Prevalenta fenomenului de burnout in randul elevilor

Banut (Nitu) Mariana

I.Introducere

I.1.Definirea termenului de burnout

Termenul de burnout a fost inventat in 1980 de un psihanalist american, Herbert J.

Freudenberg si se referea la un incendiu interior : Ca psihanalist, mi-am dat seama ca oamenii
sunt victimele incendiului, ca si casele. Sub tensiunea produsa de viata in lumea nostra complexa
,resursele interne ajung sa se consume ca sub actiunea unor flacari, nelasand decat un gol imens
in interior, chiar daca invelisul extern pare mai mult sau mai putin intact(Simoncini, 2012). Este
o stare de epuizare profesionala legata de stresul de la locul de munca. Primii observatori ai
acestui fenomen au remarcat ca sindromul viza in principal persoanele a caror munca
presupunea o implicare relationala importanta, precum lucratorii sociali, profesiile medicale.
Apoi au fost realizate studii asupra profesorilor si s-a demonstrat ca atat profesorii cat si elevii
sunt in mod egal atinsi de acest fenomen.
Desemna o stare de epuizare cauzata de cererile psihologice si emotionale intense
exersate asupra persoanelor care ajutau alte persoane. Exista si o mtafora care poate ilustra acest
fenomen: o lumanare care, dupa ce a luminat ore intregi, nu mai are decat o flacara aproape
stinsa. Persoanele afectate de acest sindrom sunt asadar fara energie.
In prezent nu exista o definitie precisa a burnout-ului, dar dupa lucrarile lui Freudenberg
(1974, citat de Doudin 2011) si Maslach (1976, citat de Doudin 2011), s-a ajuns la un consens
privind luarea in seama a trei dimensiuni ale burmout-ului:
-sentimentul de epuizare profesionala: persoana are impresia ca nu mai are energie si ca nu mai
este capabila sa dea randament pe plan profesional
-o diminuare a implinirii personale: persoana se simte nesatisfacuta de munca sa, are un
sentiment de esec si pe plan profesional
-o tendinta de dezumanizare ( sau depersonalizare): persoana ii trateaza pe ceilalti ( colegi, elevi,
pacienti, etc.) ca pe obiecte ( reprezentare impersonala, de exemplu: pacientul din camera 104),
in loc de a numi persoana, cu conotatii negative. Relatia este lipsita de sentiment, chiar cinica.
Persoana nu mai manifesta empatie, nu mai este capabila sa inteleaga sentimentele si emotiile
celorlalti, ceea ce poate conduce la distrugerea relatiilor.
Aceste trei dimensiuni sunt independente si definesc sindromul de burnout.
Asadar, acest fenomen pare a fi un proces care se dezvolta initial dintr-un sentiment de
epuizare emotionala, urmat de o diminuare a implinirii personale si in final, dezumanizarea.
Dimensiunea centrala ramane epuizarea emotionala, care va influenta in mare masura celelalte
doua dimensiuni.

