Ariile mai multor elemente

În figura 1,există un pătrat cu latura a [mm],aria lui va fi : A= a2 [mm]2 pentru că în acest pătrat intră mai multe pătrate cu latura de
1 [mm] ( figura 2 ).
În figurile 3 şi 4 avem nişte dreptunghiuri cu lungimile L şi respectiv lăţimile h, aria unui dreptunghi fiind egală cu: A= L*h , pe
lungimea L ,încap L pătrate elementare de latura 1 [mm] şi pe lăţimea h, încap h pătrate elementare de latura 1 [mm].În figura 4 aria
dreptunghiului fiind : A= L*h = AI +AII , unde I şi II sunt triunghiurile dreptunghice ce
s-au format cu ajutorul diagonalei dreptunghiului. Triunghiurile dreptunghice I şi II sunt eAgle conform cazului de egalitate (LLL)
deci au şi ariile egale AI =AII , A = L * h = 2 AI , AI = ( L*h)/2 , aceasta fiind aria unui triunghi dreptunghic. La triunghiul dreptunghic
I , L fiind baza iar h înălţimea, implică aria triunghiului dreptunghic fiind
egală cu baza îmulţită înălţimea totul supra doi .Dar se pune problema aflării ariei unui triunghi oarecare ABC ,avînd ca înălţime
pe AD, atunci construim dreptunghiurile AECD şi AFBD ca în figura 5 , in mod automat s-au format triunghiurile dreptunghice I , II,
III şi IV notate ca în figură .
Triunghiul  ACD =  AEC ( LLL) şi triunghiul  ADB=  AFB ( LLL) implică şi egalitatea ariilor:
aria  ACD = aria  AEC respectiv  ADB = aria  AFB; aria  ACD =(AD*CD)/2 = AI ; aria  ADB=
(AD*BD)/2 = AII; aria ABC = AI+AII = (AD*CD)/2 + (AD*BD)/2 = AD(CD+BD)/2 =( AD*BC )/2, unde CD+BD=BC; aria 
AD * BC L * h
ABC = = fiind baza înmulţită cu înălţimea totul împărţit la doi.
2 2
Ariile se deduc una din alta , avînd numai cîteva noţiuni de bază despre ce înseamnă o arie, de se învaţă o formulă fără a avea ideie
despre ea ,acea formulă se va uita repede.
Paralelogramul (Figura6)
La fel ca şi în celelalte cazuri se porneşte de la ideia de a împărţi paralelogramul ABCD în nişte triunghiuri şi un dreptunghi.
S-au format  ADE,  BCF şi dreptunghiul AEFC ducînd înălţimile AE şi CF, la fel se porneşte de la egalitatea ariilor
aria ABCD = AI +AII + AIII = (AE*DE)/2 + AE*EC +(FB*FC)/2 = 1/2(AE*DE+2*AE*EC +FB*FC)
dar FB= DE şi FC=AE = h aria ABCD = 2/2( AE*DE+ AE*EC)= AE( DE+EC) ; DE+EC = DC; DC = AB
ariaABCD = AE*DC = h*L aria fiind egală cu baza L înmulţită cu înălţimea h
Rombul(Figura7)

Aria ABCD =AI+AII+AIII+AIV AI=AII=AIII=AIV ABO  ADO  DOC  BOC conform cazului de egalitate (LLL)
4 * B0 * AO
AI = ( BO*AO)/2; aria ABCD =  2( BO * AO ) , şi BO = BD/2 iar AO = AC/2;
2
BD AC BD * AC
Aria ABCD = 2 *  fiind egală produsul diagonalelor împărţit la doi
2 2 2
Se are în vedere desfacerea fiecărei figuri geometrice în triunghiurin sau în dreptunghiuri deasemenea se egalează ariile
şi se obţin toate formulele ariilor. Se mai pot calcula ariile şi cu ajutorul calculului integral, se va face şi acest lucru pe parcurs.
Trapezul(Figura8)
Fie un trapez oarecare ABCD , se duc înălţimile AE şi BF , se formează două triunghiuri drepunghice oarecare
ADE şi BFC ; un dreptunghi ABEF .
[ DE * AE  2 AE * EF  BF * FC ]
Aria ABCD = AI+AII+AIII = (DE*AE)/2 +AE*EF +(BF*FC)/2 =
2
Dar AE= BF =h înălţimea trapezului ABCD

[ DE * AE  2 AE * EF  BF * FC ] [ AE ( DE  FC )  2 AE * EF ] AE
Aria ABCD =   [ DF  FC  2 EF ]
2 2 2
AE
Aria ABCD = [ DF  FC  EF  EF ] cum EF = AB deci DE+EF+FC = DC
2
Aria ABCD = AE(AB+DC)/2=
 h
Aria ABCD = ( B  b) unde B= DC = baza mare ; b = AB baza mică ; h= înălţimea
2

