vada si i-am spus ca eram o veche
cunostinta a Lordului John. Fata mi-a explicat ca unchiul ei va veni imediat,
dl plecase doar sa duca calul in grajd.
- At fi ptitut sa trimita servitorul, a spus tanara femeie, care imi spusese
ca era Lady Dorothea Grey. Ar fi putut sa-1 trimita si pe varul meu, dar cand
vine vorba de cai, unchiul John se comporta intr-un mod cu totul aparce.
-V aru l dumitale? am intrebat-o, incercand sa-mi amintesc relatiile din
familia Lordului John.
- Ellesmere, da, a replicat ea parand placut surprinsa. II cunoasteti?
- Ne-am in tain it o data sau de doua ori, i-am spus. Dar cum sc face ca
estc in Philadelphia? E u... aaa... intelesesem ca plecase tmpreuna cu rcstul
armatei lui Burgoyne spre Boston, pentru ca de acolo sa piece in Anglia.
- Oh, da, a$a este! a exclamat fata. Asa este, dar a trecur pe-aici pent i n
a-si vedea ratal, adica pe unchiul John si pe fratele men.
Ochii ei albastri s-au intunecat putin si a continuat:
- Henry este foarte bolnav.
- Imi pare rau sa aud asta, am spus cat se poate de sincer, dar sec. M,l
interesa foarte mult prezenta lui William acolo dar, inainte de a mai puic.i
spune ceva, am auzit o voce cunoscuta, spunand:
- Dottie? Ai idee unde... Oh, imi cer scuze.
Lordul John Grey a intrat in salon si s-a oprit. Apoi m-a observat si :i
ramas cu gura cascata.
- Imi pare bine sa va revad, i-am spus cu amabilitate. Imi pare rau si aud
ca nepotul dumneavoastra este bolnav.
- Multumesc, a replicat el, privindu-ma cat se poate de atent si ficaiul
o plecaciune pentru a-mi saruta mana. Ma bucur sa va revad, doamni Fraser,
a spus el pc un ton care te facea sa crezi ca era sincer. A ezitat pret de o clip:!,
dar nu s-a putut abtine sa nu intrebe:
-S o tu l dumneavoastra...?
- Este in Scotia, am replicat eu, simtindu-ma prost pentru ca il dezamagenm.
S-a schimbat la fata, dar numai pentru o clips. El era un domn $i pe
deasupra era militar.
- A ti trecut in serviciul activ? 1 -am mtrebat, ridicand din sprancene.
- N u chiar. Dottie, ai chemat-o pe doamna Figg? Sunt sigur ca doamna
Fraser ar dori ceva racoritor.
- Abia am sosit, i-am explicat lordului, in timp ce Dottie s-a ridicat $i
a plecat.
- Chiar asa? a intrebat Grey surprins, abtinandu-se si intrebe: De cer*M-a
invitat sa iau loc pe un scaun. Apoi s-a asezat el insusi, avand pe chip o
expresie ciudata, ca si cand s-ar fi gandit cum sa spuna un lucru mai putin
obisnuit.
- Imi pare bine sa va vad, a spus el din nou. A ti... nu vreau sa fiu nepoli
ticos, doamna Fraser, va rog sa ma scuzati - ati adus cumva vreun mesaj din
partea sotului dumneavoastri?
In ochi avea un fel de lumina si vorbise de parca ar fi vrut si se scuze,
- Imi pare rau, i-am spus. Am venit aid ca sa va cer o favoare, dar nu
pentru mine, ci pentru nepotul meu.
Lordul a clipit surprins.
- Pentru nepotul dumneavoastra, a spus el sec. Credeam ca fiica dum
neavoastra. .. Oh! Bineinteles. Am uitat ca fiul adoptiv al sotului dumnea
voastra. .. Familia dumnealui se afla aid? Este vorba despre unul dintre copiii
dumnealui?
- Da, am raspuns si, lira alta introducere, am trecut direct la prezentarea
situatiei, descriind starea lui Henri-Christian si amintindu-i ca a fost foarte
generos cu peste patru ani in urma, cand mi-a trimis vitriol si vasele din sticla
care imi fusesera atat de necesare.
- Domnul Sholto, farmacistul de pe Walnut Street, mi-a spus ca v-a
vandut o sticla marc de vitriol cu careva luni in urma. Ma intrebam daca mai
aveti cumva acea sticla.
Nu m-am straduit sa imi ascund nerabdarea si cxprcsia fetei lui a devenit
mai blanda.
- O mai am, a spus el in cele din urma, zambind, si mi s-a parut ca
soarele se arata de dupa un nor. Am cumparat-o pentru dumneavoastra,
doamna Fraser.
Ain facut imediat o intelegere. N u doar ca era gata sa-mi dea sticla cu
vitriol, dar s-a aratat dispus sa-mi procure toate materialele medicale de care
aveam nevoie, daca eram de acord sa tl operez pe nepotul sau.
- Doctorul Hunter a reirsit sa li extraga un glont de Craciun si se simte
oarecum mai bine. Al doilea i-a ramas, totusi, in trup si...
- Doctorul Hunter? 1-am intrebat eu, Jntrerupandu-1. Va referiti la
doctorul Denzell Hunter?
- Chiar la el ma refer, a replicat lordul John incruntandu-se pucin. Vreti
sa spuneti ca il cunoasteti?
- Chiar asta vreau s i spun, am replicat, zambind. Am lucrat frecvent
impreuna la Ticonderoga si Saratoga, cand eram cu armata lui Gates. Ce cauta
el in Philadelphia?
- E l... a inceput lordul, dar a fost intrerupt de un zgomot de pasi, care
coborau scara.
Si eu auzisem vag pasii, dar nu lc dadusem atentie. Am privit catre usa
si era cat pe ce sa mi se opreasca inima m loc cand am vazut-o pe Rachel
Hunter. Fata se uita la mine uimita, iar gura ei era un 0 Kperfect.
Pesce doar o clipa, m-a prins in bratc cu atata putere, incat ameninta sa
imi rupa coastelc,
- Prietena Claire! a spus ea, dandu-mi drumul in sfersit. Nu rn-am giin
dit niciodata ca te voi revedea... vreau sa spun ca sunt atat de bucuroasil...
Oh, Claire! Ian! A venit si el cu tine?
Pe chipul fetei se citeau nerabdarea, frica, dar si speranta, toate acestc
sentimente parand ca se luptau unele cu altele.
- A venit, i-am spus. A venit, dar nu e aici.
Auzind spusele rncle, feta s-a intristat deodata.
- Oh! a spus ea incet. U nde...?
- A pornit in cautarea ta, i-am spus cu blandete, apucandu-i raainile.
In ochii ei se citea bucuria.
- Oh! a exclamat ea cu un cu totul alt glas. Oh!
Lordul John a tu$it politicos.
- Poate ca nu ar fi bine ca eu sa aflu unde este nepotul dumneavoastnl,
doarana Fraser, a observat nobilul. Banuiesc ca el are aceleasi principii ca si
sotul dumneavoastra, nu-i asa? V-as ruga sa ma scuzati. Eu am sa ma due sil-i
spun lui Henry ca ati sosit. Cred ca ati dori sa-1 examinati, nu-i asa?
- Oh! am exclamat eu, aducandu-mi aminte de nepotul lordului. Sigur
ca da, daca nu va deranjeaza...
Lordul a zambit, privind-o pe Rachel care se facusc alba ca varul in primul
moment dupa ce ma vazuse, dar al carei chip arata acum ca un mar copi.
- Nu mS deranjeaza deloe, doamna Fraser, a replicat nobilul. Veniti sus
cand doriti. Va astept acolo.
88
M IZERIE
Mi-a fost dor de Brianna tot timpul si dorul de ea m-a apasat mai
mult sau mai putin, in functic de sicuatie. Mai ales acum imi era dor de ea.
Eram sigura ca ea ar Ft gasit o solutie pentru a putea lumina gatul lui
Henri-Christian.
!l pusesem pe o masa, in partea din fata a tipografiei, beneficiind de
lumina de acolo. Aid eram insa in Philadelphia, nu in New Bern. Daca cerul
nu era acoperit de nori, era acoperit de fiimul care se inalta din cosurile
caselor. In afara de asta, strada era ingusta. Cladirile aflate de cealalta parte
a strazii luau din lumina.
Mi-am spus ca nu conta foarte mult. Incaperea putea sa fie scaldata in
soare $i tot nu puteam vedea nimic in gatul ltii Henri-Christian. Marsali avea
o oglinda mica, utila pentru a directiona lumina, fapt care ma putea ajuta
la scosul amigdalclor, dar de adenoide trebuia sa ma ocup pe pipaite.
Am simtit marginea flasca, vascoasa a unei adenoide, chiar in spatele boltii
palatine. Am simtit-o ?i am incercat sa-mi imaginez forma ei, ca sa o prind
cu buck metalica miscandu-ma cu delicatete, ca sa nu imi tai nici degetul,
nici adenoida umflata. Cand am taiat-o, a tasnit sangele.
II asezasem pe Henri-Christian intr-un anumit unglii, iar Marsali il tinea
aplecat intr-o parte. Denzell Hunter ii tinea capul fix, apasand carpa muiata
in eter pe nasul lui. Nu aveam cum sa fac absorbtie decat cu gura mea. Tre
buia sa proccdez rapid dupa ce taiam, astfel incat sangele sa nu i se scurga
pe gat in jos si sa apara pericolul ca el sa seinece. Ustensila mica pentru
cauterizare se incalzea. Varful ei ascutit era pus in carbuni. M-am gandit ca
aceea era cea mai dificik etapa a procedurii. M-am oprit pentru a ma relaxa
putin si i-am facut un semn lui Marsali sa se relaxeze si ea. Nu voiam sa-i
ard copilului limba sau gatul, si aceasta era o supra fata alunecoasa...
Am rasucit cu putcre manerul si baietelul s-a miscat sub mana mea.
- Tine-1 bine, am spus calm. Inca putin, te rog.
Marsali gafaia si incheieturile degetelor i se albisera, la fel cum i se albise
si chipul. Am simtit cum adenoida s-a desprins si am prins-o cu degetele
inainte ca ea sa alunece in esofag. I-am aplecat copilului repede capul intr-o
parce, simtind mirosul de metal al sangelui. Am pus tesutul pe care il
separasem intr-un vas si i-am facut un semn lui Rachel, care mi-a pus cautcml
cu grija in palma.
Aveam inca cealalta manJ in gura micutului, tinand limba deopaite si cu
un deget pe locul unde se aflasc adenoida pe care o scosesem. Am luat cauterul
si am ars locul, fara a-mi atinge degetele. S-a simtit imediat mirosul neplacut
de sange si de tesut ars, iar Marsali a gemut usor, dar nu i-a dat drumul
copilasului.
- Este bine, prietena Marsali, i-a soptit Rachel batand-o pe umili.
Respira bine, nu are dureri. Este tinut in lumina, o sa fie bine.
- Da, o sa fie bine, am spus si eu. Ia cauterul, Rachel. Te rog sa cufun/i
bucla metalica in whisky si sa mi-o dai. Am scos una, mai am de scos irei.
