Imnul nopii

De Alphonse de Lamartine

O, nopi, deschidei acu-n tcere

Cereasca carte ce-nfiai!
Stele optinde, a mea vedere
P-a voastr cale o aintai!
n aste ceasuri de slav pline,
Zefiri, a voastre aripi aline!
Pmnte, echole-i aromeaz!
Mare, ntinde al tu senin,
Leagn-n snu-i cel luciu, lin,
Chipul ce unda-i nvolvoreaz!
Al su sfnt nume cine l tie?
Natura glasuri mii a propus,
-o stea pe alta, optind, mbie:
Legile noastre cine ne-a pus?
Unda cu und se sftuiete:
Cin'e acela ce ne smerete?
Trsnetul zice lucind n lume:
tii cum se cheam, tu, cel preasfnt?
ns i stele, om i pmnt
Nu tiu s spuie al su chiar nume.
Ce anotimpuri, ce castele
De Arthur Rimbaud

Ce anotimpuri, ce castele
Ce mndrulie zac n ele!

Ce anotimpuri, ce castele!

i ce student cu studii grele

Mai d examen la belele!

Triasc Ea, beleaua mea,

Mai fain dect orice stea!

S n-o doresc, zu c nu pot-

Cci pentru mine: Ea e tot!

O vraj, da, ce s-a-ntrupat-

i pentru Ea, eu sunt brbat.

Ce? Nu-nelegi fr cuvinte?

Privete, deci, i ia aminte:

Ce anotimpuri, ce castele!

Nefericirea, uite-o, cheam!

Hai, spune-i i tu: ma-m!

De-acas, vai, eu n-oi pleca

Dect cu moartea-alturea!

Ce anotimpuri, ce castele!