Progettare con il clima

1. Introducere generala

1.1Pamantul si viata
Clima are un rol foarte important in compozitia solului si in acelasi timp si influenteaza tipul de
plante si animale in diferitele regiuni, si in primul rand influenteaza energia omului.
Intrucat viata s-a nascut prin prisma aspectelor ascunse ale legilor naturii, aceste reguli ale naturii
impun ca viata sa se adapteze foarte bine ambientului natural.
Pentru ca ambientul e impartial toate speciile existente trebuie sa-si adapteze fiziologia, prin selectie
sau mutatie, sau sa gaseasca alte tipuri de aparare contra efectelor ambientului.

1.1Viata animalelor si adapostul

Capacitatea omului de a se adapta este mult mai mica fata de cea a animalelor.
Contra pericolului de seceta, animalele pentru a micsora efectele caldurii
excesive, se folosesc de o mai mare transpiratie. Cand e frig, ursul isi poate reduce metabolismul
trecand in hibernare. Elefantul isi poate raci sangele, miscand urechile care au o structura buretoasa. In
desert, multe animale isi inverseaza ritmul, traind la suprafata noaptea si ziua se retrag sub pamant.
Pasarile pot sa-si regleze izolarea termica a corpului prinzand picaturi de apa cu penele lor reglabile.
Cuibul de pasare deschis are proprietati izolante; cel agatat se foloseste de rezistenta la tractiune a
fibrelor, si ca o pendula, evita forta vantului. Cuibul masiv facut din paie si argila, impiedica cu intrarea
in urcus intrarea directa a radiatiei soarelui si a ploii. Cuibul vertical din pamant si paie este asemanator
cu un bloc, in care fiecare deschizatura corespunde unui singur cuib care are doua camere(prima fiind
ca un vestibule, si a doua folosin la depunerea oualelor). Aceasta forma evita razele de soare aproape
verticale si micsoreaza efectul ploii. Furnicarele variaza in functie de regiune. In regiunile temperate se
gasesc indreptate spre SE si sunt alungite pe directia N-SV pentru a captura caldura diminetii(85). La
tropice sunt sub forma de lama si sunt orientate spre N. expunerile pe E si V contribuie la asigurarea
unei temperature uniforme si masa foarte mare de pamant stabilizeaza variatiile termice(29).

1.2Viata umana si adapostul

Multi filosofi, ca de exemplu Aristotel erau convinsi ca, clima are efecte mari asupra fiziologiei si
temperamentului uman.
Ellsworlh Huntington a emis ipoteza ca, clima impreuna cu ereditatea rasiala si cu dezvoltarea
culturala, este unul dintre cei trei factori principali in determinarea conditiilor civilizatiei. Daca omul are
conditii limitate in care energia sa fizica si mentala(si chiar si caracterul sau moral) pot sa atinga
maxima lor dezvoltare. Huntington postuleaza aceste conditii climatice optime pentru progresul uman:
1) temperature medie de circa 5 grade Celsius in lunile reci, pana la 21 grade Celsius in lunile
calde;
2) vanturi si furtuni frecvente, pentru a mentine destul de ridicata umiditatea relative(mai putin
in perioadele calde)si ploaie in toate anotimpurile;
3) o succesiune constanta de temporale care sa produca variatii frecvente de temperatura, dar san
nu fie prea puternice ca sa provoace pagube.
Julian Huxley, pune in relatie istoria umana cu clima, referindu-se la primele civilizatii in
legatura cu epoca secetei si a umiditatii. El crede ca efectele biologice si economice al mutarii benzilor
climatice mentin echilibrul populatiei. Cand zonele se muta, provoaca migratii, care la randul lor provoaca
nu numai razboaie ci si schimbul de idei necesar pentru progresul civilizatiei.
Cu evolutia adapostului, experienta acumulata si ingeniozitatea, l-au diversificat incat poate rezista
unei clime extrem de variabila.
 1.3Adaptarea adapostului la clima
Igluul este o solutie foarte cunoscuta, folosita intr-o clima foarte rece. Aceste joase locuinte semisferice,
deviaza vanturile si folosesc la maxim proprietatile izolante ale zapezii. Stratul subtire de gheata care se
formeaza pe suprafata lor interioara e o protectie eficace impotriva infiltrarilor aerului, si iesirile sub forma
de galerie sunt orientate in directia opusa vantului, pentru a reduce iesirea aerului incalzit. Se mentin astfel
in interior 15-16 grade Celsius la o temperature exterioara de -45 grade Celsius.
Pentru a reduce suprafetele expuse casele triburilor Kwakiutl erau lipite intre ele. Marile cabane din
trunchiuri erau construite ca o coaja dubla pentru a crea un strat de aer izolant pentru iarna, iar vara coaja
exterioara putea fi scoasa pentru a se crea ventilatie. In bazinul fluviului Mackenzie, casele erau construite
din trunchiuri si coaja de copac, si acoperisurile aveau pante line paentru a putea mentine zapada, care
folosea drept izolant. In regiunea temperat unde clima era propice, exista o mare diversitate si libertate. In
zona calda-uscata se construiau adaposturi pentru mai multe persone, de obicei foarte massive pentru a
impiedica partunderea caldurii. Ferestrele erau foarte mici, si suprafata expusa era redusa prin alaturarea
edificiilor.
Casele tribului pueblos se intend pe axa E-V, reducand in acest fel caldura diminetii si a pranzului pe
cei doi pereti terminali in timpul verii, si primind maxima cantitate de caldura pe partea de S in timpul
iernii.
Zona caldo-umeda punea doua probleme: evitarea radiatiei solare excesive si evaporarea umezelii prin
briza. Astfel triburile isi construiesc satele astfel incat sa permita circulatia libera a aerului si locuintele sa
fie la umbra vegetatiei inconjuratoare. Mai existau si case numai cu mari acoperisuri, (fara pereti), facute
din frunze si paie care protejau foarte bine de soare. Podelele erau ridicate pentru a proteja de ploaie si a lasa
aerul sa circule pe dedesubt.

1.4 Analogii in toata lumea

Exista multe sisteme de clasificare a zonelor climatice, dar cel acceptat universal este cel al lui W.
Koppen. Folosind drept criteriu relatia dintre clima si vegetatie, Koppen identifica cinci zone climatice
principale, care corespund principalelor acoperiri vegetale: - padurea ecuatoriala;
- savana-stepa ;
- desert;
- padurea de foioase si conifere;
- tundra.
Dupa Jean Dollfus stilurile de constructie sunt mai putin definite de granite, cat de zonele climatice.
Desi tinand cont de cateva variante locale, bazate pe traditie, formele generale de locuire vechi sunt produse
de ambient.
In prima categorie padurea tropicala(Africa, Asia, Australia, Polinesia, Amazonia), Dollfus,
evidentiaza ca acoperisul e mai important decat peretii. Aici gasim structuri din lemn, ramuri impletite,
frunze si paie.
In regiunile muntoase cu paduri din NV-ul Statelor Unite pana in Scandinavia si Himalaya, gasim case
din trunchiuri de copaci, si din lemn masiv, cu acoperis in pante nu foarte abrupte, pentru a permite zapezi
sa actioneze ca izolant termic.
Intr-o zona intermediara, acoperisurile sunt din paie sau mai exista si case din piele. In Mauritrania,
Mexic, zidurile au un rol de protectie mai important decat acoperisul.
In zonele climatice extreme, Dollfus imparte zona temperate dupa o linie de 45 grade N in Europa, si
30 grade N in America. La sud de aceasta linie, zidurile reprezinta elemental principal al casei si sunt
construite din caramizi si piatra. In N casele au structura portanta din lemn si umplutura de caramida sau
piatra. Acestea au acoperisurile cu apele foarte mari(45 grade sau mai mult) acoperite cu paie.
Dollfus mai evidentiaza ceva important: raportul intre suprafetele pline si deschideri. In zonele unde
clima e foarte calda sau foarte rece deschiderile sunt mici. In Europa nord occidentala, umbra strazilor
urbane cere o iluminare mai mare. De asemenea exista o mare legatura intre acoperis si zona climatica. In
zonele calde sunt acoperisuri plate, boltile se gasesc in zonele aride, si acoperisurile inclinate in zona cu
clima temperate si veri uscate. Acoperisuri mai inalte si mai inclinate sunt folosite in zonele temperate reci
si ploioase.
Importanta izolarii termice a dus la solutii extreme. In Tunisia existau camere subterane dispuse in
jurul unor puturi centrale. Chinezii din Honan isi sapa locuintele in loess la o adancime de 9, 14 m, pentru
ca se stie ca pamantul pornind de la o anumita adancime are temperature aproximativ constanta.
Din aceste exemple deducem ca exista o mare legatura intre caracteristicile arhitectonice si diferitele
zone climatice.

1.5. Planimetria comunitatilor si clima

Printr-o alaturare mare se poate avea o protectie prin intermediul masei. Zidurile masive incetinesc
variatiile termice. Curtile interioare sunt umbrite creindu-se puturi si pentru locuintele introvertite.
In zona semi-ecuatoriala, soarele si ploaia vin de sus, deci acoperisul este elementul principal, luand
forma unei umbrele de paie. Limita casei este aici definita de limita umbrei. Vanturile fiind binevenite,
peretii sunt facuti din materiale usoare. Aceasta necesitate de ventilare explica exigentele de asezare sub
forma de pavilion intr-o spontana libertate organica.
In clima temperate-rece exista variatii destul de mari, de unde rezulta ca locuintele trebuie sa fie cat se
poate de echilibrate. Astfel s-au dezvoltat locuite cu ferestre mari care comunica foarte usor cu ambientul
natural.
Desi exista o mare diversitate de asezari, toate au marcate caracteristicile regionale care reprezinta
raspunsuri clare la exigentele lor climatice.

1.6. Caracterul regional

Mijloacele de comunicare moderne au accelerat schimbul de idei. Din aceasta cauza trebuie sa fim
foarte precauti in folosirea formelor pentru ca s-ar putea pierde cunostinte despre folosirea materialelor
locale, si elemente de constructie originare.
W. Gropius vorbind de expresia regionala, scrie: Un autentic caracter regional nu se poate gasi la
nivel sentimental sau imitativ, incorporand vechile embleme sau ultimele mode locale, care dispar cu
aceeasi rapiditate cu care apar. Dar daca se iau in considerare diferentele fundamentale impuse proiectarii
arhitectonice de conditiile climatice, poate rezulta o diversitate de expresie, daca arhitectura va utiliza
raporturile extrem de contrastante, dintre interior si exterior ca centru focar al conceptiei arhitectonice.

1.7. Gasirea unei metode

Procedeul cel mai bun ar fi acela de a lucra cu fortele naturii, si de a le valorifica potentialul, pentru a
crea conditii mai bune de viata. Structura care ar putea raspunde necesitatiilor se poate defini ca echilibrata
din punct de vedere climatic. Vom studia conditiile climatice generale pentru ca apoi sa aplicam rezultatele
unei structuri specifice intr-o regiune specifica. In plus tre sa tinem cont si de variatiile regionale.
Climatologia si arhitectura cuprind inceputul si sfarsitul problemei. Combinand aceste doua
discipline se pot trage concluzii pentru proiectare. La fel spune si Neutra: in viitor vor fi necesare si alte
stiinte.
Pentru a putea adopta un procedeu de control al climei trebuie sa gasim pasii intermediari. Acestia
sunt patru, ultimul fiind expresia arhitectonica. Primul pas este un studiu al elementelor climatice, al unei
anumite localitati. Fiecare element are un impact diferit si deci este o problema diferita. Al doilea pas este
acela de a valuta fiecare efect climatic in termeni fiziologici. Pasul trei consta in aplicarea fiecarei probleme
de confort climatic, solutiile tehnologice. Aceste solutii ar trebui combinate intr-o unitate arhitectonica in
functie de importanta pe care o au.
Clima------> biologia------> tehnologia------> arhitectura
Pasii metodei sunt urmatorii:
1) Trebuie sa se analizeze datele climatice a unei regiuni specifice cu caracteristicile anuale ale
elementelor constitutive, ca temperatura, umiditatea relativa, radiatia solara si efectele vantului.
 Datele trebuiesc adaptate nivelului biologic. Ar trebui sa se ia in calcul efectele modificate ale
conditiilor microclimatice.
2) Valutarea biologica ar trebui sa fie bazata pe senzatiile umane. Punand datele climatice pe
diagrama bioclimatica la intervale regulate se va obtine un diagnostic al regiunii cu importanta
relativa a diferitelor elemente climatice. Acest rezultat poate fi pus intr-un tabel anual din care se
pot obtine, pentru fiecare data, masurile necesare pentru a restabili conditiile de comfort.
3) Dupa ce am formulat cerintele se pot cauta solutii tehnologice pentru a depista efectele
dezavantajoase si pentru a le exploata pe cele avantajoase in momentul potrivit si in cantitatea
adecvata. Asta trebuie sa se faca prin metode de calcul:
a) In alegerea sitului, majoritatea factorilor sunt variabili. In general sunt mai locuibile siturile care
prezinta cele mai bune caracteristici in raportul iarna-vara;
b) In orientare, factorul decisiv este radiatia solara;
c) calculul umbrelor se bazeaza pe principiul ca in perioadele supraincalzite, strucura ar trebui sa
fie in umbra. O diagrama a parcursurilor solare plus calculele geometrice ale radiatiei pot descrie
eficacitatea incadrarilor;
d) Formele edificiilor ar trebui sa se conformeze efectelor favorabile sau nefavorabile ale
ambientului termic; in anumite ambiente, unele forme sunt de preferat fata de altele;
e) Miscarile aerului pot fi impartite in vanturi si brize. Vanturile din perioadele supraincalzite
ar trebui sa fie interceptate, iar brizele racoritoare sa fie folosite la maxim in perioadele
subincalzite. Circulatia aerului in interiorul edificiului ar trebui sa se adapteze la exigentele
bioclimatice. Pentru a se determina dispunerea sau dimensiunile deschiderilor se pot folosi
calcule bazate pe rapiditatea fluxurilor de are prin edificiu si prin exterior.
f) Un echilibru al temperaturii interioare se poate obtine prin folosirea potrivita a materialeor.
Criteriile de urmat sunt: o minima dispersiune termica iarna si minim castig termic vara.
4) Aplicarea arhitectonica a primilor trei pasi trebuie sa tina cont de importanta fiecarui
element. Echilibrul climatic, incepe la nivelul sitului si ar trebui luat in consideratie in planimetria
complexului rezidential si in proiectul locuintelor in parte.
 2. Punerea problemei din punct de vedere bioclimatic

2.1 Efectele climei asupra omului

Conditiile climatice influenteaza enrgia si sanatatea omului. In zonele prea calde sau prea reci,
energia este redusa pentru a putea permite adaptarea.
In figura 33 cele doua curbe superioare arata randamentul productiv in fabrici idn Connecticut(A) si
din Pittsburg(B). ambele sunt joase in iarna si urca in apropierea verii. Cand verile au fost foarte calde s-a
produs si un declin al productivitatii; cand veriile erau destul de racoroase nu a existat nici o diminuare a
productivitatii. In septembrie si octombrie energia umana atinge maximul. Curbele de jos indica conditiile
de sanatate. Cele patru curbe au remarcabila legatura intre ele.
Studiul lui Huntington demonstreaza ca perioadele de maxima si minima energie corespund in
timpuri diverse in diferitele zone climatice. La latitudinile cele mai inalte perioada cea mai buna e din iunie
in septembrie. In regiunile temperate perioadele de sanatate sunt primavara si toamna. La latitudinile cele
mai joase ale Statelor Unite sunt doar doua perioade: o iarna scurta- propice, si un declin de sase luni a
sanatatii si a productivitatii in timpil verii.