Dupa o discuue intre cei doi chirurgi, care Lordului John i s-a parut
interminabila, fereastra a ramas partial intredeschisa. Doctorul Hunter a
insistat ca aerul curat era benefic. Doamna Fraser a fost de acord, pentru ca
trcbuiau sa iasa vaporii de eter, dar a vorbit de ceva numit germeni, care
ar putea intra pe geam si ar putea ajunge in campul chirurgical. Vorbeste
de parca pentru ea totul estc un camp de luptaL a gandit lordul, Apoi i-a
privit chipul si si-a dat seama ca ea chiar vedea totul ca pc o lupta.
Nu mai viizuse niciodata o femeie care sa arate astfel si s-a gandit la acest
lucru, ded isi facea griji pentru Henry. Isi stransese parul la spate si isi
acoperise capul cu un batic, intocmai ca o sdava de culoare. Avea chipul liber
Si i se vedeau oasele fine, lucru care o facea sa fie foarte exprcsiva. Avea ochii
galbeni, care priveau cand intr-o directie, cand in alta, ca un vultur. Era femeia
cea mai lipsita de feminitate din cate vazuse. Avea privirea unui general rare
isi supraveghea trupelc in vreme ce acestca marsaluiau. Cand a vazut-o astfel,
a simtit ca serpii din stomac s-au mai linistit putin.
Stie ceface, a gandit lordul.
S-a uitat la el si, spre uimirea lui, a luac pozitia de clrepti, de parca ar fi
asteptat sa primeasca ordine.
- Doriti sa fiti de fata? 1-a intrebat ea.
- Da, desigur, a replicat el, avand senzatia ca nu mai are aer, dar vorbiml
cu hotarare. Ea ii spusese deschis care erau sansele lui Henry: nu erau bum-,
dar exista osansd. El era hotarat sa srea alaturi de nepotul sau, indifercni 1 r
s-ar fi intamplat, Daca Henry va muri, el va pleca din aceasta lume avfintl
alaturi pe cineva care tinea la el. El hotarase ca Hem y nu va muri, nu avc.i
sa-I lase.
- Atimci va rog sa stati acolo, a spus doamna Eraser aratandu-i un seat in
pe o latura a patului.
Asezandu-se, lordul i-a zambit lui Henry, care i-a aruncat o priviiv
speriata, dar hotarata.
- N u mai pot trdi astfel, spusese el cu o seara inainte, fund de acord cu
operatia. Pur si simplu nu mai pot.
Si doamna Woodcock insistase sa fie de lata si, dupa ce ii daduse cateva
explicatii, i-a permis sa administreze eterul. Picuratorul in care era eterul sc
gasea pe birou. Din el venea un miros neplacut.
Doamna Fraser i-a dat doccorului Hunter ceva care semana cu o batisia
si si-a pus un obiect similar peste lata. Era o barista, Grey s-a uitat bine, dar
avea niste sfbri. Ea a legat aceste sfori la ceafa, astfel incat batista sa-i acoperc
nasul si gura. Hunter a imitat-o imediat.
Grey era obinuit cu brutalitatca chirurgilor din armata, si pregatirile pe
care le facea doamna Fraser i s-au parut extraordinar de laborioase. I-a spillai
abdomenul de mai multe ori cu o solutie alcoolici pe care o preparase chiar
ea, tot vorbindu-i cu calm prin masca ei de hot iesit la drumul mate. Si-a
spalat mainile cu solutia respectiva si le-a cerut lui Hunter si doamnei
Woodcock sa faca intocmai. Apoi a spalat cu solutia aceea si instrumentele,
iar intteaga incapere mi rosea ca o distilerie.
Lordul si-a dat seama dupa o clipa ca se faceau miscari dcstul de brustc.
Mainile ei se niiscau cu atata siguranta si... da, cu gratie, acesta era cuvantul
potrivit, pareau niste pescSrusi in zbor.
Nu era vorba despre un zbor agitat, ci despre o miscare sigura, seninil,
aproape mistica. Era fascinat, intrase in transit, uitand care era scopul
acelui dans m ut al mainilor.
Doamna Fraser s-a dus la capul patului ca sa stea de vorba cu Henry, i-a
dat deopartc parul dc pe frunte si atunci Grey a vazut cum ochii ei de vultur
s-au facut aurii. Sub atingerea ei, corpul lui Henry s-a relaxat. Grey a vazut
cum i se rclaxau palmele. Mai avea o masca: era facuta din crengi si semana
cu un cos in care erau fasii din bumbac. I-a pus acea masca lui Henry, i-a
spus ceva in soapta si a luat picuratorul.
Aerul s-a umplut deodata cu o aroma dulccaga, care parea sa se fi lipit
pe garni lui Grey si 1-a facut sa ameteasca. A dat din cap si a realizar ca doamna
Fraser ii spusese ceva.
- Pardon? a spus el, ridicand ochii catre ea. I s-a parur ca vede o pasare
alba cu ochi galbeni.
- A m spus, a repecat ca cu calm, ca poate vreti sa va indepartati putin.
Este posibil sa fie ceva mizerie aici.
89
PETE DE CERNEALA
Paris
90
DIAM A NTE SI OTEL
Brianna a taiat brosa fara sa-i tremure mana, folosind o pereche de foarfece
de bucatarie. Erau un obiect vechi, dar nil valoros. Era o brosa urata, din
epoca victoriana, avand forma unei flori din argint incadrata de carcei de vita.
Avea insa pe ea niste diamante care pareau a fi picaturi de roua.
- Sper ca sunt destul de mari, a spus Brianna, surprinsa de calmul pro-
priului ei glas. In mintea ei, vocea tipa de cel putin treizeci si ?ase de ore, pentru
ca atata durase ca ei sa puna la punct un plan si sa faca pregatirile necesare.
- Cred ca o sa fie in regula, a spus Roger, ?i Brianna a simtit tensiunea
de dincolo de calmul vocii lui. El statea in spatelc ei si ii pusese mana pe umar.
Caidura mainii lui era prilej de linistire si de chin. Peste o ora, el va fi plecat.
Poate pentru totdeauna.
Dar nu aveau de ales si ea a facut toatc cele necesare fara sa verse macar
o lacrima.
Amanda adormise imediat dupa ce Roger si William Buccleigh pornisera
in cautarea lui Rob Cameron. Brianna a pus-o in patul ei si a vegheat-o in
timp ce dormea, facandu-si griji pana catre rasaritul soarelui, cand cei doi
barbati s-au intors aducand cumplitele vesti. Amanda se trezise, ca de obicei,
vesela si zambitoare, fora a-si mai aminti de cosmarul ei cu pietrele care strigau.
N u o ingrijora nici absenra lui Jem. tntrebase o data, in treacat, cand avca
sa se incoarca fracele ei si, cand i se raspunscses: Curand, ea se intosese la
joaca aparent multumita.
Acum era cu Annie. Plecasera la Inverness ca sa faca cumparamri ?!
proniisesera micucei ca ii vor cumpara o jucarie. Aveau sa se incoarca abia
dupa-amiaza si, pana atunci, barbadi aveau sa piece.
- De ce? intrebase William Buccleigli. De ce sa-1 ia pe baiacul tau?
Aceeasi Inrrebare si-o pusesera si ei de cand constatasera disparida lui Jem,
asta nu pentru ca raspunsul i-ar fi ajutat intr-un fel sau altul.
- Nu poate fi vorba decat despre doua lucruri, a spus Roger ragusit.
Calatoria in timp sau aurul.
- Scrisoarea care lipseste, a spus ea, prea mgrijorata pentru a se intreba
daca era bine sau nu sa-i spuna. Nimic nu mai era bine. Roger a spus ca ai
citit scrisorile. E vorba despre scrisoarea in care tata vorbea lntr-un
post-scriptum despre p r o p r i e t a t e a u n u i d a m n i t a l i a n . Id aduci aminte?
- Nu am remarcat, a recunoscut Buccleigh. E vorba despre aur, deci?
Si cine este domnul italian?
- Charles Smart.
I-au explicat amandoi intr-un mod cat mai simplu despre aurul care fusese
transportat pe apa in ultimele zile ale revoltei iacobine. Pe vremea aceea,
Buccleigh trebuie sa fi avut varsta lui Mandy. Brianna s-a gandit cu uimire
la acest amanunt. Aurtd fusese impartit intre trei scoueni care se bucurau de
incredere in clanurile lor: Dougal MacKenzie, Hector Cameron si Arch Bug,
trei nume mari in Leoch. Brianna 1-a privit cu atende, dar Buccleigh nu a
avut nici o reactie la auzul numclui lui Dougal MacKenzie. N u, s-a gandit
ea, nu stie. Oricum, acel amanunt nu era important in situada data.
Nimeni nu stia ce se intamplase cu doua treimi din aurul francez care
fusese dednut de familia MacKenzie sau de ceilald, dar, in ultimele zile ale
revoltei, Hector Cameron a digit din Scotia cu o lada de aur pusa sub capra
saretei sale. Ajunsese cu aurul in Lumea Noua si cu el isi cumparase plan-
tada River Run. Restul...
- Spaniolul pazeste aurul? a intrebat Buccleigh incruntat. Ce mama
dracului inseamna asta?
- N u ^tim, a spus Roger.
Statea la masa, cu capul sprijinit in palme, privind lemnul. Doar Jem stie.
Apoi a ridicat capul, spunand:
- Insulele Orkney. Callahan.
- Cum?
- Rob Cameron, a spus el repede. Cad ani crezi ca are?
- Nu ?tiu, a spus ea derucata. Treizeci ?i ceva. De ce?
- Callahan a spus ca domnul Cameron a fost alaturi de el la sapaturile
arheologice cand avea in jur de douazeci de ani.
Roger a trebuit sa se opreasca pentru a-si drege glasul si a continuar:
- Daca era pasionat de lucrurilc vechi acum cincisprezcce sau optsprezece
ani, crezi ca s-a cunoscut cu Geillis Duncan? Sau crezi ca a cunoscut-o pe
Gillian Edgars? Cred ca mai era in viata pe atunci.
- Oh, nu! a exclamat Brianna, dar nu pentru ca n i l ar fi crezut ce spunea
Roger. Nu, nu vreau sa cred ca esce vorba despre Inca un iacobin nebun!
Roger aproape ca zambise auzind acea replica.
- Ma indoiesc ca este vorba despre asa ceva, a replicar el sec. Nu cred ci
e nebun. El face parte din PNS. Nici membrii acestui partid nu sunt ncbuni.
Care ar putea fi sanscle ca Gillian Edgars sa fi avut vreo legatura cu ei?
Nu puteau raspunde la aceasta intrebare decat daca scoteau la lumina
relatiile si trecutul lui Cameron. N u era vreme pentru asta, dar era posibil.
Gillian, care isi luase mai tarziu numele unei faimoase vrajitoare scotiene,
fusese foarce interesata de antichitati scotiene, dar ?i de politica. Ar fi fost
posibil sa-1 fi mtalnit pe Rob Cameron. Daca se intamplase acest lucru...
