Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Bolnavul neurologic grav este pacientul avand o suferinta a sistemului nervos central sau periferic
care din cauza acesteia prezinta tulburari functionale importante care-I pun viata in pericol.
Intr-o unitate de terapie intensiva, polivalenta, asa cum este cea a Spitalului Clinic Judetean de
Urgenta Timisoara acest tip de pacienti are o pondere de peste 40 % din cazuri, fapt expilcabil prin
rolul pe care-l are spitalul de a prelua pacientii neurologici gravi din regiunea de vest a tarii.
In anul 2010 in sectia de terapie intensive au fost internati 578 de pacienti neurologici dintre care
322 au necesitat intubatie traheala si support ventilator.
Patologia a fost reprezentata de : accidente vasculare cerebrale ischemice ( 84 pacienti),accidente
vasculare cerebrale hemoragice ( 108) cazuri,tumori cerebrale ( 133), hemoragii subarahnoidiene
anevrismale ( 57) si neanevrismale, poliradiculonevrite,hidrocefalii, neuroinfectii iar pacientii au
totalizat peste 5700 de zile de spitalizare,inregistrandu se 259 de decese.
Aceste cifre sunt in masura sa sublinieze importanta bolilor neurologice grave atat in functionarea
spitalului cat si, mai ales, in starea de sanatate a populatiei ,ele fiind grevate de consecinte
importante: mortalitate crescuta , invaliditate semnificativa.
Un corolar al acestor fapte este impovararea economica a societatii prin cheltuieli care implica
reteaua sanitara, sistemul de asistenta sociala si familiile pacientilor.
Este deci fireasca preocuparea pentru ameliorarea continua a calitatii , promptitudinii si acuratetii
tratamentului acestor bolnavi.
Din punctual de vedere al tratamentului distingem doua aspect importante privind bolnavul
neurocritic : tratamentul specific al bolii neurologice sau neurochirurgicale si tratamentul de
sustinere a functiilor vitale.
Tratamentul specific al bolilor neurologice : se adreseaza bolii initiale si presupune o cunoastere cat
mai corecta a acesteia respective stabilirea unui diagnostic anatomoclinic correct.
Astfel accidentele vasculare cerebrale ischemice beneficiaza de un tratament specific, de
revascularizare a teritoriului ischemiat , solutia optima in acest moment fiind tromboliza
intravasculara cu agenti fibrinolitici respectiv rtPA (agenti fibrinolitici recombinanti ).
Acest tratament va fi urmat de un tratament de fond de profilaxie secundara care sa reduca
frecventa recidivelor si a complicatiilor lor.
La pacientii care au contraindicatii ale tratamentului fibrinolitic se administreaz antiagregantele
plachetare,heparinele fractionate pentru prevenirea trombozelor venoase periferice si se
controleaza in mod adecvat valorile presiunii arteriale evitandu-se scaderile brutale .
De asemenea pacientii vor fi incadrati in regimuri igieno dieteteice si vor primi tratamente
medicamentoase care sa limiteze progresiunea leziunilor ateromatoase sis a intarzie sau sa previna
noi complicatii ale acestora.
La pacientii cu accidente vasculare cerebrale hemoragice tratamentul specific este dependent de
localizarea acestuia si de intinderea sa precum si de rasunetulfunctional pe care-l are.
Astfel hematoamele intracerebrale primare pot beneficia de tratament chirurgical de evacuare si de
hemostaza chirurgicala ( acelasi lucru este valabil si pentru hematoamele traumatice ) : indicatia
chirurgicala se stabileste de catre neurochirurg pentru fiecare caz in parte in functie de dimensiuni,
localizare si de rasunetul functional al leziunii.
Momentul evacuarii este de asemenea dependent de situatia particulara a fiecarui pacient chiar daca
exista reguli generale orientative de programare a interventiei .
O atentie deosebita se acorda factorilor favorzanti sau determinati care trebuie si ei corectati :
hipertensiune arteriala,tratament cu anticoagulante orale tulburari de coagulare induse de boli
generale ale organismului ( insuficienta hepatica, hemopatii ).