2.2. Edificii si mediu

Componente ambientale: luminoasa, sonora, climatica, spatiala si biologica. Ele actioneaza direct pe
corpul uman. Zona de confort este acolo unde omul isi gaseste echilibrul de adaptare. Edificiul este
principalul instrument pentru satisfacerea conditiilor confortului. Acesta, ar trebui sa absoarba, filtreze, sau
sa respinga elementele ambientale in functie de contributia pozitiva sau negativa la confortul uman. Aici va
fi analizat echilibrul termic. Principalele elemente ale ambientului climatic care influenteaza confortul uman
sunt: temperatura aerului, radiatia, miscarea aerului si umiditatea relativa. Acestea actioneaza asupra omului
intr-un raport ce se poate exprima intr-o scara calorimetrica numita temperatura operanta.
(T0) enuntata de Winslow Herrington si Gagge. Ecuatile lor combina temperatura aerului, radiatia, si
miscarea aerului cu metabolismul pentru a explica cum corpul uman primeste anumite elemente climatice si
cum isi mentine o stabilitate termica. Astfel reies patru procese fundamentale: iradiere, conductie, convectie
si evaporare. Se calculeaza ca iradierea reprezinta 2/5 din dispersia termica a corpului, convectia 2/5 si
evaporarea 1/5.
Lee a reluat factorii implicati in bilantul termic al corpului in urmatorul mod:
Castiguri :
1) caldura produsa din :
a)procesele de baza;
b)activitati;
c)procese digestive;
d)tensiunea si tremuratul muscular in reactie cu figul.
2) absorbirea energiei
a)de la soare,direct sau reflectata;
b)de la radiatoare incandescente;
c)de la obiecte calde neincandescente.
3) conductie termica spre corp
a)de la aer cu temperatura superioara corpului;
b)prin contactul cu obiecte mai calde.
4) condensarea umiditatii atmosferice
Pierderi:
5) iradiere spre exterior
a)spre cer
b)spre obiecte apropiate mai reci;
6) conductie termica de la corp
 a)spre aer cu temperatura inferioara;
b)prin contactul cu obiecte mai reci;
7) evaporare
a)din respiratie;
b)prin piele
Marimea relativa a productiei de caldura si a schimbului termic dintre corp si mediu poate varia in
limite ample.procesele vitale ale corpului sunt insotite de un schimb semnificativ de energie. Aceasta
energie vine din oxidarea substantelor alimentare si e utilizata cu un profit net de 20%; 80% , adica ce a
ramas din energie este degajat sub forma de caldura.chiar si atunci cand corpul este complet in repauz,
productia sa de energie nu scade sub un anumit nivel minim care este de obicei de cca 73kcal/h (85 W)
pentru un adult mediu. Aceasta cifra creste la 100 kcal/h (116 W) pentru activitatiile sedentare, la 192 kcal/h
(223 W) mergand cu 3 km/h, la 353 kcal/h (410 W) mergand cu 6,5 km/h si la 750-1200 kcal/h (880-1400
W) la efort fizic maxim.
Problema arhitectului este de a crea un ambient care sa nu solicite prea mult mecanismul termoregulator
al corpului uman. Modul de abordare ar trebui sa fie reformulat in termeni de confort, prezentarea ar trebui
sa fie in forma grafica si, pentru a fi usor de aplicat, datele ar trebui sa fie deduse din cele empirice
disponibile arhitectului.

2.3 Zona de confort

Unii autori considera raza de soare sau de caldura ca limita de temperatura suprioara pentru viata umana,
si punctul de inghet ca limita inferioara(55). Se poate astfel lua ca temperatura ideala a aerului, jumatatea
dintre aceste doua extreme. Unii cercetatori cred ca fiintele umane, cu o temperatura a corpului de 37 grade
celsius, cautand o temperatura confortabila, aleg intuitiv o zona in care temperatura sa fie la jumatatea dintre
aceea pe care ar putea-o suporta la frig fara un disconfort prea mare si aceea care ar cere un mare efort din
partea sistemului circulator si a celui sudorifer pentru a le permite de a se adapta la cald. Vernon afirma ca
temperatura ideala cu o usoara miscare de aer (0,25 m/s sau mai putin) este de 18,9 grade celsius vara si de
16,1 grade celsius iarna. Bedford da o temperatura ideala interioara de 18,2 grade celsius iarna, si defineste
o zona de confort care merge de la 13,2 la 23,2 grade celsius (8). Un standard nemtesc este de 20,8 grade
celsius cu 50% de umiditate relativa (38). S.F. Markham propune ca zona ideala un interval de temperatura
de la 15,6 la 24,4 grade celsius, cu umiditate relativa la pranz variind de la 40 la 70% (55). C.E.P. Brooks
demonstreaza ca zona de confort britanica este intre 14,4 si 21,1 grade celsius; zona de confort in Statele
Unite este intre 20,6 si 26,7 grade celsius, si la tropice e intre 23,3 si 29,4 grade celsius, cu o umiditate
relativa intre 30 si 70% (9).
Unii cercetatori americani au incercat sa stabileasca o masura fiziologica care combina efectele
temperaturii, ale umiditatii, si a miscarii aerului si este numita scara temperaturii operante. Acestia situeaza
zona de confort intre 30 si 70% de umiditate relativa. Dupa parerea lui Houghton si Yaglou, temperatura
operanta optima este de 18,9 grade celsiusk, cu un interval de la 17,2 la 21,7 grade celsius atat pentru
barbati cat si pentru femei. Yaglou a prezentat si o metoda pentru a imbunatatii definitia temperaturii
operante, pe baza temperaturii medie a pielii. Ca baza pentru delimitarea zonei de confort au fost utilizate
sursele citate mai sus. Trebuie totusi sa subliniem faptul ca se poate ca, considerand multitudinea de opinii,
nu exista nici un criteriu exact pentru a valuta confortul. Se poate sa-l definim negativ, ca situatia in care nu
se simte nici o senzatie de disconfort. Aceasta zona de confort, care e asemanatoare cu zona de neutralitate
termica, variaza in functie de individ, de activitate. Depinde si de sex, deoarece femeile in general prefera o
temperatura operanta de confort mai mare de cca 0,5 grade celsius fata de barbati. Depinde si de varsta,
deoarece persoanele peste 40 de ani prefera o temperatura operanta superioara cu 0,5 grade celsius fata de
persoanele mai tinere.
Zona de confort nu are limite precise; mutandu-se din centrul zonei de confort, neutralitatea termica se
transforma intr-o senzatie de disconfort usoara, si apoi intr-un disconfort mai mare.
In cazul unei climatizari mecanice, situatia dorita ar trebui sa tinteasca spre centrul de neutralitate
termica. In cazurile in care se incearca de a echilibra conditiile ambientale cu mijloace naturale, nu se poate
pretinde o situatie riguroasa. Aici s-a adoptat criteriul conform caruia perimetrul zonei de confort poate fi
constituit de conditiile in care o persoana medie nu are o senzatie de disconfort. Valorile temperaturii
operante folosita in diagrama din Fig. 40, au fost ajustate dupa indicele temperaturii medie a pielii. Zona de
confort deziderabila indicata este intre 30 si 65% de umiditate relativa. Pentru motive practice zona estiva a
fost extinsa pana cand a inclus acele regiuni de umiditate mai inalte si mai joase in care nu exista
disconforturi termice; aceste regiuni nu sunt indicate pentru perioade indelungate. Aceasta diagrama se
poate aplica numai pentru locuitorii zonei temperate din Statele Unite, care folosesc haine de casa obisnuite,
fac munci usoare sau sedentare, la o altitudine care nu depaseste 300 de m deasupra nivelului marii. Pentru a
aplica diagrama regiunilor climatice diverse de cele care se gasesc aproximativ la 40 de grade de latitudine,
perimetrul inferior al liniei de confort estiv ar trebui sa fie ridicat cu cca. 0,4 grade celsius pentru fiecare 5
grade de mutare spre latitudini mai joase. Perimetrul superior ar trebui ridicat proportional dar sa nu
depaseasca 29,4 grade celsius.

2.4 Relatia intre elementele climatice si confort

Miscarea aerului influenteaza racorirea corpului. Aceasta nu micsoreaza temperatura, ci provoaca o
senzatie de racoare datorata unei imprastieri a caldurii, si a unei evaporari mai rapide. Cu marirea vitezei
aerului, limita superioara de confort se ridica. Aceasta marire incetineste pe masura ce se ating temperaturi
mai inalte.
Figura 41 arata vitezele vantului cerute pentru a restabili confortul cand temperatura si umiditatea
relativa sunt in afara zonei de confort. Intervalul dorit de viteza a vantului este limitat de efectul asupra
fiintelor umane (20):
Viteza Efect probabil
Pana la 0,25 m/s neperceptibil
De la 0,25 la 0,50 m/s placut
De la 0,50 la 1 m/s in general placut, dar provoaca o constanta percepere a
miscarii aerului
De la 1 la 1,5 m/s curent de aer de la usor la enervant
Peste 1,5 m/s adoptarea unor masuri daca se vrea pastrarea sanatatii
si a randamentului muncii.
Figura 42 arata presiunea vaporilor de la 15 la 23 mm de mercur contrabalansata de viteza vantului de la
0,1 la 3,56 m/s. Scaderea temperaturii cauzata de evaporarea umiditatii adaugata va restabili o temperatura
de confort spre limita externa a zonei de confort. Calculele sunt bazate pe presupunerea ca, caldura latenta e
furnizata in totalitate de aer. Pentru a determina cantitatea de umiditate in aer uscat, pentru a obtine
micsorarea temperaturii, a fost folosita Carrier Psychometric Chart (presiune barometrica 1 atm;
presiunea vaporilor este ceea a apei).
Pentru a masura temperaturi ale aerului mai joase sau mai inalte se poate folosi, efectul iradierii
suprafetelor interne. Asta inseamna ca se poate ramane la o temperatura mai joasa daca dispersia caldurii
corpului poate fi contrabalansata de radiatia solara. La temperaturi sub 21,1 grade celsius o coborare de 1
grad a temperaturii aerului poate fi echilibrata prin ridicarea cu 0,8 grade celsius temperatura medie
radianta. In practica intre temperatura peretilor si cea a aerului nu vom gasi niciodata o diferenta mai mare
de 2-3 grade celsius.
Curbele radiatiei din figura 44 se refera numai la conditiile externe. Calculele indica ca 50 BTU de
radiatie solara pot echilibra o scadere de temperatura de 2,14 grade celsius.

2.5 Diagrama bioclimatica

Efectele elementelor climatice rezultate din aceste studii separate se pot pune acum impreuna intr-o
singura diagrama. Aceasta diagrama arata zona de confort in centru. Elementele climatice din jur sunt
reprezentate prin curbe. Diagrama este aplicabila locuitorilor zonelor temperate din Statele Unite, la o
inaltime care nu depaseste 300m sub nivelul marii.
 In fig 45 avem o versiune simplificata a diagramei. Aceasta a fost construita cu temperatura ca ordonata
si umiditatea relativa ca abscisa. In mijloc putem vedea zona de confort estiva, impartita in intervalul dorit si
cel practicabil. Zona de confort invernala este situata putin mai jos. Pe diagrama se poate aduce oricare
conditie climatica. Daca punctul cade in interiorul zonei de confort, nesimtim bine la umbra. Daca este in
exterior sunt necesare masuri corctoare. Daca punctul se gaseste deasupra perimetrului superior zonei de
confort e necesara ventilatia. Daca temperatura e mare si umiditatea relativa e scazuta, ventilatia nu ajuta
prea mult, fiind necesara racorirea prin evaporare. La nivelul perimetrului inferior este o linie de umbrire
deasupra careia e necesar sa se ramana la umbra. Sub aceasta linie e necesara radiatia solara pentru a
echilibra temperaturile mai joase. In diagrama cantitatea de BTU necasara astfel incat actiunea soarelui sa
restabileasca senzatia de confort e indicata numai pentru conditii in exteriorul edificiului.

2.6 Folosirea diagramei bioclimatice

Pentru oricare punct care cade in interiorul zonei de confort nu e nevoie de nici o masura de corectare.
Pentru punctele care cad in exterior masurile de corectare pot fi luate direct din diagrama.
 3. Valutarea regionala

3.1 Valutarea climatica pe regiune

Diagrama bioclimatica reprezinta grafic problemele si solutiile pentru confortul uman in conditii
climatice variabile. Pentru a o utiliza e nevoie de o analiza detaliata care sa acopere intreg ciclul anuala. Sub
forma de grafice si informatii detaliate, datele climatice publicate de AIA contin urmatoarele analize:
1. Analiza termica. Sunt indicate sub forma de frunza, intervalele si distributia
temperaturilor; peste acestea se suprapun temperaturile de roua.
2. Analiza solara. Sunt reprezentate grafic orele de insorire, impartite cantitativ intre zile
cu soare si zile noroase, cantitatea medie de energie solara incidenta pe o suprafata
orizontala si pozitia soarelui.
3. Analiza vantului. Directiile vantului, viteza, parcursurile furtunilor si zilele cu vant.
4. Analiza precipitatiilor. Sunt reprezentate grafic cantitatile de ploaie si zapada. Este
evaluata cantitatea medie a zilelor cu ploaie, a zilelor in care solul e acoperit cu
zapada, a zilelor cu ceata si a celor cu furtuni.
5. Analiza umiditatii. Percentualele medii ale umiditatii relative si valorile extreme ale
presiunii vaporilor.
Figurile 47 si 48 arata o analiza climatica facuta de AIA pentru New York-New Jersey. Fiecare
analiza ar trebui sa ia in calcul si topografia, expunerea, obturari, si asa mai departe ale unui sit anume.
Datele ar trebui adaptate nivelului persoanelor adica 1,80 m deasupra nivelului solului. Toate datele pot fi
folosite asa cum sunt mai putin viteza vantului care trebuie redusa.

3.2 Nevoi bioclimatice pentru fiecare regiune

punand pe diagrama datele relative la temperatura si la umiditatea relativa se va obtine un tablou al
caracteristicilor generale ale regiunii. Asta se poate face cu datele relative la conditiile maxime si minime.
Fig. 49 arata o valutare medie anualaa conditiilor din New York-New Jersey. Fiecare punct reprezinta datele
orare le intervale de 10 zile, in decursul unui intreg an. In functie de punctele care cad in diferitele categorii
de senzatie, se poate estima importanta diferitelor elemente climatice. Din aceasta diagrama poate fi tradusa
in diagrama anuala. Se poate observa ca exista patru zone climatice principale.pentru a reprezenta climele
de tipul rece, temperata, calda uscata si calda umeda au fost alese aici patru regiuni: Minneapolis , aria
metropolitana din New York, Pheonix, si Miami.
Datele pentru 24 de h al zilei 15 a fiecarei luni apar precum curbe inchise. Cand diagrama este
transformata in diagrama anuala, nevoile sunt transferate intr-un grafic, unde se pot citi vertical elementele
climatice variabile ale fiecarei zi a anului.
Minneapolis. Se observa variatia intre zi si noapte, si joasa distributie anuala a temperaturii.
Diagrama indica necesitatea de radiatie solara in aproape tot anul. In timpul orelor cu soare nevoile ar fi:
76% caldura solara, 24% umbra, 76% protectie de vant, 4% brize, 15% e in zona de confort.
New York-New Jersey. Distributia temperaturii si umiditatii are un interval mai mic iarna dacat vara.
Pozitia generala e pe partea umeda. Diagrama indica o mare perioada de umbra deci e nevoie de vant. In
tipul orelor cu soare nevoile sunt: 72% caldura solara, 28% umbra, 72% protectie de vant, 7% brize, 21% e
in zona de confort.
Pheonix. Pozitia generala este de partea umiditatii scazute. E de preferat mentinerea conditiilor desi
exista zile cand graficul are schimbari bruste. In timpul orelor de soare, nevoile sunt: 37% caldura solara,
63% umbra, 37% protectie de vant, 19% brize, 28% alte metode de racorire, 16% zona de confort.
Miami. Tendinta orizontala. Distributia anuala ramane destul de constanta pe partea umiditatii
extreme. Aproape tot anul exista probleme de supraincalzire. Se cere o umbrire pentru cel putin 6 ore. In
timpul orelor cu soare, nevoile anuale sunt: 12% caldura solara, 88% umbra, 62% brize, 26% zona de
confort.Graficele de valutare anuala indica care element, in care perioada a anului si cu care intensitate este
necesa pentru a restabili confortul.
 4.Elemente climatice

4.1.Factori meteorologici
Vremea reprezinta suma tuturor variabilelor meteorologice.In orice moment,mai multi factori apar in
combinatie si este dificil sa se determine importanta lor relativa.Solutiile arhitecturale pentru fiecare
problema climatica ar trebui in mod natural sa fie combinate in mod analog intr-o cladire echilibrata din
punct de vedere climatic.Pentru a ajunge acest scop ar trebui sa se stabileasca si sa se adapteze la exigentele
construirii cladirilor o metoda pentru calcului importantei si raporturilor reciproce intre factorii climatici.
Variatia zi-noapte si anuala a temperaturii atmosferice domina energia solara incidenta.Atat
temperatura aerului cat si radiatai solara ar trebui sa fie analizate inainte de a incepe proiectarea.

Temperatura aerului
Variatia in timpul zilei depinde de stadiul in care se prezinta cerul.In zilele senine,o mare cantitate de
radiatie incidenta produce o diferenta mare intre temperaturi pe cand in zilele noroase aceasta diferenta este
mult mai mica.Vara zilele senine sunt mai calduroase deoarece este receptata o cantitate mai mare de
energie solara;iarna o zi senina este mai frguroasa decat una innorata,deoarece caldura este dispersata mult
mai rapid decat daca ar fi innorat.
In proiectare arhitecturala se pot folosi in anumite limite de exactitate datele meteorologice asupra
temperaturii aerului.Diferenta intre inaltimea la care vin masurate temperaturile si nivelul persoanelor este
relativ mica pentru a putea fi luata in considerare.

Efectele radiatiei
Constanta solara este cantitatea de energie solara incidenta in unitatea de timp pe o suprafata unitara
de 149.6x1000000km perpendiculara pe razele solare.Valoarea medie este de 1.94cal/cm.Suprafata reala la
nivelul solului primeste o cantitate de energie cu mult mai mica datorita unor serii de dispersii care le sufera
radiatia atunci cand traverseaza atmosfera terestra.O parte din radiatia solara este reflectata de suprafata
norilor si o parte este absorbita de catre substantele care formeaza atmosfera insasi.O anumita cantitate este
dispersata de moleculele din atmosfera,dar o parte este recastigata sub forma de radiatie difuza.O parte din
radiatia primita de sol este reflectata de suprafata terestra ,dar marea majoritate a energiei este absorbita;
aceasta se transforma in caldura si mareste temperatura aerului,a solului si a obiectelor aflate in jur.
Intensitatea radiatiei primita de suprafata terestra credte o data cu inaltimea deasupra nivelului
marii,deoarece partea care se pierde in atmosfera este mai mica.

4.2.Schimburi termice
Schimburile termice care influenteaza cladirile sunt de obicei impartite in 5 categorii principale:
1.radiatie directa cu unde scurte provenite de la soare
2.radiatie difuza cu unde scurte provenite de la bolta cereasca
3.radiatie cu unde scurte reflectata de teren
4.radiatie cu unde lungi emisa de teren si de obiectele inconjuratoare
5.radiatie c unde luncgi emisa de caldire inspre cer

Se va detalia radiatia nr 3.Radiatia incidenta pe o suprafata orizontala in timpul verii eset circa
dublul celei incidente pe o suprafata verticala;suprafetele orizontale inconjuratoare reflecta deci o buna
cantitate de caldura inspre celelalte cladiri.Acest flux termic poate reprezenta un aport notabil;cantitatea
depinde de expunerea si de coeficientul de reflectare al terenului inconjurator.
Pentru a reduce radiatia reflectata este de preferat sa se inconjoare casa cu suprafete cu un coeficient
scazut de reflectare.
 Radiatia termica a solului incalzit
Solul si obiectele apropiate unei cladiri incalzite de razele solare pot ajunge la temperaturi
importante.Este dificil de masurat acest efect indirect deoarece el depinde si de materialele cladirilor,de
schimburile termice care variaza in functie de temperaturi.

Radiatia cu unde lungi in iesire

Echilibrul termin terestru implica faptul ca media anuala a radiatiei emisa de pamant si de atmosfera
este in echilibru cu radiatia solara care intra.Radiatia care iese nu are insa o intensitate uniforma.Aceasta
variaza in functie de anotimp.Radiatia in iesire poate reprezenta un canal important pentru eliminarea
caldurii in exces in locuinte,in special in regiunile seci si calde.S-ar putea elabora o metoda practica de
calcul a radiatiei in iesire pentru a fi folosita in proiectarea de arhitectura.

Radiatia solara directa si difuza

Radiatia solara reprezinta unul dintre cei mai importanti factori naturali in castigul termic al
cladirilor.O metoda rapida si precisa pentru a calcula intensitatea radiatiei reprezinta un interes major pentru
arhitecti.Radiatia care trece prin atmosfera este difuza din cauza moleculelor de aer si praf si pentru ca o
partea din ea este reflectata in orice directie de catre nori.Inainte sa ajunga pe sol ea este redusa de
impuritatile din aer si in parte absorbita de anumite componente ale atmosferei.

Alegerea conditiilor de cer senin in proiectarea de arhitectura

In zilele noroase raportul intre radiatai difuza si radiatia directa poate fi de 100% in timp ce in zilele
cu soare poate fi de doar 15%.Caldura globala primita intr-o zi noroasa este cu mult mai mica decat radiatia
globala intr-o zi senina.
Partea cea mai mare de radiatie ajunge in perioada in care raportul intre radiatia difuza si cea directa
este minim,deci in timpul zilelor senine.

Metode de determinare a efectelor radiatiei solare

Pentru a calcula efectele radiataiei incidente este nevoie in primul rand sa se cunoasca energia
primita de o suprafata normala in raport cu inaltimea la care se afla soarele.In doilea rand trebuie sa se
cunoasca unghiul de incidenta pe suprafata analizata,astfel incat sa se reduca energia in functie de cosinusul
acestul unghi.
Exista o serie de date (cum ar fi cele publicate de ASHVE) care prezinta valorile pentru efectele
radiatiilor atata directe cat si indirecte.Acest tabel desi este util pentru uzul practic poate fi aplicat direct
doar pentru anumite valori orientative in functie de orientare,data si latitudine.
In proiectarea de arhitectura pentru a determina unghiurile de incidenta a radiatiei solare pe
suprafetele in diferitele localizari,anotimpuri si ore ale zilei,este de cele mai multe ori mai avantajoasa
folosirea unei metode grafice.Utilitatea acestei metode sta in faptul ca se observa imediat efectele umbrei si
a insoririi.
Exista doua catergorii majore de instrumente :"masina solara" si "discul solar".
Principiul pentru instrumentele de tipul "masina solara" se bazeaza pe o sursa luminoasa
reglabila(care inlocuieste soarele)folosita pentru a reduce consitiile de insorire in orice situatie data.Au fost
astfel inventate diferite instrumente cum ar fi "heliodonul" de catre British Building
Station,dispozitivulprof.G.M.Beal, "Solanger-ul" doctorului L.W.Neubauer,"Solatron" -Cornell College of
Architecture,"heliodon" prof.J.Hopkins University etc.
Toate aceste instrumente desi riguros construite prezinta toate un defect:divergenta razelor lampii
care inlocuieste soarele produce un efect de distorsiune in special pe modelele de mari dimensiuni(cum ar fi
machetele de urbanism).
 Dispozitivile de tip "disc solar" functioneaza bazandu-se pe caracteristicile umbrelor.Umbrele se
misca in sensul exact opus decat cel al soarelui si astfel dispozitivul poate determina pozitia soarelui in orice
moment pe baza pozitiei umbrei.Exemplele cele mai importante ar fi:"shadowgrams" si "cotangent
diagrams" in care Kuttner,Grobler si Beckett au elaborat sisteme utile pentru proiectarea de
arhitectura.Dispozitivul "shade dial" proiectat de catre Aladar Olgyay poate fi folosit la orice altitudine.

Diagrame de parcursuri solare

Unele metode de determinare a parcursului solar proiecteaza pe o suprafata cilindrica,altele pe un
plan paralel orizontal.In principiu ar trebui sa fie atatea metode cate sunt planurile de proiectie.
Se va discuta in continuare numai despre diagramele de parcursui solare care folosesc ca plan de
proiectie un plan paralel cu cel orizontal.Diagrama rezultata indica faptul ca linia orizontului apare ca un
cerc iar parcursurile solare ca niste curbe in functie de metoda de proiectie aleasa si de latitudine. Metodele
de proiectie utilizate in ultima perioada sunt cele ortografice,stereografice si cele echidistante(unghiurile de
inaltime alea soarelui apar in diagrama ca niste linii echidistante).Irving Hand a descris aceasta metoda iar
Libbey Owens Ford Glass Company a produs mai multe diagrame numite "Sun Angle Calculator".

Calculul energiei solare cu ajutorul calculul radiatiei

Exista o metoda cu ajutorul careia se pot determina dintr-o simpla lectura a unei diagrame efectele
radiatiei directe,difuze si globale pe o suprafata opaca sau printr-o suprafata transparenta pentru orice tip de
orientare.
Diagramele acestei metode se bazeaza pe presupunerea ca intensitatea radiatiei directe si a celei
difuze sunt in stransa legatura cu inaltimea si unghiul de incidenta al soarelui.Pe o sfera variatiile de
inaltime in raport cu punctul central ar aparea ca nishte cercuri concentrice;variatiile de unghi de incidenta
ar aparea ca nishte conuri concentrice.Este deci evident ca pentru orice situatie data doua puncte vor
corespunde simetric unui plan vertical normal la suprafata peretului.
Metoda poate fi adaptata la planuri de forme diferite cum ar fi cele oblice dar si la conditii
atmosferice diferite cum ar fi o zi noroasa.
Cantitatea directa incidenta pe un plan vertical este arata in semicercul inferior;pe latura opusa
masurile indica energia solara pe o suprafata orizontala.Se observa ca o suprafata verticala primeste radiatie
difuza de la cer si atunci cand unghiul de incidenta este de 90de grade.Pentru o suprafata vitrata normala la
razele solare este determinata o trnsmitere de 91%a radiatiei directe;pentru radiatia difuza este folosita o
transmitere de 82%.

Temperatura medie radianta

In afara de efectul de radiatie solara si cel de evaporare,senzatia de caldura intr-un spatiu inchis
depinde nu doar de temperatura aerului ci si de caldura iradiata de suprafetele inconjuratoare.Efectul global
al acestui tip de radiatie este exprimat in temperatura medie radianta.Acest flux termic este pozotiv atunci
cand suprafetele inconjuratoare sunt mai calde decat temperatura superficiala a corpului,negativ daca
temperatura medie radianta este mai mica decat temperatura medie a suprafetei corpului.
 5.Alegerea sitului

5.1.Efectele microclimatice
Clima este privita ca o conditie uniform distribuita pe o regiune vasta.Aceasta impresie se datoreaza
faptului ca datele meteorologice sunt preluate in puncte in care predomina conditii constante. La nivelul
solului exista insa una langa alta mai multe microclime care variaza in mod evident cu diferente de cote de
cativa metrii si in interiorul unui kilometru patrat.
Natura demonstreaza cest lucru la sfarsitul iernii cand se prezinta fenomenul de distributie
neregulata a petelor de zapada.Plantele sunt indicatori sensibili ale circumstantelor favorabile.Acest efect
este bine cunoscut de catre agricultori care prefera mediile meridionale pentru a cultifa vita de vie si pomii
frunctiferi.Diferenta intre tipul de plante acre ar trebui sa creasca pe cei doi versanti ai unei coline,daca se
lasa sa se produca o selectie naturala,ar fi la fel de mare ca in cazul a doua localitati situate la o distanta de
mii de kilometrii intre ele.Mai mult,orice diferenta de cota.orice caracteristica a pamantului,orice panza
freatica provoaca variatii ale climei locale.
In interiorul macroclimei la scara mare,aceste efecte creeaza o configuratie la scara mica de
microclima.Deviatiile de la clima au un rol foarte important in utilizarea arhitecturala a solului.In primul
rand in alegerea sitului ar trebui sa se tina cont de localizarile favorabile.In al doilea loc,un sit mai putin
favorabil ar putea fi imbunatatit cu ajutorul disipatorilor de vant si a suprafetelor inconjuratoare care induc o
reactie avantajoasa asupra efectelor temperaturii si a radiatiei.
Studii extensive asupra microclimei au fost realizate de catre Geiger si de catre Landsberg.Aceste
studii opfera informatii detaliate in legatura cu acest subiect.

5.2.Efectul topografiei
In atmosfera temperatura scade o data cu cresterea altitudinii.L munte scaderea temperaturii este de
circa un grad celsius pentru fiecare 180m pe timpul verii si de un grad pentru fiecare 220m pe timpul
iernii.Acest efect este important in peisajul tropical unde temperatura devine favorabila la inaltimile
superioare.
Constructia capitalelor unor republici latino-americane demonstreaza acest lucru.Ciudad de Mexico
se afla la aproximativ 2000m desupra nivelului marii iar Brasilia a fost construita la o cota de circa 1000m.
Precum muntii influenteaza microclima,micile diferente de topografie pot sa modifice destul de
vizibil microclima.Aerul rece eate mai greu decat cel cald si deci noaptea ridicarea aerului cald provoaca
formarea unui strat de aer rece in apropierea suprafetei terenului.
Aerul rece se comporta in mod analog cu apa si se directioneaza catre zonele cele mai joase.Acest
flux de aer rece creaza niste zone numite "insule reci" sau "puturi de aer rece".Noaptea peretii vailor se
racesc.Temperatura zonelor mai inalte va fi rece in timp ce pe partea inferioara a vaii va fi foarte rece iar pe
laturile mai ridicate se vor pastra temperaturi mai mari.Aceasta zona de cele mai multe ori indicata prin
vegetatie se numeste "fasie termica".
In zona temperata fasia termica este locul cel mai indicat pentru constructiile de locuinte.Daca insa
situl este expus la vanturi de creasta care ar putea contrabalansa temperatura mai inalta atunci o pozitionare
mai buna ar fi cea la jumatatea inaltimii.

Un exemplu caracteristic al efectului de configuratie al terenului asupra temperaturii a fost

inregistrat de catre Middleton si Millar la Toronto,Canada.Ei au masurat temperaturile intr-o noapte senina
de iarna de-a lungul unui profil cu unghiuri drepte pe versantii lacului Ontario.Temperaturile cele mai
ridicate au fost inregistrate in zona imediat apropiata lacului;temperatura scadea gradual cu distanta fata de
lac.
 Efectele radiatiei
Chiar si cantitatea de radiatie solara are un efect important asupra climei.Radiatia primita de o latura
a unei coline depinde de inclinatia si orientarea ei.Radiatia variaza si in functie de anotimp si de gradul de
innorare.
O colina are si anumite efecte de modificare a vantului si a distributiei precipitatiilor.Aceste efecte
au foat observate si masurate de catre Geiger.
Un flux de vant care este deviat de o colina in sens vertical in loc de sens orizontal provoaca viteze
mai mari in partea superioara a colinei si o zona relativ protejata de fundul vaii.Distributia vantului creaza
astfel arii de viteza mare sub si pe partile laterale ale colinei;vitezele mai mici sunt aproape de baza
colinei,in "umbra vantului".

5.3.Ambientul natural si ambientul construit

Apa,avand o caldura specifica mai mare decat a pamantului,este in mod natural mai calda iarna si
mai rece iarna,sau mai rece in timpul zilei si mai calda noaptea decat solul.In consecinta prezenta unor
corpuri de apa in imediata apropiere modereaza variatiile de temperatura,atenuan minimile de iarna si
maximile de vara .In variatiile temperaturii in timpul zilei,atunci cand pamantul este mai cald decat apap,un
curent de aer rece aproape de nivelul solului vine sa echilibreze curentii termici ascensionali.In timpul
zilei,aceasta briza poate avea un efect de racorire cu circa 5-6 grade celsius.Noaptea,directia brizei se
inverseaza.
In mod natural terenul tinde sa isi echilibreze singur variatiile de temperatura si sa stabilizeze
conditiile datorita proprietatii de reflectare a suprafetelor sal.Vegetatia si paturiile de arbori fac sa scada
temperatura absorbind o mare parte din radiatia solara incidenta racorind prin evaporare.S-a observat ca
temperatura deasupra zonelor cu vegetatie este de aproximativ 5.6-7.8grade celsius mai mica decat in zonele
lipsite de vegetatie. Mai mult sub un arbore s-a constatat o scadere a temperaturii cu 3 grade celsius decat
ambientul inconjurator.
Orasele si suprafetele construite fac insa sa creasca temperatura,in special deoarece materialele sunt
de obicei absorbante de caldura.Astfel zonificarea ar trebui sa tina cont cerintele de locuire,bazate pe o
cercetare microclimatica. Siturile pot fi ulterior imbunatatite cu o planimetrie potrivita,cu didipatori de vant
si copaci care sa ofere umbra.

5.4.Criterii pentru alegerea sitului

In zona rece unde obiectivul principal este pastrarea caldurii,sunt de preferat situri protejate.Partea
cea mai joasa a fasiei termice ,pe parti situate in umbra de vant dar avand o expunere buna la insorirea pe
timpul iernii ofera un amplasament avantajos.O orientare un pic inspre est si sud asigura o distributie
echilibrata a caldurii.Siturile aflate astfel la jumatatea inaltimii unui versant pe o directie SSE ar oferi cea
mai buna pozitie pentru constructia unei locuinte.
In zona temperata cerintele nu sunt atat de exigente ca in zona rece.Expunerea favorabila tinde sa se
mute mai mult inspre est decat inspre sud.Efectul fluxului de aer rece este mai putin important permitand
utilizarea unor terenuri mai joase.Creste insa importanta beneficierii de brize calde.
In zona calda-secetoasa exigenta de pierdere a caldurii predomina exigentele privind perioadele
reci.Pozitionarile in partile de jos ale colinei,beneficiand de un flux de aer rece sunt de preferat.Rezolvarea
cu o curte interioara coincide cu exigenta de a captura aerul rece din timpul noptii pentru a beneficia de
racorirea in timpul zilei.Pnetru o mare parte din an este nevoie de un parasolar pe timpul dupa-amiezei,deci
este de preferabil o expunere inspre ESE.
In zonele calde-umede miscarea aerului devine principalul element determinant.Sunt preferate
siturile in afara directiei vanturilor dar expuse la zone de curenti inalti in apropierea crestelor colinelor sau
in localitati ridicate pe latura deasupra zonei de vant pe o colina.Laturile de est si de vest ale unei coline
primesc mai mult radiatie decat celelalte laturi unde razele solare ajung cu un unghi mai oblic.Sunt deci de
preferat orientarile inspre nord si sud.Efectele vantului raman oricum factorul cel mai important de luat in
considerare avand in vedere ca protectia de soare se poate obtine si prin alte mijloace.
 6. Orientarea soare-aer

6.1 Omul si soarele

Omul primitiv era legat de ciclul soarelui, in acest sens facand si foarte multe ritualuri.
Mai tarziu, omul se indrepta spre efectele sale terapeutice si psihologice. Vitruviu spune ca orasele
care sunt indreptate spre miazazi sau occident nu vor fi salubre deoarece corpurile se vor altera datorita
alternantei dintre cald si frig. Orientarea edificiilor cuprinde mai multi factori: topografia locala, cerintele de
privacy, panorama, reducerea zgomotului si factorii climatici ai vantului si ai radiatiei solara.
Arhitectul trebuie sa-si dispuna edificiul in asa fel incat sa valorifice soarele.
Orientarea unui edificiu influenteaza cantitatea de radiatie solara incidenta pe diversele laturi in
diferite momente.
Iarna, la 40 grade latitudine nord, un perete orientat spre S primeste cca. de 3 ori energia solara
decta peretii dinspre E si V, pe cand vara radiatia incidenta pe peretii dinspre S si N este numai jumatate din
cea absorbita de peretii de pe E si V.
In figura 104 este planul de inflorire a unui pin de 15 ani plantat in aer liber.predominatta orientarii
spre sud-vest defineste "axa termica". aceste idicii probabil ca i-au inspirat pe tribul pueblos in construirea
Acomei, care e orientata spre est si sud. Peretii caselor dinspre est si vest, vulnerabile radiatiei solare, sunt
practic eliminati, deoarece casele sunt lipite una de alta.
Cardo din orasele romane nu se muta cu mai mult de 30 de grade fata de axa nord-sud.

6.2 Teorii recente

Augustin Rey, J. Pidoux si C. Bardet au emis un indice "eliotermic" ca baza a teoriei de orientare.
Acesta este constituit de produsul duratei insoririi si a temperaturii medie predominanta in acea perioada.
folosid acest produs acestia au calculat intensitatea caldurii la diferite orientari, si au ajuns sa stabileasca o
axa eliotermica care e la 19 grade la est de nord.

Felix Marboutin a ajuns la urmatoarele concluzii:

 1. pentru cele mai bune conditii de locuit, fatadele ar trebui orientate spre sud;
2. fatadele dinspre SE si SV au avantajul unei insoriri regulate, dar sunt mai friguroase iarna si mai
calduroase vara;
3. expunerile pe est si vest sunt mai calde vara si mai reci iarna, decat cele pe sud, sud-vest sau sud-
est;

Gaston Bardet a facut o diagrama de orientare bazata pe teoria lui Marboutin. Dupa parerea lui, cea
mai buna orientare e cea spre sud cu o toleranta de 30 grade spre est sau vest.

Jean Lebreton prefera orientarea de la sud pana la 25 grade la est de sud.

Gaetano Vinaccia a cautat o pozitie care sa dea conditii egale pe toate cele 4 laturi. El gaseste o axa
"echisolara", la 32 grade de la est spre NE-SV.

Ludwig Hilberseimer spune ca orientarile pe est si vest sunt cele mai dezavantajoase, cea mai buna
fiind cea spre sud.

Multe teorii recente despre casele "solare" prefera orientarea spre sud exclusiv, netinand insa cont si
de variatiile zilnice ale temperaturii, care fac caldura soarelui mai necesara in primele ore ale diminetii si
nedorit dupa-amiaza.

6.3 Abordarea soare-aer

Pentru a exploata la maxim razele soarelui trebuie sa tinem cont de efectul lor temic, si efectul lor
total ar trebui sa fie masurat in functie de capacitatea de mentinere niste nivele de temperatura apropiate de
"zona de confort".
Importanta caldurii solare va varia in functie de regiune si anotimpuri. Exista doua perioade, cea
supraincalzita si cea subincalzita. Orientarea optima pentru un anumit sit ar trebui sa dea maxima insorire in
timpul perioadei subincalzita si sa reduca la minim insorirea in perioada supraincalzita.
Fig. 106 prezinta variatia orientarii sub forma de diagrama.
Efectele radiatiei solare pe diferite orientari sunt ilustrate rotind o suprafata verticala la intervale de
30 de grade, si calculand efectul termic rezultant. Diagramele 108-119 readu aceste rezultate pentru
latitudinea de 40 grade N bazate pe datele relative regiunii New York-New Jersey. Fiecare grafic arata:
1. Radiatia medie directa primita in perioada subincalzita si in cea supraincalzita, in mii de BTU.
2. Radiatia globala zilnica pe cer senin intr-un an in BTU pentru cele trei luni mai reci si pentru
cele trei luni mai calde. Curbele arata distributia de BTU in timp.
3. Un indice orar, canstand in curba temperaturii la 21 martie, plus efectul radiatiei. Arata
distributia radiatiei in relatie cu curba zilnica a temperaturii.
6.4 Adaptare regionala
In figura 121 e ilustrata valutarea orientarii in zona New York-New Jersey pe baza datelor relative
ale radiatiei globale. Primul cerc indica radiatia globala anuala. Al doilea cantitatea de insorire primita in
perioada supraincalzita. Orientarea optima va fi la 17,5 grade la est de sud.
In figura 122 exemplul este Pheonix. Aici cantitatea de radiatie e mai mare; 84% fata de 60% pt
exemplul anterior.
Din exemplu rezulta ca directia dorita in perioada subincalzita e de 32 grade la est de sud si
nedorita limita de supraincalzire e la 22 de grade la sud de vest. Printr-un compromis se obtine orientarea
"optima" pentru Pheonix de 25 grade la est de sud.

A doua problema este echilibrul termic zilnic. Ideal ar fi ca temperatura sa fie constanta.
 In figura 123 e aratat efectul zilnic soare-aer, combinatia iradierii in New York in cele 4 anotimpuri
si in diverse orientari.

7.Controlul solar

7.1 Structura
Vechile probleme ale controlului radiatiei solare in edificii au fost agravate de dezvoltarea moderna
a proiectarii arhitectonice. Traditionalele ziduri au fost inlocuite cu elemente punctuale cu functie exclusiv
portanta. Anvelopanta cladirii are rol de filtru intre mediul interior si cel exterior.
Aerul, temperatura, vantul si sunetul sunt controlate cel mai bine la interior de ziduri, pe cand
lumina e mai usor de controlat la interiorul anvelopantei si radiatia termica e blocata mai eficient inainte sa
ajunga la invelitoarea propriu-zisa.
Primul exemplu este un perete vitrat care absoarbe variatiile ambientale.
Un exemplu diametral opus e constituit de un perete complet opac. In anumite cazuri acesta inchide
edificiul, lasand liber interiorul, unde se va crea o atmosfera complet artificiala.
Folosirea sticlei termoabsorbanta permite utilizarea unor pereti cu deschideri ample cu o penetrare
mai mica decat aceea a sticlei comuna. O sticla termoabsorbanta de culoare relativ deschisa opreste peste
40% din energie.
Ultimul exemplu ilustreaza o solutie a controlului radiatiei prin diverse parasolare. Metoda este
destul de eficienta deoarece se pot modela in functie de zi si anotimp.
Pozitia, latitudinea si orientarea contribuie la gasirea unor parasolare eficace. Mai multe tipuri de
parasolare lasa sa treaca aerul(Fig. 131) si ofera o protectie mai mare(Fig. 132) sau mai mica(Fig. 133) de
intimitate. Altele se folosesc de vant pentru a racorii peretele(Fig 134). configuratiile pot fi geometrice(Fig.
135) sau sa se joace cu umbra si lumina (Fig. 136-137). Acesta poate fi orizontal(Fig. 138), de tip inchis(Fig
140), sau cu balcoane(Fig. 141). Unele orientari cer elemente verticale mobile(Fig. 142) sau fixe(Fig. 143).

7.2 Transmiterea radiatiei si a caldurii

Este normal sa comparam rolul ca bariere termice, a zidului si a geamului, tinand cont de toate
prestatiile lor termice.
A fost aleasa o zi de vara cu cer senin la Miami. Ambele suprafete sunt expuse pe vest. Primul
grafic, din figura 147 arata transmiterea termica a unui perete format dintr-o structura de lemn, izolata si
vopsita deschis. Celalat grafic, figura 148, arata transmiterea termica a unui bucati de geam. Cantitatea
globala de caldura transmisa intr-o zi prin perete ajunge pana la 40 BTU si la 27 BTU la umbra. Prin sticla
este de 1227 BTU la soare si la umbra de 346 BTU. Rezulta ca sticla e de 30 de ori mai vulnerabila la
iradiere. Punand parasolare la geam acest impact termic poate fi redus cu o treime.
In figura 149 se gasesc graficele referitoare la fluxul termic prin patru suprafete vitrate, orientate
variat intr-o zi estiva in aerul din New York. In aceasta zona parasolarele reduc incarcarile solare la o
cincime.

7.3 Tipuri de parasolare pentru protejarea suprafetelor vitrate

Coeficientul de parasolar este raportul intre castigul termic solar global derivat din energia
transmisa, absorbita si reintegrata de combinatia parasolarului cu sticla si de castigul termic solar global
datorat transmiterii, absortiei si reintegrarii din partea unui geam comun fara parasolar. Indicele de baza
pentru un geam normal fara parasolar este de 1,00.
Raportul intre energia solara incidenta directa si difuza variaza dupa orientare si ora zilei.
Din cauza numarului de variabile implicate in calcule, coeficientii trebuie sa fie considerati ca
valori aproximative.
 7.4 Concluzii asupra eficientei parasolarelor
A. Influenta culorii si a materialului
Se stie ca, culorile deschise reflecta radiatia solara si cele inchise o absorb. Cifrele din tabel arata
ca de exemplu pentru parasolarele venetiene, folosind o culoare deschisa se obtine cu 20% protectie in plus.
Pentru perdelele interioare, diferenta nu e asa de mare: o perdea deschisa e cu 18% mai eficace decat una
inchisa.
B. Pozitia parasolarului
Parasolarele interne pot numai sa intercepteze energia solara deja trecuta prin suprafata vitrata si nu
o pot elimina decat pe aceea care mai poate fi reflectata prin geam. O parte de energie incidenta pe un
parasolar intern este absorbita si transmisa la interiorul camerei prin convectie si iradiere.
Daca interceptarea se face pe suprafata sticlei, o parte din energie va fi reflectata spre exterior, o
parte absorbita si una transmisa. Partea absorbita va fi transmisa, prin convectie si iradiere, atat in
exteriorul cat si in interiorul camerei.
Parasolarele externe imprastie in aer partea de energie care este transmisa prin convectie si
reiradiere.
In concluzie se poate incheia spunand ca eficacitatea creste cu 35% folosid un parasolar extern
decat unul intern.
C. Eficacitatea diferitelor sisteme de parasolare
In figurile 150-153 sunt indicatele diversele tipuri de parasolare in ordinea coeficientului.

7.5 Economia sistemelor ecran

Se poate demonstra importanta controlului solar confruntand cantitatea de caldura care intra intr-o
cladire prin intermediul componentelor sale.Pot fi astfel trasate curbe ale variatiei zilnice a fluxului termic
prin intermediul ariilor unitare de elemente ale cladirilor orientate diferit.Cantitatea de caldura poate fi
calculata adunand produsii transmitantei unitare pentru fiecare arie aplicata.
Importanta relativa a componentelor in functie de castigurile termice este evidenta.Marea cantitate
de caldura intra in cladire prin intermediul ferestrelor,si deci este foarte importanta acoperirea lor.Al doilea
ca importanta este acoperisul.Peretii si inchiderile opace verticale au o parte relativ mica.Este bine cunoscut
faptul ca numai avand o buna integrare a elementelor componente se poate realiza o cladire echilibrata
termic.
Importanta controlului solar variaza insa in functie de dimensiunea si tipul de cladire,deci fiecare
problema ar trebui tratata independent.
Cunoscand cantitatea de caldura solara care intra prin o suprafata unitara si costul intretinerii aerului
la o anumita temperatura pentru a echilibra aceasta caldura,se poate determina costul dispozitivului de
ecranare care ar fi cel mai economic in cazul analizat.
Se pune insa problema tranformarii castigului termic instantaneu in incarcare de racorire.Datorita
efectului de acumulare si de inertie termica,doar o parte din castigul termic al unei cladiri apare ca o
incarcatura de racorire.Alti experti sustin ca incarcatura este de fapt media celor trei ore de maxim castig
termic;altii sustin ca 77%din castigul termic.
Ecranele orizontale protejeaza in mod eficient impotriva orientarii spre sud,in timp ce alte tipuri de
ecrane(parasolare) functioneaza bine in cazul orientarii spre est si vest unde se pot folosi parasolare
mobile,mai scumpe.
Este evident ca parasolarele nu numai ca merita ca investitie dar reprezinta si o economisire de bani
prin aplicarea unei protectii corecta a cladirii impotriva caldurii excesive.Diferitele orientari au diferite
rezultate termice,a caror succes influenteaza nu numai costurile de racorire a cladirii ci si cosrturile
parasolarelor propriu-zise.
 O buna proiectare de arhitectura pe langa faptul ca tine cont de racorirea mecanica si de parasolare,ar
trebui sa tine cont si de:

1.distributia in plan in interiorul cladirii care determina orientare fatadelor

2.dimensiunea si distributia deschiderilor care determina transmiterea termica
3.protectia corecta cu ajutorul parasolarelor care vor permite un castig doar daca vor functia asa cum
trebui
Parasolarele externe pot transmite caldura structurii in zilele calde fara vant,in special daca sunt
realizate din materiale prelucrate prost.In zilele racoroase si cu un vant puternic se poate disipa caldura
peretilor ca si cum ar fi elemente de racorire.Acest lucru poate fi evitat daca parasolarele sunt izolate termic
fata de cladire.Solutia cea mai simpla o reprezinta legarea parasolarelor de cladire doar in punctele esentiale
lasand astfel intre ele un spatiu liber.Aceasta deschidere poate fi folosita si pentru o zona de eliminarea a
aerului cald.
O alta problea este cea a zapezii si a ghetii.La latitudinile mai mari si pe fatadele orientate inspre
strazi sau locuri publice acest lucru poate crea riscuri majore.

7.6.Efectul de ecran al copacilor si a vegetatiei

Vechiul obicei de a inconjura casele cu copaci are radacini mult mai profunde decat o simpla dorinta
de nevoie estetica.
Pe langa satisfacerea nevoie instinctive de protectie copacii au si o contrbutie insemnata la ambientul
fizic imediat.Ei pot de exemplu sa reduca zgomotul purtata de aer.Suprafata vascoasa a frunzelor capteaza
praful si filtreaza aerul.Vegetatia poate asigura de asemenea o anumita "privacy".
Dar un efect particular al copacilor il reprezinta acela termic.Iarna o bariera de plante poate reduce
dispersiile termice ale cladirilor.Vara,suprafata frunzelor si a ierburilor absoarbe radiatia solara iar procesele
de evaporare pot reduce temperatura aerului.Mai mult ei ofera si umbra in anotimpurile potrivite.Aceasta
caracteristica face extrem de utila intrebuintarea plantelor,daca aceste sunt plantate langa cladiri.
Plantele cataratoare si alte tipuri de acest gen ar putea fi alese pentru aspectul lor dar si pentru
calitatile lor ca ecran protector.Tipul de vegetatie care se va folosi intr-o anumita localitate este foarte
importanta.Trebuie sa se tina cont de doua lucruri:forma si caracterul vegetatiei in sine si de forma umbrei
pe acre aceasta o are ca ecran protector.
Pentru a obtine o umbrire eficienta este nevoie de o pozitionare corecta a vegetatiei.Soarele diminetii
si cel din dupa-amiaza tarzie este josa fata de orizontala,plantele dau cele mai bune rezultate pe laturile de
est-sudest si vest-sudvest.Atunci cand soarele este jos,umbrele vor fi lungi si vor putea fi utilizate in mod
eficient pe laturile altfel greu de protejat de caldura solara.La pranz soarele este sus si razele sale pot fi usor
de interceptat printr-un obiect orizontal.La aceasta ora din zi copacii de pe latura de sud dau putine
rezultate,avand o umbra relativa mica,aproape de baza lor.

7.7.Breviar al metodei
Pentru a folosi mastile de umbra in proiectare este necesar in primul rand sa se defineasca
momentele adica orele si anotimpurile,apoi sa se defineasca directia adica orientarea si inaltimea unde se
cere sa se calculeze masca de umbra.

Pasul 1.Pentru a defini momentele in care este ceruta masca de umbra trebuie sa fie adunatele datele
relative asupra variatia temperaturii pe tot parcursul anului in localitatea respectiva.Ar trebui sa fie folosita
temperaturile medii zilnice cu date pentru fiecare luna.Temperaturile sub cota inferioara a zonei de
confort(21 grade celsius) vor defini astfel sezonul rece.

Pasul 2.Pentru a determina pozitia soarelui in momentele in care este ceruta masca de umbra se
procedeaza in felul urmator:pe o diagrama de parcurs solar liniile curbe reprezinta miscarile soarelui pentru
anumite date indicate;liniile care se intalnesc la Polul Nord indica orele;liniile mai subtiri indica intervale de
20 minute.Pozitia soarelui este exprimata prin inaltime sau prin distanta unghiulara fata de
orizontala.Diagrama rezultata nu va arata numai pozitia soarelui ci si daca este sau nu nevoie de un
parasolar.
Prin natura diagramei orice linie reprezinta doua date in care soarele are acelasi parscurs in timpul
anului.