- Daca lucrurile stau asa, a spus Roger incunecandu-se la fata, atunci
numai Dumnezeu stie cc i-a spus. In biroul lui Roger erau cateva dintre
carnetele lui Geillis si, daca Rob o cunoscuse, atunci le recunoscuse. Si stim
al dracului de bine ca a citit post-scripmmul tatalui tau, a adaugat el.
Si-a frecat cu degetul fruntea in Iocul unde avea o vanataie si a oftat.
- Nici nu mai conteaza, a spus el in cele din urma. Singurul care con-
teaza acum este Jem.
Brianna a dat fiecaruia o bucatica de argint cu diamante si douS
sendvisuri cu unt de arahide.
- Ca sa aveti ceva pe drum, a spus ea $i)indu-se sa zambeasca.
Le-a dat imbracaminte calduroasa si incaltari solide. Lui Roger i-a dat
cutitul ei clvedan, iar Buccleigh a luat un cutit din bucatarie, cu lama din
otel inoxidabil, dupa ce i-a admirat zimtii.
Soarele era incii in inaltul cerului cand Mustangul albastru a inaintat
burducaindu-se pe drumul care trecea pe langa Creigh na Dun. Ea trebuia
sa se intoarca inainte ca Mandy sa ajunga acasa. Camioneta albastra a lui Rob
Cameron era toe acolo. Brianna a simtic cum o trece un fior cand a vazut-o.
- la-o inainte, i-a spus Roger lui Buccleigh. Vin si eu imediat.
William Buccleigh i-a aruncat o privire fugara Briannei cu ochii aceia care
semanau atat de mult cu ai lui Roger, i-a atins mana in treacat si s-a indcpitnai.
Roger nu a avut nici o ezitare. El se gandise ca avea vreme sa spuna pc
drum tot ceea ce era de spus... si putca spune, in orice caz, un singur lucru:
- Te iubesc, a soptit el apucand-o de umeti si tinand-o strans destul limp
ca sa ii mai spuna si restul:
- O sa-1 aduc tnapoi, Bree, crede-ma. O sa ne revedem in lumea asla.
- T'e iubesc, a spus ea, sau cel putin a incercat sa rosteasca aceste cuvinic.
A izbutit sa-i sopteasca. El a primit soapta odata cu respiratia ci, a
imbratisat-o de i-au trosnit oasele si a deschis pordera.
S-a uitat dupa ei - nu s-a putut abrine sa nu se uire - in timp ce urcau
spre varful dealului, spre pieti'dc invizibile, pana cand au disparut.
Poate ca era doar imaginatia ei, dar poate cliiar auzea pietrele de sus, un
bazait straniu care traia in oasele ei, amintire ce avea sa dainuiasca pe vcci.
S-a indreptat spre casa tremurand si cu lacrimi in ochi. Trebuia sa aiba grija,
pentru ca acum Mandy o avea doar pe ea.
91
URM E D E PASI
In noaptea aceea, la o ora tarzie, s-a dus in biroul lui Roger. Se simfea
ametita si greoaic. La groaza acelei zile se adaugase si oboseala. S-a asezat la
biroul lui incercand sa-i simra prezenta, dar incapcrca era goala.
Mandy se culcase ?i> surprinzator, nu era afectata de haosul ce domnea
in sentimentele parintilor ei. Bineinteles di era obisnuita ca Roger sa lipseasc;!
noptile de-acasa. Pleca la Londra, la Oxford, la intalnirile lojii, care aveau
loc la Inverness. Brianna s-a intrebat cu o strangere de inima daca ea isi va
aduce aminte de Roger, in cazul in care el nu s-ar mai intoarce.
Neputand sa se impace cu acest gand, s-a ridicat si a inceput sa se plimbe
in jurul biroului. Nu fusese in srare sa manance nimic si se simtea amept;i
si fragila.
A luar micul sarpe, formele sinuoase si chipul placut al acescuia linistind-o.
S-a uitat la curie, intrebandu-se daca nu ar fi fost bine sa caute prczenta
parintilor ei... dar s-a gandit ca faptul de a ctti scrisori pe care poate ca Roger
nu va putea niciodata sa le citeasca impreuna cu ea.., A Iasar cutia din mana
$i s-a uirat la cartile de pc rafturile de mai jos, fara a vedea nimic.
Langa cartile dcspre Revolutia Americana pe care le comandase Roger,
erau cartile tatalui ei din vechiul birou. Franklin W. Randallse putea citi pe
cotor. A luat una dintre acele card si a strans-o la piept.
li mai ceruse o data ajutorul. il rugase sa aiba grija de fiica pierduta a lui
lan. Era sigura ca va avea grija si de Jem.
A rasfoit cartea, simtind cum o linistea asprimea hartiei.
Tdticule, a gandit ea, fiind incapabila de a mai gasi si alte cuvinte.
Bucata de hartie ascunsa intre filele carpi nu a reprezenrat nici o surpriza.
Scrisoarea era o ciorna. Si-a dat seama dupa stersaturi, dar si dupa adau-
girile facute pe margine. Pentru ca era o ciorna, nu avea nici data, nici formula
introductiva de salut, dar li era in mod clar adresata.
Tocmai aiplecat, scumpa mea, dupa amiaza minunata la Sherman s
(load acela in care era porumbelul din lut - oare isi va aduce aminte
de nume?).
IncS, im i mai tiuie urechile. Oscilez intre imensa mAndriepe care mi-o
dau abilitatde tale, invidiesi teamd. N u stiu c&nd vei citi aceste rAnduri
sau dacd le vei citi vreodatA. Poate cd voigdsi curajul de a-ti spune irminte
de a muri (sau poate cd voiface un lucru at&t de cumplit, incdt mama
ta o vaface... nuo vaface, nu am intdlnit nitioclatd o persoana atdt de
onorabild cum este Claire. Ea se va tine de cuvdnt).
Ce simtdmAnt ciudat am cAnd scriu aceste rAnduri. Stiu cd, in cele
din urmd, tu vei afla cine... si poate ce esti ta, dar nu am babar cum
vei afla acest lucru. Oare suntgata sd-ti dezvdlui o taind despre tine insdti
sau vei sti deja total atunci cAnd vei citi aceste randuri? Vreau doar sd
sper cd am izbutit sd-ti salvez viata si cd vei gasi aceste rAnduri mai
devreme sau mai tarziu.
tmipare mu si stiu cdsund melodramatic. Ultimul lucru pe care mi-as
dori sd-lfac este acela de a te alarma. Am toatd increderea in tine. Dar
am acea teamd a oricdrui pdrinte cd i se va intAmpla ceva cumplit si de
neimpiedicat copilului tdu si cd tu nu vei aveaputerea de a-lputea apdra.
Adevdrul este cd, desi tu nufitci nici o greseald, esti...
In acel punct, tatal ei s-a gandit la mai rauke variante, scriind opersonal)
periculoasd, pentru ca apoi sa stearga si sa scrie mereu inpericol, ulterior mereu
in situatiepericuloasd, pentru ca, in cele din urma, sa inccrcuiasca opersonnd
periculoasd si sa puna un setnn de intrebare.
- Am inteles, taticule, a spus ea incet. La ce te referP E u...
S-a auzit ceva si a anautit. Se auzeau pasi pe hoi. Erau pasi rati si hotarati.
Pasi de barbat. I s-a fecut parul maciuca.
Lumina era aprinsa pe hoi, dar a fost acopcrita pentru o clipa de silueta
aparuta in cadrul usii.
S-a uitat la el cu ochii mari, descumpanira.
- Ce faci aid?
Chiar in timp ce punca aceasta intrebare, s-a ridicat de la locul ci cautanil
ceva ce ar putea fi folosit ca anna, incapabila sa stapaneasca incm totul groa/a
care pusese stapanire pe ea.
- Am venit pentru tine, puicuto, a spus el zambind. Am venit sa te iau
pe tine si aurul. Spunand acestea, a pus ceva pe birou: prima scrisoare a
parintilor ei. Spune-t lui Jem cd spaniolul o pdzesle, a citat Rob Cameron.
M-am gandit ca este mai bine sa-i spui chiar tu asta lui Jem. Spune-i sa-mi
arate unde este spaniolul. Asta daca vrei ca el sa ramana in viata. Totul dc-
pinde de tine... sefa, a adaugat el cu un zambet larg.
92
Z IU A IN D E P E N D E N T E III
Brest
Euterpe trebuia sa piece la ceasul fluxului, catre seara, iar ei s-au dus la
docuri in cursul dupa-amiczii, pentru a pune totul la punct. Spatiul din docuri
in care Euterpe fusese ancorata cu o zi inainte era gol.
- Unde mama dracului este nava care se afla ieri aici? a intrebat el apucand
de brat un baiat care tocmai trecea pe-acolo.
-- Care Euterpe? a intrebat baiatul, pentru ca apoi si dea din umeri si sa
spuna:
- Cred ca a ridicat ancora.
- Crezi?
Tonul pe care fusese pusa intrebarea I-a facut pe baiat sa-si smulga bratul
din stransoarea lui Jamie si sa se dea cativa pasi inapoi,
- Dc unde sa stiu eu cum stau lucrurile, monsieur? a spus el repede, v3zand
ce expresie avea chipul lui Jamie. Proprietarul a intrat in cartier cu cateva
ceasuri in urma. Probabil ca este inca acolo.
Jamie a vazut cum barbia surorii lui incepea sa tremure incer in semn dc
panica. Nici el nu mai avea mult pana sa intre in aceeasi stare.
-A sa a facut? a intrebat el cu mult calm. Foarte bine, o sa ma due sill
caut. In ce casa intra de obicei?
Baiatul a dat din umeri, replicand:
- In toatc, monsieur.
Lasand-o pe Jenny la docuri sa pazeascS bagajele, Jamie a pornit de-a
lungul strazilor din preajma cheiului. Cu un banut de arama i-a asigurai
serviciile unui vagabond care manca un mar pe jumatate putrezit si era cu
ochii dupa pungile cu bani ale oamenilor neatenti. lnsocit de ghidul sau, Jamie
a intrat pe stradutele murdare, tinand o mana pe punga si o alta pe mancrul
cutitului.
Brest era un oras-port in care se desfasura o activitate intensa, ceea cc
insemna ca aid una din trei femei era prostituata. Mai multe prostituatc
independence i-au facut avansuri cand a trecut pe langa e!e.
A fost nevoie de trei ore si de mai multi silingi, dar in cele din urma, l-a
gasit pe srapanul vasului Euterpe. Acesta era more de beat. A dat-o deoparte
fera mila pe prosrituata care dormea langa proprietarul vasului si l-a palmuii
pe acesta din urma.
- Nava? ba intrebat omul, privindu-1 cu oclii aposi. La dracu! Pe cine
intereseaza?
- Pe mine! a spus Jamie printre dinti. O sa te intereseze si pe tine,
netrebnicule. Unde este nava si cu de ce nu te afli la bordul ei?
- M-a debarcat capitanul. Ne-am certat. Unde e? Cred ca e in drum spre
Boston, presupun.