Hemoragiile subarahnoidiene produse prin ruptura unor anevrisme cerebrale sau a unor malformatii
arteriovenoase beneficiaza de tratament neurochirurgical sau de tratament endovascular in functie
de caracteristicile morfologice, de starea generala a pacientului si de orientarea fiecarei echipe de
lucru.
Tumorile cerebrale beneficiaza de evacuare chirurgicala si de radioterapie sau/si chimioterapie in
functie de caracteristicile anatomopatologice stabilite prin examenul de specialitate .
In traumatismele craniene tratamentul neurochirurgical este difereniat in functie de tipul de leziune
si de starea generala a pacientului : in general leziunile focale cu deplasarea liniei media ne au
iindicatie de tratament chirurgical dar acesta poate fi indicat si in cazul unor leziuni difuze cu
hipertensiune intracraniana importanta.
Infectiile intracraniene localizate, de exemplu abcesele cerebrale au indicatie de tratament
antibiotic, alegandu-se antibiotice cu spectru larg, bactericide si care sa strabata bariera
hematoencefalica.
Tratamentul chirurgical este aplicat dupa evaluarea fiecarui caz in parte cantarindu se raportul
dintre beneficii si riscuri in mod individualizat tendinta este de a-l folosi cat mai putin.
In bolile neuromusculare insotite de insuficienta respiratorie acuta precum si de eventuale tulburari
cardio vasculare , tratamentul difera in functie de etiopatogenia bolii : in poliradiculonevrita
ascendenta Guillain Barre tratamentul se bazeaza fie pe administrrea de imunoglobuline G fie
pe plasmafereza , in miastenia gravis se aplica plasmafereza iar in scleroza laterala amiotrofica nu
exista in present nici un tratament specific efficient.
In sfarsit in starile de rau epileptic tratamentul anticonvulsivant este elemental essential al
tratamentului alaturi de depistarea factorilor care au determinat decompensarea bolii si caracterul
subintrant al crizelor.
Tratamentul bolii cauzale nu este insa sufficient atunci cand vorbim despre pacientul neurocritic.
Asa cum l-am definit, pacientul neurocritic nu sufera doar de o boala neurologica, el este si
subiectul unor dezechilibre functionale importante care-I pun viata in pericol daca nu sunt corectate
cat mai repede si sustinut , pana la restabilirea echilibrului fiziologic.
Depistarea acestor dezechilibre, respectiv insuficiente functionale trebuie sa fie la indemana
medicului de orice specialitate, urgentist, generalist , neurolog,, neurochirurg , in timp ce corectarea
lor bazata pe monitorizarea continua si pe manevre specifice terapiei intensive este de competenta
medicului anestezist reanimator .
Odata stabilita prezenta cel putin a unei insuficiente functionale : coma, insuficienta respiratorie,
circulatorie, insuficienta renala , tulburari metabolice grave, pacientul trebuie internat intr-un
serviciu de terapie intensiva.
Obiectivele terapiei intensive sunt mentinerea in viata a pacientului pentru a permite vindecarea sa
pe de o parte iar pe de alta parte impiedicarea aparitiei de leziuni neurologice secundare.
Au fost identificati o serie de factori sistemici favorizanti ai aparitiei leziunilor neurologice
secundare.
Acestia sunt : hipotensiunea arteriala, hypoxemia, anemia severa ( in masura in care ea favorizeaza
hypoxia tisulara/cerbrala),hipoglicemia, hiperglicemia, hipocapnia, hipercapnia, hipertermia,
alacaloza .
Evitarea actiunii acestor fatori depinde de mentinerea parametrilor functionali in conditii cat mai
apropiate de cele fiziologice.
Mentinerea functiilor vitale in conditii optime contribuie si la prevenire actiunii factorilor de
agaravare neurologica secundara.
Respiratia:primul obiectiv este acela de a asigura valori normale ale oxigenarii sangelui respective
saturatia hemoglobinei in sangele periferic -SpO2 mm Hg corespund hipoxiei si ele favorizeaza
aparitia de 95% si presiunea partiala a acestuia in sangele arterial intre 60 si 100 mm Hg.Valori mai
mici de 60 leziuni cerebrale secundare.Valorile mai mari de 100 mmHg pot fi atinse folosind
concentratii crescute de oxygen in aerul I nspirat insa ele nu sunt recomandate decat pentru perioade
scurte de timp in cursul resuscitarii cardio respiratorii datorita efectelor negative potentiale ale
radicalilor liberi de oxygen.
Al doilea obiectiv este acela de a mentine presiunea partiala a dioxidului de carbon in aerul expirat
ETCO2 la valori normale respectiv de 38 42 mm Hg sau la valori usor scazute reprezentand
hipocapnia usoara sau moderata ( 34 38 mm Hg).Valorile crescute de peste 42 mm Hg nu sunt
dorite fiind nocive prin cresterea fluxului sanguin cerebral, a volumului intracranian si a presiunii
intracraniene.Valorile
sub 38 de mm Hg reprezinta hipocapnia si ele sunt correlate cu scaderea fluxului sanguin cerebral
prin vasoconstrictie arterial ceea ce favorizeaza ischemia cerebrala cu un effect nociv ( deleter).In
aceste conditii majoritatea autorilor recomanda la ora actuala mentinerea valorilor normale ale
ETCO2 si aplicarea hipocapniei moderate sau usoare doar in cazurile in care exista hipertensiune
intracraniana foarte crescuta cu iminenta de angajare cerebrala.
Cum se mentin insa parametrii respiratori mai sus discutati in limite normale ?
Prin definitie bolnavul neurocritic are nu numai o boala neurologica dar si dereglari ale functiilor
vegetative si in mod quasiconstant si alterari ale functiei respiratorii. In plus deglutitia si reflexul de
tuse pot fi alterate favorizand aspiratia secretiilor din cavitatea bucala si aparitia pneumoniei de
aspiratie.
Prima masura va fi aceea de a proteza caile respiratorii superioare prin intubatia orotraheala sau prin
traheotomie. Prin aceasta se evita obstructia laringiana si aspiratia secretiilor din cavitatea bucala
respective a salivei, lichidului gastric regurgitate sau eventual a sangelui.
Protezarea cailor respiratorii va fi urmata intotdeauna de ventilatie mecanica folosind diferite
moduri 40%ventilatorii in functie de starea functionala a aparatului respirator si de posibilitatile
tehnice ale aparatului de ventilatie mecanica.
Ventilatia mecanica presupune cunoasterea modurilor ventilatorii, a posibilitatilor fiecarui aparat de
ventilatie mecanica si a starii functionale a aparatului respirator al pacientului.
Este necesara monitorizarea saturatiei hemoglobinei SpO2 ( continuu cu pulsoximetrul ),a
concentratiei de dioxid de carbon din aerul expirat ETCO2( continuu), a gazelor sanguine arteriale
( intermitent in ritmul stabilit de medicul curant este necesara aparatura de laborator) pentru a
verifica eficienta ventilatiei si respective a functiei respiratorii protezate.
Este insa necesara si monitorizarea parametrilor ventilatori , respectiv a volumului curent, a
frecventei si a minut volumului si foarte important monitorizarea presiunilor din caile
respiratoriipentru a evita barotrauma si consecintele sale.
Concentratia oxigenului in amestecul de gaze inspiratorii trebuie monitorizata si adaptata in
permanenta la situatia pacientului, alegandu se intotdeauna concentratia minima care asigura o
buna oxigenare a sangelui .
Valorile 40% oxigen in aerul inspirat suntconsiderate nenocive , sigure iar concentratiile
40%potential urmate de efecte secundare correlate cu cresterea concentratiei si durata expunerii .
Din acest motiv se foloseste intotdeauna concentratia minima care asigura parametrii optimi de
oxigenare a sangelui, concentratiile mari fiind rezervate situatiilor special , bine standardizate.
O multitudine de factori sunt de considerat in permanenta,in legatura cu : temperatura aerului
inspirat , umidificarea acestuia, fluxul de aer si alti parametrii care presupun prezenta permanenta
aunui personal medical calificat in terapie intensiva ( asistente , medici de toate gradele ).
Functia circulatorie: este frecvent ( de regula ) afectata la pacientii cu suferinte neurologice grave.
Acest fenomen se explica prin natura bolii de baza : traumatism cerebral in contextual unui
politraumatism cu hemoragie externa sau/si interna importanta, process expansiv intracranian cu
presiune intracraniana mult crescuta ( se insoteste de hipertensiune arterial importanta si refractara
la tratament si de bradicardie reflex Cushing), leziuni ale trunchiului cerebral cu afectarea reglarii
vasomotorii sau leziuni ale sistemului nervos periferic cu tulburari vegetative asa cum se intampla
in poliradiculonevrite.
Scaderea presiunii arteriale hipotensiunea arteriala este cel mai agresiv factor sistemic de
agresiune cerebrala secundara la pacientii cu traumatisme cranio cerebrale precum si la cei cu
accidente vasculare cerebrale ischemice, fiind responsabila de hipoperfuzia cerebrala, care, daca
depaseste cateva minute se insoteste de aparitia leziunilor ischemice.
Daca se asociaza si hipoxemia riscul de aparitie a leziunilor secundare creste mai mult.
Hipertensiunea arteriala are la randul ei potentiale efecte nocive dar acestea se manifesta mai ales
la pacientii cu hemoragii intracraniene spontane sau traumatice la care ea poate agrava hemoragia .
La pacientii cu accidente vasculare cerebrale ischemice manipularea valorilor presiunii arteriale se
va face cu multa atentie evitand scaderea acesteia in primele 24 de ore ( daca valorile sunt sub 230/
110 mm Hg) deoarece scaderea presiunii arteriale medii ( PAM ) va duce la scaderea presiunii de
perfuzie cerebrala ( PPC ) carela randul sau va favoriza progresiunea ischeiei cerebrale.
Deoarece efectele negative ale modificarii presiunii arteriale si in special cele ale scaderii acesteia
apar in timp scurt , monitorizarea valorilor presiunii arteriale este necesara prin masurarea
frecventa a acesteia cu valorile presiunii sistolice si acelei diastolice ( daca este posibil si a mediei )
si afisarea si inregistrarea lor in asa fel incat sa fie cat mai vizibile.
Se foloseste in mod constant metoda de monitorizare noninvaziva prin masurarea tensiunii
arteriale cu tensiometrul cu manseta aplicata de obicei la nivelul bratului si cu masurarea TA
manual la interval de timp regulate prevazute in foaia de observatie a opacientului sau cu masurare
automata de catre un aparat de monitorizare prevazut cu aceasta functie : aceste aparate afiseaza
valorile masurate, unele putandu-le pastra in memorie si la nevoie imprima.Aparatele de
monitorizare sunt multifunctionale ele permitand monitorizarea nu numai a TA ci si a
electrocardiogramei , a saturatiei in oxygen si eventual a ETCO2.
Numarul de aparate de monitorizare medicala accesibile intr-o unitate de terapie intensiva este
dependent de factorii economici si de management ai spitalului respectiv .
Monitoarele mai complexe permit masurarea invaziva sau sangeranda apresiunii arteriale
precum si a altor valori de presiune ce se er monitorizate la un pacient critic.
Monitorizarea invaziva a presiunii arteriale se face prin plasarea unui cateter intraarterial care este
ulterior conectat printr-un system de tuburi la un sensor de presiune, la randul sau legat de aparatul
de monitorizare.
Artera canulata este de obicei artera radiala, dar si alte artere pot fi folosite daca din diferite motive
aceasta nu este acccesibila : artera pedioasa, artera brahiala, artera femurala si ,mai rar , artera
cubitala.
Monitorizarea invaziva asigura masurarea si afisarea valorilor presiunii intraarteriale sistolice
diastoloce si medii pentru fiecare revolutie cardiac ceea ce permite supravegherea continua
apacientului.
Monitorizarea de acest tip este recomandata la pacientii labile hemodynamic asa cum sant cei cu
traumatisme complexe pana la stabilizarea functiilor vitale, pacientii cu hemoragii subarahnoidiene
anevrismale, cei cu hemoragii intracerebrale.
De asemenea acest tip de monitorizare este necesar daca nu obligatoriu pentru terapia intensive
intraoperatorie a unor pacienti supusi interventiilor neurochirurgicale cum ar fi : chirurgia vasculara
cerebrala ( anevrisme, malformatii arteriovenoase), chirurgia tumorilor de trunchi cerebral ( in care
sunt posibile variatii foarte brutale de presiune arterial si de frecventa cardiac determinate de
manevrele din vecinatatea centrilor vasomotori si cardiomotori ).
Bineinteles ca monitorizarea oricat de riguroasa ar fi nu isi atinge obiectivele daca nu este urmata
de niste masuri terapeutice menita sa mentina parametrii masurati in limite optime.
Monitorizarea este dublata de corectarea continua a parametrilor functiilor vitale prin masuri
terapeutice adecvate : administrare de medicamente vasoactive, administrare de fluide pentru a
mentine o volemie eficienta sau dimpotriva administrare de diuretice pentru combaterea unei
volemii crescute.
Medicamentele vasoactive : noradrenalina , adrenalina, dopamine, dobutamina se administreaza
singure sau in asociere in functie de parametrii hemodinamici ai pacientului.
Acest tip de tratamente presupune existenta unei aparaturi adecvate cum sunt pompele electrice de
administrare continua a medicamentelor ( seringi automate ), dispositive pentru perfuzia continua in
ritm controlat a fluidelor ( perfuzor /infuzomat ) precum si cunuasterea utilizarii lor corespunzatoare
de catre personalul dedicat . Aceasta presupune perfectionarea continua a personalului care trebuie
sa se adapteze la elementele tehnice noi care apar in permanenta in terapia intensive.
Monitorizarea electrocardiogramei ofera posibilitatea de a supraveghea frecventa cardiaca, ritmul ,
modificarile morfologiei complexelor. Tulburarile de ritm pot apare la pacientii neurocritici ca o
consecinta a bolii lor neurologice asa cum se intampla frecvent in hemoragiile subarahnoidiene
anevrismale in care exista o suferinta cardiaca secundara explicata partial prin tonusul simpatic
mult crescut characteristic acestei conditii. Aceste tulburari se pot manifesta ca tahicardie sinusala (
cel mai frecvent ) dar sic a tahicardie supraventriculara sau fibrilatie atriala. Este necesara
corectarea lor atunci cand insotesc de consecinte hemodinamice.
O manifestare cardio vasculara grava in hemoragiile subarahnoidiene poate fi infarctul miocardic
si o alta de asemenea grava este edemul pumonaracut neurogen.Fractia de ejectie poate fi mult
alterata in aceste cazuri insa este reversibila la pacientii care supravietuiesc.
In alte cazuri tulburarile circulatorii sunt datorate unor boli care favorizeaza suferinta neurologica
sau care evolueaza in parallel cu ea.
De exemplu la pacientii cu hemoragii intracerebrale hipertensiunea poate fi severa ea poate fi o
cauza a hemoragiei si un factor de agravare al acesteia si necesita monitorizare si tratament.
Tulburarile de ritm si insuficienta cardiaca pot complica aceasta boala.
In unele cazuri cum sunt cele insotite de insuficienta circulatorie acuta poate fi utila monitorizarea
debitului cardiac : in clinica ATI din spitalul nostru se foloseste monitorizarea prin tehnica minim
invaziva care implica cateterizarea arterei radiale cu aparatul Vigileo.
Perfuzia si oxigenarea cerebrala : sunt rezultatul functiilor respiratorie si circulatorie a
organismului.
In ultima instanta, din punctual de vedere al protectiei cerebrale impotriva producerii leziunilor
secundare optimizarea functiilor respiratorie si circulatorie sunt de o importanta capitala.
Presiunea de perfuzie cerebrala care este diferenta dintre presiunea arteriala medie si presiunea
intracraniana ( PPC = PAM PIC ) poate fi monitorizata prin montarea unui cateter intracranian
care daca este plasat intraparenchimatos permite si masurarea presiunii partiale a oxigenului de la
nivel tisular.
