Cele mai inspaimantatoare locuri din Sistemul Solar

Cel mai inalt, cel mai adanc, cel mai fierbinte, cel mai ciudat: sistemul nostru solar este
un loc al extremelor. Intr-o noua lucrare, Cele mai extreme 50 de locuri din Sistemul
Solar, cercetatorii David Baker si Todd Ratcliff isi duc cititorii intr-un tur cosmic
senzational pe giganti gazosi, luni inghetate si planete incandescente. Iata o mostra a
celor mai spectaculoase asemenea locuri care eclipseaza orice recorduri terestre.

Cea mai bizara miscare de rotatie

Luna saturniana Hyperion este un obiect de forma neregulata, masurand aproximativ 408
x 260 x 220 kilometri in diametru, de-a lungul celor trei axe ale sale. Cum satelitii cu
astfel de dimensiuni ai planetelor poseda, in general, suficienta forta gravitationala pentru
a dobandi forma sferica, astronomii sugereaza ca Hyperion ar putea reprezenta
fragmentul unei luni mai mari, faramitata in urma unui impact devastator.
Forma neobisnuita a corpului astral explica de ce acesta este, conform autorilor
Baker si Ratcliff, "un haos total". Majoritatea lunilor mari sunt "blocate mareic",
insemnand ca aceeasi fata a satelitului natural este intotdeauna orientata spre planeta care
il guverneaza. Este si cazul "relatiei" dintre Pamant si Luna. Insa forma ciudata a lui
Hyperion previne o asemenea legatura, deoarece fortele gravitationale ale lui Saturn si ale
lunii Titan se exercita inegal asupra lui. Rezultatul este o rotatie imposibil de prezis.
Zilele nu sunt niciodata la fel pe Hyperion. Nu numai ca rata rotatiei variaza radical,
insa chiar polul nord al acestei luni indica constant o directie diferita in spatiu, fiind
imposibil chiar si pentru cei mai priceputi savanti astronomi sa prezica directia axei de
rotatie a lui Hyperion peste 300 de zile din momentul prezent.
Cel mai adanc ocean
Aici, pe Pamant, suntem impresionati de Groapa Marianelor, din Oceanul Pacific, a carei
adancime, record absolut, coboara aproximativ 11.000 de metri sub nivelul marii. Insa
oceanul de pe luna Europa a lui Jupiter face acest record sa paleasca. Desi Europa
este acoperita cu un strat gros de gheata, masuratorile efectuate de nava spatiala Galileo a
NASA, precum si de alte sonde, sugereaza convingator prezenta unui ocean lichid sub
aceasta suprafata. Iar unele dintre aceste masuratori estimeaza adancimea oceanului la
100 de kilometri.
Interiorul oceanului ar fi incalzit, cred cercetatorii, de mareele produse pe Europa de
Jupiter si de alti cativa sateliti mai mari ai planetei, precum si de radioactivitate. Uriasul
ocean lichid al Europei este unul dintre cele mai promitatoare locuri pentru cautarea
si cercetarea vietii extraterestre. NASA si Agentia Spatiala Europeana lucreaza, in
prezent, la o misiune comuna ce ar putea fi lansata in 2020 si al carei scop este
examinarea amanuntita a lui Jupiter si a lunilor sale Europa si Ganymede. Un obiectiv
major este determinarea grosimii stratului de gheata al Europei, ce are implicatii in
potentialul lunii de a intretine viata.

Cel mai pestilential loc

Luna jupiteriana Io este fascinanta dintr-o anumita perspectiva a stiintei planetare - este
cel mai activ din punct de vedere vulcanic corp astral din sistemul nostru solar, iar
suprafata ei este presarata de cratere vulcanice. Dar vizitarea lui Io nu ar fi una chiar
dezirabila. Baker si Ratcliff scriu ca "luna lui Jupiter Io miroase ca un urias ou
putrezit". Miasma se datoreaza hidrogenului sulfurat de pe suprafata si din atmosfera lui
Io, culorile galbene si rosii distinctive ale lunii provenind de la compusii sulfurosi.
Eruptiile vulcanice sunt comune pe Io si refac in mod constant rezerva de sulf
atmosferic. Luna este foarte activa deoarece se invarte in jurul lui Jupiter pe o orbita vag
eliptica. Pe masura ce aceasta danseaza repetat, cand mai aproape, cand mai departe de
uriasa planeta, gravitatia jupiteriana produce fenomene mareice in interiorul
satelitului natural, care ii incalzesc mantaua si provoaca explozii violente. In 2007,
aeronava New Horizons de la NASA a zburat pe langa Io si a observat o ertuptie
vulcanica, cu fum sulfuros, ce s-a extins pana la o altitudine de aproape 300 de kilometri
deasupra solului. In comparatie, cele mai mari eruptii vulcanice pamantene ajung pana la
o inaltime de aproximativ 20 de mii de metri.

Cele mai dure (si pretioase) ploi

Gigantele planete inghetate Uranus si Neptun difera de gigantii gazosi Jupiter si Saturn
prin compozitie; ele contin indeosebi "gheturi" formate din apa, amoniac si metan. In
mantalele lui Neptun si Uranus, temperaturile ridicate probabil fragmenteaza metanul in
elementele sale componente, hidrogen si carbon. Astronomii cred ca presiuni intense
ar putea strivi cu asemenea forta carbonul astfel eliberat incat acesta se transforma
in retele cristaline, sau diamante.
Dupa cum explica Baker si Ratcliff, "Pietrele de diamant, mici cat granulele de sare sau
mari cat bolovanii ar putea traversa asemenea unei ploi mantaua lichida si presara nucleul
solid. Acest nucleu ar putea fi acoperit cu un strat gros de diamante, mai masiv decat
orice mina de pe Pamant. Pana in prezent, ploile exterioare cu diamante de pe Uranus si
Neptun sunt, totusi, doar ipotetice, astronomii necesitand mai multe date pentru a stabili
cu exactitate daca acest fenmen ciudat are sau nu loc. Din nefericire, nicio nava spatiala
nu este, momentan, programata sa exploreze aceste lumi.

Cel mai mare canion

Este suficient sa ne imaginam un canion a carui crapatura se intinde pe o distanta de
aproximativ 4.000 de kilometri, adica din Bucuresti, Romania, si pana in Delhi,
India, pentru a ne face o imagine cat de cat apropiata despre aspectul si marimea
canionului Valles Marineris de pe Marte. Uriasa groapa a fost prima oara observata de
aeronava Mariner 9 a NASA, in 1972, fiind ulterior botezata in onoarea acesteia.
Craterul martian despica patru milioane de metri de teren "rosu", atingand
adancimi maxime de pana la zece mii de metri. In comparatie, Marele Canion al
fluviului Colorado, din SUA, are o lungime de "numai" 446 de kilometri si o adancime
absoluta de aproximativ o mila, sau 1,6 kilometri. Se presupune ca Valles Marineris este
o vale formata prin alunecarea si ascensiunea terenului, atunci cand roca topita din
mantaua lui Marte s-a extins si a fortat limitele scoartei planetare.

Cel mai inalt munte

Marte este prevazuta nu doar cu cea mai adanca vale din Sistemul Solar, ci si cu cel mai
inalt masiv montan. Vulcanul martian Olimp Mons atinge o altitudine de
aproximativ 25.000 de metri, adica este de peste trei ori mai inalt decat Muntele
Everest, cel mai inalt masiv de pe Terra. Prodigiosul pisc s-a format, probabil, asemenea
vulcanilor pamanteni: aflandu-se deasupra unui "punct fierbinte", de unde valuri de roca
incinsa se ridica dinspre interiorul planetei catre suprafata.
Insa acest munte a putut crese mai inalt decat oricare alt vulcan pentru ca Marte nu are
placi tectonice, explica Bake si Ratcliff in cartea lor. Pe Terra, placile tectonice
"migreaza" pe deasupra punctelor de eruptie a mantalei, scriu cei doi cercetatori.
"Vulcanii se formeaza, se sting si altii noi se formeaza pe masura ce placile tectonice se
deplaseaza pe deasupra punctelor fierbinti, producandu-se astfel un lung lant vulcanic".
Cum pe Marte nu exista placi in miscare, Olimp Mons probabil se afla deasupra unei
eruptii formatoare de vulcani de foarte mult timp, ceea ce a condus la o dezvoltare a sa
neintrerupta.

Cele mai puternice descarcari electrice

Atunci cand aeronava NASA Cassini se afla in drum spre Saturn, la finele anilor '90, a
pendulat pe langa Pamant pentru a intra sub incidenta atractiei sale gravitationale, menita
sa ii modifice viteza si traiectoria. De la o distanta de 88.000 de kilometri deasupra
Terrei, sonda a detectat atunci eruptiile de unde radio ce reprezinta semnalul
fulgerelor terestre (un fulger emite radiatie electromagnetica cu o varietate de lungimi
de unda, incluzand lumina vizibila si unde radio).
Pe masura ce Cassini si-a continuat calatoria spre Saturn la inceputul anilor 2000,
coordonatorii misiunii au avut parte de un soc. De la o distanta de 160 milioane de
kilometri departare, sonda a detectat pulsatii radio indicand puternice furtuni
electrice pe Saturn. Semnalul radio era de aproximativ un milion de ori mai puternic
decat cel detectat pe Pamant. Ani de zile superfulgerele saturniene nu au putu fi privite
direct, insa eruptiile radio au indicat ca acestea au loc intr-o regiune denumita "Aleea
Furtunii", in emisfera sudica a planetei. In sfarsit, in aceasta primavara, Cassini a captat
primele imagini ale fulgerelor de pe Saturn.

Cel mai puternic magnet

Frumoasa imagine prezinta soarele nostru hiperactiv din punct de vedere magnetic,
ornamentat cu raze stralucitoare, coroane si valuri de plasma. Plasma incarcata electric
din straturile exterioare ale Soarelui creeaza bule turbulente de dimensiunea
statului Texas, care genereaza campuri magnetice locale. Aceste structuri de camp
magnetic sunt adesea evidentiate prin plasma sclipitoare, deoarece particulele incarcate
zboara de-a lungul liniilor de camp magnetic.
Din acest motiv filamantele stralucitoare dau contur petelor solare, regiuni unde plasma
este tinuta captiva de intense campuri magnetice si racita. Acolo unde liniile de camp
magnetic se intersecteaza, pot elibera eruptii uluitoare de energie, cunoscuta sub
denumirea de "flame solare" si chiar explozii mai puternice denumite defulari de masa
coronara (CME). O singura CME poate azvarli in spatiu, la viteze uriase, pana la 10% din
efectivul coroanei solare (atmosfera exterioara a Soarelui).

Cea mai distrugatoare incalzire globala

Planeta noastra sora Venus are aproape aceeasi dimensiune, aceeasi densitate si aceeasi
compozitie cu cele ale Pamantului, iar atunci cand atomosfera sa densa a fost descoperita,
vantaorii de extraterestri s-au intrebat daca nu cumva aceasta planeta adapostea jungle
luxuriante si viata exotica. In fapt, Venus este o lume incredibil de fierbinte, guvernata
de nori abundenti in acid sulfuric. Venus este cu 40 de milioane de kilometri mai
aproape de Soare decat Terra, dar acesta nu este singurul motiv pentru care planeta
este atat de fierbinte.
Venus a fost "coapta" de fenomenul incalzirii globale. In conditii normale, radiatia solara
atinge suprafata planetei, iar aceasta din urma elibereaza o parte din acea energie sub
forma de radiatie infrarosie. Dar pe Venus, efectul de sera creat de norii grosi si o
atmosfera densa compusa mai ales din dioxid de carbon captureaza caldura si impiedica
scurgerea ei in spatiu. Temperatura de la suprafata acestei planete este de 460 de
grade Celsius, facand-o sa fie cea mai fierbinte suprafata planetara din sistemul
nostru solar.

Cea mai longeviva furtuna

Este o furtuna ce nu da semne ca va inceta prea curand. Marele Punct Rosu de pe
Jupiter a fost prima oara observat de astronomul italian Giovanni Cassini in 1665;
in timp ce observarile au fost sporadice in secolele ulterioare, 18 si 19, multi astronomi
cred astazi ca furtuna a ravasit terenul jupiterian vreme de 345 de ani din momentul
primei sale documentari. Imensa furtuna este de dimensiunea a trei Pamanturi, iar
vanturile sale ating viteze de pana la 650 km/h. Cum s-a mentiunt activa peste secole?

Baker si Ratcliff explica cum energia furtunii vine din interiorul planetei Jupiter si de la
vartejuri mai mici de la suprafata. "In mod remarcabil, interiorul lui Jupiter asigura cu
70% mai multa energie plafonului superior de nori decat primeste planeta de la
Soare", scriu autorii. "Asemenea unui urias compresor de aer, contractia gravitationala
genereaza presiuni intense si caldura in interiorul planetei. Puternice furtuni cu descarcari
electrice din atmosfera jupiteriana canalizeaza o buna parte din aceasta caldura inspre
portiunea superioara a norilor". Furtunile mai mici sunt devorate de Marele Punct Rosu,
ceea ce ii permite acestuia sa se manifeste in continuare.