Demonstrarea teoremei lui Pitagora(figura9)

Fie un pătrat ABCD avînd latura de mărime ( a+ b ) şi se construieşte un pătrat interior lui ABCD anume pătratul
GFEH de latură ( c) ca în figură.Din egalitatea ariilor se obţine teorema lui Pitagora:
a *b
Aria ABCD = AI+AII+AIII + AIV + AV şi AI=AII=AIII = AIV = 2 ; iar AV = c2 ,de unde
4* a *b
Aria ABCD = AI+AII+AIII + AIV + AV = 4*AI + AV =  c 2 = 2ab + c2 ;
2
Aria ABCD = ( a + b )2 = a2 + 2ab +b2 = 2ab + c2 ; a2 + b2 = c2 teorema lui Pitagora a rezultat.
Într-un triunghi dreptunghic , ipotenuza la pătrat este egală cu suma pătratelor catetelor.
Se menţionează că: BF=AG=DH=EG= a şi AH=FC=ED=GB=b
TRIGONOMETRIE
În figura 10 se aplică teorema lui Pitagora a 2  b 2  c 2 ;
 2 2
b2  c2 a2
sinx = b/a ; cos x = c/a ; sin2x + cos2 x =      
b c
  1 ;;
a  a a2 a2
sin2x + cos2 x =1 fiind formula fundamentală a trigonometriei.
Tot din figura 10 rezultă sin(90°-x) = c/a= cos x ; cos( 90°-x) = b/a = sin x ; tg x = b/c
b c
a sin x a  cos x
tg x =  ; ctg x = c/b ; ctg x = , tg(90°-x) = c/b = ctg x
c cos x b sin x
a a
ctg(90°-x) = b/c = tg x ;
Problema 1
Să se afle sin45° = ? şi cos 45° = ?
Aplicăm teorema lui Pitagora în ABC , triunghiul fiind dreptunghic isoscel:
AC2 + AB2 = BC2 ; 12 +12 = BC2 ; BC = 2 se ia unghiul ABC = 45° se aplică funcţiile trigonometrice
1 2 2 AB 1 2
sin 45° = AB/BC=   ; cos 45° =   ;
2 2* 2 2 BC 2 2
2
deci sin 45° = cos 45° = ; tg 45° = ctg 45° = 1
2
Problema 2
Să se calculeze sin 30° ; cos30°, sin60° , cos60°, tg30°, ctg30°, tg60° , ctg60°.
;
Aplicăm teorema lui pitagora în BCD ; cu meţiunea că ABC este triunghi echilateral şi are toate laturile egale cu unitatea
2 1 3 3 3
12 =    CD 2 ;
1
( 1mm, 1m ,1dm, 1cm) .BC2 = BD2+ CD2 , CD2 =1-  , CD = 
2 4 4 4 2
1 3 3
sin30° = BD 1
2 ; cos30° = CD 3; sin 60°= CD 3,
 2   2 
BC 1 2 BC 1 2 BC 1 2
1 3
1 sin 30 1 3 3 
 2  cos 30 3
cos60° = BD 1    2   3
2 ; tg30° =
cos 30 3 3 3 * 3 3
; ctg30° =
sin 30 1 1
BC 1 2
2 2
Funcţiile directe

f(x) = y(x) este funcţia directă x= x fiid variabila şi y este dat direct funcţie de x.
f(x):E  F unde E fiind domeniul maxim de definiţie al funcţiei ( adică intrevalul în care variază variabila x ) şi F fiind codomeniul
funcţiei (intervalul în care variază y(x))
O funcţie f(x):E  F este surjectivă dacă  ar fi x  E va rezulta y(x)  F în cazul de mai sus funcţia este surjectivă pe tot
domeniul maxim de definiţie.
Se dă un exemplu de funcţie care nu este surjectivă:
x1 E , dar y1 F deci funcţia nu este surjectivă.
O funcţie f(x):E  F este injectivă dacă  x1 şi x2  E cu x1  x2; f(x1 )  f(x2).
Sau dacă se duce o paralelă cu axa OX, această dreaptă trebuie să intersecteze graficul funcţiei, f(x) într-un singur punct.
Dreapta D1 intersectează dreapta D de ecuaţie y(x)=f(x) = ax+b într-un singur punct deci funcţia de gradul întîi este tot timpul injectivă
.O funcţie surjectivă şi injectivă pe tot domeniul său de definiţie este bijectivă (admite funcţie inversă )
Cazul parabolei deordinul II
f(x)=y(x)=ax2+bx+c; deci pentru x1  x2 ; rezultă f(x1)=f(x2) deci funcţia nu este injectivă în mod implicit nu este nici bijectivă.
Injectivitatea se poate determina numai cu ajutorul graficelor, cînd nu este grafic nu se poate studia cu exactitate injectivitatea,dacă
într-un singur punct din domeniul maxim de definiţie nu este îndeplinită condiţia de injectivitate atunci funcţia nu este injectivă.
Fie o funcţie oarecare avînd graficul ca în figura 19, se observă căpentru x B , funcţia este injectivă,dar cînd x  A . Funcţie nu
mai este injectivă,deci fără grafic este mai greu de studiat bijectivitatea.
În primul rînd la o funcţie i se determină domeniul maxim de definiţie , pentru a se putea studia se mai trasează graficul ei pe tot
domeniul maxim de definiţie,în felul acesta reiese din figură toate proprietăţile.
Ecuaţia axei OX este y=0; toate punctele de pe axă nu au y, în mod analog ecuaţia axei OY fiind x=0, la fel punctele de pe această axă
nu au abscisă, proprietăţile generale trebuiesc întipărite în memorie atunci cînd se are nevoie de ele să fie folosite imediat.
Functiile inverse şi funcţiile directe
y(x) = f(x) = 6x+342 o funcţie de gradul întîi, aceasta este funcţia directă cu y(x) = f(x) funcţia şi x = x variabila, y(x) este dat
(explicitat) direct funcţie de x, acum invers explicităm pe x funcţie de y.
y  342
6x = y-342 , x=  f 1 ( y ) ; este funcţia inversă adică x funcţie de y.
6
Proprietăţi:
a) f [ f 1 ( y )]  y