Acest aspect este ilustrat prin imagini corespunzatoare in prezentarea cu diapozitive Power Point.
Monitorizarea presiunii intracraniene si a oxigenarii tisulare cerebrale permit prin manipulare
hemodinamica si prin manevre menite sa influnteze presiunea intracraniana sa se mentina PPC la
valori cat mai apropiate de cele optime in scopul prevenirii agravarii neurologice.
Presiunea intracraniana este dependent de componentele continutului intracranian : masa cerebrala
si continutul sau de apa, compartimentul sanguine arterial si venos influentate de diversi factori si
procesele ocupatoare de spatiu care se pot produce intracranian .
Influentand aceste componente se poate modifica si presiunea intracraniana :administrare de
substante osmotic active ( manitol), barbiturice ( tiopenthal), propofol.
Echilibrul hidroelectrolitic si mentinerea volemiei:este necesara mentinerea unui grad normal de
hidratare a pacientului evitandu se atat hiperhidratarea cat si deshidratarea.
Aceasta este si una din conditiile importante de mentinere a unei volemii normale necesare unui
echilibru circulator bun.
Aportul de apa si electroliti este prescris tinand cont de urmatoarele criterii:
- La pacientul nou luat in primire si fara semne de dezechilibre hidroelectrolitice se porneste de la
necesarul hidric zilnic de 30 40 ml /kgc/24 ore
- Cand insa bolnavul este deja monitorizat, stabilirea necesarului de lichide se face in functie de
bilantul hidric in care se tine cont de diureza, perspiratia insensibila, transpiratie, scaune pe de o
parte si aportul hydric enteral sau parenteral pede cealalta.
Hipertensiunea intracraniana la fel ca si edemul este rezultatul unor modificari complexe locale si
generale ale organismului, controlul edemului cerebral fiind doar o masura de reducere a presiunii
intracraniene alaturi de alte masuri terapeutice generale si neurochirurgicale ( evacuarea unor
procese inlocuitoare de spatiu, drenal ventricular al LCR , volet decompresiv, etc.)
Sedarea si analgesia pacientului neurocritic : nu se adreseaza in mod specific vreunuia dintre
factorii locali sau generali de favorizare a aparitiei leziunilor cerebrale secundare ci unui complex
de parametrii functionali care sunt influentati de durere si anxietate precum .
Astfel : durerea ( la fel ca si expunerea la frig respectiv racirea folosind temperaturi foarte scazute
gheata aplicata direct pe tegument ) se insoteste de eliberarea de catecholamine, de cresterea
metabolismului si de eliberarea de mediatori care pot declansa reactii sistemice.
Tot durerea poate declansa agitatia pacientului, cresterea consumului de oxigen si o interactiune
neadecvata pacient ventilator ( lupta cu ventilatorul ).Anxietatea are efecte asemanatoare.
Nu in ultimul rand anxietatea si durerea pot fi cauzele unor tulburari de ritm cardiac, ale
vasoconstrictiei, si ale unor cresteri ale presiunii arteriale.
Este deci necesara sedarea pacientului si combaterea durerii provocate de leziunile initiale precum
si cele produse de manevrele terapeutice si de ingrijiri medicale.
Mijloacele de sedare si analgezie sunt reprezentate de administrarea de : analgetice de tipul
opioidelor associate sau nu cu benzodiazepine.
Analgeticele neopioide pot fi asociate ele potentand actiunea opiaceelor ( de exemplu
paracetamolul administrat intravenos ).
Opiaceele folosite sunt : morfina, fentanylul si sufentanylul,remifentanylul.
Remifentanylul are avantajul metabolizarii rapide si al trezirii rapide a pacientului ceea ce
permite o evaluare neurologica eficienta a acestuia in timp util.
Morfina este indicate in sedarea / analgezie de lunga durata deoarece este bine tolerate si are un
pret redus in comparative cu toate celelalte opiacee .
In prezent morfina este folosita pe scara larga in sedare si analgesia de lunga durata in centre
din toata lumea.
Dintre benzodiazepine de preferat este midazolamul de asemenea folosit pe scara larga in
sectiile de TI principalul sau avantaj fiind acela al amneziei conferite pentru perioada
administrarii ceea ce corespunde unor manevre si momente penibile pentru pacient ; bineinteles
midazolamul este efficient ca anxiolytic, sedative si anticonvulsivant potentand in acelasi timp
si actiunea analgeticelor.
Modul de administrare al medicamentelor sedative si analgetice este intravenous continuu cu
ajutorul unor seringi automate; in absenta acestora se pot administra si bolusuri la interval
variabile de timp.
Ingrijirile generale de nursing au o importanta deosebita deoarece ele implica mobilizarea
pacientului, toaleta acestuia, asezarea in diferite pozitii favorabile din punct de vedere functional
si care evita aparitia unor complicatii .
Schimbarea pozitiei unui pacient imobilizat de boala sau ca urmare a sedarii si analgeziei
insotite sau nu de curarizare are mai multe scopuri :
La nivelul aparatului respirator asigura mobilizarea secretiilor si eventual drenajul lor
Asigura deplisarea alternativa a alveolelor pulmonare din diferite regiuni ale plamanilor evitand
atelectaziile pulmonare sau limitandu - le
La nivelul tegumentelor si a tesuturilor moi evita exercitarea unei presiuni prelungite asupra
acelorasi suprafete de contact cu patul, evitand in acest mod aparitia escarelor de decubit
Ridicarea membrelor asigura un mai bun drenaj al sangelui venos din membrele inferioare
Mobilizarea pasiva a membrelor evita aparitia anchilozelor la nivelul articulatiilor ( cot, genunchi),
favorizeaza drenajul sangelui venos , previne leziunile cutanate de decubit.
Toaleta generala a pacientului prin spalare cu apa calduta si sapun asigura curatenia tegumentelor,
previne macerarea lor si previne dezvoltarea germenilor pe suprafata tegumentelor reducand riscul
de infectie.
Toaleta perineului are o importanta particulara tinand cont de prezenta secretiilor si a unei
concentratii crescute de germeni.
Toaleta bucala trebuie efectuatacel putin odata pe zi ceea ce favorizeaza de asemenea
decontaminarea regiunii si scade riscul de infectii bronhopulmonare si sinusale.
Obiective importante sunt :
Prevenirea escarelor prin efectuarea mobilizarii prezentate anterior,dupa un grafic bine stabilit
Kinetoterapia efectuata de catre un cadru specializat ( kinetoterapeut) are un rol essential in
prevenirea escarelor reducand in acelasi timp riscul de anchiloze si de atrofii musculare.
Prevenirea escarelor beneficiaza si de folosirea concomitenta a unor saltele speciale autogonflabile
actionate electric. Acestea sunt impartite in mici suprafete care se destind si se colabeaza
alternative, fiind actionate electric dupa un program realizand astfel un masaj al tegumentului si al
tesuturilor moi subiacente.
Utilizarea unguentelor hidratante si trofice cutanate este de asemenea utila.
Prevenirea trombozelor venoase profunde si a embolismului pulmonar reduce mortalitatea
pacientilor in spital. Ea se poate realiza prin aplicarea mai multor metode preventive asociate
mobilizarii si kinetoterapiei.
Compresiunea mecanica intermitenta la nivelul gambei ar avea eficienta cea mai ridicata dintre
metodele mecanice dare a necesita o aparatura dedicate.
Aplicarea fesilor elastice la nivelul gambei desi practicata are o eficienta redusa.
Administrarea subcutanata a heparinelor fractionate in doze profilactice esteo metoda care si-a
dovedit eficienta.
Prevenirea hemoragiilor digestive superioare prin ulcer de stress reduce mortalitatea pacientilor
din sectiile de terapie intensiva in general si pe cea a bolnavilor neurologici in special tinand cont de
riscul crescut al acestora.Nutritia enterala are un rol protector a carui eficienta creste in asociere
cu blocantii de receptori H2 sau cu inhibitorii de pompa de protoni.