Omul a ranjit cu rautate, pentru ca apoi sa continue:
- Daca inoti destul de repede, poate o prinzi din urma.
93
o seam A d e s o c u r i SCURTE SI ASCUTITE
John Grey s-a oprit, pentru ca ajunsese in capatul strazil. Parcursese State
Street in sus si-n jos inca de cand rasarise soarele. Acum soarele se inaltasc
pe cer si mancarimea pe care i-o dadea transpiratia pe ceafe il irita. Ciorapii
ii erau murdari de noroi si i se parea ca la fiecare pas cuiele din talpa pantofilor
!i intra in picior. Nu-i mai pasa.
Delaware River T$i purta apele chiar la picioarele lui, mirosind a peste,
iar oamenii treceau pe langa el cacre capatul docului, sperand ca vor gasi un
loc pe bacul care avea sa-i transporte pe malul celalalt.
Valurile loveau docul intr-un fel care ii facea pe oameni sa devinii agitati,
impingandu-se unii pe altii si cercandu-se. Unul dintre militarii de pe mal
a luat muscheta de pe umar si a tmpins o femeie.
Ea s-a impiedicat, a inccpuc sa tipe si socul ei, un urias, a facur cativa pasi
inainte cu pumnii ridicati. Militarul a spus ceva cu dintii inclescati si
a facut o miscare ca si cand ar fi vrut sa traga cu arma. Un camarad de-al lui
s-a apropiat pentru a vedea ce se perrece si imediat s-a format un adevarat
nod alcatuit din oameni. Unii voiau sa se departeze, sa nu fie implicati
in violence, altii incercau sa treaca prin acel nod si o persoana a fost arun-
cata in apa.
Grey a facut trei pasi inapoi si a vizut doi baicci iesind din multime cu
fetele schimonosite de spaima. Undeva, in multime, s-a auzit un strigat dc
femeie disperata:
- Ethan! Johnny! Joooobnny!
Instinctul ii dicta sa faca un pas inainte, sa ridice glasul, sa faca uz de
autoritatea lui si sa linisteasca spiricele. S-a intors ?i s-a indepartat.
S-a gandit ca nu era in uniform!, nu aveau sa tl asculce. Avea sa se creeze
confuzie. Incerventia lui ar fi facut mai mult rau decat bine. N u ii statea in
fire sa se m int! singur si a renuntat la intregul rationament.
I se mai intamplase sa piarda oameni. La unii dintre ei tinuse foarte mult.
Dar acum se pierduse pe sine insu?i.
S-a Indreptat incet spre casi, ametit. Nu mai dormise de cand primise
vestile. Mai atipise, in monienrele in care extenuarea punea stapanire pe trupul
lui, pe veranda lui Mercy Woodcock, trezindu-se dezorientat, lipicios din
cauza florilor de sicomor, a micilor omizi vend si firelor lor invizibile ce pareau
a fi din matase.
- Lord John!
Grey a auzit vocea $i si-a dat seama imediat ca persoana care i se
adresase il strigase de mai multe oti. S-a intors si 1-a vazut pe capitanul
Richardson. Nu-i trccca nici un gand in cap. Probabil ca asta se si vedea pc
chipul lui, deoarcce capitanul 1-a Iuat de brat familiar si 1-a tras diipS sine
intr-o carciuma.
- Veniti cu mine, i-a spns Richardson tncer, lasandu-i bratul. Priviri plinr
de tngrijorare si de curiozitate 1-au facut sa devina mai atent si a trecut prin
ceata care il inconjura, dar si-a auzit pantofii atingand scara de lemn.
Richardson a inchis usa dupa ei si a inceput sa vorbeasca inainte ca lordtil
sa-si poata aduna gandurile.
- Doanina Fraser, a spus Richardson fara nici un fcl de introducere. Cal
de bine o cunoasteti?
Grey a fost luat prin surprindere de intrebare si a raspuns:
- Dumneaei este soda, vaduva s-a corcctat el, simtindu-se ca si cum i s-ar
fi pus sare pe o rana, este vaduva unui bun prieten.
- Unui bun prieten, a repetat Richardson fara nici un fel de intonade.
Grey s-a gandit ca omul avea un chip cu totul tern, un fcl de variant?! a
lui Hubert Bowles. Cei mai periculosi spioni erau cei care aveau un chip
obi$nuit.
- Un prieten bun, a repetat Grey cu fermitate. Convingerile lui politicc
nu mai constituie o problems, nu-i asa?
- Nu in situada in care este cu adevarat mort, a replicat Richardson.
Creded ca este?
- Sunt sigur de asta. Ce aniline doriri sa stiri, domnule? Am treaba.
Richardson a zambit auzind aceasta minciuna.
- Imi propun sa o arestez pe doamna pentru ca este spion, Lord John,
si am dorit sa ma asigur... ca nu aveti nici un fel de legatura de ordin personal
cu dumneaei.
Grey s-a asezat dcstul de brusc, punandu-si mainile pe masa.
- E u ... ea... pentru ce mama dracului?
Richardson s-a asezat politicos fata-n fata cu nobilul.
- Dansa a raspandit materiale tendennoase prin toata Philadelphia in
ultimele trei luni, poate chiar de mai mult timp. Inainte de a ma intreba, v;l
spun ca da, sunt sigur. Unui dintre oamenii mei a interceptat o parte dintre
materialele despre care va vorbesc. Priviti, daca doriti.
Capitanul a bagat mana sub haina si a scos un teanc de hartii despre care
se vedea ca trecuseri prin mai multe maini. Grey nu credea ca Richardson
ar fi vrut sa il duca de nas, dar si-a luat m mod deliberat mai mult timp pentru
a examina hartiile. Apoi le-a lasat deoparte, simtind ca nu mai are sange in trup.
- Am auzit ca doamna soseste frecvent in casa dumneavoastra, precum
si in casa in care este nepotul dumneavoastra, a spus Richardson privindu-1
patrunzator pe lord. Cu toate acestea, dansa nu va este... prietena?
- Dansa este medic, a replicat Grey, avand satisfactia de a-1 vedea pe
Richardson ridicand din sprancene. Mi-a facut un mare scrviciu mie si
nepotului meu.
Grey s-a gandit ca era foarte bine ca Richardson sa afle cat de mult o
pretuia pe doamna Fraser, de parca daca ar fi aflat ca erau In joc interese
personale, ar fi incetat sa-i mai dea orice fel de informatii lui Grey. Cu toate
acestea, dansa nu ne mai face servicii si in prezent, a adaugat Grey, dorind
sa para cat mai calm cu putinta. Am respect pentru doamna in cauza,
bineinteles, dar nu este vorba dcspre o relatie personala.
Dupa ce rostisc acele cuvinte, lordul s-a ridicat hotarat, luandu-si
ramas-bun, decis sa nu mai puna nici un fel de intrebari si sa para indiferent.
A pornit spre Walnut Street fara a mai avea senzatia de amorteala. Se
simtca din nou el tnsusi, puternic si hotarat. Se pare ca ii mai putea face un
serviciu lui Jamie Fraser.
Intinsa in patul meu care-mi parea un iad, cautam cai catre moarte. Imi
doream din tot sufletul sa plec. Indifercnt ce s-ar fi aflat dincolo de accastit
viata, gloria sau doar uitarea, orice era de preferat cxistentei mele cumplitc.
Nu pot sa spun ce ma impiedica sa nu-mi pun capat vietii intr-un mod
simplu si violent. Mijloacc as fi avut oricand. Puteam alcge intre glont, sabic
si otrava si oscilam intre semiconstienta $i stupoare.
Am umblat printre borcanele si stickle din lada cu medicamente ca o
nebuna. Am lasat sertarele si usitele deschise, cautand in mare grab;!,
amintindu-mi cum am pregatit acea lada, aruncand pe podea borcane, sticle
si fragmente din trccutul meu.
Am crezut ca le gasisem pe toate si Ic-am pus inaintea mea pe masa.
Omeag, arsenic...
Aveam atatea feluri de a muri dintre care puteam alege. Ce sa aleg?
Eterul. Asa ar fi cel mai usor, chiar daca nu constituie preparatul cel mai
sigur. Trebuia sa inmoi o carpa in eter, sa-mi fac o masci din ea, acopc-
rindu-mi nasul si gura, si sa plec din lumea asta plutind. Exista insa posi -
bilitatea sa ma gaseasca cineva. Urma sa imi pierd cunostinta. Capul putea
sa-mi cada intr-o parte, carpa muiata in etcr putea sa-mi cada de pe fatil si
era posibil sa ma trezesc iar in viata mizerabila pe care o traiam.
Am ramas ncmiscata o clipa. Mi se parea ca visez si am pus mana pe cufitul
de pe masa, unde il lasasem din neglijenta, dupa ce taiasem nistc tifon. Era
cutitul pe care mi-1 daduse Jamie. Era ascutit si taisul ii lucea argintiu.
Totul avea s i fie sigur si rapid.
95
AM ORTIREA
Noua trusa mcdicala era pe masa in camera mea, lucind usor la lumina
lumanarii. LangS ea se aflau sdculetii cu plante medicinalc pe care ii
cumpai ascrn in cursul diminetii, dar si sticlele cu tincturi proaspete pe care
le preparasem in cimpul dupa-amiezii, cu tot dezacordul doamnei Figg, care
tinea foarte mult la curatenia bucarariei ei. Ochii ei mici imi spusesera cat
se poate de limpede ca ma numar printre rebeli, ba chiar ca ma credea o
vrajitoare. S-a retras in usa cladirii rezervate bucatariei, dar nu se retrasese
cu totul cat timp lucrasein, ci ma supraveghease atent.
Aveam langa mine o sticla mare cu rachiu din prune. Pe parcursul ultimei
saptamani, descoperisem ca un pahar de rachiu din prune ma ajuta sa dorm,
macar pentru putina vreme. In aceasta seara nu ma ajuta, insa. Am auzit cum
suna ceasul de pe semineul de la parter.
Am ridicat o cutie cu flori de musetel care se varsase si am asezat cu grija
florile inapoi. O sticla de sue de mac se rasturnase, iar lichidul aromat se
scurgea pe langa dop. M-am ridicat, am sters picaturile de pe gatul stidci,
folosindu-mi batista. Am sters mica baltoaca de pe podea. O radacina, o
piatra, o frunza. Le-am ridicat, le-am pus la locul lor, martori ai chemarii
mele, bucati ale destinului meu.
Sticla rece parea oarecum distanta, lemnul stralucitor parea o iluzie.
In vreme ce inima imi batea meet, am pus mana pe lada incercand sil m;l
linistesc, sa Imi gasesc locul in spatiu si in titnp. Era din ce in ce mai greu,
cu fiecare zi care trecea.
Mi-am adus aminte foarte bine de ziua retragerii de la Ticonderogii.
Ajunsesem intr-un sat, ne-am refugiat intr-un grajd. Am muneit atunci 111 -
treaga zi si am facut tot ccea ce s-a putut fara alimente, medicamente, instru-
mente, bandaje, in afara celor facute din bainele imbibate cu transpiratie ale
ranitilor. Am simtit ca lumea se naruia din ce in ce mai mult pe masurit ce
lucram, auzindu-mi glasul ca si cand ar fi apartinut altcuiva, vazand trupurile
pe care le atingeam, doar trupuri, membre, rani, in timp ce pierdcam
contactul cu lumea.