Pasul 3.Printr-un procedeu geometrci se pot desena mastile de umbra pentru orice tip de
constructie,chiar si pentru cele mai complexe.Mastile de umbra sunt de fapt doar descrieri geometrice
conventionale si nu tin cont de latitudine,orientare sau timp.O data desenata pentru un anumit tip de
constructie masca de umbra poate fi folosita pentru orice situatie.Astfel constructiile pot fi impartite in 3
categorii:
1.obiecte orizontale:mastile lor de umbra sunt formate din arii segmentiale
2.elemente verticale:mastile lor sunt delimitate de linii radiale
3.elemente in cruce:de fapt sunt combinatii de masti verticale si orizontale,desi ele vor fi combinatii
de elemente segmentiale si radiale.
Caracteristicile unei masti de umbra sunt indeoendente de scara obiectelor;factorul determinant este
raportul intre profunzimea dispozitivului si dimensiunile particulare ale suprafetei care se vrea
protejata.Acest factor este exprimat de unghiul care arata acest raport intr-un plan normal peste
perete.Efectul de masca de depinde deci de acest unghi.Daca unghiurile sunt identice atunci o deschidere de
scara mica si o deschidere venetiana vor avea aceasi masca de umbra.

Pasul 4.Evaluarea mastii.Se pot desena doua masti de umbra una pentru o suprafata plina aflata
100%in umbra si una pnetru cazul in care numai 50%din suprafata este in umbra.Cele doua masti de umbra
suprapuse peste diagrama parcursului solar va indica momentele in care soarele va fi interceptat de suprafata
plina.Se poate spune ca masca de umbra cu 50% functioneaza bine in perioadele reci.
Procedeul se poate si inversa.Daca se porneste de la o diagrama de parcurs solar se poate determina
o masca de umbra potrivita si astfel sa se proiecteze o suprafata ecran indicata.Cu toate acestea exita
suprafete ecran care au aceleasi masti de umbra si deci aceleasi caracteristici de umbrire pentru orice
situatie.Alegerea va tine de cel care proiecteaza iar aici incepe de fapt proiectarea creativa.
 8.Ambientul si forma constructiilor

8.1.Morfologia naturii
Este un fapt recunosc ca fortele naturii au o influenta directa asupra formei obiectelor.
In cadrul istoriei naturale exista regula universala ca vor supravietui numai acele specii care sunt in
armonie cu ambientul lor,in echilibru cu substantele tesuturilor si adaptate la toate fortele interne si externe
la care sunt expuse.
Precum in fizica ,cunoasterea formei duce la interpretarea fortelor care au modelat acea forma,si
chiar uneori cunoasterea fortelor care actioneaza duce la intelegerea mai buna a formei.Cunoasterea formei
este deci intelegerea fortelor care au produs-o asa cum reprezentarea formei nu este altceva decat diagrama
fortelor in echilibru.
In cadrul vietii organice fortele sunt intr-o continua transfromare dinamica("Ignorato motu,ignoratur
Natura"scria Oliver Lodge).Viata vegetala indica un raport foarte strans intre ambientul termic si
conformarea sa spatiala.Morfologia plantelor in diferitele tipuri de clima pare a avea o anumita analogie cu
forma cladirilor,avand in vedere ca anumite forte determinante cum ar fi intervalul de temperatura
actioneaza la fel si in cazul exigentelor ambientului uman.
De exemplu in functie de ambient,daca este proprice sau nu, platele isi deschid sau inchid
suprafetele.Plantele din regiunile reci sau din cele calde-secetoase au un volum mare in raport cu o suprafata
relativ mica.Acesta este raspunsul lor defensiv la frigul excesiv sau la caldura torida.In caz contrar,plantele
din zonele mai temperate sunt libere sa comunice cu ambientul lor stagionar si astfel se prezinta o mare
varietate de forme si de dimensiuni.
In cazul caldirilor se vor urmari de fapt doi factori termici principali:efectul combinat al temperaturii
aerului si al insoririi.Deoarece nu se doreste o analizare a conditiilor locale pariculare,ci mai degraba se
urmareste caracterul regional general,efectul miscarii aerului reiese ca o valoare constanta si adirectionala.

8.2.Efectul fortelor termice externe asupra cladirilor

Pentru a studia efectele climei asupra cladirilor se pot lua in considerare factori asemanatori cu cei
care influenteaza formele plantelor.
Se vor lua 4 localitati alese ca exemple tipice pentru principalele zone climatice ale Statelor
Unite(ambient rece,temperat,cald-secetos,cald-umed).S-au ales zilele de 21 ianuarie si 21 iulie(cea mai rece
si respectiv cea mai calda zi din an).Se va studia astfel efectul radiatei solare pe laturile cladirilor in zilele
respective.La latitudinile mai inalte se observa ca latura sudica a constructiei primeste aproape de doua ori
mai multa radiatie in timpul iernii decat vara.Efectul este si mai accentuat la latitudinile mai joase unde
raportul este de aproximativ 1:4.La latitudinile inalte laturile de est si de vest primesc aproximativ de doua
ori si jumatate mai multe radiatii vara decat iarna.Acest raport e mai mic la latitudinile mai joase,dar trebuie
mentionat ca vara aceste laturi primesc cam de 2-3 ori mai multe radiatii decat latura sud.Pe latura de vest
efectul temperaturii ridicate este intensificat de insorirea din cadrul dupa-amiezei.La orice latitudine latura
nordica primeste o mica cantitate de radiatie iar aceasta este in principal pe timpul verii.Cu toate acestea la
latitudinile joase latura de nord primeste vara aproximativ de doua ori mai multa radiatie decat
vara.Cantitatea de radiatie primita de un acoperis orizontal in tipul verii depaseste cantitatea primita de orice
alta latura.Impactul termic asupra acoperisului cere o mare atentie,avand in vedere ca aria este mai mult sau
mai putin egala cu suma ariilor tuturor peretilor casei.
Astfel,se poate afirma ca o temperatura in general joasa tinde sa comprime forma cladirilor in
rezultand constructii compacte,in timp ce o radiatie mare duce la alungirea formelor,cel putin pe directia est-
vest.

8.3Criteriul formei optime

Se poate lua ca forma optima aceea care pierde cea mai mica cantitate de caldura iarna si care
primeste cantitatea minima de caldura solara vara.Se presupune ca aceasta forma este cea a unei constructii
patrate care patreaza caldura pe timpul iernii si ramane racoroasa vara.Aceasta idee se bazeaza pe faptul ca o
cladire patrata combina maximul de volum util cu minima suprafata externa.Acest principiu poate fi valabil
si pentru cladirile mai vechi in care datorita deschiderilor de ferestre relativ mici efectul de insorire poate sa
nu fie luat in considerare.Efectele termice in interiorul unui imobil ar trbeui sa fie calculate pe o baza
cantitativa.Efectul combinat al temperaturii si al insoririi poate fi exprimat cu ajutorul temperaturii soare-aer
pe suprafata externa a cladirii.Efectul acesteia asupra suprafetei interne poate fi calculat cu ajutorul metodei
fluxului termic

8.4Concluzii pentru formele optime ale caselor

Pentru a defini forma de dorit a unei case intr-un anumit ambient vom aplica metoda "formei
optime".Totusi pentru a lasa o anumita limita intre care proportiile unui plan sa fie considerat bun,se opteaza
pentru criteriul elasticitatii.Limita superioara de variatie a raportului optim a fost definita in mod arbitrar ca
forma alungita supusa la acelasi impact termic ca si forma patrata.

Minneapolis:
Raport optim iarna1:1.1
Raport optim vara 1:1.4
Elasticitatea formei 1:1.3

New York:
Raport optim iarna1:1.56
Raport optim vara 1:1.63
Elasticitatea formei 1:2.4

Phoenix:
Raport optim iarna1:1.3
Raport optim vara 1:1.26
Elasticitatea formei 1:1.6

Miami:
Raport optim iarna1:2.69
Raport optim vara 1:1.7
Elasticitatea formei 1:3

Din aceste concluzii putem afirma urmatoarele:

1.Casa cu forma patrata nu este forma ideala in orice amplasament
2.Toate formele alungite pe axa nord-sud functioneaza atat iarna cat si vara cu o eficienta mai mica
decate cele patrate
3.Forma optima este totusi in orice caz o froma alungita pe directia est-vest

Efectele regionale asupra formei casei

Este evident ca forma casei ar trebui sa varieze in functie de regiunea in care este amplasata.
Zona rece:temperatura joasa din timpul iernii neutralizeaza efortul sorelui de a alungi cladire pe
directia est-ves si o comprima intr-o forma patrata.
Zona temperata:intervalul de temperatura ingaduie planuri mai variate dar este totusi de preferat
forma alungita.Aceasta regiune permite existenta unor planuri in cruce sau chiar planuri libere desi acea
alungire pe directia est-vest este mereu de preferat.
 Zona cald-secetoasa:pe timpul iernii casa ar putea avea o forma alungita,dar vine regandita ca o
forma patrata datorita solicitarilor majore din timpul verii.Totusi,taind cubul si umplung golul rezultat cu
arbori,pergole,o piscina sau orice ar putea sa fie asemanat cu efectul de fantana ambientul va fi ameliorat.In
jurul aceste mici gradini planul poate fi liber(ideea de patio).Astfel planul se poate transforma intr-o schema
a unui spatiu introvertit,orientat catre interior-patio.
Zona calda-umeda:soarele ataca extremitatile de est si de vest a casei si constrange forma sa fie
lunga si stramta.Temperatura nu este excesiva iar aceasta froma poate fi folosita si pentru a contracara
efectele vantului.Aici se pot avea si planuri libere tinand insa cont ca imobilul sa fie in umbra.

Este evident ca efectul volumui poate fi folosit din punct de vedere arhitectural pentru a minimaliza
presiunea termica globala.Astfel daca in cazul caselor mai mult de 90%din posibilitatea de racorire se
datoareaza factorilor climatici,in cazul constructiilor de dimensiuni mai mari aceleasi efecte se reduc la
aproximativ 60%,In acest caz forma si orientarea sunt tratate ca elemente de importanta secundara.

8.5.Efectele regionale asupra formelor cladirilor de mari dimensiuni

Acolo unde exista o libertate spatiala,cum ar fi cazul locuintelorse poate dezvolta o forma
dorita.Dar,in cazul cladirilor mai mari,alti factori au un rol mai important in detreminarea fromei,cum ar fi
logica circulatiilor,necesarul global de spatiu etc.Totusi se pot enunta anumite principii generale valabile
pentru constructiile de mari dimensiuni.

Zona rece:sunt de preferat forme inchise,compacte,cum ar fi casele inalte de forma aproape patrata
sau constructiile cu dubla orientare spre axa est-vest.In aceasta regiune presiunea ambientala favorizeaza
constructiile mai inalte.
Zona temperata:permite o mare diversitate de forme,ramanand insa preferate cele dispuse pe axa est-
vest
Zona calda-secetoasa:sunt avantajate formele masive,formele cubice sau cele usor alungite de-a
lungul axei est-vest sunt cele mia adaptabile.Sunt de preferat constructiile inalte.
Zona calda-umeda:se prefera constructiile lungite pe directia est-vest.Cladirile dispuse pe axa nord-
sud sunt mai defavoralizate decat cele din alte zone.

8.6Morfologia structurilor urbane

Configuratia tesutului urban este o sinteza a mai multor factori.Organismul sau reflecta tendintele
sociale si politice dar in acelasi timp si cerinte materiale si tehnice.Din acesti factori amestecati intr-o
imagine complexa este greu de analizat ambientul climatic ca un element separat.
Totusi,in planul unui oras se pot gasi aceleasi tendinte si caracteristici care influenteaza in mod
definitiv si forma cladirilor.
Zona rece:se cauta o protectie impotriva vanturilor.Constructiile mari dunt grupate,dar totusi este
pastrata o anumita distanta intre ele care sa permita cladirilor sa beneficieze de efectele caldurii
solare.Casele tind sa se uneasca pentru a avea o mai mica suprafata expusa la dispersia de caldura.Structura
orasului permite o densitate ridicata si o buna insorire
Zona temperata:planurile sunt deschise,casele sunt inconjurate de natura,structura urbana
beneficiaza de o dispunere libera.
Zona calda-secetoasa:zidurile caselor si gradinile ofera umbra spatiilor locuite si strazilor.Casele
sunt dispuse in jurul unor curti inchise asemanatoare cu nishte puturi racoroase .Planimetria orasului
reactioneaza la caldura excesiva prin structura sa densa si prin zonele umbrite.
Zona calda-umeda:cladirile sunt alungite liber,separate pentru a profita de brize,copacii devin
elemente importante.Tesutul urban este dispersat si articulat.

Aspectul final al locuintei apare simplu,dar este fara doar si poate complex,coordonand nenumaroase
actiuni subordonate.Caracteristicile sale sunt guvernate de legile fundamentale care guverneaza si adaptarea
organismelor la o scara mai mica.Acolo unde ambientul este propice,formele tind sa comunice cu ambientul
si sa se amestece cu acesta;atunci cand acesta este ostil,forma se inchide si incerca sa pastreze echilibrul
propriei vieti interne.
 9.Efectele vantului

9.1.Vantul si arhitectura
Distributia inegala a caldurii solare pe suprafta terestra produce variatii a densitatii masei
atmosferice.Aerul ascendent din zona ecuatoriala coboara in jurul latitudinii de 30grade pentru a fi impins
catre sud si catre nord unde va intalni curentul polar rece.Acest sistem de curenti,pus in miscare de rotatia
pamantului este complicat de inclinatia axei terestre si astfel rezulta variatiile sezoniere.Distributia inegala a
continentelor si a oceanelor provoaca si ea distorsiuni in seria de fasii de presiune atmosferica.Iar
caracteristicile geografice ofera particularitate locala vanturilor dominante.
In localitatile traversate de vanturi,regula generala este expunerea minima si se cauta mereu situri
protejate.Nevoia de protectie impotriva vantului este motivul pentru care de exemplu cladirile din Alpii
elvetieni sunt atat de compacte.Laturile expuse sunt de multe ori protejate in mod particular(ex:tavaillons in
Giura).In zonele calde,ventilarea spatiilor are o importanta particulara fiind cel mai bun remediu impotriva
caldurii si a umiditatii.Astfel planimetria urbana a asezamintelor din partea de nord a Africii arata o
dispunere a strazilor care aduc briza marina pana in inima orasului.In casele persiane,deschiderile
largi,iwanes,sunt orientate in directia curentilor de aer.Casele egiptene au pe acoperis
ventilari,mulguf.Turnurile de ventilatie din Charga ii confera un anumit accent arhitectonic,in timp ce orasul
Hyderabad e caracterizat de turnurile singulare de vant pe acoperisurile cladirilor.