I.2.Burnout-ul la elevi

Asociat in general persoanelor din campul muncii, fenomenul de burnout atinge din ce in
ce mai multi tineri, copii sau adolescenti. In cazul adultului, burnout-ul este adesea legat de o
epuizare la locul de munca, dar la copii, el este legat fie de un stres scolar, fie de o situatie
sociala. O constatare ingrijoratoare, ale carei cauze provin in mare parte din mediul social, care
nu mai da dreptul la greseala, influentand atat parintii, cat si profesorii sa-i ii preseze tot mai
mult pe elevi.
Elevii au teste de trecut, teme de facut si sunt supusi unui stres important (rezultate
scolare, asteptarile parintilor etc). ei trebuie sa urmeze cursurile, sa treaca teste si examene
pentru a obtine diplome si certificari. Se asteapta de la ei sa se implice in mediul scolar si sa
raspunda anumitor exigente atat in ceea ce priveste rezultatele, cat si comportamentul cu ceilalti
elevi si cu profesorii.
Burnout-ul elevilor se poate defini ca un sindrom cronic de stres legat de scoala
(Simoncini, 2012),care se manifesta prin:
-o epuizare atribuita cerintelor scolare
-o detasare vis-a-vis de scoala
-un sentiment de inadecvare fata de cerintele scolare.
Fenomenul nu trebuie observat numai dintr-un singur unghi, ci trebuie privit din
perspectiva celor trei dimensiuni mentionate mai sus.
Psihologii vorbesc despre asa-zisul elev corporatist, care seara cade epuizat, ca un adult
dupa o zi grea de munca. Fenomenul este ingrijorator , deoarece copiii isi pierd interesul pentru
alte activitati, fiind privati de timpul lor de joaca, de relaxare. Pentru cei mai multi copii, o zi
obisnuita inseamna scoala, teme si joaca, in timpul ramas. Elevii cu performante ridicate la
scoala au insa un program strict: se trezesc la ora 7:00, merg la scoala de la 8:00 la 12:00, iar la
ora 14:00 incepe prima activitate extrascolara, cum ar fi engleza, karate. Dupa o pauza de o ora,
urmeaza a doua activitate-sah, pian sau altceva- de la 16:30. La 18:30, copilul se apuca de teme,
iar dupa ce le termina ii mai ramane o ora libera. Se duce la culcare devreme, pentru ca este
obosit, iar a doua zi trebuie sa fie in forma. Psihologii trag un semnal de alarma. Parintii aleg
sa duca copiii la foarte multe activitati extrascolare, nefacandu-se diferentierea intre nevoa
parintelui si cea a copilului si apare o presiune foarte mare asupra acestuia din urma.
S-a constatat ca tot mai multi elevi sufera de tulburari de somn, anxietate si dezechilibre
metabolice din cauza suprasolicitarii. Programul incarcat, materiile prea dificile, volumul mare
de teme, toate acestea asociate cu timpul tot mai scurt de relaxare si odihna, pun in pericol
sanatatea copiilor. Un studiu al Institutului de Sanatate Publica Bucuresti (ISPB), din 2007, arata
ca, din cauza suprasolicitarii, tot mai multi elevi sufera de tulburari de somn, cefalee, anxietate,
simptome care preced patologiilor psihice. 58% dintre elevii din ciclul gimnazial manifesta o
stare de oboseala psihica destul de ridicata. De aceea, copiii se plang adesea de cefalee, dureri
oculare si tulburari de somn. Printre cauzele incriminare de elevi in aparitia epuizarii se numara
obiectele de studiu prea dificile din curricula de invatamant, volumul mare de teme, timpul
insuficient de odihna. Timpul alocat pregatirii temelor depaseste patru ore pe zi pentru 16,4%
dintre elevi, trei-patru pre pentru 47,2% dintre elevi si 36,4% aloca invatarii una-doua ore pe zi.
Volumul mare de teme necesita o activitate sustinuta chiar si in zilele de sambata si duminica,
17% dintre elevii chestionati aloca mai mult de patru ore pentru pregatirea lectiilor. Din cauza
volumului mare si a dificultatii acestora, pregatirea temelor pentru acasa necesita ajutorul
parintilor pentru 41% dintre elevi. Autorii studiului accentueaza faptul ca la aparitia oboselii
contribuie si nerespectarea normelor igienico-sanitare privind intocmirea orarului scolar, prin
nerespectarea pauzelor cu prelungire.
Un elev la gimnaziu poarta, de regula, un ghiozdan cu o greutate de cel putin opt
kilograme, in in zilele in care programul prevede sport sau desen, greutatea creste la 12
kilograme. Toate acestea au efecte nocive asupra sistemului osteoarticular al elevului. Folosirea
excesiva a materialelor auxiliare (caiete ale elevului, portofolii proprii, dosare cu fise biografice,
alte carti decat manualul, culegeri) constituie atat o cauza a burnout-ului, cat si a solicitarii fizice
produse de greutatea ghiozdanului.