 y ( x )  6 x  342  f ( x )  y  342  1 ( y  342)
 , f   f [ f ( y )]  6  342  y  342  342  y
 x  y  342  f 1 ( y )  6  6

 6
ceea ce s-a demonstrat fiind prima proprietate.
b) a doua proprietate f 1[ f ( x )  x
1 (6 x  342)  342 6 x ,
f 1 [ f ( x )]  f (6 x  342)   x f 1[ f ( x )  x .
6 6
Aceste două proprietăţi se aplică de foarte multe ori.
Exemplu 1

Fie parabola de ecuaţie y(x) = x2 de unde funcţia este injectivă pe porţiunile OA şi OB , x2 =y ; x2 - ( y ) 2  0

[ x  y ] * [ x  y]  0 ; x  y 0, x1 ( y )   y ; şi din x  y  0 , x2 ( y)  y
s-au obţinut funcţiile inverse pentru cele două ramuri ale parabolei : OB şi OA .De aici rezultă că funcţia radical indice doi este inversa
parabolei y(x)=x2 , din desen se vede că y  0 fiind condiţia de existenţă a funcţiei radical indice doi ( se demonstrează că este
condiţia de existenţă pentru funcţia radical indice par )
Se face şi tabelul de variaţie a funcţiei directe pentru a se vedea şi de acolo variaţia lui f(x) = y(x).

x - 0 +
y(x)=x 2
 0 
Deci şi de aici reiese că y  0
Problema 1
Să se afle domeniul maxim de definiţie al funţiei:
f(x) = ( x  6)  x  8  1; condiţiile de existenţă ale functiilor radical indice doi (şi în general indice par ) sunt
x  6  0  x6
 ;  din intersecţia intervalelor reiese soluţia generală x  [6;  )
x  8  0  x  8
Notă
. Orice număr împărţit la infinit este zero
1 1 1 1 1
 0,1 ;  0,01 ;  0,001 ;  0,0001 ; 0
10 100 1000 10000 
. Orice număr împărţit la zero este infinit.
1 1 1 1 1
 10;  100;  1000;  10000; 
0,1 0,01 0,001 0,0001 0
Dacă se înmulţeşte o inegalitate cu minus 1 se schimbă sensul inegalităţii.
-2 < 4 se înmulţeşte cu minus unu inegalitatea , de unde rezultă -2( -1 ) - 4 +2 > - 4
La fel pentru mai multe cazuri şi se ajunge la regula generală.
Exemplu 2
Avem funcţia exponenţială f(x) = y(x) = ax unde a>1
x - 0 |+ 
y(x)=ax 0 1 +
Se vede din tabel că y(x)  0
y(x) = a x
se logaritmează în logaritm în baza a expresiile, log a y ( x)  log a a x  x. log a a  x ; log a a  1 ;
x = log a y ( x) cu condiţia de existenţă a funcţiei logaritmice y(x)  0
Din graficul funcţiei exponenţiale se vede mai bine şi bijectivitatea funcţiei, cu cît există mai multă informaţie ,cu atît se calculează
mai repede şi mai corect.
La fel şi în cazul II cînd 0 < a <1 pentru funcţia exponenţială f(x) = y(x) = ax
x - 0 |+ 
y(x)=a x
 1 +0
Se vede din tabel că y(x)  0
y(x) = ax se logaritmează în logaritm în baza a log a y ( x)  log a a x  x. log a a  x ; log a a  1 ;
x = log a y ( x) cu condiţia de existenţă a funcţiei logaritmice y(x)  0
S-a procedat în acelaşi mod ca în primul caz , se face şi graficul .
Deci x  log a y ( x)  f 1 ( y ) şi y(x)  0 fiind condiţia de existenţă a funcţiei logaritmice.
Exemplu a)
Să se afle domeniul maxim de definiţie al funţiei:
f(x) = log a ( x  34)  log a (5 x  2) ,

 x  34  0  x  34 
 x  34
 ; condiţiile de existenţă ale funcţiei,  ;  din intersecţia intervalelor rezultă domeniul maxim
5x  2  0  5x  2  x 2

 5
2 2
de definiţie al funţiei care este x deci x  ( ,)
5 5
Exemplu 3 de funcţie inversă
f(x)=y(x) = ex unde e = constantă = 2,72…..(constanta lui Euler )
f(x) > 0 f(x) = y(x) = ex funcţia directă logey(x) = loge ex = x loge e = x funcţia inversă , implică
x = ln f(x) = f 1 ( y ) . Funcţia logaritm natural de y [ ln y(x)] este inversa funcţiei exponenţiale y(x) = ex.
Funcţiile trigonometrice directe şi inverse
Se studiază mai întîi funcţia sinx , acum se face studiul funcţiilore trigonometrice pe cercul de rază egal cu unitatea ( 1mm, 1cm, 1m,
1dm ) , din figura 24 se calculează :
AB b OB a
sin x =   b[mm] ; cos x =   a[ mm] ; sin x = b (verticala ) , cos x = a (orizontala ), dacă pe cercul de
OA 1mm OA 1mm
rază egală cu unitatea se ia un punct variabil de pe cerc M ( x, y ) sinusul fiind ordonata y iar cosinusul fiid abscisa x .s
2
Din figura 25 pentru unghiul de 45° s-a demonstrat că sin45° = cos 45° = ; şi în figura27 se vede cum ia naştere triunghiul
2
dreptunghic isoscel în cercul unitar, deasemeni un triunghi poate degenera într-o latura de a sa cînd înălţimea corespunzătoare laturii
are valoarea zero, trebuiesc luate în calcul toate posibilităţile existente.
sin d = y , cos d = x
Cu figura 26 se vede cum se apropie unghiul la centru AOB de valoarea zero.,se completează cu figura 28 în care triunghiul AOB a
degenerat în latura OB = 1 ( unitatea ) şi în mod implicit A=B . Unghiul AOB este egal cu zero , ordonata punctului A fiid zero deci
sin 0 = 0 ; abcisa punctului A fiid egală cu 1 (unitatea ) , rez\ultă cos 0 = 1 fără a se folosi alte formule nedemonstrate se determină
toate valorile funcţiilor trigonometrice.Tot în triunghiul AOB cazul II cînd triunghiul AOB a degenerat în latura OA = 1 ( unitatea ) şi
în mod implicit A=B , sin /2 = OA = 1 ( ordonata punctului A ) ; cos/2 = 0 ( abscisa punctului A )
sin(   )  sin  * cos   sin  * cos  ; sin(   )  sin  * cos   sin  * cos  , se va arăta că sin = 0 ; cos= - 1 de unde
rezultă că sin(   )  sin  ,
cos(   )  cos * cos  sin  * sin    cos
 0 AC AC
În figura 29 unghiul BOA = q iar unghiul AOC = 180° - q şi sin(180  q)    AC  sin q
AO 1
0 OC OC
AO = 1 (unitatea ) cos(180  q )    OC   cos q ; sinq = AC şi cosq = - OC deci şi î triunghiul obtuzunghic
OA 1
AOB sinusul unghiului cu vîrful în centrul cercului circumscris triunghiului este egal cu ordonata punctului A ,iar cosinusul unghiului
cu vîrful în centrul cercului circumscris triunghiului este egal cu abscisa punctului A.
În figura 30 triunghiul AOB a degenerat în două laturi AO= BO = 1 cos  =cos BOA= - 1 (abscisa punctului A ) şi sin  =sin BOA
=0 ( ordonata punctului A ) de unde rezultă că sin270° = - 1 , cos 270° = 0 şi sin360° = 0 , cos360° = 1 Sensul pozitiv pentru
unghiuri este cel invers sensului de mişcare a acelor de ceasornic mecanic. Dreapta iniţială fiind mereu axa OX , una din laturile
unghiului pe care trebuie să le măsurăm ,iar raza OA = 1 este a doua latură a unghiului, şi unghiul de măsurat este BOA , unghi cu
vîrful în centrul cercului.
Fie unghiul BOA = 150° trebie să aflăm sin 150° şi cos 150°, se duce înălţimea AC se formează triunghiul AOC dreptunghic în C,
ducînd din punctul A o orizontală AD ,din D se duce o perpendiculară pe axa OX ,se obţine triunghiul ODB dreptunghic în B,
AOC  DOB ( LLL) uunghiul AOC = 30 ° fiind egal şi cu unghiul DOB =30° , din triunghiul ODB, sin30° = 1/2 deci
3 3
BD=1/2= sin 30°iar OB = cos 30° = , OD= 1 (unitatea ) implică AC = DB = 1/2 şi OB = OC = , sin 150° = AC = 1/2
2 2
3
cos 150°= OC = -deci A ( cos 150°; sin150°) . Pentru 210° adică unghiul BOQ, se formeaz triunghiul QCO dreptunghic în C
2
AOC  QCO ; QC = 1/2 = AC OC=OC layură comună sin 210°= - ½ 3
şi cos 210° = - dacă se cunosc valorile
2
unghiurilor din primul cadran se calculează orice unghi de pe cerc.
S-au studiat unghiurile cu sens pozitiv, cînd unghiurile au sensul acelor de ceasornic mecanic acest sens este sens negativ, şi punem
aceste valori să se vadă cam cum se produce acest lucru.
sin ( -/2) = - sin /2 = -1 ; cos ( -90° ) = cos (90° ) =0 ; sin( -) = - sin (  ) = 0 ; cos ( -  ) = cos (  ) = - 1
sin ( - 270° ) = - sin ( 270° ) = 1 , cos ( - 270 ° ) = cos ( 270° ) = 0 , sin ( -360° ) = - sin ( 360° ) = 0 , cos ( -360°) = cos( 360°)
= 1 de aici sin ( -x ) = - sin x funcţia sinus este impară şi cos( - x) = cosx este o funcţie pară .
x -2 -3/2 - -/2 0 /2  3/2 2
y(x)=sinx 0 1 0 -1 0 1 0 -1 0

Am luat intervalul [-2; 2] dar se merge în mod analog pe intervalul[-n; n] , din tabel reiese restricţia pentru y(x)  [1;1]
Implică variaţia funcţiei sinusoidale sin x  [1;1] ; y(x) = sin x = f(x) fiind funcţia directă ,
arcsin sin x = arcsin y(x) ; arcsin sni x = x = f 1[ f ( x)] x = arcsin y(x); funcţia arcsin este inversa funcţiei sinus şi are
restricţia y(x)  [1;1] .În figura 33 s-au luat unghiurile în grade (trebuie să fie luate în radiani nu am găsit soluţia pe calculatorde
a scrie corect pe figură) , nu avem cum să reprezentăm gradele pe axa OX.
Exemplu1
Să se afle domeniul maxim de definiţie al funcţiei: y(x) = arcsin ( x-34)
 x  34  1
Se pune condiţia de existenţă a funcţiei arcsin , care va fi  1  ( x  34)  1 de unde 
 x  34  1
 x  34  1  x  33
  deci x [33;35] acesta fiind domeniul maxim de definiţie al funcţiei.
 x  34  1  x  35
Exemplu2
Să se calculeze arcsin 1 = ? ; se porneşte de la sin /2 = 1 , arcsin sin /2 = arcsin 1 dar arcsinsin /2 = /2
 
f 1[ f ( x)]  x f 1 f ( )  deci arcsin 1 = /2
2 2
Să se calculeze arcsin 0 = ? se porneşte de la sin 0 = 0, , arcsin sin 0 = arcsin 0 dar arcsinsin 0= 0
f 1 f (0)  0 ; 0 = arcsin 0
Funcţia cos x
x -2 -3/2 - -/2 0 /2  3/2 2
y(x)=cos x 1 0 -1 0 1 0 -1 0 1

Se observă că cos x  [1;1] restricţia de codomeniu funcţiei cosinus, deci y(x) = f(x) = cos x fiid funcţia directă , apoi trebuie să
aflăm funcţia inversă .
y(x) = cos x , arccos y(x) = arcos cos x = x ; x = f 1[ f ( x)  arccos cos x ; x = arccos y(x) ; fiid funcţia inversă ,cu
menţiunea că y(x)  [ 1;1] condiţia de existenţă a funcţiei arccosinus.
Problema 1
Să se afle domeniul maxim de definiţie al funcţiei y(x) = f(x) = arccos (5x-7), se porneşte de a y(x)  [1;1] condiţia de existenţă a
 5 x  7  1  5 x  7  1  5 x  6 5x  6
funcţiei arccosinus. , deci (5x-7)  [1;1] ,  ;  ,  , 
 5x  7  1 5x  1  7  5x  8 5x  8

 6
 x 
 5 6 8
 x [ ; ] domeniul maxim de definiţie.
x  8 5 5

 5
Exemplu 1
Să se calculeze arccos 0 = ? se porneşte de la cos /2 = 0 , arccos cos /2 = arccos 0 , dar arccos cos/2 = /2
1  
f [ f ( )]  ; /2 = arccos 0
2 2
Să se calculeze arccos 1 = ? se pleacă de la cos 0 = 1 , arccos cos 0 = arccos1; 0 = arccos 1
Funcţia tg x şi arctg x
x -2 -3/2 - -/2 0 /2  3/2 2
   
y(x)=tg x 0  0  0  0  0
 
sin sin
lim sin x 2  1  lim sin x 2  1  
ls   ; ld   ,
 cos x 0 0  cos x 0 0
x x
2 2
 
sin 3 sin 3
lim sin x 2   1 lim sin x 2   1  
ls     ; ld  
 cos x 0 0  cos x 0 0
x3 x3
2 2
  
sin(  ) sin(  )
ls 
lim sin x
 2   1   l  lim sin x
 2  1  
; d
 cos x 0 0  cos x 0 0
x  ( ) x  ( )
2 2
 
sin(3 ) sin( 3 )
lim sin x 2  1 lim sin x 2  1  
ls     ; l d  
 cos x 0 0  cos x 0 0
x  ( 3 ) x  ( 3 )
2 2

În punctele în care se anulează cos x avm pentru funcţia tg x asimptote verticale, reies di desen, trasarea graficului unei funcţii
este de mare ajutor.
   (2k  1)  
y(x) = f(x) = tg x:  R     R ;
  2 
y(x) = f(x) = tg x fiid funcţia directă arctg y(x) = arctg tg x = x ; x = arctgy(x) fiind funcţia inversă a funcţiei tangentă.
Exemplu I
Să se calculeze arctg 1 =?, tg/4 = 1; arctg tg/4 = arctg 1 ; /4 = arctg1
Cazul b) arctg0=? tg0 = 0; arctg tg 0 = arctg 0 ; 0 = arctg 0
Funcţia ctg x şi arcctg x
x -2 -3/2 - -/2 0 /2  3/2 2
    
y(x) = ctgx   0   0   0   0 

x
 lim cos x cos 0 1 lim cos x cos 0 1
ls     ; l d     ;
x  0 sin x 0 0 x  0 sin x 0 0
lim cos x cos  1 lim cos x cos   1
ls     ; l d     ;
x   sin x 0 0 x   sin x 0 0
lim cos x cos 2 1 lim cos x cos 2 1
ls     ; l d     ;
x  2 sin x 0 0 x  2 sin x 0 0
lim cos x cos( )  1 lim cos x cos( )  1
ls     ; l d     ;
x  ( ) sin x 0 0 x  (  ) sin x 0 0
lim cos x cos(2 ) 1 lim cos x cos(2 ) 1
ls     ; l d     ;
x  (2 ) sin x 0 0 x  ( 2 ) sin x 0 0
cos(-) = cos = -1 funcţie pară , cos ( -2) = cos( 2 ) = 1;
f(x) = ctg x = y(x) :{R – [k ]}  R ; arcctg ctg x = arcctg y(x) , arcctg ctg x = x ; x = arcctg y(x) funcţia inversă ,
y(x)  R ; nu are nici o restricţie.
Exemplu a)
Să se calculeze arcctg 1 = ?
ctg45° = 1 ; arcctg ctg45° = arcctg 1 , 45° = arcctg1
b) arcctg0 = ?
ctg90° = 0; arcctg ctg 90° = arcctg 0 ; 90° = arcctg 0
Funcţia polinomială f(x) = x3
y(x)= f(x) = x3 este o funcţie polinomială de ordinul III.
x - 0 +
y(x)=x 3
- 0 +
Din tabel y(x)  R , codomeniul nu are restricţie, y(x) = x funcţia directă ,
3 3 3 3
y( x)  x  x ; x = 3 y (x )
este funcţia inversă.
Funcţia polinomială f(x) = x2n
y(x) =(x2)n , dar x2  0 ; y(x)  0 tot timpul; fiind retricţia de codomeniu.
2 n y ( x )  2 n x 2 n  x  f 1 [ f ( x )] ; x = 2n y ( x) ; funcţia inversă cu y(x)  0 , condiţia de existenţă a funcţiei radical
indice par.
Problemă
Să se afle domeniul maxim de definiţie al funcţiei y(x) = 38 (3 x  7) ; condiţia de existenţă a funcţiei radical indice par
7 7
(3x-7)  0 , 3x  7 ; x 3 , x [ ;) domeniul maxim de definiţie al funcţiei .
3
Deci toate punctele de pe axa OX au ca ordonată y =0 ,deci ecuaţia axei OX va fi y = 0 , la fel punctele de pe axa OY au abscisele
toate egale cu zero, implică ecuaţia axei OY este x = 0 .
Intersecţia unei drepte cu axa OX
(Ecuaţia de gradul întîi)
Ecuaţia axei OX fiind y = o ; ecuaţia unei drepte oarecare va fi y(x) = f(x) = ax+b (D) , intersecţia dreptei (D) cu axa OX va fi:
 f ( x )  y ( x )  ax  b b b
 ; 0 = ax+b ; ax = - b ; x , M( ;0) fiind punctul de intersecţie.
 yo a a
Dacă o numim ecuaţia de gradul întîi pe ax + b = 0 ; nu spune mai nimic , dar intersecţia axei OX cu dreapta y(x) = f(x) = ax+b
spune foarte mult şi este legată de realitate.
Exemplu 1
Fie y(x) = 4x – 6 = f(x) , o dreaptă (D1 ) şi o intersectăm cu axa OX [ y = o ; ecuţia axei OX ]
 y ( x)  f ( x)  4 x  6
 ; 0 = 4x-6 ; 4x = 6 ; x = 6/4 ; x = 3/2; punctul A ( 3/2; 0) este punctul principal al dreptei y(x) = 4x – 6
 y0
, fiid punctul de intersecţie al dreptei cu axa OX.
x - 0 3 +
2
f(x)=4x-6 - -6 0 +