9.2.Analiza vanturilor
Miscarile de aer favorabile ar trebui sa fie folosite pentru racorirea in timpul perioadelor calde si
pentru a diminua presiunea vaporilor in timpul perioadelor de umiditate absoluta.Miscarile de aer ar trebui
insa sa fie blocate si evitate in timpul perioadelor reci.Criteriul pentru a evalua miscarile de aer este oferit de
o analiza bioclimatica a regiunii,care subimparte anul in perioade si defineste pentru fiecare cerintele de
comfort.
Inainte de a studia dispunerea cladirilor care ar putea proteja de vanturi sau sa beneficieze de
brize,este necesara examinarea orientarii cladirilor.

9.3.Factorii locali in orientarea in raport cu vantul

Orientare in functie de vant nu e foarte importanta la cladirile joase,unde folosirea disipatorilor de
vant,dispunerea deschiderilor in zonele inalte si de joasa presiune pot ameliora situatia curentilor de aer.In
cazul constructiilor inalte si fara aer conditionat,cum ar fi blocurile,birourile sau spitalele trebuie sa acordam
o mai mare atentie asupra orientarii in functie de vant.Pentru a valoriza efectele specifice vantului asupra
confortului uman,trebuie analizate,pentru toate directiile,variatiile anuale si lunare ale frecventei,vitezei si
temperaturii vanturilor.
Un astfel de studiu a fost realizat de catre Departamentul de planificare din Baltimore,unde
orientarea solara a fost modificata de catre aplicarea factorilor locali specifici vantului.Metoda elaborata in
cadrul acestul studiu de catre I.S.Wiener presupune ca pentru o analiza completa este nevoie de 3tipuri de
date in legatura cu vanturile:
1.frecventa vanturilor(valoare procentuala)
2.viteza vantului
3.caracteristicile generale,cum ar fi brizele racoroase si calde

9.4.Disipator de vant
Miscarea maselor mari de aer,determinata de diferenta de presiune atmosferica nu poate fi
modificata.Totusi de pot controla,intre anumite limite,vitezele in apropierea nivelului solului.Rezistenta la
frecare a vegetatiei si a copacilor ar putea fi folosita in acest caz.Lasand la o partea valoarea lor
estetica,valoare de disipator de vant a vegetatiei sta in capacitatea lor de a reduce viteza vantului.Acest efect
mecanic provoaca variatii atat in temperatura si umiditatea aerului,efecte de evaporare influentand astfel in
mod semnificativ cresterea plantelor.Datorita acestor motive,majoritatea datelor si a observatiilor asupra
disipatorilor de vant provin din studii si experimente din campul agriculturii.
Conform descrierii facute de C.G.Bates un disipator de vant deviaza inspre partea de sus curentul de
aer si,in timp ce acesta de intoarce si matura din nou terenul,in apropierea solului se formeaza o zona de
calm relativ.Partea in cea mai mare proportie protejata este destul de aproape de disipatorul de vant,sub
latura de jos.
Tipul de disipator de vant utilizat are o directa influenta asupra miscarii fluxului de aer si asupra ariei
protejate.Disipatorii de vant plini,sau ziditi,provoaca turbulente care reduc eficacitatea acestora.In
general,barierele de vegetatie produc un efect de protectie mult mai bun.
Experimentele cu galeriile aerodinamice pentru a determina efectele formelor barierelor asupra
miscarii curentilor de aer au fost realizate la Kansas Agricultural Experiment Station cu ajutorul unor bariere
solide si de bariere vegetale.
Testele au fost conduse cu o viteza de 25m/h.Pe baza rezultatelor, N.P.Woodruff a constatat ca desi
reduce la doar aproximativ 75% efectele vantului,bariere de copaci ofera o zona mai extinsa de protectie
decat orice alta forma de bariera.A fost de ci demontrata o reducere de 25% la o distanta de 27H.Peretele
vertical asigura la doua protectie ca importanta,cu o reducere a vitezei de aproximativ 44% in apropierea
bariei si de 25%la o distanta mai mare.
Interesul arhitectonic pentru protectia impotriva vantului sta nu numai in dorinta unui confort
extern,dar ci datorita efectelor asupra incalzirii interne.Calculele arata ca o casa neprotejata la un vant de
20m/h are nevoie de o capacitate de incalzire de 2.4 ori mai mare decat daca este expusa la un vant de 5m/h
in aceleasi conditii de temperatura.Capacitatea de incalzire necesara unei case protejate la un vant de 20m/h
este de circa 2 ori mai mare decat o casa asemanatoare expusa la un vant de 5m/h.Ceea ce arata ca eficienta
disipatorului de vant se mareste o data cu marirea vitezei vantului.

Disipatori de vant pentru complexe de case multiple.

Prima observatie care trebuie facuta in legatura cu pozitionarea disipatorului de vant se refera la
obiect si la zona protejata.Principiile sunt cele aplicate unei unitati in vecinatatea ariei New York-New
Jersey.Zona construita este formata din 4 comunitati rezidentiale de aproximativ 1200
persoane/comunitate,grupate in jurul unei arii centrale care contine serviciile comerciale,administrative,
sportive, culturale si recreative.
Vanturile de iarna care vin din partea de nord-vest sunt blocate de bariere de vegetatie perena in
partea de nord-vest a zonei rezidentiale.Strazile din partea de nord-vest sunt in zig-zag sau protejate pentru a
evita sa devina canale de vant.
Vara vanturile sunt binevenite.Strazile sunt dispuse oblic,pe directia sud si sud-vest(directia brizelor
estive dominante) si traverseaza zona construita atata cat le permit problemele urbanistice si de trafic.
Datorita faptului ca protectia pe timp de iarna si ventilarea pe timpul verii ale caselor in jurul
periferiei sunt considerate drept cele mai importante cerinte,partea centrala a zonei construite este lasata
libera pentru ariile comune.

Directia vantului si dispunerea locuintelor.

Cladirile dispuse perpendicular pe directia vantului primesc pe latura opusa in plin impactul
vantului.Daca sunt dispuse la 45 de grade ,viteza vantului este diminuata cu 50%;unii experti apreciaza ca la
o dispunere la 66 de grada se realizeaza corectia maxima.Sirurile de cladiri dispuse avand intre ele o distanta
egala cu de 7 ori inaltimea lor asigura o satisfacere a efectului de ventilatie pentru fiecare
cladire.Constructiile dispuse in ordine crescatoare in functie de inaltime provoaca o umbra de vant asupra
cladirilor succesive.
 Efectul peisajului asupra ariilor adiacente cladirilor.
Ambientul aflat in imediata apropiere a cladirilor joase are efecte specifice asupra modului de
miscare si asupra vitezei vantului.Acest lucru face ca in anumite limite constructiile sa nu mai trebuiasca sa
tina cont de anumite regului de orientare.Elementele peisagiste,cum ar fi copacii,plantele,tufisurile,zidurile
etc ar putea zone de presiune inalta sau scazuta in jurul unei case in corespondenta cu deschiderile sale.Ar
trebui sa se ia in considerare ca dispunerea lor sa nu elimine si brizele racoroase in timpul perioadelor
calde.Vegetatia ar trebui sa fie plantata in asa fel incat sa dirijeze si sa accelereze miscarile benefice ale
aerului in jurul constructiei.

9.5.Curenti de aer in interiorul cladirilor

Fortele care produc o ventilare naturala in interiorul cladirilor pot fi clasificate in:
a)miscari de aer produse de diferente de presiune
b)schimburi de aer cauzate de o diferenta de temperatura
Fiecare din aceste doua tipuri de forte pot actiona singure,impreuna sau chiar in opozitie,in functie
de conditiile atmosferice si configuratia cladirii.

Ventilarea drept consecinta a vantului.

O casa aflata intr-un curent de aer incetineste si acumuleaza aer in miscare pe o latura,determinand o
zona de presiune relativ inalta.Fluxul care inconjoara cladirea creeaza zone de joasa presiune pe laturile
adiacente.Pe latura opusa vantului se produce o umbra de vant cu o presiune relativ joasa.Diferentele de
presiune intre laturile opuse pot crea un curent de aer in interiorul cladirii.Dispunerea golurilor este mai
eficienta atunci cand deschiderea de intrare este orientata catre o zona de presiune inalta si cea de iesire
catre una de presiune joasa.Viteza schimbului de aer eset dictata de diferenta de presiune si de eficienta
deschiderilor expuse.Ritmul aproximativ de schimb de aer,atunci cand directia vantului este normala pe
latura cladirii iar suprafetele deschiderilor de intrare si de iesire sunt egale poate fi exprimat prin ecuatia:

Q=3150AV
Q=puterea fluxului de aer(metrii cubi/ora)
A=suprafata deschiderii de intrare(metrii patrati)
V=viteza vantului(m/h)

In cazul in care deschiderea de intrare este relativ diferita fata de cea de iesire atunci ecuatia devine
:

ARIA DESCHIDERII DE IESIRE/ VALOAREA CE VA

ARIA DESCHIDERII DE INTRARE FI TRECUTA IN LOCUL VALORII DE 3150
1:1 3150
2:1 4000
3:1 4250
4:1 4350
5:1 4400
3:4 2700
1:2 2000
1:4 1100

Caracteristicile fluxului de aer.

Este evident ca in cazul cladirilor fara deschideri de intrare nu va exista nici un curent de aer.De
asemenea marile deschideri pozitionate fata in fata respectiv pe zonele de inalta si joasa presiune determina
un maxim de schimb de aer.Pentru racorirea estivala,o viteaza suficienta este mai importanta decat cantitatea
schimburilor de aer.Folosind o deschidere de intrare de mici dimensiuni se obtine "efectul Venturi",care
asigura o viteza maxima a aerului in interiorul cladirii.La constructiile cu o mare deschidere de intrare si o
mica deschidere de iesire se va dovedi ca acest tip de sistem este ineficient deoarece viteza mare se
formeaza in afara cladirii,in fata si in spate.

Efectul de inertie.
Deschiderile de intrare si de iesire pozitionate simetric produc o miscare liniara a fluxului intern.Cu
deschiderile pozitionate asimetric,in conformitate cu diferenta dintre fortele de presiune,aerul intra in cladire
sub un unghi oblic.Fluxul intern tinde sa urmeze,din inertie,directia sa originala,pana in momentul in acre
depasind diferenta de presiune,se va indrepta spre iesire.Asemanator se vor regasi fluxuri asimetrice si in
cazul in care una dintre presiunile externe este intrerupta.

Divizorii din interiorul casei.

Miscarea fluxurilor este determinata de deschiderile cladirii si este in mare parte independenta de
celelalte caracteristici geometrice ale camerelor.Un flux rectiliniu asigura miscarea aerului mai rapid,in timp
ce orice schimbare de directie incetineste miscarea.Orice schimbare brusca de directie,cauzata de
mobila,decoratii sau pereti despartitori reduce notabil viteza aerului.Peretii despartitori ar trebui deci sa fie
dispusi tinand cont de miscarea fluxurilor.Daca se vor pozitiona pereti despartitori in afara fluxului de
aer,atunci viteza si miscarea nu vor fi alterate.
Peretii care se conformeaza la miscarea fluxului de aer asigura o ventilare adecvata,in timp ce aceia
care se vor interpune nu vor functiona bine.

Localizarea deschiderilor de intrare si de iesire.

Un raport mare intre dimensiunile deschiderii de iesire si cele de intrare asigura in interiorul cladirii
un curent de aer mai rapid deci mai racoros.Pozitia deschiderii de iesire este irelevanta pentru miscarea
fluxului care intra,iar viteza este redusa doar atunci cand este consumata energia datorita schimbarii de
directie.Acest efect este vizibil in exemplele in care pozitia deschiderii de intrare ramana aceeasi ,in timp ce
iesirea este mutata la inaltimea tavanului,la mijloc sau aproape de podea.Se observa ca atat cantitatea cat si
miscarea fluxului de aer raman constante.
Pe de alta parte,atunci cand ramane constanta pozitia deschiderii de iesire,alternand deschiderea de
intrare sus,la jumatate si jos miscarea fluxului de aer este directionata in sus spre tavan,usor catre partea de
jos si in final inspre podea.Daca se vrea ca fluxul de aer sa foe eficient si sa produca un efect de
racorire,atunci curentul trebuie sa fie directionat inspre zona locuita.Pozitia deschiderii de intrare dicteaza
directia si miscarea fluxului in interiorul cladirii.

Efectul directional al accesoriilor deschiderii de intrare.

Caracteristicile elementelor in exteriorul cladirii in apropierea deschiderii de intrare pot influenta in
mod notabil miscarea fluxului de aer.Un element orizontal la inaltimea tavanului care va intercepta si va
devia masa de aer inspre deschidere va imbunatatii efectul de ventilare.Elemente similare,dar pozitionate
imediat desupra ferestrei vor devia curentul de aer inspre tavan,deoarece elimina efectele presiunii
exterioare.Acelasi element,modificat de o fisura va egaliza presiunea,aducand traiectoria curentului la o
inaltime mai joasa convenabila pnetru o buna ventilare.

Ventilarea prin diferenta de temperatura.