I.3.Cauzele burnout-ului

Cauzele aparitiei burnout-ului sunt multiple. De la parintii care se tem pentru viitorul
copilului- si le transmit inconstient aceasta angoasa- si pana la cei care stabilesc tinte prea inalte,
elevii sunt cei care platesc un tribut considerabil. Dupa un studiu Ipsos publicat in septembrie
2015, 75% dintre francezi se tem ca intr-o zi se vor gasi intr-o situatie precara. Printre ei, mai
mult de un adult din trei marturiseste ca a trait in saracie. Traim intr-o societate care este
obsedata de starea de bine si de cautarea implinirii. Parintii isi protejeaza prea mult copiii,
nedandu-si seama ca nu ii pot proteja de somaj inca de la gradinita. Parintii vor va cei mici sa
atinga perfectiunea. Intretinand acest perfectionism, in loc sa il felicite pe copil cand obtine note
bune, ii cer mereu mai mult. Sunt parinti care se plang ca cel mic a obtinut o nota de 6, de 7, in
loc de 9 sau 10. Refrenul poti mai mult poate fi brutal pentru un copil.
Burnout-ul este favorizat si de parintii care dau prea multe responsabilitati copiilor.
Adesea, ii vad mai mari decat sunt si ii fac sa se maturizeze inainte de vreme. Inca de la
gradinita, ii vor campioni: dans, sport, muzica. Cursa cu activitati extrascolare incepe pentru
acesti micuti. Ajunsi in clasele primare, copiii acumuleaza de la trei pana la cinci activitati pe
saptamana, fara a lua in calcul meditatiile, sportul.
Scoala este de asemenea in mijlocul problemei. In zilele noastre, acestei institutii i se cer
prea multe. Rolul sau este de a a fi o resursa de cunoastere, nu de a impiedica somajul in masa.
Dar in incercarea de a-i face pe copii sa invete precoce, face din ei mici soldati zdrobiti sub
greutatea ordinului de reusita. In aceste conditii este dificil ca ei sa-si dezvolte personalitatea si
stima de sine.

I.4.Specificul psihologic al elevului

O data cu intrarea copilului in scoala, dupa varsta de 6 ani, dezvoltarea acestuia este puternic
infleuntata de acest nou factor. Invatarea scolara devine principala preocupare a acestuia, isi
insuseste deprinderile de scris-citit, creste caracterul voluntar al manifestarilor comportamentale
si stabileste raporturi mai obiective cu lumea.