y(0)= 4*0- 6 = - 6 ;
 y( x)  4 x  6
Fie y(x) = 4x – 6 = f(x) , dreapta (D1) şi x = 0 ecuaţia axei OY ;  ; y( 0 ) = 4*0 – 6 = - 6 ;
 x0
B ( 0; - 6 ),

Tabelul şi cu graficul funcţiei să fie faţă în faţă .

Exemplu 2
Fie o parabolă de ecuaţie y(x) = f(x) = x2 – 4 ; o intersectăm cu axa OX [ ecuaţia axei OX fiind y = 0 ] pentru a afla punctele
principale ale ei.
 2
 y ( x)  x  4

y0
; 0 = x2 – 4 ; x2 = 4 ; a2 – b2 = ( a -- b )*(a + b ) ; x2 – 4 = ( x – 2 ) ( x + 2 ) = 0 ; x-2 = 0 ; x1 = 2;


x + 2 = 0 ; x2 = - 2 ; sau altfel x2 = 4 ; x 1,2 =  2 ; rădăcinile ecuaţiei de gradul doi , sunt punctele principale ale parabolei
A( - 2 ; 0 ) ; B ( 2 ; 0 ) .
Intersecţia parabolei y(x) = x2 – 4 ; cu axa OY [ ecuaţia axei OY , fiind x = 0 ],
 2
 y ( x)  x  4

x0
; y( 0 ) = 02 – 4 = - 4 ; C ( 0; - 4 ).



Exemplu 3
x4
 0 , să se rezolve această inecuaţie.
x6
 În primul rînd se determină domeniul maxim de definiţie ( intervalul pentru variabila x ) ; ( x + 6 )  0 , x  6 ; este condiţia
de existenţă a inecuaţiei .
x  {R  (6)} , numătorul fracţiei y1( x ) = x- 4 ; este o dreaptă ( D1 ) şi y2 (x) = x + 6 o dreaptă ( D 2 ) , aflăm semnele
dreptelor şi apoi se face produsu semnelor .
y1( x ) = x- 4 ; este o dreapta ( D1 ) o intersectăm cu axa OX [ y = 0 , ecuaţia axei OX ] ;
 y1 ( x)  x  4
 ; 0=x–4; x = 4 ; punctul principal A ( 4; 0 ) al dreptei ( D1 ) ;
 y0
y2( x ) = x + 6 ; este o dreapta ( D2 ) o intersectăm cu axa OX [ y = 0 , ecuaţia axei OX ] ;
 y 2 ( x)  x  6
 ; 0 = x +6; x = - 6 ; punctul principal B ( - 6 ; 0 ) al dreptei ( D2 ) ;
 y0
Se face tabelul de variaţie :
x  -6 0 4 
y1(x)=x – 4 - - - 0 +
y2(x)=x + 6 - 0 + + +
x4 + - 0 +
x6

x4
 0; x (6;4] ;
x6
Intersecţia unei parabole cu axa OX [ ecuaţia de gradul II ]
Fie o parabolă de ecuaţie y(x) = ax2 + bx + c = f(x) ( P ) ; se intersectează cu axa OX [ y(x) = 0 ecuaţia axei OX ] ;
 2
 y ( x)  ax  bx  c

y0
; 0 = ax2 + bx + c ; este ecuaţia de gradul II; ax2 + bx + c = 0 ; se împarte la ( a )



b c 2 2 2
x2  x   0; b  b   b  c b 2  b  c
x2  2 x         0; (x  )    0
a a 2a  2a   2a  a 2a  2a  a

2
b 2 b2 c b 2 (b 2  4ac) b 2  b 2  4ac 
(x  )    0; (x  )  0 ; (x  )   0
2
2a 4a a 2a 4a 2 2a 

2a 

  b b 2  4ac   b b 2  4ac 
A 2  B 2   A  B  A  B  ; x    * x   0 ;
 2a 2a   2a 2a 
   
 b b 2  4ac  2  b b  4ac 
2
x    =0  b  b  4ac x   0
 2a 2a 
; x1  ;  2a 2a 
;
  2a  
2 2
 b  b  4ac  b  b  4ac
x2  ; x1,2  ; s-a scris într-o formulă totul, deci pentru intersecţia parabolei cu axa OX , rezultă
2a 2a
două puncte principale A ( x1 ; 0 ) şi B ( x2 ; 0 ) în cazul cînd există rădăcini reale.
 b  b 2  4ac
ax 2  bx  c  0 ; x1, 2  sunt rădăcinile ecuaţiei de gradul II.
2a
Modulul sau valoarea absolută
Este prin definiţie pozitiv.
0 0 ( 3)  ( 3)  3 ;( - 3 ) pentru a fi pozitiv i se dă semnul minus în faţa parantezei necesar obţinerii valorii
absolute, se ştie că – ( - ) = + .
2  2 , deci se obţine totul pozitiv.
Exemplu 1
Să se rezolve :

x2 1
x3
 1; x+3 0 ; condiţia de existenţă a funcţiei sub formă de fracţie ,x  R-{-3};

x2 1
Pentru a explicita modulul ,mai întîi trebuie să aflăm semnul fracţiei ; care se compune dintr-o parabolă la numărător şi dintr-
x3
o dreaptă la numitor.
y1(x) = x2 - 1 ( P ) fiind parabola care se intersectează cu axa OX [ y = 0 ecuaţia axei OX ]
 2
 y1 ( x)  x  1
 ; 0= x2 – 1 ; x2 = 1 ; x1,2 =  1 ; punctele principale, A ( 1;0 ) şi B ( -1; 0 ) la fel şi pentru dreapta de

 y0
ecuaţie y2(x) = x + 3 care se intersectează cu axa OX [ y = 0 ecuaţia axei OX ] ,
 y 2 ( x)  x  3
 ; 0=x+3; x=-3, C( -3; 0 ) punctul principal al dreptei ( D ).
 y0
x  -3 -1 0 +1 
x2- 1 + + + + + 0 - - - - - - 0+ + + + +
x+3 -- - - - - 0+ + + + + + + + + + + + + + + + +
2
x 1 - - - - - + + + + 0- - - - - - - - - - - - 0+ + + + + + + +
x3
Avînd tabelul în faţă se văd semnele pe intervale foarte uşor, a nu se lucra la module fără tabele.
x2 1
Unde fracţia este negativă trebuie ca noi să punem în faţa fracţiei semnul minus, pentru ca să dea –(-) = + .
x3
Cazul I
Pentru x  (  ; - 3 ) [ - 1 ; 1 ]
2
x 1 x2  1 x2 1 x2 1  x  3 x2  x  2
- ( )  1;  1 ; +1  0 ;  0; 0;
x3 x3 x3 x3 x3
y3(x) = x2 +x + 2 se intersectează cu axa OX [ y = 0 ecuaţia axei OX ] se va obţine:

 2
 y 3 ( x)  x  x  2 1 1 8
 ; x2 + x + 2 = 0 ; x1,2 = ; rădăcini complexe , nu are puncte principale ,deci nu are variaţie de
 y0 2

semne, y 3 ( x)  0 ;
x  -3 0 
y3(x)= x2+x+2 + + + + + + + + +
x+3 - - - 0+ + + + + +
x2  x  2 - - - + + + + + +
x3
x2  x  2
0 pentru x ( - 3 ;  ) şi acum se intersectează cu (   ; - 3 ) [ - 1 ; 1 ] de unde rezultă
x3
soluţia x1 [-1 ; 1];
Cazul II
x ( -3; -1)  (1;  )
x2 1 x2 1 x2 1 x  3 x2  x  4
 1` ; 1 0 ;  0; 0
x3 x3 x3 x3
1  17
y4(x)= x2 – x –4 o parabolă o intersectăm cu axa OX şi se obţine x2 – x –4 = 0 cu x1, 2  punctele principale ale
2
parabolei.
x  -3 1 17 0 1  17 
2 2
x2-x-4 + + + + + + 0- - - - - - - - -- -- 0+ + + +
- --- --- - - - - 0+ + + + + + + + + + +
x+3
x2  x  4 - - - - - + + + + - -- - - - - - - ---- -- --- ---- + + + + +
x3
x2  x  4 1  17 1  17
 0 pentru 
x ( - ;3) [ ; ] se intersectează cu ( -3; -1)  (1;  ) rezultă
x3 2 2
1  17 1  17

soluţia x2 [ ;1)  (1; ] soluţia generală va fi x = x1  x 2 ;
2 2
1  17 1  17

x [ ; ]
2 2