Diferenta de temperatura existenta intre aerul exterior si cel interior cladirii,datorita diferentei de
masa,face in asa fel incat coloana de aer cald sa se ridice datorita efectului gravitational.Cu cat diferenta este
mai mare si cu cat inaltimea intre deschiderea de intrare si de iesire este mai mare cu atat mai mare va fi
efectul.Schimbul de aer datorita gravitatiei este unul dintre motivele pentru care este de preferat utilizarea
tavanelor inalte in zonele calde.
 9.6.Breviar al procedurilor pentru controlul vanturilor
1.Miscarile de aer pot fi clasificate ca vanturi sau ca brize in fucntie de perioada in care se produc.
2.Pe baza caracteristicilor de durata si de viteza,miscarile de aer pot fi exprimate ca vectori de
orientare
3.Protectia impotriva vantului poate fi realizata cu ajutorul disipatorilor de vant si in functie de
pozitia cladirilor
4.Ventilarea naturala poate fi utilizata prin intermediul:
a)orientarea cladirii(nu neaparat perpendiculara pe directia vantului)
b)folosirea obiectelor inconjuratoare pentru a crea zone de presiuna inalta sau joasa
c)pozitionarea deschiderilor de intrare in zonele de presiune inalta si cele de iesire in zonele de
presiune joasa
d)deschiderile de intrare de mici dimensiuni si deschiderile de iesire de mari dimensiuni
e)deschiderile de intrare dirijeaza fluxul inspre zona locuita
f)flux intern nemodificat,plan liber
 10.Efectele termice ale materialelor

10.1.Materialele opace si echilibrul temperaturii interne

Toti factorii termici externi trebuie sa treaca prin invelisul cladirii inainte sa ajunga sa influenteze
conditiile de temperatura interioara.Procesul poate fi asemanat cu absorbirea de umiditate din partea unui
material poros:straturile succesive alea structurii devin saturate cu caldura pana cand efectul se va face
simtit si in interiorul cladirii.
Variatia zilnica a temperaturii,mai mult sau mai putin sinusoidala este modificata ca intensitate si
vine intraziata de elementele structurale.Aceste functiuni ale materialelor trebuie sa fie folosite pentru a se
realiza o apropiere de acea stare de echilibru in interiorul unei cladiri.
Oricine a intrat intr-o biserica mare de piatra intr-o zi de vara a putut observa senzatia de racoare
care este la interiror.In cladiri de acest tip,marea masa a peretilor absoarbe si reflecta racoarea noptii
precedente;rezultatul este o temperatura "intarziata" care se apropie mai mult de media sezonului.Un efect
asemanator se intampla in interiorul piramidelor,unde spatiul interior este neglijabil in raport cu masa
materialelor grele.Camera interna a mormantului se afla in mod constant la o temperatura apropiata de cea
medie anula externa.Vechile case,cu zidurile masive din motive diferite decat cel al stabilitatii termice
reactioneaza foarte bine din acest punct de vedere.Cladirile moderne sunt foarte usoare si subtiri din acets
punct de vedere si deci problema echilibrului temperaturii se face simtit.

10.2.Impactul termic asupra suprafetei

Controlul caldurii care intra

Prima linie de control termic sta in suprafata.Desi temperatura superficiala a unui maerial expus la
soare este mai mare decat temperatura aerului,miscarile aerului deasupra unei suprafete expuse reduc
impactul termic extern si sunt benefice in conditiile unei clime foarte calde.Efectul schimbului termic poate
fi marit imprastiin radiatia pe o arie mai mare folosind suprafetele curbe(cupole sau bolti)sau cu ajutorul
suprafetelor ondulate neregulat,care fac in asa fel incat schimbul termic sa fie marit datorita convexiunii.
Caracteristicile de absorbtie si de emisivitate selectiva a materialelor sunt un alt tip de protectie
foarte eficace impotriva impactului radiatiilor.Materialele care reflecta radiatia,in loc sa o absoarba si care
retin cantitatea absorbita sub forma de radiatie termica,determina o temperatura mai scazuta in interiorul
cladirii.
In momentul in care energia solara ajunge la la o cladire este partial absorbita de atmosfera si ajunge
prin intermediul diferitelor canale.Radiatia solara este constituita din radiatia vizibila(lungimea de unda intr
0.3-0.7 micron) si din radiatia infrarosie(1.7-2.5 micron).Materialele albe reflecta aproximativ 90%din
radiatia primita,in timp ce materialele negre aproximativ 15%.
Schimbul termic cu ambientul inconjurator ia loc insa prin intermediul radiatiei termice infrarosii de
lungine de unda mare(mai mult de 2.5 micron,aproximativ intre 5-20 micron).Caracteristicile materialelor in
ceea ce priveste reflectarea acestui tip de radiatie termica depinde mai mult de densitatea suprafetei si de
compozitia moleculara decat de culoarea materialului.
Daca suprafetele expuse la razele solare vor fi vopsite in alb sau vor fi realizate din amteriale albe
cuma r fi marmura ele vor avea o suprafata mai rece fata de cum ar fi un metal lucios,de exemplu aluminiul.
Desi aluminiul are o putere de reflectare mai mare ,efectul e compensat de puterea de emisie a
suprafetei albe,care imprastie caldura.

10.3.Efectele umiditatii
Materialele absorb umiditate in functie de propietatile lor.In general,substantele organice au
propietatea de a absorbi mai mare.Cu un continut mai mare de umezeala,materialele transmit mai multa
caldura,datorita conductivitatii termice relativ mare a apei.Efectul umiditatii asupra conductivitatii termice
este direct proportional cu volumul in cazul substantelor anorganice,iar in cazul celor oragnice proportional
cu masa lor.
O problema de umiditate o reprezinta condensul.T.S.Rogers descrie metodele pentru a elimina
condesnul la nivelul structurii:
1)reducand cantitatea de umiditatea din interiorul cladirii
2)prin intermediul unei "bariere de vapori" sau unei suprafete rezistente la vapori pe latura interioara
a zonei problema
3)expunand latura rece la aerul exterior
4)utilizand,pe latura rece a unor materiale de cel putin 5 ori mai poroase decat cele folosite pe latura
calda.

10.4.Deteriorarea materialelor
Fiecare zona climatica are o serie de agenti atmosferici distructivi.Procesul de deterioarare chimica
depinde in mod principal de prezenta apei,a ploii si a umiditatii relative.In zonele reci,in jurul temperaturii
de zero grade,aceasta provoaca inghetul.In zonele calde,combinate cu alte temperaturi,produce
solicitari.Efecte secundare importante sunt produse de reactiile chimice si de alte fenomene care sunt
accelerate logaritmic de o crestere a temperaturii.Radiatia provoaca o deteriorare ,in parte datorita unei
cresteri a temperaturii suprafetei expuse,in parte datorita actiunii fotochimice a razelor.

10.5.Transmiterea termica a materialelor

Caracteristica cea mai importanta a materialelor in ceea ce priveste controlul temperaturii este
comportamentul lor relativ la transmisia caldurii.Variatia pe parcursul zilei al tempearturii determina in
interiorul cladirii oscilatii dar avand 2 diferente:a)ciclul intern este amortizat,deci variatiile sunt mai
mici;b)ciclul intern este intarziat fata de cel extern.Primul efect este datorat proprietatii de izolare a
materialelor,caracterizata de "K termic".Cu cat K este mai mic cu atat este mai mare efectul de izolare.
Al doilea efect depinde de capacitatea de acumulare termica a materialului.Cu cat este mai mare
capacitatea de acumulare termica,mai mica este variatia de temperatura care vine propagata prin
material.Aceasta intarziere este numita "inertie termica" a cladirii.Aceasta ofera posibilitatea de acumulare a
caldurii in momente in care temperatura este mai mare si sa o cedeze atunci cand temperatura este mai
scazuta.
Aerul este cel mai bun material izolator termic,deci orice material care inchide sau contine pelicule
subtiri de aer au o transmitere termica joasa si de obicei cantaresc putin.

10.6.Efectele izolarii si a capacitatii termice

Pentru a analiza caracteristicile dorite in ceea ce piveste comportamnetul termic al materialelor intr-o
anumita regiune climatica este necesara realizarea unui studiu al conditiilor anuale de temperatura si a
relatiei lor cu conditiile de confort.Pe baza intervalului maxim de temperatura se poate stabili un raport
direct cu izolarea termica necesara;pe baza intervalului zilnic al temperaturii se poate stabili o corelare
paralela cu cerintele de capacitate termica.

10.7.Inertia termica si metoda de calcul

Efectul de intarziere termica datorat inertiei termice permite intarzierea efectului de incarcare termic
de la exteriror in perioadele calde si transmiterea temperaturii joase pe timpul noptii in timpul perioadelor
mai calde din decursul zilelor.
In general se poate spune ca in zonele cu cea mai mare variatie termica exista un decalaj de
aporximativ 12 ore.
 10.8.Izolarea echilibrata
Reducerea fluxului termic se obtine in modul cel mai eficient prin accentuarea propietatii izolatoare
a materialelor.Cantitatea de izolare dorita este proportionala cu diferenta intre conditiile termice externe si
gradul de confort dorit.Este de dorit ca acest raport sa tina cont de temperaturile locale.Diferitele
expuneri,datorita efectului actiunii aer-soare,prezinta efecte termice diferite care fac sa diminueze sau sa
creasca aportul termic.Conditiile termice interne pot fi echilibrate folosind o izolare echilibrata care sa tina
cont de aceste diferente.

10.9.Breviar

Cerintele regionale in ceea ce priveste izolarea

Indicele general de izolare trebuie sa fie interpretat in functie de varietatea aportului termic care
actioneaza asupra partilor diferite ale cladirii.Valorile sunt rezultatul calculelor soare-aer.

Decalajul termic dorit in diferitele regiuni

Joasa putere de difuzie a unor anumite materiale poate fi folosita in mod eficient pentru a egaliza si
muta in timp impactul termic sinusoidal.Capacitatea termica dorita poate fi pusa in relatie cu grautatea totala
a structurii in functie de variatia amplitudinii zi-noapte.

Concluzii privind caracteristicile materialelor in functie de diferitele latitudini

In ambientele tropicale,umede materialele folosite ar trebui sa fie usoare si putin izolatoare.In zonele
calde si umede,este de dorit o izolare slaba fara inertie termica.In zonele calde si secetoase este o diferenta
mare intre temperaturile zi-noapte.Astfel zonele locuite in timpul zilei ar trebui sa fie protejate de mase
termice grele iar zonele locuite noaptea sa aiba o inertie termica mica in asa fel incat sa raspunda imediat la
racoarea nocturna.In zona temperata masa ar trebui pusa pe latura de vest in asa fel incat sa se intarzie
impactul termic al dupa-amiezii tarzii, in timp ce celelalte laturi trebuie sa fie bine izolate.In zonele reci
secere o izolare termica mare,cu un perete pe latura de vest masiv si cu o masa interna mare pentru a
echilibra variatia mare a temperaturii.
In functie de locul constructiei si orientarea lor anumite zone primesc mai mult soare pe timpul iernii
decat pe timpul verii.Acest lucru face ca imobilul sa aiba nevoie de o izolare termica diferentiata.Acesta
inseamna o variatie a folosirii materialelor in conformitate cu cerintele fiecarei regiuni si orientari.
 11.Proiectare eliotermica

11.1.Criterii de confort
In proiectare termica a unei structuri obiectivul este acela de a stabili un ambient interior care sa se
poate apropia de conditiile de confort intr-un anumit ambient climatic.In termeni arhitectonici asta ar
insemna ca planurile si structura cladirilor ar trebui sa valorifice posibilitatile naturale pentru a ameliora
conditiile fara ajutorul unor ajutoare mecanice.

11.2.Calculul comportamnetului termic al structurilor

Corelarea componentelor care influenteaza incarcarile termice si tranformarea lor in timpul
transmiterii in cadrul structurii este o problema importanta.Acesta este in plus complicat de variatiile
conditiilor externe care sunt de cele mai multe ori defazate si a caror marime variaza constant .In
plus,schimbul intern ce are loc intre obiecte fac dificila definirea conditiilor termice rezultante in interiorul
structurii.
Au fost elaborate si sunt acum disponibile mai multe metode pentru a calcula incarcarile termice
instantanee in raport cu aportul de caldura.Un exemplu ar fi metoda prezentata de American Society of
Heating and Air-conditioning Engineers.Aceasta metoda are insa anumite restrictii si limitari care duc la o
analizare a schimburilor termice imperfecte,neglijand efectul de acumulare in interiorul cladirii si folosind
aceeasi coeficienti pentru toate laturile constructiei pentru viteza vantului.

11.3.Recapitularea concluziilor regionale

Aportul termic in functie de regiuni

O cladire in zona calda-umeda ar trebui sa fie construit cu singurul scop de a reduce aportul
termic.Cladirile din zonele temperate si cald-secetoase au dublul rol de a conserva si de a diminua impactul
termic in anotimpurile respective.Constructiile din zona rece tind a avea singura functiune de a evita
dispersia termica,iar aceasta functiune unilaterala va fi si mai mare in cadrul latitudinilor mai mari.

Importanta elementelor climatice

In zone de latitudini mare efectele temperaturii au un rod determinant in aportul termic.Pentru
latitudinile mai joase predomina aspectele solare.In zonele meridionale efectele radiatiei domina situatia
climatica.

Importanta elementelor structurale

Suprafetele peretilor unei cladiri primesc maximul de aport termic in zonele cu latitudini inalte;rolul
lor devine mai putin important in regiunile meridionale.Rolul acoperisului are carecteristici opuse;aportul
sau termic si importanta sa cresc in latitudinile joase.In regiunile meridionale proiectarea sa cere o atentie
deosebita.Singurul element major sensibil este suprafata ferestrei.Pozitia sa iarna si controlul solar in timpul
verii produc maximul efect asupra bilantului schimburilor termice.