Andrei Mureanu

O privire peste lume

Deert e tot ce vede semeul ochi supt soare

i nu e fericire deplin pre pmnt;
Un vis e ce-amgete fiina muritoare
Din oara cnd se nate i pn la mormnt!

Vzutu-s-a om cndva s zic l-a sa moarte:

M duc cu bucurie, c-am fost i-s fericit?
Un rege-a stat n lume, a crui rar soarte
La altul n natur cu greu a mai zmbit;

i iat c el singur a scris cu-amrciune,

Trt de-a lumei valuri, ce turb ne-ncetat:
Nimic supt cer statornic, ci tot dertciune,
Deplin fericire supt soare n-am aflat!

Un tat se silete s-adune-averi n lume

ncungiur oceanuri cu mii nefericiri,
Cnd fiu-i se rsfa vznd c are sume
Ce pot s corespund la oarbele-i simiri!

Un jude calc legea, cu scop s mulmeasc

Desfrul unei patimi de care-i subjugat;
n urm d prinoase, cu scop s amueasc
Simirea contiinei ce-l mustr ne-ncetat.

Un trntor suge mierea ce crudele albine,

Zburnd n armonie mai multe zeci de mii,
 Adun dimineaa, n oarele senine,
Cnd soarele strluce pe verzile cmpii.

Farnicul s-nchin cu buzele ptate,

Iar inima-i viclean gonete mijiociri
S guste-n rsfare-i ce altor nu-s iertate,
S-ncarce pe sracul cu mii de asupriri.

n gura-i pngrit de false jurminte,

Bucat neiertat de lege n-a ntrat,
Iar vorbe necurate, ocri de lucruri snte,
Ca ploaia primverei din rostu-i au zburat.

Deert e dar ce vede semeul ochi sub soare,

i nu e fericire deplin pre pmnt;
Un vis e ce-amgete fiina muritoare
Din oara cnd se nate i pn la mormnt!