ECG (Curs 2)

EKG= inregistrarea grafica a potentialelor electrice generate de fibrele miocardice de lucru, culese cu
ajutorul electrozilor metalici plasati pe tegument, amplificate si inregistrate apoi de electrocardiograf
EKG permite identificarea: Aritmiilor, Tulburarilor de conducereIschemiei miocardice, Hipertrofiei si
dilatarii cavitatilor cordului, Diselectrolitemiilor, Susceptibilitatii crescute pt moarte subita (interval QT
prelung).
Depolarizarea genereaza o unda pozitiva iar repolarizarea genereaza o una negativa.

ECG=Unde(+/-care corespund depolarizarii si repolarizarii versantului extracelular al sarcolemei

miocardiocitelor de lucru pe parcursul ciclului cardiac) conectate prin segmente de linii izoelectrice .

Unda P depolarizarea atriala

Segmentul PQ intervalul de timp dintre sfarsitul activarii atriale si inceputul depolarizarii
ventriculare
Complexul QRS activarea ventriculara; apare la inceputul PA monofazic al unei fibre ventric. si
corespunde depolarizarii rapide=faza 0; poate fi prelungit de factori care scad panta fazei 0 prin
diminuarea influxului de Na (flecainida, procainamida ori hiperpotasemie)
Segmentul ST corespunde fazei de platou a PA= faza 2; poate fi prelungit de amiodarona sau
hipocalcemie sau poate fi scurtat de digitala sau hipercalcemie
Unda T repolarizarea ventriculara; apare la sf PA monofazic al unei fibre ventric. si corespunde
fazei 3=repolarizarea activa
!Cand miocardul ventricular este in intregime polarizat ori depolarizat, pe electrocardiograma se
inregistreaza o linie izoelectrica.

Curentii electrici care se propaga prin miocard sunt produsi de fibre ale tesutului excitoconducator si
fibre miocardice de lucru. !!! EGK-ul inregistreaza numai curentii extracelulari produsi de miocardul de
lucru atrial si ventricular

Undele au directie, sens si magnitudine => pot fi reprezentate prin vectori. EKG-ul inregistreaza suma
spatiala si temporala a potentialelor electrice (vectori) produse de fibre miocardice de lucru, care sunt
transmise la suprafata corpului. Limitari inerente: de sensibilitate= activitatea anumitor regiuni poate fi
anulata sau diminuata, devenind prea slaba pentru a putea fi inregistrata; de specificitate =aceeasi
rezultanta vectoriala poate fi generata prin inregistrarea unor semnale selective sau prin anularea
partiala a fortelor orientate in sensuri opuse.
Activitatea electrica a cordului poate fi masurata cu voltmetre conectate la suprafata corpului prin
electrozi
Sistemul Derivatiilor Electrocardiografice

Electrozii sunt configurati sub forma mai multor derivatii electrice. O derivatie inregistreaza fluctuatii ale
voltajului extracelular generat intre electrozii sai. Electrocardiograma standard foloseste 12 derivatii:
6 in planul frontal: 3 derivatii bipolare\derivatiile standard ale membrelor si 3 derivatii
unipolare\derivatii modificate (amplificate) ale membrelor
6 in planul transversal : derivatiile unipolare precordiale

*O derivatie bipolara Consta din doi electrozi plasati in doua puncte diferite
Inregistreaza diferenta de potential intre cele doua puncte (valoarea absoluta a
potentialului la oricare dintre cei doi electrozi nu este cunoscuta)
Un electrod este considerat pozitiv, celalalt negativ
*O derivatie unipolara Masoara potentialul absolut intr-un singur punct
Necesita un potential de referinta
Potentialul este inregistrat de un electrod unic electrodul inregistrator\activ,
este cosiderat pozitiv fata de cel de referinta

->Derivatiile Bipolare Standard ale Membrelor:

Derivatia I electrodul negativ este plasat pe bratul drept, cel pozitiv, simetric pe bratul stang.
Defineste in planul frontal o axa la 0
Derivatia II negativa la bratul drept, pozitiva la piciorul stang . Defineste in planul frontal o axa
la +60
Derivatia III conexiunea negativa la bratul stang, pozitiva la piciorul stang . Defineste in planul
frontal o axa la +120
- Inregistreaza diferenta de potential intre doua membre, in plan frontal.
*Trigonul lui Einthoven
-este delimitat de axele celor trei derivatii standard ale membrelor;
-Legea lui Einthoven= daca potentialele electrice inregistrate de oricare doua din cele trei derivatii
bipolare ale membrelor sunt cunoscute la un moment dat, valoarea potentialului inregistrat de cea
de-a treia poate fi determinat matematic prin insumarea primelor doua (teorema lui Kirchhoff).
Tinand cont de semnele + si ale derivatiilor, legea lui Einthoven devine: I + III = II

->Derivatiile Unipolare (Amplificate) ale Membrelor:

-Sunt derivatii ale planului frontal, compara potentialul inregistrat de un electrod al membrelor (brat
stang, brat drept, picior stang) cu media celorlalti doi (metoda Goldberger).
- Doi electrozi sunt conectati la borna negativa a electrocardiografului prin intermediul unor rezistente
electrice, iar cel de-al treilea, considerat electrod activ, inregistrator, este conectat la borna pozitiva a
aparatului.
-Acestea sunt:
 aVR (augmented voltage right) Electrodul pozitiv este plasat pe bratul drept . Axa derivatiei
este orinetata in planul frontal la -150
aVL (augmented voltage left) Electrodul pozitiv este plasat pe bratul stang. Axa derivatiei
este orientata in planul frontal la - 30
aVF (augmented voltage foot) Electrodul pozitiv este plasat pe piciorul stang . Axa derivatiei
este orientata in planul frontal la + 90
*Sistemul Hexaxial
-Rezulta prin suprapunerea axelor celor 6 derivatii ale planului frontal
- Cele 6 axe ale derivatiilor divid planul frontal in 12 segmente, care subantind unghiuri de 30

-> Derivatii precordiale:

-In mod obisnuit sunt utilizate sase derivatii precordiale unipolare:
V1 : electrodul este plasat in spatiul IV intercostal parasternal drept
V2 : spatiul IV intercostal parasternal stang
V4 : spatiul V intercostal pe lina medioclaviculara
V3 : la 1/2 distantei dintre V2 si V4
V6 : spatiul V intercostal pe linia axilara medie
V5 : la jumatatea distantei dintre V4 si V6 .
-Sunt orientate in planul transversal, perpendicular pe planul derivatiilor frontale
-Suprafata cordului este situata in proximitatea peretelui toracic iar fiecare derivatie precordiala
inregistreaza cu predilectie potentialul electric al miocardului din imediata sa vecinatate
! Anomalii ventriculare relativ discrete, mai ales ale peretelui ventricular anterior, pot produce
modificari electrocardiografice importante in derivatiile precordiale.

*Borna Wilson
Cate un electrod explorator este plasat in fiecare dintre cele 6 pozitii descrise si conectat la borna
pozitiva a sistemului de inregistrare. Potentialul de referinta (borna Wilson) este realizat astfel:
electrozii membrelor sunt conectati impreuna, prin intermediul unor rezistente de 5000 W, la borna
negativa a electrocardiografului -> fiecare derivatie precordiala inregistreaza potentialul la una dintre
pozitiile precordiale relativ la media potentialelor celor trei membre
Potentialul de referinta ramane relativ constant pe parcursul ciclului cardiac -> potentialul inregistrat
de derivatia precordiala reflecta strict activitatea electrica a zonei in care este amplasat electrodul
explorator

Perspective Asupra Cordului:

Miocardul anterior: Derivatiile V1 V4
Miocardul lateral: Derivatiile I, aVL, V5, V6
Miocardul inferior: Derivatiile II, III, aVF
Reprezentarea vectoriala a derivatiilor
Vectorii derivatiilor sunt orientati astfel:
Pentru derivatiile bipolare: de la electrodul negativ catre cel pozitiv
Pentru derivatiile unipolare: de la jumatea distantei dintre electrozii care sunt conectati impreuna
pentru a forma referinta, catre electrodul activ (pozitiv)
Activitatea electrica a cordului intr-un anumit moment poate fi aproximata printr-un singur dipol si
reprezentata printr-un vector, numit vector cardiac. Localizarea, orientarea si magnitudinea vectorilor
cardiaci variaza potrivit pattern-ului campului electric miocardic dintr-un anumit moment.

De la Vactori Cardiaci la Unde Electrocardiografice: Amplitudinea si polaritatea undelor ECG inregistrate

intr-o derivatie sunt proportionale cu magnitudinea si sensul proiectiei vectorilor cardiaci pe axa acelei
derivatii: a. Daca vectorul cardiac este orientat catre polul pozitiv al derivatiei -> aparatul inregistreaza
un potential pozitiv -> unda pozitiva in derivatia respectiva ;
b. Daca vectorul cardiac este orientat in sens opus fata de polul pozitiv al derivatiei -> aparatul
inregistreaza un potential negativ -> unda negativa in acea derivatie.
Undele ECG reflecta fluctuatii ale voltajului extracelular inregistrate de fiecare derivatie.

Criterii de Evaluare:
1. Unde: Morfologie Polaritate Axa Amplitudine (mV) Durata (s)
2. Segmente Este pe linia izoelectrica sau nu? Durata
3. Intervale Durata

Unda P - Caracteristici
Forma: In dom; uneori bifazica (V1, V2), sau discret bifida (V5, V6, aVL), datorita
ansincronismului partial al activarii atriale
Polaritate: pozitiva in derivatiile I,II, aVL, aVF, V4 V6 si negativa in aVR
Axa: 0 75
Durata: < 0.12 s
Amplitudinea: < 0.25 mV in derivatiile membrelor; Deflexiunea negativa terminala in V1 < 0.1
mV in adancime
-> Repolarizarea atriala incepe in proximitatea NSA. Vectorul repolarizarii atriale are aceeasi directie dar
sens opus vectorului depolarizarii, unda de amplitudine mica si polaritate opusa undei P (Ta). In ECG
normala Ta este mascata de complexul QRS.

Segmentul PR =linia izoelectrica dintre sfarsitul undei P si debutul complexului QRS

Durata: 0.02 0.12 s
este o punte temporala intre activarea atriala si cea ventriculara
 ! Depolarizarea NAV, a fasciculului His, a ramurilor acestuia si a retelei Purkinje genereaza
potentiale care sunt prea mici pentru a fi inregistrate la suprafata corpului de un aparat ECG
standard

Intervalul PR=unda P + segmentul PR

reprezinta timpul dintre initierea activarii atriale si debutul activarii ventriculare
Durata: 0.12 0.20 s, variaza cu frecventa cardiaca si cu varsta

Depolarizarea Ventriculara si Complexul QRS:

1. Activarea septala : V1, V2, aVR= derivatii ventriculare drepte -> unde (+) de amplitudine mica, r
I, aVL, V5, V6=derivatii ventriculare stangi->unde (-) cu amplitudine mica, q
2. Depolarizarea apexului ventricular : V1, V2, aVR -> tranzitia catre unda (-), S
I, aVL, V5, V6 -> tranzitia catre unda (+), R
3. Activarea peretelui ventricular stang vectorul dominant al activarii ventriculare:
V1, V2, aVR -> unda (-) cu amplitudine mare, S
I, aVL, V5, V6 -> unda (+) cu amplitudine mare, R
4. Activarea ariilor posterobazale ale vetriculului stang:
V1, V2, aVR -> parte terminala a ascendenta a undei (-) S (o readuce la linia izoelectrica)
I, aVL, V5, V6 -> mica deflexiune (-), s

rS->qRs
->Vectocardiograma depolarizarii ventriculare ilustreaza progresia paternului depolarizarii sau
repolarizarii miocardice reprezentat vectorial moment de moment (infasuratoarea tuturor vectorilor
momentani ai depolarizarii ventriculare)

Complexul QRS
1.Nomenclatura:
Unda Q = prima unda (-) a complexului
Durata: < 0.03 0.04 s; exceptie: in derivatiile V1, V2 orice Q este anormal
Amplitudine: < R wave, < 0.2 0.3 mV
Unda R = prima unda (+) a complexului
Forma si dimensiunea nu sunt clar standardizate;
Amplitudinea cea mai mare in V5 si/ sau V6
O a doua unda pozitiva este notata R
Unda S = a doua unda (-) a complexului daca exita unda Q, sau prima unda negativa in caz contrar
Durata: < 0.04 s
Amplitudinea cea mai mare in V1 si/ sau V2
!!! Undele cu amplitudine mare sunt notate cu majuscule.
2.Morfologie:
R/S < 1 in V1 V3; orice unda Q este anormala in aceste derivatii
R/S > 1 in V5 V6
3.Axa QRS = vectorul rezultant al activarii ventriculare in planul frontal
Limite normale: -30 - 90
Deviatie axiala stanga: -30 - (-90 )
Deviatie axiala dreapta: +90 - 180
4. Durata QRS: < 0.11 s masurata in derivatia cu cel mai larg complex
Deflexiunea intrinsecoida: - masoara durata activarii transmurale in dreptul electrodului pozitiv al
unei derivatii precordiale (V1, V2, V5, V6):
-se determina de la varful ultimei unde R pana la punctul de debut al
complexului QRS
- valori normale: < 0.035 s in V1, V2 si < 0.045 s in V5, V6
5.Amplitudinea QRS = suma algebrica a amplitudinilor undelor componente; > 1 mV intr-una dintre
derivatiile precordiale, > 0.5 mV intr-o derivatie standard
Amplitudinea undelor R si S este importanta pentru diagnosticul hipertrofiei ventriculare
stangi: Sokolow-Lyon index: Sv1 + (Rv5 or Rv6) > 3.5 mV
Cornell voltage criteria: Sv3 + SaVL 2.8 mV for men, 2.0 for women
drepte: Sv1 > 0.7 mV, RV5 or V6 > 0.7 mV etc

Segmentul ST = linia izoelectrica in care miocardul ventricular este depolarizat in intregime

Variatii de < 1mm (< 2 mm in V1,2) sunt considerate normale

*Repolarizarea Ventriculara
Incepe in ariile epicardice ale miocardului ventricular si la nivelul apexului
Vectorul repolarizarii ventriculare este orientat catre apex
Unda T are aceeasi polaritate cu a complexului QRS precedent
Unda T
1. Morfologie: asimetrica, are panta ascendenta lina, panta descendenta abrupta, si varf rotunjit
2. Polaritate: pozitiva in I, II, aVL, aVF, V5, V6
negativa in aVR
variabla in III, V1 - V3
3. Axa: 0 - 90;
Formeaza un unghi < 60 cu axa QRS, numit unghi QRST
4.Durata: Indeterminabila, debutul undei T neputand fi localizat cu precizie
5. Amplitudine: 1/3 din amplitudinea undei R precedente

Unda U
Apare uneori dupa unda T
Are aceeasi polaritate cu unda T si o amplitudine mai mica de 0.1 mV
Substratul sau electrofiziologic este discutabil; poate fi determinat de o repolarizare tardiva a
celulelor mezomiocardice (cu PA de durata mai lunga) sau a cardiomiocitelor din arii cu relaxare
mecanica intarziata
Intervalul QT = complexul QRS+ segmentul QT + unda T
Acopera durata activarii si repolarizarii ventriculare (corespunde duratei PA ventricular)
Se determina in derivatia cu cel mai lung interval QT si fara unde U
Este caracterizat de durata, durata care:
Variaza cu frecventa cardiaca (scade cand frecventa creste intrucat durata PA se scurteaza la
cresterea frecventei de stimulare)
*Ecuatia Bazzet: QTc = QT/RR, unde QTc = QT corectat iar RR = durata dintre doua unde R
consecutive (un ciclu cardiac).
Este dependenta de derivatie = dispersia QT; variatii normale < 0.05 s, cel mai lung in V2, V3;
!! accentuarea dispersiei intervalului QT este un semn de variabilitate crescuta a repolarizarii si
de risc aritmogen
Valori normale: QTc < 0.44 s; poate fi usor prelungit la femei

Interpretarea Electrocardiogramei
1) Calibrarea
2) Determinarea frecventei cardiace
3) Determinarea ritmului
4) Determinarea axei QRS
5) Determinarea duratei intervalelor
6) Analiza morfologiei si a interrelatiei dintre elementele electrocardiogramei (P, P-Q, Q, QRS, ST, T, QT)
in derivatiile frontale si precordiale
6) Identificarea elementelor definitorii pt. hipertrofie
7) Identificarea semnelor de ischemie/ infarct miocardic

1) Calibrarea de Voltaj si de Timp

-Pe verticala (voltaj)
1 mm (un patrat mic) = 0.1 mV
10 mm (doua patrate mari) = 1mV
-Pe orizontala (timp)
Un patrat mic = 0.04 s
Un patrat mare = 0.20 s
2) Calculul Frecventei Cardiace
- Metoda directa = frecventa cardiaca (FC) = nr. cicluri cardiace/ min = 60 s/ durata unui ciclu cardiac.
Un ciclu cardiac corespunde intervalului dintre doua unde ECG de acelasi tip, de pilda unui interval R-R.
- Metoda rapida Se alege o unda R care se suprapune pe o linie groasa
Se numara patratele mari pana la urmatoarea unda R. Daca a doua unda R este la 1
patrat mare de precedenta, FC este de 300 bpm, la 2 patrate mari 150 bpm, la 3 patrate mari 100
bpm, la 4 patrate mari 75 bpm, etc.

3) Determinarea Ritmului Cardiac= ritmul de activare a ventriculilor

Intrebari la care se raspunde pentru a stabili ritmul inimii:
 Unde este localizat pacemakerul cardiac?
Care este calea de conducere de la pacemaker pana la ultima celula ventriculara?
Pacemakerul functioneaza regulat si are o frecventa de descarcare corecta?

Pasii pentru determinarea ritmului cardiac

Pasul 1: Se calculeaza frecventa cardiaca
Pasul 2: Se determina regularitatea activarii ventriculare:
- Se verifica egalitatea intervalelor R-R (folosind o rigla sau semne de marcare pe o hartie)
- Ritmul este regulat (R-R sunt echidistante)? Ocazional neregulat? Neregulat, dar respecta un
anumit patern repetitiv? Neregulat, fara a respecta vreun patern?
Pasul 3: Se analizeaza undele P, pt a verifica daca pacemakerul cardiac este localizat in AD, la
nivelul NSA:
- Undele P sunt prezente? Toate undele P au acelasi aspect si polaritate corecta? Undele P apar
la intervale regulate? Fiecare complex QRS este precedat de o unda P?
Pasul 4: Se determina intervalul PR, pt a evalua durata depolarizarii atriale si a intarzierii PA la
nivelul NAV. Normal este 0.12 - 0.20 secunde, adica 3 - 5 mm.
Pasul 5: Se determina durata complexului QRS, pt a evalua conducerea PA prin miocardul
ventricular. Normal este 0.04 - 0.12 secunde, adica 1 - 3 mm.
Parametrii Ritmului Sinusal Normal: FC 60 - 100 bpm; Regularitate regulat; Unde P normale; Interval
PR 0.12 - 0.20 s; Durata QRS 0.04 - 0.12 s
!!! Orice abatere de la acesti parametri indica prezenta unei aritmii cardiace.

4) Determinarea Axei QRS (Axa Electrica a Inimii= vectorul rezultant al depolarizarii ventriculare in
planul frontal)
- Se obtine prin insumarea vectorilor momentani ai activarii ventriculare (corespunzatori activarii
septului, apexului, peretilor liberi si a bazelor)
- Se determina prin analiza complexelor QRS in oricare doua derivatii ale planului frontal
- Sunt posibile doua abordari: Metoda geometrica, precisa dar elaborata ;
Metoda inspectiei, rapida si usor de realizat, suficient de precisa pentru
practica clinica.
Metoda geometrica:
1. Se masoara amplitudinea rezultanta a QRS in doua derivatii ale planului frontal
2. Se marcheaza pe hexaxa +2 unitati pe derivatia II si +1 unitate pe aVR
3. Se ridica perpendiculare pe derivatia II si pe aVR
4. Se conecteaza centrul cercului cu intersectia celor doua perpendiculare
5. Se estimeaza axa sagetii galbene-adica care rezulta in urma conexiunii^^ (la aprox. 95)
Explicatie mai amanuntita:
- Fiecare unda a complexului QRS intr-o derivatie reprezinta proiectia unui moment vectorial al
depolarizarii ventriculare (activarea septului, apexului etc) pe acea derivatie;
- Suma algebrica a amplitudinilor undelor complexului QRS intr-o derivatie a planului frontal
reprezinta proiectia vectorului rezultant al activarii ventriculare (axa QRS sau axa electrica a
cordului) pe acea derivatie
 - Perpendicularele ridicate din varful proiectiilor vectorului rezultant al activarii ventriculare pe
doua derivatii ale planului frontal (reprezentate ca parte a hexaxei) se intersecteaza intr-un
punct care marcheaza varful vectorului rezultant al depolarizarii ventriculare
- Conectand centrul hexaxei cu intersectia celor doua perpendiculare va rezulta axa complexului
QRS, numita si axa electrica a inimii, cu valori normale intre - 30 si + 90 de grade

Metoda inspectiei:
1. Se identifica derivatia in care amplitudinea QRS este nula - derivatia aVL in acest exemplu
(sageata verde pe hexaxa)
2. Se identifica derivatia perpendiculara pe cea in care amplitudinea QRS este minima derivatia
II in cazul nostru (sageata galbena pe hexaxa). Daca amplitudinea QRS este +, axa va fi orientata
la + 60, daca este (-), axa este orientata la - 120. In exemplul dat, axa este orientata la + 60
- Axa QRS este perpendiculara pe derivatia planului frontal cu amplitudinea neta a complexului
QRS minima sau chiar nula; un complex echidifazic este usor vizibil pe traseul ECG, si are
amplitudinea neta 0, oricat de ample ar fi undele individuale ale complexului
- Axa QRS este paralela cu derivatia planului frontal in care amplitudinea QRS are valoarea cea
mai mare
- Cele doua derivatii implicate in demersurile descrise mai sus sunt perpendiculare intre ele
!!! Daca nu exista nici o derivatie in care amplitudinea QRS este nula sau aproape nula, cel mai
probabil axa QRS formeaza bisectoarea a doua derivatii separate printr-un unghi de 30, pe care
rezultanta QRS are proiectia maxima si egala.

Orientatarea Axei QRS

Limitele normale ale axei QRS sunt cuprinse intre - 30 si + 90.
Daca axa QRS este situata intre - 30 si - 90, este anormala si numita deviatie axiala stanga.
Daca orientarea axei QRS este intre + 90 si + 150, e anormala si este numita deviatie axiala
dreapta.
O axa QRS localizata intre + 150 si - 90 defineste deviatia axiala superioara dreapta.
-> Deviatia axiala stanga apare la cordul hipertensiv (hipertrofie ventriculara stanga). Observati si
prelungirea discreta a duratei complexului QRS. Mai poate aparea si in produsa de blocul de ram stang,
in care durata complexului QRS este considerabil crescuta.
-> Deviatia axiala dreapta apare in stenoza congenitala a valvei pulmonare cu hipertrofie ventriculara
dreapta. Se observa o deviatie dreapta superioara a axei QRS, cu o prelungire discreta a duratei
complexului QRS. Mai poate aparea si in blocul de ram drept, in care se observa cresterea considerabila
a duratei complexului QRS.

5) Masurarea intervalurilor
-> Intervalele de interes sunt PR si QT, dar si durata complexelor QRS.
Intervalul PR
< 0.12 s: Eliberare crescuta de catecolamine; Sindrom Wolff-Parkinson-White
0.12-0.20 s: Normal
> 0.20 s: Blocuri ale NAV
Complexul QRS
< 0.10 s: Normal
0.10-0.12 s: Hemiblocuri
> 0.12 s: Bloc complet de ram drept sau stang; Extrasistole ventriculare; Ritmuri
ventriculare
Intervalul QTc
< 0.44 s: Normal
> 0.44 s: QT lung
!!! Un QT prelungit poate fi deosebit de periculos. Poate predispune la un tip de aritmie ventricualra
numit torsada varfurilor. Cauze posibile: medicamente, tulburari electrolitice, afectiuni ale SNC, infarct
miocardic, afectiuni cardiace congenitale.
QTc = QT/RR
Inainte sa calculam QTc, putem face urmatoarea estimare rapida: Un QT > jumatate din intervalul RR
este probabil lung

6) Hipertrofia ECG permite diagnosticarea:

Dilatarii atriale drepte
Dilatarii atriale stangi
Hipertrofiei ventriculare drepte (HVD)
Hipertrofiei ventriculare stangi (HVS)
*Hipertrofia Ventriculara:
-este indusa de presiuni sau volume crescute
-modificari ECG: Unde R, S cu amplitudine crescuta
Deviatia axei QRS
Cresterea deflexiunii intrinsecoide
Inversarea undei T

7) Modificarile ECG induse de Infarctul Miocardic

Urmarim urmatoarele:
Unde Q anormale
Supra sau subdenivelari ale segmentului ST
Unde T ascutite, aplatizate ori inversate
!!! Supra sau subdenivalarea segmentului ST in cel putin doua derivatii este semnul ECG cel mai
precoce si mai relevant in cursul unui infarct miocardic acut (IMA)
Intrucat perfuzia miocardului este regionala, aria infarctata este la randul sau regionala ->
derivatii ECG specifice pot conferi perspectiva optima asupra zonei lezate
IMA anterior: Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile V2, V3 si V4
IMA inferior: Segmentul ST este supradenivelat in derivatiile II, III si aVF
IMA Anterolateral: Sunt afectati atat peretele anterior (V2 -V4 ) cat si cel lateral (V5 -V6 , I si aVL)

8) Alte patologii diagnosticabile prin ECG

Efectul unor medicamente (digitala, antiaritmice din clasele 1 si 3, medicamente psihotrope etc.)
Anomalii electrolitice si metabolice (Ca, K, Mg, pH etc.)
Etc

Teste ECG Speciale

Folosirea unor derivatii suplimentare utile in diagnosticul IMA peretelui ventricular drept si
posterior (V1R V6R; V8, V9)
Derivatii esofagiene pentru o mai buna inregistrare a activitatii atriale sau pentru
monitorizarea intraoperatorie a ischemiei miocardice
 Monitorizarea Holter intregistrarea ECG, a presiunii arteriale ori a amandurora timp de 24
48 h; ECG evalueaza aritmii intermitente
Inregistrarea evenimentelor pana la 30 de zile, poate surprinde tulburari de ritm infrecvente
care ar putea scapa monitorizarii Holter; sistemul de inregistrare este activat de pacient cand
apar simptomele
Monitorizarea continua a segmentului ST detectia precoce a ischemiei si a unor forme grave
de aritmii (monitorizare intra- si postoperatorie, etc)