1.4.1.Dezvoltarea proceselor cognitive

Dupa varsta de 6 ani, se constata largirea campului vizual central si periferic si o mai
buna diferentiere a nunatelor cromatic, ca urmare a dezvoltarii si maturizarii senzatiilor si
perceptiilor. Copilul poate receptiona mai bine sunete inalte si isi perfectioneaza intonatia si
emisiunile verbale. Isi formeaza simtul orientarii, iar perceptia timpului cunoaste si ea o
dezvoltare. Reprezentarile scolarului mic sunt slab sistemtizate si confuze. Fondul de
reprezentari existent este utilizat voluntar din povestiri si desene, are capacitatea de a
descompune reprezentarea in parti componente si creste gradul de generalitate al acestora.
 n pubertate, intre 10 si 14 ani, asistm la o scdere a tuturor pragurilor senzoriale, ceea
ce evoc creterea sensibilitii sale. n plus, se produce o erotizare a tuturor simurilor. Individul
are o mai mare capacitate n a percepe culorile. Se dezvolt spiritul de observaie odat cu
diversificarea consumurilor culturale. Se constat o capacitate mai bun de verbalizare a tririlor
sale.
Conform teoriei lui Piaget, de la 7/8 ani la 10/11 ani, gandirea copilului trece in stadiul
operatiilor concrete. Astfel , se dezvolta operatiile logico-matematice (clasificarea, serierea,
numeratia) si operationale infralogice (care actioneaza asupra cantitatilor continue ale spatiilor,
timpului si stau la originea nasterii notiunii de masura). Aceast gndire care devine operatorie
dobndete i reversibilitate, dar este vorba de o form simpl a acesteia, adic elevii pot aplica
de exemplu, o operaie de adunare i apoi s fac una de scdere, consolidndu-le i verificndu-
le reciproc. Raionamentul care domin n gndirea colarului este cel inductiv dar care
dobndete rigoare. Gndirea colarului mic devine cauzal adic este apt s surprind i s
neleag numeroase relaii cauzale relativ simple.
n pubertate coexist dou stadii de evoluie a intelectului:
stadiul operaiilor concrete (7-12 ani);
stadiul operatiilor formale, care debuteaz dupa vrsta de 11- 12 ani i continu dincolo
de acest palier ontogenetic. n ceea ce privete operativitatea gndirii, ea este de dou feluri:
nespecific (n sensul c regula gndirii se aplic n orice situaie) i specific (regula gndirii
este valabil doar la unele probleme). n pubertate este prezent ndeosebi operativitatea
nespecific (abstractizare, sintez, generalizare, analiz, comparaie etc.) dar se schieaz i
operativitatea specific (capacitatea de a utiliza algoritmi)
In planul limbajului, cea mai importanta schimbare o reprezinta insusirea scris-cititului.
La intrarea copilului in scoala, vocabularul acestuia cuprinde aproximativ 2500 de cuvinte, iar
spre varsta de 10 ani atinge 5000 de cuvinte. Etapele pe care scolarul mic le parcurge in
deprinderea citititului sunt: descifrarea, citirea textelor simple, automatizarea citirii, cresterea
vitezei de citire cu voce tare sau in gand. Formarea abilitatilor de scris-citit presupune trei etape:
preabecedara (cand se formeaza abilitatea de scriere a elementelor grafice disparate), abecedara
(dobandirea deprinderilor de a scrie literele alfabetului si de a le folosi in scrierea cuvintelor si
propozitiilor) si postabecedara (care presupune atingerea tuturor parametrilor scrierii conform
modelelor, obtinandu-se o anumita viteza si insusinduse regulile ortografice).
n pubertate limbajul se caracterizeaz prin urmatoarele particulariti: crete debitul
verbal oral (120 cuvinte/minut) i cel scris (7-9 cuvinte/minut); vocabularul se mbogete n
termeni de tiint, tehnic, literatur; dispar expresiile fonematice parazite; exprimarea devine
mai fluent, mai logic, mai elocvent; este specific vorbirea n jargon, populat cu expresii
pitoreti, teribilisme, vulgarisme.
In ceea ce priveste dezvoltarea memoriei, in perioada 6-10 ani, se pot desprinde
urmatoarele caracteristici: cresterea caracterului activ al memoriei, dominarea progresiva a
memoriei voluntare, cresterea rolului memoriei logice.
Dupa varsta de 10 ani este specific memoria voluntar, logic i mai ales cea de scurt
durat dei funcioneaz i cea de lung durat. Preadolescentul evoc, mai ales, evenimente
colare, nvluind n mister (dup ani) ntmplarile din familie.
Imaginatia scolarului mic progreseaza. Imaginatia reproductiva este antrenata in insusirea
multor cunostinte scolare, imaginatia creatoare este mai putin expansiva, dar beneficiaza de
spiritul rigorii promovate de scoala si se poate exprima in rezultate valoroase.
 I.4.2.Specificul vietii afective

Viata afectiva cunoaste o evolutie discreta, latenta. Trairile afective ale copilului sunt mai
putin exteriorizate. Trairile afective negative tind sa fie traite mai mult in tacere. Activitatea
scolara conduce la o imbogatire a emotiilor si sentimentelor copilului, dar si la cresterea
capacitatii de autocontrol asupra propriilor conditii emotional-expresive, reusind sa se adapteze
mai bine cerintelor scolare si sa relationeze mai bine cu ceilalti. De asemenea, dezvolta si
abilitatea de a simula trairile afective negative, mai ales cand au ceva de ascuns. Oricum,
afectiunea parintilor constituie un factor securizant si sprijina copilul in depasirea dificultatilor.
La pubertate, afectivitatea are un caracter vulcanic, debordant. Emotivitatea oscileaz
ntre extreme, iar toat gama de stri afective este prezent: anxietatea, teama, timiditatea. S-a
constatat c fa de stress, puberul manifest intoleran, reactionnd recalcitrant. Spiritul
contestatar mbrac accente corozive, ceea ce provoac o serie de distorsiuni n ambian. Primul
destinatar al acestei virulene l constituie familia, deoarece exercit cea mai veche i
perseverant tutel; de asemenea, profesorul reprezint inta criticismului su. n interiorul
grupului format din persoane de acelai sex, relaiile sunt calde, tandre, grupul l securizeaza i i
d for. Prin urmare, n cadrul aceluiai sex se schieaz prieteniile cele mai sincere.

I.5.Semne ale instalarii burnout-ului

Conform teoriei multidimensionale al burnout-ului (Maslach, 2001), acest fenomen se

dezvolta in timp. Mai intai apare epuizarea emotionala, urmata de o incercare de aparare a
propriei persoane prin izolarea afectelor ( depersonalizare), ceea ce conduce in final la faza de
burnout, care este o scadere a nivelurilor de functionare in munca. Aceste niveluri scazute de
functionare in munca pot fi simptomul cel mai usor de observat, dar atacul simptomelor burnout-
ului incepe mai devreme, o data cu epuizarea emotionala.
Exista cinci elemente specifice fenomenului de burnout. Mai intai apar simptome
disforice: oboseala extrema, depresie, neliniste, indispozitie, epuizare emotionala, sentimente de
discomfort mintal sau emotional. In al doilea rand, simptomele mentale sau comportamentale
sunt mai observabile decat cele fizice: oboseala cronica, insomnie, ameteala, alergie, dificultati
de respiratie, afectiuni ale pielii, tulburari ale functionarii glandelor, infectii, raceli, dureri de cap,
probleme digestive, dureri in piept. In al treilea rand, simptomele burnout-ului sunt legate de
locul in care ne desfasuram activitatea, la scoala sau la serviciu. Oamenii care sufera de burnout
dau dovada de o lipsa de entuziasm. Asadar, elevii epuizati vor avea sentimente negative despre
diverse aspecte ale activitatilor lor, se vor simti incompetenti si nu vor mai obtine rezultate bune
la scoala. In al patrulea rand, scaderea performantei apare si in urma atitudinilor si
comportamentelor negative. Burnout-ul are un efect negativ asupra performantei individului,
transpunandu-se in absenteism, rezultate slabe, ineficienta generala, scaderea satisfactiei fata de
activitati, neimplicare. Ultimul element este caracterizat de faptul ca simptomele se manifesta la
persoane normale care nu sufera de o alta patologie. Persoanele cu burnout de regula isi ascund
problema din cauza ca se simt vinovati si rusinati de comportamentul lor, de atitudini si starea
mentala( Iacovides,2003). Uneori, acest lucru face ca simptomele burnout-ului sa fie greu de
observat, in special in stadiul incipient al fenomenului.
 I.6. Obiective si ipoteze de lucru

Lucrarea isi propune sa investigheze raspandirea fenomenului de burnout in randul

elevilor din ciclul primar si gimnazial si evidentierea principalelor cauze care duc la epuizarea
acestora.
Obiectivul studiului este de a analiza prezenta acestui fenomen in scoala si de a prezenta
diferentele instalarii burnoutului in ciclul primar si cel gimanzial.
Ipotezele de studiu de la care s-a pornit in prezenta cercetare sunt urmatoarele:
1.Exista o diferenta in ceea ce priveste nivelul de burnout intre elevii din ciclul primar si cei din
ciclul gimnazial.
2.Fetele prezinta un nivel de epuizare emotionala, oboseala cognitiva si psihica mai ridicat decat
baietii.

II.Metoda

II.1.Participantii

Pentru realizarea acestui studiu a fost constituit un esantion de 76 de participanti, N=76,

cu varste cuprinse intre 9 si 14 ani, 43 de elevi din ciclul primar si 33 de elevi din ciclul
gimnazial, toti elevi in mediul urban.

II.2.Instrumente

Pentru investigarea nivelului de burnout s-a recurs la construirea unui chestionar, pornind
de la cercetarile anterioare prezentate in literatura de specialitate. Acest instrument curpinde 18
itemi si are in vedere trei factori: oboseala cognitiva (itemii 1-6), oboseala fizica (itemii 7-12) si
epuizarea emotionala ( itemii 13-18). Raspunsurile la itemi se fac pe o scala Lickert : 1
(niciodata) , 2 (uneori), 3 (adesea), 4 (mereu).
Pe langa acestea, chestionarul a mai cuprins date de identificare, precum varsta, sexul,
clasa.

II.3.Procedura

Participantii la studiu au primit spre completare chestionarul. Le-au fost oferite

instructiuni clare cu privire la modul de raspuns. Subiectilor li s-a spus despre scopul cercetarii si
despre faptul ca informatiile oferite de ei sunt confidentiale.

II.4.Analiza datelor

Datele au fost prelucrate cu programul Excel. Au fost calculate frecvenele i diferentele

specifice.
III.Rezultate

Analiza de frecvene a artat o distribuie normal a datelor pentru toate variabilele

cercetrii.

100

50

0
1 5 9 13
17 21 25 29 33 37
41 45 49 53
57 61 65
69 73

Fig.1. Distibutia de valori pentru nivelul de burnout

Ipoteza conform careia exista o diferenta in ceea ce priveste nivelul de burnout intre
elevii din ciclul primar si cei din ciclul gimnazial se confirma. Media nivelului de burnout la
ciclul primar este de 54,5, iar media aferenta ciclului gimnazial este de 49,1.

49.1 primar
54.5 gimnaziu

Fig.2 Diferenta nivelului de burnout in functie de nivelul de scoarizare

Ipoteza conform careia fetele prezinta un nivel de epuizare emotionala, oboseala

cognitiva si psihica mai ridicat decat baietii se confirma, media totala obtinuta de fete este de
54,8, iar media inregistrata in cazul baietilor este de 49,5.
 25.0

20.0

15.0
fete
10.0 baieti

5.0

0.0
cognitiva fizica emotional

Fig.3.Diferenta nivelului de burnout intre fete si baieti

Deoarece raspunsurile chestionarului au fost inregistrate pe scala Likert, s-au stabilit

urmatoarele nivele de punctaje totale: burnout scazut 24-48, burnout mediu 49-72, burnout
ridicat 73-96. Astfel, 30 dintre participanti la studiu s-au incadrat la un nivel scazut de burnout,
42 la nivel mediu si 4 elevi la un nivel ridicat.

50

40

30

20

10

0
scazut mediu ridicat

Fig.4. Distributia pe categorii a scorurilor totale de burnout

IV.Analize si comentarii

Rezultatele obtinute arata ca exista o mica diferenta intre elevii din ciclul primar si cei
din ciclul gimnazial in ceea ce priveste nivelul de burnout, valori mai mari obtinandu-se la cei
din a doua categorie. Este posibil ca acest lucru sa fie cauzat de schimbarea pe care o
experimenteaza elevii atunci cand fac trecerea in clasa a 5-a, dar si de testarile nationale de la
sfarsitul clasei a 8-a. de asemenea, multitudinea disciplinelor si noutatea acestora pot fi
considerate factori stresori pentru elevi.
 Fetele au obtinut scoruri mai ridicate decat baietii. Astfel, media pentru oboseala
cognitiva in cazul fetelor este de 17,7 iar pentru baieti 15.9; media pentru oboseala fizica este de
17,6 la fete si 15,7 la baieti; media pentru epuizare emotionala este 19,6 la fete si 17,9 la baieti.
Toate aceste valori s-ar incadra la un nivel mediu de burnout.
Majoritatea participantilor s-au incadrat la un nivel mediu de burnout sau chiar scazut. S-
au inregistrat 4 cazuri care au semnalat un nivel ridicat de burnout. Dintre acestea, 3 sunt fete (2
din ciclul primar si 1 din ciclul gimnazial) si 1 baiat din ciclul primar. Cel mai mare scor apartine
unei fete din clasa a 8-a.
Un copil care prezinta burnout este un caz de urgenta majora si trebuie luate masuri
rapide in aceasta privinta. Cu atat mai mult cu cat semnele sunt vizibile. Stresul cronic are impact
asupra competentelor cognitive si asupra memoriei copilului. acest lucru este valabil si la adulti.
Studiile au aratat ca parintii care trebuie sa se ocupe de un copil bolnav au o memorie mai slaba
la 60-70 de ani decat ceilalti. Asta deoarece memoria este tributara hipocampului, parte a
creierului sensibila la nivelul de hormoni de stres, cortizonul, din sange. Or cortizonul
diminueaza neurogeneza celulelor, ceea ce are impact asupra facultatilor cognitive. Un stres
sever la varste mici poate conduce la o alterare a dezvoltarii cerebrale.
Stresul copiilor nu este indus numai de scoala si parinti. Acesta se poate transmite si
ereditar, nu numai cultural. S-au realizat studii pe soareci; cand femela gestanta era stresata,
privata de hrana sau administrandu-i-se socuri electrice, aceasta aducea pe lume soareci mai
anxiosi. Este o modificare genetica si este nevoie de doua-trei generatii pentru a disparea. Este
valabil si in cazul oamenilor. Se stie ca sustinerea femeii insarcinate reduce nu doar stresul
mamei, ci si problemele psihice ale viitorului copil. Starea de bine a copilului si a adultului se
construieste in fiecare etapa a vietii.
Pentru a preveni epuizarea psihica, cadrele didactice si parintii trebuie sa se gandeasca la
doua lucruri esentiale: ce presiuni exercita asupra copilului in ceea ce priveste scoala si viitorul
sau si ce presiuni exercita asupra copilului in ceea ce priveste spiritul competitional in orice
domeniu.

V.Concluzii

Burnout-ul este un termen cunoscut in lumea adultilor in mediul profesional. In ultimul

deceniu acest concept a inceput sa fie studiat si in contextul scolar, copiii exersandu-si si ei
profesia de elev. Cercetarile din acest domeniu au aratat importanta acestui fenomen in
sanatatea copiilor si in performantele lor scolare. Sunt necesare mai multe studii pentru a intelege
mai bine riscurile asupra sanatatii mintale dar si pentru a construi scale care sa masoare
prevalenta si factorii care duc la aparitia acestui fenomen. Interventiile asupra autoeficacitatii,
strategiilor de coping sunt posibilitati interesante ce ar putea fi studiate pe viitor.
Acest studiu arata importanta si amploarea fenomenului si trage un semnal de alarma
cadrelor didactice: viziunea lor trebuie regandita. Nu trebuie sa se multumeasca sa transmita
cunostinte si sa ii faca pe elevi sa inteleaga materiile, ci trebuie sa ii asculte, sa ii sustina si sa ii
motiveze in a invata. Trebuie sa isi dezvolte noi atitudini, sa fie capabile sa receptioneze orice
semnal emis de elevi: sa remarce cand sunt obositi, sa le asculte remarcile si sa tina cont de ei, ca
elevi. Atentia profesorilor trebuie indreptata mai mult spre elemente precum: compozitia clasei
(fetele prezinta un nivel mai ridicat de burnout), limbajul utilizat de catre elevi, relatiile dintre
acestia, cantitatea de teme pentru acasa, volumul de informatii transmis in timpul orelor, etc.
atitudinea in clasa fata de elevi este primordiala. Profesorii trebuie sa ii stimuleze si sa ii
motiveze in invatare, nu sa se limiteze la simpla transmitere a informatiilor. De asemenea, e
important sa se instaureze si sa se mentina in clasa un climat de incredere intre elevi, dar si intre
elevi si cadre didactice.
Rezumand, aceasta lucrare aduce in atentie o multime de noutati cadrelor didactice,
scotand in evidenta importanta sanatatii elevilor si uneltele care pot fi puse in joc pentru a atenua
sau a remedia raspandirea fenomenului de burnout in cazul elevilor.
Bibliografie

1.Cretu, T. (2009), Psihologia varstelor, ed. Polirom, Bucuresti

2.Doudin, P.-A., Curchod-Ruedi, D. & Moreau, J. (2011). Le soutien social comme facteur de
protection de lpuisement des enseignants. La sant psychosociale des enseignants et des
enseignantes (pp.11-37). Qubec, Presses de lUniversit du Qubec.

3.Simoncini, F. (2012), Le burnout des eleves, Haute Ecole Pedagogique Vaud

http://doc.rero.ch/record/234141/files/md_ms2_p22366_2012.pdf

4.Walburg, V. (2014), Burnout among high school students: A literature review, Children and
Youth Services Review, No.42 (2014), pp.28-33

5.Zakari, S. (2011), Syndrome depuissement scolaire et depression a ladolescence etude

qualitative aupres dune vingtaine de lyceens francais, Les collectifs du Cirps, Vol.2,pp.318-
329

6.Oboseala cronica la elevi, aprilie 2008 http://jurnalul.ro/stiri/observator/oboseala-cronica-la-

elevi-122197.html