S-a lasat intunericul. Cineva a venit, mi-a cerut sa ma ridic si m a
indemnat sa res din grajd $i sa ma due in carciuma mica. Localul era plin tie
oameni. Cineva - oare Ian? -- mi-a spus ca Jamie era afara si avea de mancare
pentru mine.
Era singur acolo, in magazia luminata doar de un felinar indepartat.
Am ramas in prag, tremurand. Poate incaperea tremura.
Am vilzut cum dcgetele mi s-au infipt in tocul usii si unghiile mele s-au
fecut albe.
Am observat miscare in lumina palida. S-a ridicat repede ?i s-a indrepiai
spre mine. Cum se...?
- Jamie, am spus usurata pentru ca imi adusesem aminte cum se numcn.
M-a apucat de mana si m-a condus in magazie, iar eu ra-am intrebat dac a
eu mergeam sau daca ma ducea el. Am auzit cum rasuna pamantul sub mine,
dar nu simteam greutatea pe care ar fi trebuit sa o duca picioarele mele.
Jamie imi vorbea, glasul lui linistindu-ma, desi imi era greu sa disting
cuvintele. Cu roate astca, imi dadeam seama ce voia sa spuna si am reitsii
sa replic:
- In regula... doar obosita.
M-am intrebat chiar in momentul in care rosteam cuvintele daca crau
cuvinte sau doar sunete si daca erau cele potrivite.
- Vrei sa dormi, femeie? m-a Intrebat el privindu-ma cu ingrijorare. Crczi
ca vei putea manca mainte de a dormi?
Jamie a intins mana pentru a lua painea, iar eu m-am sprijinit de perctc,
surprinsa ca acesta era solid.
Am avut din nou senzaria de amorteala.
- In pat, am spus, simtind ca mi se scursesc sangele din buze. In pat,
impreuna cu tine, chiar acum.
Ma mangaiase pe obraz cu palma lui calda si solida, in primul rand solida.
- Esti sigura, draga mea? a intrebat el surprins. Arati de parca...
Am pus mana pe bratul lui, mirandu-ma ca nu-i treceam cu degetele
prin came.
- Tare, am spus eu. Sa-mi faci vanatai.
Paharul meu era gol, stick era pe jumatate plina. Mi-am umplut paharul
si am pus mana pe el cu atentie, pentru ca nu voiam sa-1 vars, dorindu-mi
sa-mi gasesc 1inis tea, fie si macar temporal'.
Oare maputeam separa cu totul? Oare era posibil ca sufletul meu s&p3ra-
seasca trupul, fara ca eu sa mor? Reusisem, oare, asta deja?
Am baut incct paharul, inghiticura cu inghititura. Apoi altul, inghititura
cu inghititura.
Probabil c3 am auzit un sunet si de aceea am inaltat capul. In prag se afla
Lordul John Grey. Legatura de la gat era desfacuta si camasa ii atarna pe
umeri. Pe pieptul camasii se vedea o pata de vin, iar parul lui era valvoi si
avea ochii rosii, intocmai ca ai mei.
M-am ridicat fara sa-mi simt greutatea corpului, de parca m-as fi aflat
sub apa.
- In noaptea asta nu am sa plang de unul singur disparitia lui, a spus lordul
inchizand usa.
Era intuncric. Mai mtuneric decat in oricare loc in care fusese pana atunci.
Afara noaptea nu era niciodata cu adevarat intunecoasa, nici macar cand cernl
era acoperit. Era mai intuneric decat in debaraua Iui Mandy, cand sc jucau
de-a v-ati ascunselea. Era o crapatura intre usi. O simtea cu degecele, dar prin
ea nu patrundea nici un pic de lumina. Trebuia sa fie noapte. Poate ca sc
va ivi lumina, dar cand se va face dimineata.
Poate ca domnul Cameron avea sa se intoarca si el atunci cand se va face
ziua. Jem s-a departat putin de usa, gandindu-se la toate acestea. Nu credca
ca domnul Cameron voia sa-i faca rau. Cel putin a spits ca nu ii va lace rau.
Poate incerca sa-1 duca iar la pietre, dar el nu voia sa se mai duca acolo pentru
nimic in lume.
S-a gandit la durerile pe care le avusese la pietre. Domnul Cameron il
impinsese intr-una din pietre si... incepuse. Avea o julitura in cot, pentru
ca se lovise de o piatra. Isi freca Iocul lovit. Era mai bine sa-1 doara, decat sit
se gandeasca la pietre. El si-a spus ca domnul Cameron nu avea sa-i faca rau,
pentru ca il trasese inapoi atunci cand a incercat... A suspinat si a incercat
sa se gandeasca la altceva.
Credea ca stie unde se afla, pentru ca si-a adus aminte ca mama ii povestise
tatei despre gluma pe care i-o facuse domnul Cameron mamei, cand a in-
chis-o in tunel. Mama spusese ca rotile pe care se deplasau usile aveau un
sunet care semitna cu acela facut de un animal care roade oase. Chiar acel
sunet se auzise cand domnul Cameron ii spusese si stea acolo si inchisese usile.
Tremura. Era frig aici, chiar daca avea jacheta pe el. Nu era atat de frig
ca atunci cand el si bunicul s-au trezit inainte de rasaritul soarelui si au asteptat
in zapada sa vina caprioara, dar era destul de frig.
Aerul parca ciudat. A adulmecat pentru a-si putea da seama ce se petrecc,
asa cum erau in stare sa faca bunicul si unchiul Ian. Mirosea a piatra, dar era
doar piatra, nu erau... ele. Mirosea a metal si ulei, de parca ar fi fost la
o benzinarie. Mai era ceva in aer, care nu mirosea deloc, darzumzaia. Aceea
era encrgia, si-a dat seama de asta. Nu era la fel ca in incaperea pe care i-au
aratat-o mama si Jimmy Glasscock, unde erau turbinele, dar era cam acelasi
lucru. Acolo se aflau ma$ini, deci. S-a simtit putin mai bine. Masinile se
purtau bine cu el.
Gandindu-se la masini, si-a adus aminte ca mama ii spusese c2. acolo se
afla un tren. Nu era doar un spatiu gol si inrunecos. Poate ca accl zumzait
era al trenului.
A intins bratele si a pipait, pana cand a dat de un perete. Apoi a inaintat
pipaind cu o mana peretele. In cele din urma, si-a dat seama ca inainta In
directia gresita, in momentul in care s-a lovit de usi si a exclamat:
- Au!
Propriul sau glas 1-a facut sa rada, pentru ca parea caraghios in acel spatiu
mate. Baiatul s-a intors si a lipit cealalta mana de perete, pentru a-si putea
ghida pasii in intuneric.
Oare unde era domnul Cameron acum? Nu ii spusese unde se duce. Ii
spusese doar $3 astepte pana se va intoarce cu ceva de mancare.
Mana lui a atins ceva rotund si neted si si-a retras-o repede. Acel ceva nu
se misca si a pus din nou mana pe el. Erau cabluri de electricitate prinse de-a
lungul peretelui. Cabluri mari. Simrea acel zumzet in ele. Acelasi zumzet pe
care ii simtea cand tata pomea masina. S-a gandit la Mandy. Ea zumzaia incet
rilnd dormea si, mai tare, cand era treaza.
S-a intrebat daca domnul Cameron s-a dus sa o ia si pe Mandy, si asta
1-a facut sa-i fie teama. Domnul Cameron voia sa afle aim se putea trece prin
pietre si Jem nu avea cum sa ii spuna acest lucru. Mandy nu putea nici ea
sa-i spuna, pentru ca era doar un copilas. Gandul acela 1-a facut sa intre in
panica si s-a gandit la ea.
Fetita era acolo. Era ceva ca o luminita in capul lui si a tras adanc aer in
piept. Carevasazica, Mandy era bine. A realizat ca isi putea da seama de asra,
chiar daca nu se afla langa el, ci undeva departe. Nu mai incercase asa ceva
niciodata. De obicei, Mandy era acolo, ca o pacoste, iar cand pleca impreuna
cu prietenii lui, nu se gandea la ea.
A lovit ceva cu piciorul si s-a oprit, intinzand o mana. N u a gasit nimic
si, dupa vreun minut, a avut curajul sa isi ia mana de pe perete si sa o intinda,
inaintand in intuneric. Inima ii batea cu putere si transpira, desi ii era frig.
La un moment dat, a dat de ceva metal ic. Trenul!
A gasit desebizatura. S-a tarat pe coate si pe genunchi, lovindu-se cu capul
de panoul de comanda. A vazut stele verzi inaintea ochilor si a exclamat:
Ifrinn!
Lucrul acesta 1-a facut sa rada. Vocca lui sc auzea cu un ecou mai pupil
putcrnic acum, ca se afla in tren, si a continual sa chicoteasca.
A pipait dispozitivcle de control. Erau asezate exact asa cum spusese mama.
Era doar un buton si o maneta si el a apiisat butonul. S-a aprins o luminil
rosie si el s-a speriat. Cu toate astea, s-a simtit foarte bine vazand-o. A simtit
cum trecea curentul electric prin trupul trenului si asta 1-a facut sa prinda
curaj. A impins maneta putin si a fost fericit sa vada ca uenul se misca.
Incotro se indrepta? A miscat maneta putin mai mult ?i aerul a inceput
sa treaca pe langa feta lui. L-a adulmecat, dar nu a putut detecta nimic. Se
indeparta, totusi, de usile acelea mari si de domnul Cameron.
Poate ca domnul Cameron va incerca sa afle de la mama sau de la tata
despre pietrc. Jem spera ca asta se va petrece. Daca ar fi facut asta, i-ar fi pierit
cheful. Baiatul era sigur de asta si gandul il incalzea. Dupa cc s-ar fi ocupat
de domnul Cameron, parintii ar fi pornit in cautarea lui, 1-ar fi gasit si totul
ar fi fost in ordine. Se intreba daca Mandy ar fi fost in stare sS le spuni unde
se afla el. Ea il simtea la fel cum el o simcea pe ea. S-a uitat la luminita rosie
a trenului. Lumina aceea ardea exact ca Mandy, constant si cu caidurii. A mai
impins putin maneta si trenul a inaintat mai repede in intuneric.
97
l e g At u r i
98
M ISCHIANZA
18 M a i 1778
Walnut Grove, Pennsylvania
Trecuse ceva vreme de cand vazusem ultima data un paim fripr, poleit
cu aur, si in nici un caz nu ma astcptam sa vad unul in Philadelphia. M-am
gandit ca nu se cuvenea s3. fiu surprinsa, cand m-am aplecat ca sa vad mai
bine. Da, avea ochi de diamant. Nu trebuia sa mai fiu mirata de nimic dupa
regata de pe apele raului Delaware, cu trei formatii de muzicanti pe barje
si cu salvele de salut oferite de cele saptesprezece tunuri ale navelor de razboi
de pe rau. Dupa-amiaza fusese gandita ca o mischianza. Cuvantul se
traduce din italiana prin amestec, asa mi s-a spus, si totul a fost aranjat
ca sa se dea frau liber imaginatici celor din armata britanica din randul
loiali$tflor, pentru a se organiza o serbare de gala in onoarea generalului
Howe, care a demisionat din functia de comandant suprem, pentru a fi
inlocuit de Sir Henry Clinton.
- Imi pare rau, draga mea, a spus John.
- Pentru ce? am intrebat surprinsa.
Nobilul a ridicat din sprancene, spunand:
- Pentru ca iti cunosc convingerile si banuiesc di este dureros pentru tine
sa vezi atata...
S-a intrerupt, facand o miscare a mainii prin care ar fi vrut sa cuprinda
h a u l din jur, caci nu era vorba doar despre paun.
- . . . atata pompa si extravaganta pentru... pentru...
- A potoli lacomia? am spus eu sec. As putea sa ma supar, dar nu am
s-o fac. Stiu ce se va intampla.
- Ce se va intampla? Cui?
Faptul ca stiam ce se va intampla in viitor nu era intotdeauna un avantaj
pentru mine. De data asta mi-a facut o reala placere sa ii spun:
- Tie. Armatei britanice, vreau sa spun, nu tie personal. Britanicii vor
pierde razboiul in trei ani. La ce vor mai folosi atunci paunii poleiti?
A avut un rictus si a incercat sa zambeasca spunand:
- Intr-adevar, la ce vor mai folosi?
- Da, la ce vor mai folosi? am replicat linistita. Fuirich agiis chi thu.
- Cum? a intrebat lordul, privindu-ma cu ochi mari.
- E in gaelica, i-am spus. Se traduce prin Asteapta si vei vedea.
- Oh, o sa astept, m-a asigurat John. Intre timp, permite-mi s3 ti-1 prezint
pe locotenent-colonelul Banastre Tarleton din Legiunea Britanica.
Spunand acestea, s-a inclinat in lata unui barbat tanar, mic de statura,
imbracat in uniforma verde de ofiter de dragoni, care s-a apropiat de noi.
- Colonelul Tarleton, sotia mea.
- Lady John, a spus ofiterul, aplecandu-se asupra mainii mele si atin-
gand-o cu buze rosii, foarte senzuale.
Am simtit dorinta sa imi sterg mana pe poalele rochiei, dar nu am facut-o.
- V5 bucurati de festivitati? a Intrebat tanarul ofiter.
- Abia astept artificiile.
Tarleton avea ochi de vulpe, carora nu lc scapa nimic. Auzind replica mea,
a zambit cu buzele lui rosii, dar nu a dat nici un fel de raspuns, ci a preferat
sa se intoarca spre Lordul John.
- Varul meu Richard m-a rugat sa va transmit cele mai calduroase salutari,
domnule, a spus el.
John, care avea aerul ca tot ce se petrecea ii facea placere, a fost cuprins
de o reala placere.
- Richard Tarleton a fost sublocotenent in subordinea mea la Crefeld,
mi-a spus el, inainte de a se intoarce la ofiterul de dragoni.
- Ce mai face, domnule?
Lordul John si ofiterul au intrat intr-o discutie detaliata legata de misiuni,
avansari in grad, campanii, miscari de trupe, politica parlamentara, si eu m-am
departat. N u am facut-o pentru ca ma plictiseam, ci pentru ca mi s-a parut
ca asa se cuvenea. Nu i-am promis lui John ca voi inceta sa culeg informatii.
El nu imi ceruse asta. Din delicatete, nu voiam, cotusi, sa culeg informatii
chiar de la el, chiar de sub nasul lui.
M-am miscat discret prin sala de bal, admirand rochiile doamnelor, multe
dintre ele importate din Europa, dar majoritatca croite dup& moda europcana
din materiale care se gaseau la negustorii locali. Rochiile stralucitoare din
matase contrastau in chip izbitor cu materialele tesute in casa pe care m4
obisnuisem sa le vad. In multime am vazut si cativa barbati imbracati in
cavaleri, cu platose si coifuri tinute la subrat. Printre atractiile din cursul
dupa-amiezii se numara si un asa-zis turnir. Am vazut si oameni cu masti,
care probabil aveau sa joacc intr-un spectacol de teatru.
M-am uitar la masa pe care fusesera asezate preparatele din came. Paunul
ocupa locul de cinste, la mijloc, fiancat de mistretul fript, asezat pe un pat de
varza - vazand asta, am observat ca incepe sa-mi chioraie stomacul - , mai
erau si trei placinte enorme, preparate cu vanat si decorate cu pasari canta-
toare impaiate. Acele pasari mi-au amintit de dineul organizat de Regele
Franrci, cu privighetori impaiate, 51 mi-a pierit pofta de mancare, tristetea
punand stapanire pe mine.
Mi-am indreptat privirea repede asupra paunului. M-am gandit cat de
greu era sa scoti acei ochi de diamante si ma intrebam daca exista cineva care
statea cu ochii pe pietrele pretioase. Mai mult ca sigur ca da.
Am privit in jur pentru a vedea daca imi puteam da seama cine era per-
soana respectiva. Da, era acolo. Era un soldat in uniforma care statea intre
semineu si masa, privind cu atentie tot ce se petrecea in jur.
M-am gandit ca eu nu eram nevoita sa fur diamante si stomacul mi s-a
strans putin. Eu aveam diamante, John imi daruise o pereche de cercei cu
diamante pentru ca atunci cand avea sa-mi vina vremea...
- Mama Claire!
Ma simtisem bine asa, cat nirneni nu imi acorda atentie si acum, cand
fusesem strigata, am privit dincolo de masa si 1-am vazut pe Willie. Purta
o manta ce avea crucea Cavalerilor Templieri si imi facea cu mana cu mult
entuziasm.
- As vrea sa-mi spui altfel, i-am zis. Cand aud ca ma strigi astfel, incep
sa cred ca at trebui sa umblu cu un rozariu la incheietura.
A ras de gluina mea si mi-a prezentat o domnisoara care ll privea cu ochi
mari, spunand ca este domnisoara Chew, pentru ca apoi sa se ofere sa ne
aduca amandurora inghetata. In sala de bal temperatura se ridicase la patru-
zeci de grade Celsius si pe hainele din matase incepusera sa se vada pete negrc
de transpiratie.
- Ce rochie eleganta, a spus domnisoara Chew pe un ton politicos. Este
din Anglia?
- Oil, nil stiu, am replicat eu surprinsa. Dar va multumesc pentru apre-
cicri, am adaugat eu, privindu-ma in oglinda pentru prima data. Nu re-
marcasem rochia mea, pentru ca o imbracasem printr-un gest mecanic. Nu
imi pasa ce anume purtam, atata vremc cat nu era prea strain t sau prea uzat.
John imi adusese o rochie in dimineata aceea si venise si insotit de un
coafor, care sa se ocupe de parul meu. Am inchis ochii uluita, aproape socatS
ca jocul degetelor acelui om prin parul meu ma facea sa ma simt minunat.
Am fost si mai uimita cand mi-a pus inainte o oglinda si am descoperit o
adevarata opera de arta cu bucle si pudra, ceva care semana cu o peruca.
Am asteptat ca omul sa piece, m-am pieptanat si mi-am prins parul cat
se putea mai simplu. Jolm s-a uitat patrunzator la mine, dar nu a spus nimic.
Preocupata de felul in care aratam, am evitat sa imi admir coafura si
abia acum am observat cat de bine imi statea in rochia de matase cafenie.
M-am gandit ca era destul de inchisil la culoare pentru a nu se observa petele
de transpiratie.
Domnisoara Chew se uita la William ca o pisica la un soarece gras,
incruntandu-se putin pentru ca el se oprise sa schimbe cateva cuvinte cu doua
domnisoarc.
- Lordul Ellesmere va ramane pentru multa vreme in Philadelphia? a
mtrebat domnisoara fara a-si lua ochii de la William. Parci mi s-a spus c3
nu il va insoti pe generalul Howe. Sper ca asa stau lucrurile!
-A sa stau lucrurile, am asigurat-o eu. El s-a predat, aflandu-se sub
comanda generalului Burgoyne. Acele trupe trebuie sa se imbarce si sa piece
in Anglia. Din motive administrative, el se mai afla inca aid.
Stiam foarte bine ca William dorea sa intre la schimbul de prizonieri,
pentru a putea lupta din nou, dar nu i-am spus asta domnisoarei.
- Chiar asa? a replicat ea, luminandu-se la fata. Ce veste extraordinara!
Poate ca va fi aid luna viitoare cand voi organiza un bal. Bineinteles ca nu
va fi atat de stralucitor ca acesta.
Fata s-a intrerupt putin, intorcand capul spre muzicantii care incepusera
sa cante in cealalta parte a incaperii.
- Maiorul Andre a spus ca va picta decoruri, astfel incat...
- Iertad-ma, am spus intrerupand-o. Ad spus maiorul Andre? Maiorul...
John Andre?
Domnisoara m-a privit cu ochi mari, putin suparata pentru ca o intre-
rupsesem.
- Bineinteles! a replicat ea. Dumnealui a realizac costumelc pentru turnir
si a scris textul piesei care va fi prezentata mai tarziu. Uitad-1 acolo. Sta de
vorba cu Lady Clinton.
Am privit in directia in care domnisoara isi indreptase evantaiid si am
simdt cum ma trece un fior rece, desi era cald in incapere.
Maiorul Andre se afla intr-un grup format din barbad si femei, razand
si gesticuland, in centrul atentiei. Era un barbat tanar, frumos, trecut de
douazeci de ani. Uniforma Iui era croita cu multa finete si avea fata rosie
de caldura si de placere.
- Pare... fermecator, am spus, vrand sa imi intorc privirea de la el, dar
nefiind in stare sa o fac.
- Oh, da! a exclamat domnisoara Chew entuziasmata. Impreuna cu el si
cu Peggy Shippcn, am fecut aproape toate pregatirile pentru aceasta mischianza.
Este un om minunat, are intotdeauna idei frumoase si cants fermecator la
flaut. Imi pare rau ca ratal Iui Peggy nu a lasat-o sa vina in seara asta. E nedrept!
Mi s-a parut ca, in tonul vocii ei, se ghicea o nota de satisfacde. Eram
bucuroasa ca nu cram in centrul atendei ca prietenul ei.
- Dati-mi voie sa vi-1 prezint, a spus domnisoara Chew, inchizandu-si
evantaiul si apucandu-ma de brat. Am fost luata cu totul prin surprindere
si nu m-am putut gandi la nici o modalitate de a ma retrage. M-am trezit
tarata in grupul in care se afla maiorul si am putut sa o admir in timp ce radea
si vorbea cu el, agatandu-se de bratul lui cu un aer familiar. I-a zambit si apoi
si-a intors privirea spre mine.
- Sunt incantat, Lady John, a spus el cu o voce calda si groasa. Slujitorul
dumneavoastra, doamna.
- AaS... da! am spus eu, uitand cu totul de maniere. Dumneavoastra...
da! imi pare bine sa va cunosc.
Mi-am tras mana dintr-a lui inainte ca el sa apuce sa o samte, retragandu-ma
d reusind sa-1 derutez. Ofiterul a fecut ochii mari, dar domnisoara Chew i-a
acaparat imediat atenda iar eu m-am retras langa usa, unde era un pic de aer.
Eram scaldata intr-o transpiraric rece si tremuram din toate incheieturile.
- Oh, iata-te, mama Claire! a exclamat William aparand langa mine cu
doua inghetate pe jumatate copite si transpirand abundent. Poftim!
- Multumesc, am spus luand inghetata, dandu-mi seama in trecere ca degc-
tele mele erau la fel de red precum cupa de argint pe care o tineam in mana.
- Te simti bine, mama Claire? m-a intrebat el ingrijorat, aplecandu-se
pentru a ma vedea mai bine. Esti palida. Parca ai fi vazut o fantoma.
Si-a cerut scuze ci ma facuse sa ma gandesc la morti, iar eu am facut efor-
tul de a-i zarnbi. Efortul meu era inutil, pentru ca avea dreptate. Incr-adevar,
v3zuscm o fantoma.
Maiorul John Andre era ofiterul britanic cu care Benedict Arnold - eroul
de la Saratoga si inca un mare patriot - urma sa conspire. El era omul care
avea sa fie tnchis in urmatorii ani pentru c i a luat parte la conspiratie.
- Nu ar fi mai bine si stai jos un pic? a intrebat Willie, incruntandu-se
ingrijorat.
Am f^cut un efort ca sa-1 linistesc.
Nu voiam ca el sa piece de la bal pentru a ma conduce acasa.
I-am zambit, desi abia daca imi simteam buzele.
- Nu, e in regula, i-am spus. C red... ca am sa ies ca sa iau un pic de aer.
99
FLUTURELE D IN M ACEIARIE
100
doamn A IN ASTEPTARE
101
R E D IV IV U S
Tocmai imi prindeam parul ca sa cobor la ceai, cand a batut cineva discret
la usa.
- Intra! a strigat John, in timp ce i$i tragea gherele.
Usa s-a deschis si a aparut baiatul din Cornwell care facea cateodata pe
servitorul lui William. I-a spus ceva lui John intr-o limba despre care am
crezut ca este engleza si i-a dat un bilet. John a dat din cap cu amabilitate
si i-a cerut sa piece.
- Ai inteles ce a spus? 1-am intrebat cu vadita curiozitate, in timp ce el
rupea sigiliul.
- Cine? Ah, Colenso? N-am inteles nici un cuvant, a replicat John,
tuguindu-$i buzele.
- Ce e? 1-am intrebat.
- Un bilet de la colonelul Graves, a spus impaturindu-I. Ma tntreb daca...
A batut din nou cineva la usa si lordul s-a incruntat, spunand:
- Nu acum. Vino mai tarziu.
- As veni mai tarziu, a spus un glas cu accent scotian. As face asta, dar e
urgent, pricepeti?
Usa s-a deschis si a intrat Jamie, inchizand usa in urma lui. M-a vazut si
a inmarmurit pret de o clipl Apoi i-am shrit in brat;e si am simtit caldura
mipului sau mare, care a invaluit totul in jur,
Nici nu sdu unde imi disparuse sangele. Se parea ca nu mai aveam pic
de sange in cap si am vazut stele verzi inaintea ochilor. Am simtit dcodata
cum nu ma mai tineau picioarele.
Jamie ma tinea in brate si ma saruta, mirosind a bere, cu barba inte-
pandu-mi obrazul, cu degetele in parul meu, iar sanii mei se umflau si se
lipeau de pieptul lui.
- Da, este, am spus.
- Ce? a intrebat el, departandu-se pentru o clipa.
- Sangele meu, am spus, aringandu-mi buzele. Mai ft asta inca o data.
- Am s-o fee, m-a asigurat el, dar sunt soldati britanici prin preajtna
si cred...
S-a auzit zgomot de pasi venind de jos si realitatea s-a instalat din nou.
L-am privit cu ochi mari si m-am asezat brusc, simtind cum inima imi batea
sa-mi sparga pieptul.
- De ce mama dracului nu esti mort?
A ridicat din umeri in semn de raspuns si a schitat un zambet.
Era foarte slab, bronzat si murdar. Am simtit miros de transpiratie si
neplacuta senzatie data de hainele nespalate. De asemenea mi-a ajuns la nari
mirosul de voma. Coborase de multa vreme de la bordul unei nave.
- Daca mai zaboviti o clipa, domnule Fraser, puteti fi mort cu adevarat,
a spus John, care se dusese la fercastra si privisc in strada. S-a intors spre noi
si am vazut ca feta lui era palida, dar parea sa arda ca o lumanare.
- Asa? S-au mi scat mai repcde decat ma asteptam, a spus el nemultumit,
apropiindu-se de fereastra pentru a vedea cum stateau lucrurile.
S-a Intors de la fereastra si a spus, zambind:
- Ma bucur sa te vad, John, fie si numai pentru o clipa.
John a zambit la randul sau si a atins usor bratul lui Jamie, de parca ar
fi vrut sa se asigure ca era Intr-adevar acolo, in carne si oase.
- Da, a spus Grey In cele din urma, deschizand usa. Sa mergem la scara
din spate. De acolo, o alca scara duce in pod. Daca pod ajunge pc acopcris...
Jamie m-a privit si tot ce simtea i se citea in ochi.
- O s& ma intorc, a spus el. O s-o fac atunci cand o sa pot. A ridicat o
mana vrand sa ma atinga, a facut o grimasa si $-a intors brusc, pentru a porni
pe urmele lui John. Au disparut amandoi. Zgomotul pasilor lor a fost acoperit
de tropotul care venea de jos. Am auzit cum jos se deschidea o usa si am deslu-
sit glasuri de barbati, care cereau imperativ sa intre. Doamna Figg, Dumnezeu
s-o binecuvanteze, nu voia cu nici un chip sa faca precum i se cerea.
Ramascsem nemiscata pana atunci, dar cand am auzit glasul doamnei
Figg, m-am pus in miscare.
Eram atat de uluita de cele in tamp late In ultimele cinci minute, Incat,
In mod paradoxal, avcam mintea clara. Nu era loc In mintea mea pentru
ganduri, speculatii, usurare, bucurie, $i nici macar pentru Ingrijorare - sin-
gurul lucru de care mai dispuneam fund probabil capacitatea de a reacdona
In situatii de urgenta. Mi-arn luat repcde boneta, mi-am tras-o pe cap si m-am
dus la usa, indesandu-mi din mers parul sub ea. Daca Imi uneam fortele cu
doamna Figg, puteam sa-i retinem pe militari suficient de m ult...
Poate ca totul ar fi mers bine daca nu as fi dat peste Willie.
- M am i Claire! a exclamat el. Unde e tata? Sunt...
Ma apucase de maini si eu m-am sprijinit de perete, dar atentia lui Willie
a fost deturnata din cauza zgomotelor care se auzeau. S-a uitat In direcda de
unde se auzea galagia si mi-a dat drumul, cu ochii iesid din orbite.
Jamie se alia In capatul holului. Alaturi de el se afla John, alb ca varul si
cu ochii mari, la fel ca si Willie. Era izbitoare asemanarea dintre Jamie si
William. Trasaturile lui William se Inasprisera $i Isi pierdusera blandetea
specific^ unui copil. Din ambele capete ale holului straluceau ochi albastri
ca de pisica si barbatii care se priveau aveau constituda familiei MacKenzie.
Willie era destul de matur pentru a-si da seama cum arata.
A facut o grimasa, dovedind ca era socat. S-a uitar la mine, la Jamie si
iar la m ine... citind adevarul pe chipul meu.
- Cine sunteti dumneavoasrra? a intrcbat el privindu-l pe Jamie.
Am vazut cum Jamie isi indrepta spatele, ignorand pur si simplu zgo-
mocele care sc auzeau dc jos.
- James Fraser, a spus el, uitandu-se la William cu atata intensitatc, incat
parea ca doreste sa retina fiecare amanunt.
- M-ai intalnit la HeKvater. Atunci ma numeam Alex MacKenzie.
William a clipit din ochi o data si apoi Inca o data, uitandu-se la John
si intreband:
- Cine... cine mama dracului sunt eu?
John a deschis gura ca sS ii raspundS., dar Jamie a fost cel care i-a spus:
- Esti un blestemat de papistas. Numele rau de botez este James.
Dupa ce a rostit aceste cuvinte, pe chipul lui a trecut o unda de regret,
dar aceasta a disparut imediat.
- Este singurul nume pe care aveam dreptul sa ti-1 dau, a continuat el
incet, privindu-si fiul. Imi pare rau.
Mana scanga a lui Willie a tasnit spre cingatoare, cautand instinctiv
sabia. Negasind nimic acolo, mana lui s-a indreptat spre piept. Mainile ii
tremurau, insa, atat de rau, incat nu se putea descheia. A tras pur si simplu
de stofa, cautand apoi ceva. A tras un obiect peste cap si 1-a aruncat in direepa
lui Jamie.
Din reflex, Jamie a ridicat mana si a prins rozariul din lemn.
- Sa fiti blestemat, domnule! a exclamat William cu voce tremuranda.
Sa ajungeti in iad!
S-a intors apoi spre John, strigand:
- Si tu! Tu stiai, nu-i asa? Sa fii blestemat si tul
- William..., a spus lordul, intinzand mana neajutorat spre el, dar inainte
de a mai fi putut spune ceva, s-au auzit vocile unor oameni care urcau scarile.
- Sassenach, ai grija sa ramana pe loc! a strigat Jamie si glasul lui s-a auzit
cat se poate de [impede in ciuda zgomocului.
L-am apucat de brat si William a intrcbat:
- Ce...?
Militarii au urcat scarile si cel aflat in frunte, a strigat:
- Iata-I!
Militarii s-au inghesuit deodata si au incercat sa treaca de mine si de
Willie, care incerca sa se smulga din mana mca.
Deodata oamenii au incetat sa se mai impinga unii pe altii si s-au mai
linistit. Boneta mi-a cazut pe ochi si i-am dat drumul lui Willie, ca sa mi-o
trag de pe cap. Am aruncat-o pe podca, avand convingerea ca nu era impor
tant sa arat ca o femeie respcctabila.
Mi-am dat parul din ochi si 1-ain apucat pe Willie din nou de brat, cu toate
ca acest lucru nu era necesar, deoarcce parea sa se fi prefecut in stana de piatra.
Militarii se pregatisera de atac, dar era ceva ce ii oprea. M-am intors si 1-am
vazut pc Jamie, care il apucase de gat pc John si ii pusese un pistol la tampla.
- Daca mai faced un pas, a spus el calm, dar destul de tare ca sa fie auzit,
ii trag un glont in cap. Crederi ca as avca ceva de pierdut?
Pentru ca eu si Willie ne aflam chiar in fata lui, am crezut ca avea ceva
de pierdut. Militarii nu stiau, insa, acest lucru si judecand dupa chipul lui
Willie, erain sigur ca era gata mai curand sa isi smulga limba decat sa
spuna adevarul.
Credeam, de asemenea, ca, in clipa aceea, nu prea ii pasa daca Jamie
il omora pe John, Simteam ca brand lui era ca de otel. Daca ar fi putut, 1-ar
fi omorat si pe Jamie, si pe John.
Barbadi din jurul meu s-au foit pudn, dar dupa aceea nici unul nu
s-a miscat.
Jamie m-a privit cu un chip pe care nu se putca deslusi nimic, pentru ca
apoi sa-1 traga dupa sine pe John, indreprandu-se catre scara din spate. Jamie
si John nu s-au mai vazut si caporalul care se afla langa mine s-a intors spre
oamenii lui $i a ordonat:
- Luati-o prin spate! Repedc!
- Stari pe loc! a ordonat William, revenind parca la viata si smulgandu-si
bratul din stransoarca mainii mele. Ai oameni in spatele casei?
- Nu, domnule, nu m-am gandit.... a spus caporalul.
- Idiotule! i-a spus William sec.
- Da, domnule, dar ii putem prinde daca...
Omul se misca nerabdacor in vreme ce vorbea.
Willie strangea pumnii si avea dindi inclestad. Pe chipul lui se putca citi
ce gandea, de parca toate i-ar fi fost scrise pe fruntc.
Nu credea ca Jamie il va impusca pe Lordul John, dar nu era sigur de acest
lucru. Daca trimitea oameni dupa ci, exista o sansa ca militarii sa-i ajunga
din urma, ceea ce insemna c& unul dintre ei doi putea sa moara. Daca nici
unui dintre ei nu murea si Jamie era capturat, nu se putea sti ce ar fi putut
spline si cui. Riscul era prea mare.
Avand o senzatie de dej'a vu, 1-am vazut facand tot felul de calcule, pentru
ca apoi sa se intoarca spre caporal.
- Intoarce-te la comandantul dumitale, a spus el calm. Spune-i c i dom-
nul colonel Grey a fost luat ostatic de catre... de catre rebeli si mai spune-i
sa transmits aceasta stire tuturor posturilor de garda. Urmeaza ca eu sa fiu
tinut la curent in leg&tura cu orice schimbare de situatie.
Soldatii au mormait nemultumiti, dar nu se putea vorbi despre reactii
de insubordonare. Au pierit si acele murmure, de indata ce militarii au obser-
vat privirea lui William. Caporalul si-a muscat buzele, dar apoi a salutat,
spunand:
- Sa traiti, am inteles!
S-a intors apoi pe calcaie, a facut un gest $i soldatii sai au inceput sa
coboare scarile.
Willie i-a privit in vreme cc plecau. Apoi, ca si cand dintr-odata ar fi
vazut-o, s-a aplecat si mi-a ridicat boneta. Framantand-o intre palme, m-a
privit patrunzator. Mi-am dat seama ca tot ceea ce urma avea sS fie interesant.
Nu imi pasa de asta cata vreme stiam ca Jamie nu avea sa-1 impuste pe
John. Nu imi faceam nici o iluzie in ceea ce privea primejdia in care se gaseau,
simteam asta. Mirosul de transpiratie si de praf de pusca plutea in aer.
Podeaua a vibrat cand usa de jos a fost inchisa cu zgomot. Nici asta nu conta.
Era irt viatd.
Si eu eram.
102
L U C R U R I M O S T E N IT E
103
CEASUL LUPULUI
Saratoga
Pcntru o carte cum este aceasta, este necesara mulra munca de cercetarc (mi se
intampla de multe ori sa fiu asaltad de scrisori de la cititori, care imi spun ca au
fost in ntuzee, au vazut artcfacte din secolul al optsprezecelea si au descoperit ca nu
inven casern chiar totul!) si pentru ca nu este spatiu in care sa pot mentiona suisele,
m-arn gandit sa ma refer la o singura carte.
Cele dona batalii de la Saratoga au fost importante din punct de vedere istoric
si foarte dramatice. Au avut si o anume complexitate din punct de vedere logistic
si politic, care a dus la aceste lupte. Am avut norocul ca atunci cand am incepuu
munca de ccrcetare sa gasesc lucrarea lui Richard M. Ketchum, Saratoga, in care este
facuta o prezentare foarte rcusita a bStaliilor, a imprejurarilor, a diferitelor persoanc
care an luat parte la lupte. Dorcsc sa le tecomand aceasca lucrare cclor interesati de
istorie, aspcctele istorice fund relevate doar in treacat in roman.
Multumiri ......................................................................................................... 9
P r o lo g .................................................................................................. 13
PARTEA TNTAl
Tulburarea apelor
1. Uncori sunt mom cu adevirat...................................................................... 17
2. Si alteori nu-s ............................................................................................... 39
3. Vista pentru viati ......................................................................................... 58
4. Nu inca ........................................................................................................ 65
5. Moralitatea calatorilor ill timp .................................................................... 80
PARTEA A DOUA
Singe, sudoare si muraturi
6. Long Island ................................................................................................. 93
7. Un viitor nesigur ......................................................................................... 121
8. Vine primavara ...................... 127
9. Un cutit care sc potriveste-n palma m ea....................................................... 148
10. Nava incendiatoare ..................................................................................... 151
11. In pozitie transversals ................................................................................ 161
12. Destul .......................................................................................................... 182
13. Neliniste ...................................................................................................... 185
14. Chestiuni delicate ....................................................................................... 189
15. Camera N ea g ra ........................................................................................... 197
16. Conflict nearmat ....................................................................................... 210
17. D em oni........................................................................................................ 226
1S. La scos dinp ........................................................................................... 239
19. Un sarut ................................................................................................. 266
20. Regret....................................................................................................... 289
21. Pisica pastorului....................................................................................... 308
22. Fluturele ................................................................................................. 335
PARTEA A TREIA
PiratuI
23. Corespondents de pe front ..................................................................... 341
24. Joyeux Noel ........................................................................................... 347
25. Adancurile ............................................................................................. 365
26. Cerbul..................................................................................................... 372
27. Tigrii Tuneluriior ................................................................................... 390
28. Dcaluri ................................................................................................... 395
29. Convetsatie cu un director....................................................................... 401
30. Nave care plutesc in noapte..................................................................... 406
31. Calatorie cu ghid prin camerele inirnii..................................................... 430
PARTEA A PATRA
Momente de rascruce
32. Suspicion! ............................................................................................... 485
33. Se ingroa;a gluma ................................................................................... 492
34. Psairai, 30 ............................................................................................... 499
35- Ticonderoga ........................................................................................... 515
36. Great Dismal........................................................................................... 523
37. Purgatoriul ............................................................................................. 536
38. O discutie ............................................................................................... 563
39. O problema de constiinta ....................................................................... 570
40. Binecuvantarca ....................................................................................... 583
41. Adaposr in vreme de fu rtu n a................................................................... 593
PARTEA A CINCEA
Spre prapastie
42. Incrucgsare de drumuri ........................................................................... 609
43. Numaratoarea inversa ............................................................................. 615
44. Prieteni ................................................................................................... 619
45. Trci sageti ............................................................................................... 629
46. Trasee energetice..................................................................................... 633
47. Inaltim i................................................................................................... 647
48. Henry ..................................................................................................... 655
49. Rezerve ................................................................................................... 659
50. Exodul..................................................................................................... 662
51. Vin britanicii........................................................................................... 671
52. Conflagrapa............................................................................................. 674
53- Mount Independence ............................................................................. 683
54. fntoarccrc bastinasilor............................................................................. 685
55- Retragerea............................................................................................... 688
56. Inca in viata............................................................................................. 690
57. Jocnl dezertorilor..................................................................................... 703
58. Ziua Independent^................................................................................. 714
59. Batalia de la Bennington ......................................................................... 726
60. jocu) dezcrtorilor, partea a Il-a ............................................................... 731
61. Nu-i tovaris mai bun ca pusca ............................................................... 742
62. Un otn d re p t........................................................................................... 754
63. DespSrtit pe veci de prieteni si rude ....................................................... 775
64. Un dom n................................................................................................. 782
65. U n ttu c ................................................................................................... 788
66. PatuI de nioarte....................................................................................... 797
67. Mai grass, dedit grasimea......................................................................... 808
68. Oaspctele nepoftit................................................................................... 830
69. Terraenii capitularii................................................................................. 841
70. Refugiul................................................................................................... 846
PARTEA A SASEA
tntoarcerea acasS
71. Stare de conflict....................................................................................... 851
72. Sarbatoarea Tuturor Sfinpi o r ................................................................... 854
73. In to arcerea................................................................................................................ 872
74. Ocheiarii................................................................................................. 877
75. Sic tranzit gloria mundi ......................................................................... 900
76. Tristetea vantului ................................................................................... 905
.
77 Memoram e ............................................................................. 914
78. Vechi datorii ........................................................................................... 917
79. Peftera..................................................................................................... 931
80. Oenomantie ................................................................................ 943
81. Purgatoriul II ......................................................................................... 951
82. Dispozitii................................................................................................. 959
83. La inimarat de oi ................................................................................... 96?
84. Pc partea dreapta ........................................................................... 970
PARTEA A SAPTEA
Vartejul
85. Fiul vrajitoarei......................................................................................... 977
86. Valley Forge ........................................................................................... 991
87. Separare si reunite................................................................................... 1007
88. Mizerie ................................................................................................... 1020
89. Pete de cemeala ..................................................................................... 102S
90. Diamante ?i otel ..................................................................................... 1037
91. Urme de pa?i........................................................................................... 1040
92. Ziua Independence! II ............................................................................ 1042
93. O seama de socuri scurte $i ascutite......................................................... 1045
94. Catle mortii ........................................................................................... 1052
95- Araortirea ............................................................................................... 1055
96. Licuricii................................................................................................... 1066
97. Legamri ................................................................................................. 1068
98. Mischianza ............................................................................................. 1077
99. Fluturele din macclarie ........................................................................... 1082
100. Doamna In ajteptarc ............................................................................. 1083
101. Red 1vivas ............................................................................................. 1088
102. Lucxuri mostenite ................................................................................. 1097
103. Ceasul lupulni...................................................................... 1101
Colectia PREMIUM
Jasper Fforde, Nuante de cenusiu
Samantha Harvey, Tinutul pustiit
Tatiana de Rosnay, Se numea Sarah
Steven Galloway, Vioioncelistul din Sarajevo
Hilary Mantel, W olf Hall
Elizabeth Strout, Olive Kitteridge
Marisha Pessl, Curs special de fizica dezastrelor
Ali Shaw, Fata cu picioare de stida
vor aparea:
Colectia THRILLER
James Bradley, Hotul de trupuri
Georges Dawes Green, Corbii
Christopher Reich, Legea conspiratiei
T.S. Learner, Sfinxul
William Peter Blatty, Dimiter
Danielle Trussoni, Angelologia
Guillermo del Toro, Chuck Hogan, Molima
Clive Cussler, Aurui spartanilor
vor aparea: