" Biologia este tiina viei"

Stanley E. Manahan

Privind existena cu ntreaga ei abunden nu putem nelege de ce n lume persist atta varietate. Dac vrei
s nelegi viaa, asta sa-i fie de nvtura dintr-un nceput i temelia tuturor raionamentelor i dorinelor
tale:Nu ai dreptul la nimic i nimeni nu-ie dator cu nimic, iar dac vrei cu adevrat s guti din pharul
cunotinelor cerceteaz i vei afla .

Introducere

Obiectul de studiu al prezentei cercetri l constituie creterea petilor ca ndeletnicire economic, recreativ
i constructiv, mai ales n cadrul educaiei ecologice i biologice n coal. Condiniile de dezvoltare a petilor
n acvarium prezint anumite particularitai fireti fa de cele tradiionale dependent de microclimatul
incperii i posibilitatea de control a acestuia, vegherea la calitatea i caracterul ecologic pur al apei.

Paralel se impun i unii factori obiectivi limitativi, care determin caracterul mai cu seam recreativ i
opional al acestei ocupaii.

Obiectivele studiului efectuat se reduc la urmtoarele:

S se delimiteze direciile i modalitile de ntrinere a pestilor de acvarium;

S se descrie parametrii ecologiei specifici favorabili dezvoltrii acestora ;

S se testeze experimental reacia petilor la factorii concreti de mediu ;

La desfurarea prii practice a lucrrii, ne-am oprit alegerea anume asupra petilor

Pterophyllum scalare marble reieind din considerentul c acetia reprezint una

dintre speciile cele mai valoaroase din punct de vedere a pisciculturii de interior precum i din curizitatea de
adaptare la anumii factri ale mediului. Comparativ cu piscicultura acvaristica este o ramur sentenioas cu
organisme pretenioase care necesit mai mult supraveghere i atenie.

Metodele de studiu

La realizarea lucrrii am apelat la urmtoarele metode de studiu: Consultarea surselor informative de

specialitate, observarea materialului natural, interpretarea datelor nregistrate experimental, analiza datelor
experimentale i deducerea unor concluzii finale.

Actualitatea temei

Actualitatea temei const n dezvoltarea potenialului educativ instructiv al pisciculturii de interior. n

studiul ecologiei i biologiei n cadrul colii, prin stimularea interesului elevilor fa de activiti pisicole de
genul celor descrise n lucrare.

Biologia se adreseaz deopotriv intelectului i afectului, sensibiliznd auditorul indiferent de vrsta celui care
o studiaz. Biologia este tiina ce studiaz viaa dar i mediul de via al organismelor vii. Studierea biologiei
are ca scop final n educaia elevului, formarea unor atitudini i deprinderi referitoare la impactul biologiei
asupra naturii i a societii, dezvoltarea capacitailor de explorare sau investigare n scopul rezolvrii de
probleme specifice biologiei, dezvoltarea capacitaii de comunicare i atunci cnd este necesar s utilizeze
corect limbajul specific al biologiei.

Pentru a fi n pas i a putea riposta prin obstacolele vieii am decis s facem un studiu cu aprofundare n
piscicultur. i anume piscicultura de interir . Aceasta deprindere i dorin de a studia vertebatele am
captat-o pe parcursul leciilor de biologie n urma lucrrilor practice i studierea la microscopul fotonic a
diferitor particule i micropreparate.

1.Noiuni generale despre acvaristic.

Acvaristica sau acvariologia este tiina care se ocup cu studiul unui mediu, izolat de mediul natural din care
provine. Un caz particular este mediul acvatic terestru care este studiat ntr-un acvariu (de unde vine i
numele tiinei!). Principalele animale prezente ntr-un acvariu sunt petii exotici, care au fost iniial capturai
din mediul lor de viaa, salbatic, dar dup acomodri i reproduceri succesive numeroase specii sunt
comercializate avnd originea tot n acvariu. Pe lang peti de acvariu mai pot exista si molute,melci de
acvariu, care ajut la meninerea echilibrului acvariului consumnd resturile alimentare i algele.Acvaristica
este o ramur a acvaculturii, practicabil ntr-un mediu protejat, care se ocup cu descrierea, creterea,
reproducerea i valorificarea unor specii de peti i a plantelor compatibile acestora.

Printre pasiunile pe care le puteti dezvolta si, care va pot crea multa bucurie, dar totodata un mediu relaxant
fara a face un mare efort se numara acvaristica. Pestii sunt niste fiinte tacute, insa fascinante, ce vor colora un
colt al casei dumneavoastra. Pentru a beneficia de o oaza de liniste in camera de zi sau in camera de studiu,
nu e nevoie sa faceti mari investitii; natura va ofera mare parte din tot ce va trebuie intr-un acvariu primitor si
fascinant, trebuie sa va folositi doar de imaginatie si un pic de ambitie

n concepia contemporan, acvaristica este un complex de tiine biologice aplicate, care studiaz
dezvoltarea i evoluia petelor precum i crearea unui mediu ambiant favorabil pentru extinderea
acestora.n general acvariolgia , reprezint rezultatul conformrii ndeletniciri strvechi la condiiile ornduirii
sociale moderne i la permanentele cutri ale orenilor de a regsi un spaiu ecologic natural n ambiana
lor cotidian nemijlocit. Adaptarea sistemului acvatic n condiiilor din ncpere, presupune anumite
procedee de lucru specifice, fundamentate pe cunotine importante despre ecologia i posibilitile de
flexibilitate biologic a diferitor specii de peti cu potenial rentabil.

Succesul activitii date se va afla n strns interdependen cu factorii fizici ai acvariului, care vor trebuie
strict controlai i ajustai. n acvariolgie procesul de producie se poate dirija i controla numai cunoscnd
foarte bine, att elementele de tehnologie, ct i particularitile lor biologice .

Cu siguranta v-ati intrebat cand si cum a aparut acvaristica? Ei bine, am sa va arat in cateva randuri de cand se
stie si se practica aceasta indeletnicire. Sapaturile arheologice au adus la iveala faptul ca in urma cu 5000-
6000 de ani in Egiptul antic se practica aceasta ocupatie. In timpul sapaturilor arheologice sau descoperit vase
special concepute pentru pastrarea si cresterea pestisorilor ornamentali, originari din bazunul hidrografic al
Nilului. De asemenea, in timpul invaziei europenilor, in Mexic, la curtea imparatului Montezuma, a fost
descoperita o gradina zoologica de o frumusete nemaivazuta pana atunci de catre europeni. In jurul palatului
erau bazine special concepute atat pentru cresterea pestilor destinati consumului, cat si pentru cea a pestilor
ornamentali. Langa Pompei, in Italia, au fost descoperite piscine ornamentale, in jurul palatelor care pot fi
considerate precursoare ale acvariilor de astazi. Si nu in ultimul rand, China, cea care este considerata tara de
origine a acestei ocupatii, datorita vechimei, dar mai ales datorita faptului ca aici sau facut primele
experimente in obtinerea unor noi varietati de pesti ornamentali.
2.Particulariti acvaristicii

Inca de la inceput tin sa mentionez ca exista doua mari ramuri de dezvoltare a acvaristicii si anume una in
care se foloseste apa dulce rezultand astfel acvarii de apa dulce si una in care se foloseste apa marina. Pentru
inceput vom trata doar acvariile de apa dulce, atat din cauza faptului ca sunt cele mai populare la noi in tara,
dar si din cauza faptului ca un acvariu marin este destul de costisitor si nu si-l poate permite oricine.
Deasemenea exista o lipsa de materiale si cunostinte in ceea ce priveste acvariile marine fapt ce face si mai
dificila dezvoltarea si popularizarea acestei ramuri, insa cu certitudine odata cu cresterea nivelului de trai va
incepe sa se dezvolte si aceasta ramura. Pestii si plantele se impart in trei mari categorii: pesti de apa dulce,
pesti de apa salmastra si pesti de apa sarata (marini), insa noi nu vom trata decat pestii de apa dulce . De cele
mai multe ori, apa de la robinet nu este propice dezvoltarii mediului din acvariu, deci implicit al pestilor si al
plantelor. Din aceaasta cauza, in functie de necesitati, se porcedeaza la dedurizare (scadearea duritatii apei),
durizare (cresterea duritaii apei), decantare (se lasa apa cel putin 24 de ore in vase neacoperite pentru
eliminarea surplusului de clor din apa de robinet), etc. Se mai pot intrebuinta si alte surse de apa pentru
acvariu, cum ar fi: apa de ploaie sau apa rezultata din topirea zapezii, insa trebuie avut grija ca zona de
colectare sa fie o zona cu aer putin poluat. De asemenea, mai poate fi folosita apa colectata din rauri si lacuri,
dar ea trebuie tratata inainte de folosire, pentru a preintampina introducerea daunatorilor (paraziti,
microorganisme sau alge) in acvariu.

Pentru a putea creste pesti si plante ornamentale intr-un acvariu, trebuie sa tinem cont de trei proprietati
fizice ale apei: temperatura, culoare si miros.

2 .1 Dependena fa de Temperatur

Temperatura apei din acvariu depinde in mare masura de temperatura ambientului inconjurator (camera
unde este amplasat), crescand sau scazand odata cu aceasta. Atat plantele, cat si pestii, au anumite necesitati
termice in functie de zona climaterica de unde provin, ele fiind fi asigurate cu ajutorul incalzitorului (simplu
sau cu termostat) si fiind masurata cu termometre speciale, amplasate in interiorul acavariului (termometru
classic) sau pe peretele acestuia (termometru digital). In mod gresit,multi cred ca pestele este un animal ce
are sangele rece.Adevarul este ca sangele su are intotdeauna temperatura apei in care se afla
scufundat.Aceasta temperatura si mai ales,desele ei variatii au o mare inraurire asupra tuturor fazelor vietii
pestelui.Asa,de pilda,o scadere sau ridicare brusca a temperaturii apei produce in organismul sau un
dezechilibru,o schimbare profunda fiziologica,schimbare ce uneori ii poate provoca chiar moartea.
Oscilatiile temperaturii apei genereaza modificari importante si in dispozitia de hranire a pestelui.
Fiecarei specii ii corespunde o temperatura anumita,cand se hraneste intensiv(optim de hranire). nclzirea
apei din acvariuTemperatura optim pentru inclzirea acvariilor este de 25-26C. O importan deosebit
trebuie s acordm amplasarii elementelor de nclzire n acvariu. Termoplonjorul va fi aezat astfel nct
cldura s fie degajat uniform in tot acvariul far s existe diferene mari de temperatur. Asigurarea
inclzirii acvariului se realizeaz printr-o gam larg de procedee. Astfel, se pot utiliza becuri obinuite, de
25-75W, care se fixeaz lng peretele lateral al acvariului, aproape de fund pentru a putea nclzi toat
apa.In acelai scop se utilizeaz i lzi le termice, sistemul "serpentin", nclzitorul tip reflector cu lamp de
petrol (cnd nu exist curent electric) , inclzitoare electrice, n special cele care sunt prevzute cu
termoregulatoare, procurate din comer.Acvariul necesit inclzire artificial in anotimpurile de toamn i
iarn, cnd lumina solar este insuficient att pentru plante ct i pentru peti.n cazul in care folosim
inclzitoare electrice, trebuie s inem seama de unele msuri de minim securitate, pentru a preveni
fenomenul de electrocutare.Alegerea unui tip de inclzitor dintre cele expuse mai sus, se face in funcie de
dimensiunile bazinului populat cu diferite specii.n acvarii, temperatura apei nu depinde numai de aceste
nclzitoare, ci i de grosimea stratului de nisip aezat pe fundul acestuia, de gradul de acoperire etc.De
preferat, este ca petii s fie crescui n perioada de iarn n bazine cu o capacitate mai mare, deoarece nu
simt in mod accentuat oscilaiile de temperatur, ceea ce s-ar ntmpla foarte des n bazinele de dimensiuni
mici.
Oricare din tehnicile alese trebuie urmrite permanent pentru a nu modifica temperaturile propice vieii
petilor.

Racirea apei din acvariu

Datorit soarelui n timpul verii, apa acvariului se nclzete mai mult dect temperatura normal, fapt pentru
care apa trebuie rcit prin diferite mijloace.

Pentru a scdea temperatura din acvariu se folosesc att ventilatoare electrice, ct i nclzitorul cu
serpentin, apa din eava acestuia nefiind nclzit, ci trecut prin vase umplute cu bucti de ghea cu
sare.Cnd observm o supranclzire a apei, nu este indicat s punem buci de ghea, deoarece conin
impuriti, iar rcirea nu este uniform.

Nu conteaz care din cele dou modalitti de rcire a apei folosim, ci este important ca temperatura
apei s fie tot timpul controlat pentru a nu determina o scdere a acesteia sub limitele normale.

2 .2 Culoarea apei

Culoarea apei este si ea un factor important in fericirea pestilor tai din acvariu. In functie de provenienta
pestilor, culoarea apei se modifica. De exemplu: daca pestisorul provine din apele unor rauri curate, el are
nevoie de o apa cristalina, curata, proapata (cea mai apropiata de aceste conditii este apa de robinet,
dedurizata sau amestecata in unele cazuri cu apa distilata), daca pestisorul provine din apa statatoare
(continut mare in substante de natura organica), el va prefera apa usor colorata in galben-brun (se poate
optine prin filtrarea ei printr-un strat de turba) sau verzuie (se poate obtine prin adaugarea catorva picaturi
de tripaflavin, substanta ce are si actiuni terapeutice in anumite boli). Desi pestii au aceste necesitati, trebuie
mentionat faptul ca atunci cand apa capata o culoare verde-inchis (o inmultire excesiva a algelor verzi) sau
cea albicioasa sau laptoasa (o inmultire a unor microorganisme precum infusoria sau rotatoria, ori o incorecta
spalare a substratului din acvariu), trebuiesc luate masuri urgente pentru a elimina aceste neajunsuri ce pot
dauna pestilor. Mai trebuie mentionat faptul ca, culoarea bruna a apei indica o apa acida (acidifiata). Toate
aceste neajunsuri se pot corecta printr-o schimbare partiala de apa, sau printr-o tratare chimica a apei. In
cazul apei verde-inchisa, se procedeaza la o schimbare partiala de apa si/sau tratare cu sunbstante chimice ce
omoara si inhiba dezvolatrea algelor. In cazul inmultirii microorganismelor sau spalarii necorespunzatoare a
substratului, se va proceda la o sifonare (implica si un schimb de apa partial) a solului, pentru indepartarea
resturilor organice din sol si spalarea filtrului. In cazul apei brune, se va proceda la o schimbare partiala de
apa sau la adaugarea unor substante de scadere a aciditatii.

Toata lumea stie ca apa este inodora, insa in cazul acvaristicii, de foarte multe ori, apa capata miros. Din cauza
acumularilor de substante organice in descompunerile din acvariu, apa acapata un miros puternic de
putrefactie, din motivul gazelor rezultate (metan, hidrogen sulfurat, amoniac, etc.). De aceea, se recomanda
schimbarea (partiala) de apa periodic, la intervale nu mai mari de doua saptamani.

Ce puteti face in cazul in care observati ca apa a capatat un miros urat? Se va proceda la intensificarea aerisiri
apei si la filtrea apei din acvariu cu un filtru cu carbune hidrofil (i se mai spune uzual si carbune activ).
Carbunele hidrofil se gaseste in comert sub mai multe forme (granule de carbune sau burete imbibat cu
carbune) si are rolul de a absorbi atat gazele toxice eliberate in apa, cat si mirosul neplacut al acesteia.
Trebuie mentionat ca buretele imbibat cu carbune se schimba la interval de circa o luna, maxim o luna jumate
si carbunele hidrofil sub forma de granule la circa trei luni.

Daca proprietatile fizice sunt usor de observat, ei bine nu se poate spune acelasi lucru despre proprietatile
chimice ale apei din acvariu.
2 .3Oxigenul si Dioxidul de carbon

Dupa cum bine stim cu totii, fara oxigen nu exista viata, dar de unde oxigen in apa, si cu atat mai mult in
acvariu? In natura oxigenul solvit din apa, apare ca rezultat al fotosintezei plantelor acvatice pe de o parte, iar
pe de alta parte, ca rezultat al valurilor, vantului sau al ploilor (agitarea apei duce la cresterea continutului de
oxigen solvit al acesteia. Ca si in cazul naturii, in acvariu exista doua surse de oxigen, una este fotosinteza
platelor acvatice (ce consuma dioxidul de carbon din apa si elibereaza oxigen) si a doua este instalatia de
aerisire, ce produce agitaia apei din acvariu. In ultima vrem s-a reiterat ideea cum ca aerarea cu ajutorul
valurilor facute de un filtru, ce se afla foarte aproape de suprafata apei este multa mai eficienta decat cea
facuta de pompa de aer.

10 grade Celsius 11,25 mg de oxgen solvit/litru

15 grade Celsius 10,06 mg/litru

20 grade Celsius 9,09 mg/litru

25 grade Celsius 8,26 mg/litru

30 grade Celsius 7,52 mg/litru

De regula, acvarofilii recomanda o cantitate de 5-8 mg/litru de oxigen solvit. Oxigenul consumat este inlocuit
cu ajutorul filtrului cum am spus mai sus sau instalatiei de aerare, insa trebuie avut in vedere ca o pulverizare
fina a bulelor de aer inbogateste apa cu 3,3 mg/litru, in timp ce una cu bule mari cu 1,5 mg/litru.

Dioxidul de carbon provine din respiratia pestilor, a plantelor, a bacteriilor. Agitatia apei, care ii faciliteaza
oxigenarea, scade in consecinta nivelul dioxidului de carbon, care trece in aerul atmosferic. Intr-un acvariu,
dioxidul de carbon este mai rar, ceea ce intr-o anumita masura, poate prejudicia plantele. Astfel, in timpul
zilei, datorita fotosintezei, plantele absorb dioxidul de carbon pentru a-si extrage dioxidul de carbon necesar
cresterii lor, eliminand oxigenul, absolut indispensabil vietuitoarelor acvatice. Un echilibru permanent trebuie
sa se stabileasca intre oxigen, dioxid de carbon, plante si pesti. Acest echilibru se modifica noaptea, perioada
in care vegetatia inceteaza sa produca oxigen. Dioxidul de carbon este unul dintre principalii factori care
influenteaza pH-ul.

2 .4Lumina

Cea mai buna lumina pentru plante si pesti este lumina naturala. Insa este greu de controlat cantitatea si
calitatea acesteia, astfel nu se poate pastra un echilibru si cel care sufera este mediul acvatic. Prea multa
lumina naturala duce la formarea algelor si la afectarea sanatatii pestilor, iar prea putina lumina inhiba
dezvoltarea plantelor si chiar moartea acestora cu efecte dezastruoase asupra pestilor. De aceea cel mai bine
este ca iluminarea acvariului sa se faca cu o sursa de lumina artificiala, care poate fi reglata dupa nevoile
acvariului. Evitati amplasarea acvariului sub fereastra in bataia directa a razelor solare. Se recomanda
amplasarea lui inspre nord.

Iluminarea artificiala se poate face cu mai multe tipuri de surse de lumina. Lampile cu incandescenta,
asemenanatoare becurilor folosite in majoritatea locuintelor noastre sunt cele mai accesibile si ieftine. Insa
acestea degaja si o cantitatea mare de caldura, care nu este benefica acvariului. In plus lumina furnizata de
ele este slaba cantitativ si calitativ. Cele mai apreciate in acvaristica sunt lampile fluorescente (asa-numitele
neoane). Acestea au durata de viata indelungata (aproximativ 1 an), nu degaja caldura si vin intr-un spectru
larg de culori. In timp isi pierd din intensitate, veti observa aceasta cand schimbati unul din neoane, cel nou
iluminand mai puternic. Este bine sa schimbati neoanele pe rand, pentru a nu crea un soc pentru plante,
furnizand o lumina puternica de la ambele neoane noi. Specialistii recomanda neoanele tip "daylight care
imita cel mai bine spectrul lumini albe naturale. Pe langa acestea se pot adauga si neoane roz care sunt
benefice dezvoltarii plantelor, deoarece degaja lumina albastra si rosie. Neaonele albastre sunt recomandate
in acvariile marine pentru a reda lumina fundului apei. Lungimea de unda ar trebui sa fie cuprinsa intre 380 si
780. In functie de capacitatea acvariului trebuie dozata si cantitatea de lumina. In acvariile mari, bine plantate
formula de calcul este urmatoarea: 1W=1L. Daca sunt mai putin plante in acvariu atunci acest raport scade in
defavoarea Wattilor. Pierderile de lumina sunt iminente in acvariu. O modalitate de contracarare a acestora
este captusirea capacului cu un material care sa respinga lumina, nu s ao absoarba. Astfel folia de aluminiu
de bucatarie face o treaba foarte buna in acest sens. Deasemenea tubul fluorescent trebuie montat intr-un
dispozitiv trapezoidal, cu baza mare inspre apa, confectionat dintr-un metal care deasemenea nu permite
absorbtia luminii. Pierderile de lumina se corecteaza si prin metinerea apei cat mai curate, a capacului
acvariului si prin amplasarea de dispozitive de reflexie in cazul acvariiilor cu adancime crescuta.

Iluminarea acvariului ar trebui sa se faca 12-14 ore pe zi, nu continuu, pentru a reda cat mai bine ciclul zi-
noapte. Lumina ar trebui pornita pe la 9-10 dimineata si oprita pe la 22-23 seara. Astfel dimineata pestii se
vor fi obisnuit deja cu lumina naturala, mai putin intensa; iar seara cand deja se intuneca afara, va fi intuneric
si la ei si se vor putea pregati pentru noapte.

II. Partea practic.Experimentul solunar

1.Etapele lucrrii experimentale.

n cadrul efecturii lucrrii am devenit i noi acvariti adevrai ceia ce ne-a oferit posibilitatea de a cerceta
i investiga influena factorilor asupra petilor, astfel am beneficiat de posibilitatea de a supraveghea
toate particularitile n cadrul creterii acestra.

n urma cercetarilor ncepute nc de la data de 16 ianuarie ora 6 :54 am putut constatat influena conjugata
a Soarelui si a Lunii asupra pestilor. Aceasta se datoreaza forei de atracie a celor doi atrii.Cercetarile au
aratat c ceasul biologic al petilor coincide cu Timpul Selenar, care este perioada n care Luna apare in
aceeai poziie data, dupa o rotaie completa a Terrei . Aceasta explica si faptul c petii prezinta un maximum
in activitatea de hranire cam o ora mai tarziu, dect mometul respectiv din ziua precedenta.Efectuarea
primului experiment ne-a oferit posibilitatea de verificare a aciunii directe a stresului in perioada solunar .
La fel ca la om, petii de acvariu pot fi predispui la probleme de sntate ,stresul fiind duntor pentru
existena normal. n perioada selenara ei devin mai vulnerabili la factorii nefavorabili ai
mediului manifestiduse prein schimbarea brusc a direciei i vitezei de not .De asemenea minimizarea
cantitii de hran digerat,resturile creia a dus la poluarea execesiv a apei din acvariu.

La data de 15 februarie la ora 01:54 n urna efecturii experienei n perioada solunar fr a expune petii la
stres am determinat c comportamentul lor a revenit la normal.n scopul experimentului le-am oferit un
surplus de hran ceea ce a dus la apariia constipaiei.Simptomele ce ne-au indicat asupra problemei au fost
stomac umflat, inactivitate general.Pentru prevenirea decesului am adugat in apa din acvariu ,cite o
lingurita de sulfat de magneziu,care sa dovedit a fi eficace .Concluziile pe care le-am remarcat sunt c
apariia problemei a fost cauzat de hranirea pestilor n exces exclusiv cu hrana cu procent foarte mare de
proteine (peste 50%).
Concluzii
Bibliografie: