ISTORIA CRWINISMUL111

CA

ISTORIE A CULTURII
,
DE

TEODOR M. POPESCU
PROFESOR-SUPLINITOR LA FACULTATEA DE TEOLOGIE
DIN CHIINAU.

,AIL 1

rrOicLa.,

CARTEA ROMANEASCA", BUCURESTI

1927
C. 23,990

www.dacoromanica.ro
 J .
-

A-

PREFA TA

Daca paginile urmtitoare pot avea vreo insemnatate, e una

singurci si e modesta : Ele sant o prelegere de deschidere qi anume
cea dinkii, care s'a finut la Facultatea de Teologie din Chisinau
(9 .Noembrie 1926). Fara a constitui vreun succes academic, acest
prim curs are preful sou pentru studentii mei i implinesc o do-
Hula a for dandu-li-1 i sub aceasta forma. Cititorul e deaceea
rugat sei binevoeascei a-1 priv= ca atare.
Am crezut insa permis si util, ca sa meiresc aci prelegerea
finutei cu o soma de retell*, de natura sa dea o idee mai largo
despre unele din chestiunile tratate, ass cum m'am crezut obligat
sti pastrez Lotus planul ei initial, desi data aceste pagini n'ar
fi o prelegere ar puled sa lipseasca din ele unele lucruri si sa
figureze in schimb allele.
Citarea din abundenta a unui Lamar de lucrari, indicate de
natura subiectului, nu e cu preocupari de pedantism, ci din nevoia I
de a documents cele spuse si totodata de a pune ast fel la inde-
mina cel putin o parte din bibliografia, ce ar necesita o expunere N's
mai pretentioasti a celor tratate aci. +J.

z
Teodor M. Popescu
A
Profesar-suplinitor de Istori t Biseri-
.- ceases veche si medieval5 la Fac.:1-
tatea de Teologie din CliWnilu,
4

www.dacoromanica.ro 4

- .
'.- _
 L

ISTORIA CRE5TINISMULUI CA ISTORIE A CULTURII -

.
Incercarea de a privi istoria crestinismului ca o istorie a
culturii poate s pars unora banalitate sau diletantism, altora -
nonsens sau paradox.
In forma sa totals, de fapt istoric bimilenar, crestinismul
e ass de strans legat de cultura lumii noi, si anume aceasta cul-
tura atat de mult conditionata de faptul istoric al crestinis-
mului, incat aparitia si influenta lui a fost pentru formarea ei
hotaratoare si constituie deaceea singurul eveniment admis de
istorie, ca despartind in adevar in dotia vieata omenirii, ca
separand in mod real o lume veche de o lume noua 1). Punctul
de plecare si conditia acestei lumi noi, care e lumea noastra
moderns, cu toate bunurile si cuceririle ei, e deci crestinismul
insus. Cu alte cuvinte, crestinismul este marele factor al cul-
turii, luate sub forma ei cea mai Inaintata si mai expresiva ce
cunoastem, cultura occidentals sau europeano-americans 2), ras-
pandita de altfel mai pe toata fa ta globului ce locuim.
1) Comp. Gustav Sehniirer, Ueber Periodisierung der Weltgeschichte, Uni-
versitilisschr., Freiburg in der Schweiz 1900, la Wilhelm Bauer, Einlahrung in
das Stadium der Geschichte, Tiibingen 1921, p. 105. Fichte la Emmanuel Hirsch,
Christentum und Geschichle in Fichtes Philosophie, Tubingen 1920, pp. 54-55.
Godefroid Kurth, Qu'est-ce que le mogen-dge? Paris (Bloud) 1910, p. 56. Despre
.
conceptia cresting a periodiz(irii in istorie, vezi Karl Heussi, Alterlum, Mit-
!clatter und Neuzeit in der Kirchengeschichte, Tubingen 1921, p. 6.
2) De notat ea un istoric-filozof ca Troeltsch milrgine5te istoria universald
auf den europaisch-amerikanischen Entwicklungszusammenhang". (Der Aujbau
der earopaischen Kulturgeschichte in Schmollers Jahrbuch XLIV, 3, p. 640, la
Manfred Sehroeter, Der Streit um Spengler. Kritik seiner Kritiker, Miinchen 1922,
p. 105). A se vedea Si Friedrich Leonhard Crome, Das Abendland als wellgeschi-
chtliche Einheit, Munchen 1922, mai ales capitoltil : Der Aufstieg Europas zum
begemonischen Erdteil.
I-

www.dacoromanica.ro
 - : ,

Cu aceasta constatare, s'ar para. aratat in trei cuvinte,

ca istoria cretinismului e o istorie a culturii. i ar pares deaceea,
ca un lucru atat de simplu, in aparenta atat de bine tiut i
atat de mult spus, sa nu mai poata refine azi atentia noastra
i deci s faca de prisos Si osteneala ce am luat, de a-1 trata in
- aceste randuri.
Si totu ! Problema raporturilor dintre cretinism i cul-
tura-civilizatie e deosebit de grea i e continuu mirk sau
-
--N , mai just e totdeauna la ordinea zilei. $i nu doar atat ca simplu
subject, asupra caruia se poate dizerta sau filozofa cu oarecare
interes i eventual succes, ci ca o problems vitals i de vein-
- laturat in rosturile i preocuparile de prezent i de viitor i
ale cretinismului i ale culturii. Aspectul sufletesc viitor al
lumii va depinde de felul cum se va intelege Si realiza aceasta
chestiune de reciprocitate cretino-cultural., aa cum aspectul
sufletesc al vremii noastre depinde de acela lucru, de felul
cum a deca omenirea a inteles Si isbutit pang acum sa puns de
acord cerintele i conceptiile cretinismului cu cerintele i con-
cep %iile v ietii umane. Problema e-mare si e actuala prin insa
importanta sa permanents.
*
j: * *
.

A fost deci, in adevar, i poate sa mai fie istoria creti-

nismului o istorie a culturii?
Intrebarea aceasta are un sens i o greutate mai marl
decat ar para. dintr'odata, i nu e atat de simpla, cum se pune.
Ea cuprinde propriu vorbind trei chestiuni inrudite, dar deo-
sebite i raspunsul nu poate fi multumitor, decat in masura,
in care le va fi pus de acord pe toate trei.
4
Este mai intai istoria o istorie a culturii?

1) Comp. E. Vermeil, La pensee religieuse de Troelisch (Etudes d'Histoire

et de Philosophic religieuses publiees par la Faculte de Theologic protestante
de l'Universite de Strasbourg), Strasbourg et Paris 1922, pp. 8, 24, 66. Werner
Elert, Der Kampf urn (las Christentum. Geschichte der Beziehungen zwischen dem
evangelischen Christentum in Deutschland und dem allgemeinen Denken seit Schlei-
ermacher und Hegel, Munchen 1921. Rudolf Eueken, Der Wahrheitsgehall der
Religion, Berlin und Leipzig 1920, p. 205 sq. Friedrich Brunstiid, Die Idee der
Religion, Halle a. d. S. 1922, pp. 156-212. . .
._

www.dacoromanica.ro
IA1 . Fr. Clt
 1.1

, - 5
_ -
7 .
Conceperea obiectului i sensului istoriei variat, dupa
preocupari i predilectii, i: mai variaza Inca atat, incat nu e
fara rost sa se stabileasca intai pe scurt din capul locului, data
- cultura omenirii este adevaratul obiect al istoriei. Succesiv sau-
i simultan, s'a dat istoriei sens religios, politic, idealist, eco-
nomic, i s'au cautat a deca obiectul i scopul cand in Manife-
starile din domeniul spiritului, cand in cele din al materiei 1).
Cu toate precizarile i ordinea, ce au adus in aceasta chestiune
ultimele decenii, un acord final i deplin nu s'a putut Inca in-
cheia, i definirea obiectului istoriei difera Inca, in masura in
care pozitivism, biologic, politica, socialism i alte deosebite,
sisteme i conceptii, mai mult sau mai putin tiintifice, de In-
._ telegere a vietii omeneti, preocupa Si gasesc Inca discipuli 2).

Multimea ,i nepotrivirea for insemneaza, ca fiecare e in

felul sau unilateral i deci insuficient. Obiectul istoriei nu e
nici numai sau mai ales religia, nici numai sau mai ales orga-
nizarea politica, nici numai sau ,mai ales cea economics, nici
vre-o alta oarecare, in parte sau de preferinta.
Obiectul istoriei e in sens larg vieala omeneasca insa, iar
vieata omeneasca e atat de complexa i de bogata, atat de in-
tinsa i de adand, incat tocmai deaceea niciunul din aspectele
ei nu poate fi luat nici singur, nici in legatura cu vreun altul,
nici subordonand i conditionand in mod absolut unul pe
ca obiectul natural i favorit al istoriei.
.
Repeta'in deci pentru preciziune : Obiectul propriu al isto-
rid e insa vieata omeneasca, ca vieata socials, capabila de
activitate spirituals contienta i libera, de desvoltare i de
progres, variata i capabila de productii de tot felul, deci cu-
antul se impune dela sine capabila de cultural Obiectul
-istoriei e astfel in sens mai restrans cultura 3); cultura e prin-
1) Vezi : Paul Barth, Die Philosophie der Geschichte als Soziologie, ed. 3-4,
Leipzig 1922, pp. 511-856. Georg Mehl's, Lehrbuch der Geschichtsphilosophie,
Berlin 1915, pp. 330-342. Benedetto Croce, Zur Theorie and Geschichte der Hi-
.
storiographie (trad. din italien. de Enrico Pizio), Tubingen 1915, passini. Theodor
L. Haering, Die Sfruktur der Weltgeschichte, Tubingen 1921, passim.
2) Comp, Georges Sorel, La ruine du monde antique, ed. 2 Paris 1925,
subintitulata cu emfaza : Conception materialiste de l'Histoire.
3) G. Mehlis, op. cit., p. 144, dupA Heinrich Melted. Deasemenea In
Eislers Handworterbuch der Philosophic, ed. 2 (Richard Miiller-Frelenfels) Berlin
1922, p. 242: Die Entwicklung der menschlichen Kultur" ist das Objeckt der
Geschichte im engeren Sinne. -.
. - - ,...
www.dacoromanica.ro
.:
. . - ...- ,-
--A?, '-':: -:- '''' '-'. ' :.:-.-:' - .. '.,., --' , r f.
 6

cipiul" istoriei 1), ba a fost nuinita fenomenul primar" (Ur- _

phanomen) al Intregii istorii trecute si viitoare 2) i chiar iden-

tificata cu istoria 3).
Cultura e Irish' ea insas o notiune discutabila ca sens i
continut 4) i un cuvant controvers nu definete Inca precis
obiecttil istoriei. Cai vieata omeneasca, cultura e complexa i
bogata, intinsa i adanca. Formele de manifestare culturala
sunt variatele manifestari ale vietii insa : religioase, morale,
artistice, sociale, politice, tiintifice. Fiecare din ele e in parte
o forma sau o lature a culturii i anume o valoare culturala" 5),
i importanta for e apreciata panala idealizare de cel care a
zis : Valorile culturale sunt formele, in cari divinul i absolutul
ne sunt accesibile 6). Sub aspectul multiform al acestei plura
litati de valori, formeaza prin urmare cultura obiectul istoriei 7).
Omul e deci o fiinta istorica" numai intrucat produce
.

cultura, i un- act omenesc e istoric" numai intrucat se refers

la cultura, nu numai putand sa o promoveze, ci chiar s o atinga
i distruga 8). Se poate prin urmare zice, ca istoria e in adevar -
A-
I istoria culturii, in diferitele ei forme i ca produs specific uman 9).
*
* *

- Ca atare, cultura conteaza cu tot ce poate sa o influenteze

intr'un fel sau altul. Destinele ei sunt strans legate de conditiile,
in cari traete omul, ca individ i ca societate, pe acest glob
pamantesc, sunt dependente de timp Si spatiu, precum si de
-. ,
1) G. Mehlis, op.. cit., p. 257. o

. 2) De Oswald Spengler (Untergang des Abendlandes).

3) Theodor Lindner, Geschichtsphilosophie. Das Wesen der geschichtlichen
......,

Entwicklung, ed. 3-4, Stuttgart it Berlin 1921, p. 159 : Geschichte ist Kultur
and umgekehrt. Ibidem : Cultura e totalitatea vietii istorice.
- 4) Vezi Eislers HandwOrterbuch der Philosophic, pp. 353-356.
5) Heinrich Rickert la Eisler op. cit. p. 355 5i G. Mehlis. op, cit. 114, 230.
6) G. Mehlis, op. cit., p. 318.
7) Ibidem, p. 104. -
8) Ibidem, p. 269. Despre acte culturale $i produse culturale de impor-
.;
tanta istorica, vezi ibidem, p. 147. Despre pozitivitatea istoriei vezi B. Croce, op.
.
cit., pp. 71-81.
- 9) Despre umanilatea istoriei vezi ibidem pp. 81-95. Pag. 81 : Istoria
e opera omeneascii, produs al intelectului .i al vointei oineitesti.

www.dacoromanica.ro
 7
,

toti ceilalti factori istorici. In acest cadru natural, omul nu e

o abstractie metafizica indiferenta, care conteaza, ca simpla
specie sau ca notiune, ci e factorul principal concret, atotpu-
.
ternic in aparenta, dar redus in realitate la a putea si trebui
sa se foloseasca de conditiile, in earl e pus, si a lucra in limitele
i in parte in sensul acestor conditii. El e tinut, prin firea fi
prin nevoile sale, -sa puns in uz si in valoare ceeace gaseste in -
j uru-i, s se adapteze naturii si totodata sa-si adapteze natura,
prelucrand-o, pentru a produce cultura. Cultura e in realitate
o prelucrare a naturii. Din materialul ei brut, omul produce
prin spiritul sau cultura ') prin cultura el transforms natura :).
Aceasta insemneaza insa, ca producerea culturii e condi-
, tionata de om si de natura deci limitata la capacitatea omului
de a lucra in aceasta natura. Cultura e in acest sens naturals,
ass cum e omeneasca. Si repetam : Ca asemenea produs,
natural si specific omenesc, cultura e in sensul sau cel mai larg I
obiectul istoriei. _ _ .

Contingents, ca tot ce e natural si omenesc, cultura e

astfel relativa si conditionata. Ea depinde de tot ce poate sa
modifice dela o zi la alta si dela un popor la altul conditiile de
vieata si de actiune omeneasca. Ea are un inceput si o evolutie,
gratie celor doi factori, om yi natura, dar poate sa aiba vai
si un declin si cel putin ca ipoteza moarte, tocmai prin -
actiunea celor doi factori generatori. Istoria s'a zis nu
. cunoaste cleat civilizatii ,de durata limitata 3). Ideea mortii
culturii, sau mai just a culturilor, e chiar de actualitate. Un ,

puternic Si interesant cugetator german, Oswald Spengler, o

pretinde sub dubla forma de constatare pentru trecut si de pro-
fetie pentru viitor, intr'o lucrare; care a cunoscut succesul si
senzatia : Der Untergang des Abendlandes.
Fara a fi nevoie s'o afirmam in forma tragica se
pare exagerata a lui Spengler, se poate in tot cazul zice,
ca existenta culturii e supusa transformarilor, oscilarii si cel
,

1) Die Seele des Menschen 1st die eine Wurzel der Kultur, die zwe to
ist die Erdoberflitche". (Hanslih, la Manfred Sehroeter, op. cit., p. 80 nota).
2) Comp. G. Mehlis, op. cit., pp. 144-145.
3) Charles Hanter, Religion et Realite (In Etudes d'Histoire et de Phi-
losophie religieuses publides 'par la Fecund de Theologie protestante del' Uni-
versite de Strasbourg), Strasbourg et Paris, 1922, p. 1. Vezi si Eisler, op.
cit., p. '356 (Kulturen sind Organismen") si Fr. Brunstiid, . op. cit., p. 197.

www.dacoromanica.ro
-7.
11'
-
 4,
, .
r
-r, 8 i

putin in parte, de timp sau de spatiu, chiar distrugerii. Istoria

cunoate destule crize i catastrofe" culturale i trebuie sa
conteze, pentru destinele culturii, cel putin in teorie, cu once
eventualitate din partea imprejurarilor istorice si a Maiestatii
2
Sale" intamplarea. Daca, din contra, cultura ar avea caracter
absolut, permanent, neschiinbabil, data ar fi ceVa dat" i
asigurat prin esenta contra oricarei imprejurari protivnice, data
adeca n'ar fi un produs omenesc, atat de relativ, cum it cu-
_ noatem, ea n'ar mai putea fi obiectul istoriei. Istoria e din
contra cunoasterea i intelegerea a ceeace variaza i evolueaza,
a relativului. Istoric insemneaza relativ ').
*
** _

Si dupa acest mic ocol, sa venim acum la ceeace ne in-

tereseaza aci, la istoria cretinismului ca istorie a culturii, adeca
la celelalte doua chestiuni ce mai raman de.lamurit i cari for-
meaza ceeace mai ales ne priveste in acest mic studiu. _

Ce este creVinismul in cadrul vietii omenesti?

E ceeace stim i_ tinem sa fie : o religie, raspuns atat
de natural si simplu, incat ar 'Area de prisos sa-1 provocam.
In el sta totus, in aceasta simpla definitie, ceeace formeaza
propriu zis nodul chestiunii, care ne preocupa.
Obiectul istoriei 1-am gasit in totalul valorilor culturale.
Calitatea istorica a unui act depinde de calitatea lui culturala,
i un act istoric e ca atare ceeace e un act cultural : natural si
omenesc, contingent si relativ. Un act nu poate fi obiect al
istoriei, cleat cu pretul acestei limitari. Dreptul i onoarea de ;
a fi inscris in istorie si a o preocupa necesiteaza prin urmare,
dintr'un punct de vedere, un sacrificiu : De a se recunoaste
un simplu produs omenesc si natural, restrans la posibilitatile
limitate Si variabile ale scenei pe care se produce natura
i ale autorului care it produce omul. Un fenomen, care nu-si
poate dovedi in acest sens identitatea, nu poate interesa istoria,
e neistoric. Cu alte cuvinte, un act e istoric, cand e omenesc i --

pamantesc, cand e din lumea empirica.

1) Comp. Ernst Troeltseh, Die Absolutheit des Christentums and die Reli.
gionsgeschichte, ed. 2, Tubingen 1912, p. 52 si passitn. L. Laberthonniere, Le
realisme clu-etien et l'idealisme grec, ed. 4, Paris, pp. 188-192.

www.dacoromanica.ro
s
' - -
.
lir% NI
 X -
s
9
;
,
Este o religie, i deci i creAnismul, o realitate de acest
ordin? Are ea caracterul unei valori culturale, pentru a putea fi
obiect al istoriei? Acegsta insemneaza insa a intreba : Este o
. religie, deci i crestinismul, o realitate din categoria contingen-
_ telor naturale si relative prin definitie pentru a putea fi
obiect al istoriei? _

- Oricat de discutabila i cuprinzatoare ar fi formula re-

ligiei, la cei cari o definesc '), elementul ei caracteristic si in-
. dispensabil e supranaturalul. Religia e transcedenta si supra-
lume" 2), sau, cum zice W. Windelband, e vieata transcen-
dental)" 3), deci dintr'o ordine supranaturala, cu totul deose-
bita de cea a fenomenelor istorice. Religia are a face cu divi,
nitate, spirit, infinit, eternitate i nemurire, cu existence, puteri
i stari supranaturale, miraculoase si deci supraistorice, ba
chiar ea nu se poate concepe fora ele. Ea e pozitia pe- care omul
o is fata de supranatura, e intuitia si sentimentul infinitului 4).
E presimtirea eternului in toate formele lui, prelungirea con
_
tiintei noastre dincolo de ceeace e pamantesc... Religia e tota-
litatea tailor spirituale ce due la Dumnezeu" 5). -
Obiectul credintei, Para care nu se poate presupune religia
divinitatea nu e propriu vorbind object de istorie, cum
nu este nici de tiinta, ci de exPerierica moral) 6). Domeniul
vietii religioase depaete prin urmare pe 'eel al vietii istorice,
caci duct religia trece dincolo de natura, ea trece dincolo de
istorie ; ca1 filozofia, religia Se suprapune astfel analizei isto-
rice 7) ; se sustrage adeca rationalului, pentru a se complecta
si desavarsi in alte sfere, in sfera irationalului 8).

1) Vezi Eislers IlandwOrlerbuch der Philosophie, pp. 550-554.

2) Fr. Brundstild, op. cit., pp. -9 -10.
3) Priiludien, ed. 3, 1907, p. 423 sq.
4) Sehleiermaeher.
5). Ernst Bergmann, Die klassische deutsche Bildungswell (Philosophische ;.
, Reihe No. 16), Altinchen 1921, p. 107.
6) _Henri Delaeroix; La religion el la foi (Bibliothegue de philosophie con- .
temporaine), Paris 1922, p. 197.
7) Ch. Hauler, op. cit., p. 90. _
8) Irational = antirealistic, vezi la Fr. Brunstiid, op. cit., 163 sq. Pentru
opozitia dintre religie si istorie vezi si Rudolf Eucken, op. cit. si E; Troellseh,
Absolutheil des Christentums.
-
._

Y
www.dacoromanica.ro
t !
*gnat
,
. ;-
 1.

10
4

' Religia e astfel o calitate a omului, Si anume cea mai

specifics, far% a fi un simplu produs al omului. Ea nu e gasita
de om pe tale de actiune culturala '), ci e data omului, e in-
nascuta, fenomen care e un mister nu numai pentru istorie,
ci i pentru psihologie. Religia e adeca revela(ie 2), i ca reve-
latie iese din cadrul istoric. Istoria (religiilor) poate incerca,
desigur, sa descopere i explice provenienta religiei, dar conclu- *-

ziile ce trage din aceasta osteneala sunt in mare parte simple 6

constructii, cari au caracterul i slabiciunea ipotezelor, nu forta

i evidenta constatarilor istorice, suficient Si concret documen-
tate 3). Originea, Cali esenta religiei, raman pentru istorie enigme,
pentruca sunt de, alts natura decat a faptelor pur istorice, i .

cu orice ar descoperi de acum istoria, ea e prea tarzie, prea de-

. parte de origini i relativ slab inarniata, pentru a mai reu1
s se avante cu succes in cautarea i studierea primilor notri
semeni, ca sa le smulga secretul religios i s-1 inchida in cadrul
sau, in cadrul actiunilor culturale" i deci istorice, ale omului. .

S'a zis deaceea, ca raportarea la religios tontine in sine un

moment antiistoric" .4) i ca in unele privinte o religie cultu-
rail" (eine Kulturreligion) .e o contrazicere, contradictio in
adjecto 3). In -coWiinta- sa despre Dumnezeu .Si despre o vieata I
in legatura cu el, religia sta. in adevar, mai presus de orice cul-,1
tura : Ea e mai mult deCat toata cultura, e spirit, spkit stapt 6)
E destul s ne gandim la acea forma de religiozitate acuta
i pull, ca fenomen religios insa .naturals, mistica, pentru a
Intelege opozitia ce poate sa fie intre religie i cultura, deci
intre religie i istorie. Sub forma sa mistica, religia e o negare
deadreptul a cultnrii, e ignorare sau depaire a actelor cultu-
- rale Si a conditiilor lor. Mistica nu are vederi i interese istorice ;
ea vrea chiar sfaritul istoriei, i-1 tealizeaza ea' proces sufletesc
individual, intim, interior, in initiatii sai. Misticul &drama toate
barierele materiale, depaete timp i spatiu istoric, pentru a
se uni in taina cu Durnfiezeul sau. Mistica e deci neistorica 7)
. \ .- i .... I ..
.
1) Comp. Fr. Brunstiid, op. cit., p. 192. , .
_
2) Vezi ibidem,- p. 217. *

3) Pentru Incercarea lui E. Durckheim, vezi Ch. Hauler, op. cit., pp. 63-64.
4) G. Mehl's, op. eit., p. 148. :
5) Ibidem, p. 55. ."
_ 6) Fr. Brunstild, op. cit., p. 193.
7) G. Mehlis, op. cit., p. 254. t

www.dacoromanica.ro
.

"'" r
 .,
-
11
,
imistica e religie i poate forma cea mai desayarsita a religiei.
Oricum, la baza sentimentului religios e o stare de constiinta
.
mistica 1).
* * *

Daca religia nu e un produs al omului, pi p_zestre, cu care

a aparut pe lume si vine de fiecare data pe lume, dintr'un de-
pozit nesecat Si tainic, pe care istoria nu 1-a putut descoperi
sI analiza, putem privi religia ca o culturala i deci ca
obiect al istoriei?
Ceeace religia pare sa nu fie prin definitie, e cu prisosinta
prin functiunea sa. Orideunde ar veni i orice ar tint, religia
e un element constitutiv al sufletului si al vietii omenesti, e
un fenomen inseparabil de vieata omeneasca. Orice religie este
o expresie a nevoii de a teal", zice Henri' Delacroix i tot el o
definete : La religion est de l'ordre de la vie" 2), A crede e
deaceea a trait 3) sit deci religia e o chestiune de vieatk 4), iar
vieata e de e actiuni i stari, can nu sunt i nu
pot fi atat de precis si exclusiv delimitate, incat una sa eli-
mine pe cealalta 5).
Diferitele posibilitati i sfere de actiune omeneasca se
Intretaie deci, se influenteaza i se complecteaza, impartind
intre ele beneficiile sit pierderile vietii omeneti, care nu e un
fenomen complect i format, cleat in totalul tor. Si cum ea
apartine istoriei in complexul si totalul manifestarilor sale, ii
apartine cu religia insa, care nu e numai un fenomen indivi-

1) W. James, L'experience religieuse, trad. Abauzit, 1906, p. 324, la Ho-

bert Will, Le culte mystique (Cahiers de la ReVue d'histoire et de philosophie re-
ligieuses publics par la Faculte de Theologie protestante de l'Universite de Stras-
bourg), Strasb ,urg 5i Paris 1924, p. 3. Comp. H. Delacroix, op. cit., p. 428:
Le Mysticism est an commencement et an terme de la religion".
2) Op. cit.,. p. 404.
3) L. Laberthonni6re, Philosophie religieuse, p. 161. (La II. -Delaer oix,
op. cit., p. 108).
4) JI. Troeltseh, Absolutheit des Chrislentums, p. 32. -
.
5) La vie n'est pas specialisee; religion, morale, loi torment tine masse
indivis,!". (H. Delaeroli, op. cit., p. 404).

r www.dacoromanica.ro
111 ti
 z

-.. 12

dual, ci Si social si are ca atare caracter si rol social '). Prin ur-
mare, religia intra In cadrul si obiectul istoriei cu vieata ome,
. neasca insas, careea chiar, cum zice Ad. Harnack, ea singura fi
da un sens 2), i deaceea nu s'ar putea sustrage ca manifestare
omeneasca istoriei, cleat data s'ar putea sustrage ca element
constitutiv vietii omenesti 8).
Aceasta, pentruca religia nu e numai un act abstract de
metafizica, o functiune sufleteasca pura i invizibila, indepli-
nita numai in sfera supranaturalului, sustrasa conditiilor istorice
si lipsita de consecinte istorice. Pentru a duce in necunoscutul
misterios de unde vine, religia trece pe aici, pe pamant i prin
om. E nevoita sa- is contact cu starile omenesti si pamanteti,
sa conteze cu ele, sa se concretizeze ea' ele i in parte sa se re- --
lativizeze ca ele. Nu exists religie din care sa poata fi exclusa
orice urma de stop fizic i material 4), si orice atingere cu cele
paniantesti influenteaza puternic asupra religiei 5). .

Dar tocmai prin aceasta atingere, ea lucreaza in mod vadit

asupra celorlalte stari omenesti, lucreaza puternic i de multe
on chiar hotarator, prin fortele de cari dispune in fiinta ome-
neasca, prin ideile si prin idealul sau. Esenta si puterea religiei
e de natura sentimentala-ideologica, dar sentimentul si ideea
sunt factori istorici capitali, sunt elemente constitutive ale
oricarui fapt istoric, pentruca orice fapt .istoric e realizarea unei -
idei, cu ajutorul pasiunilor, prin personalitati i prin massa.
Oricat ar fi de abstract si supraistoric divinul, ideea lui mica
puternic sufletul Omenesc, e un principiu activ, chiar in forma
ei mistica, pentruca nici mistica insa nu exclude activitatea 6).
Prin urmare, religia tontine motive de actiune omeneasca,
li,si e chiar un nesecat isvor de energie si ca atare un puternic agent
I istoric. Spre deosebire de Stiinta si filozofie, religia nu e numai
.

1) Ch. Ranter, op. cit., pp. 66-67.

_ 2) Das Wesen des Christentums 1920, p. 188.
3) II faut isoler un phenomene pour l'etudier. Mais cela ne amok guere
possible pour une religion ". (Ch. Hauler, op. cit., p. 61).
4) Ii. Delaeroix, op. cit., p. 405. .

5) Jacob Burekhardt, Weltgeschichtliche Betrachtungen, ed. 2, Berlin si

Stuttgart 1910, pp. 139-140, 97.
6) Quackerii sunt sects spiritualists si lotus activh. Comp. Robert Will,
op. cit., p. 25. -

www.dacoromanica.ro
- 3.
 ,:
13 -'

abstract--notionalai_intuitiv concrete, ,_ea_ nu vrea sa fie

numai gandita, ci si traits 1). Ea nu produce numai start su-
fretesti si acte de devotiune interioara, ci is o atitudine lath
de natura si de vieata si produce prin aceasta acte culturale :
morale, arta, literature, drept, conceptii sociale, politice chiar,
acte eminamente istorice. Toate religiile sunt purtatoare de
conceptii si scopuri morale 2), sunt deaceea educatoare" 9),
_

si sunt can efort pentru mentinerea si conservarea valorilor 4).

Religia devine astfel, cum am zis, functiune ceeace nu
pare a fi prin natura : o valoare culturala i Inca una de o forty
deosebita, care da ajutor spiritului sa se ridice mai presus de
natura 5).
Iata de ce Troellsch o numeste o valoare sui generis" 6),
tot atat de legitima cast celelalte valori de civilizatie" 7),
Burckhardt, care nu e tocmai un om religios, o considers ca una
din cele trel marl istorice, alaurtdeatat si de_ cultura
--$1 o fecunoate chiar conditie preliminary a oricarei - culturi
vrednice de acest nume 8), iar_Meh/isxnumete ,,cel_mai_v_e6i_
bun cultural" das alteste Kulturgut 9). Si iata de ce religia
este o tuna a istoriei, si este --I zice Ad. Harnack cea mai
adanca 10). Ea sty in fruntea factorilor culturali, respectiv .

istorici 11): -
Religia s'a dovcdit ca atarc in istoric, prin participarea
sa la vieata culturala a omenirii. Sunt chiar religii, cari atat
au cuprins cu spiritul for toata viata unor popoare, !neat au
constituit ele mai toata cultura for 12). Si sunt culturi, cari atat .
_
_ ,
1) Eislers Handwarterbuch der Philosophie, p. 550.
2) Theodor Lindner, op. cit., p. 142. -
3) Paul Oltramare, Le religion et la vie de !'esprit (Biblioth. de philos.
contemp.) Paris 1925, pp: 170--171.
4) IL Delacroix, op. cit., p. 404.
5) Conceptia lui Hitachi despre cultures. Vezi IV. Lii4riert, Geschichtlicher
Sinn und Kirchlichkeit (in Beitrage zur Forderung christlicher Theologie, 4. Heft),
Giitersloh 1899, p. 103 nota.
6) La-Vermeil, op. cit., p. 13.
7) lbidem, p. 19.
o

8) Op. cit., p. 97. 5).

. 9) Op. cit., p. 44.
10) Das Christentum und die Geschichle, ed. 4, Leipzig 1897, p. 8.
11) Vezi Th. Lindner, op. cit., p. 115.
12) Comp. J. Burekhardt, op. cit. p. 97.
1

P
,..."
. ...
r ---,
.
-
,
" : A'"'
:'
i,..,47
_,
A-.
www.dacoromanica.ro
,
 14
Y.

datoresc religiei, luck ar fi inexplicabile gra ea. N'avem decal

sa amintim in treacat ceeace cu atata maestrie *i prisosinta a
aratat Fustel de Coulonges 1), despre organizatia romans, acel
I edificiu cultural impozant *i fara pereche, ridicat pe baza de
conceptii si de practice religioase. Ideea lui dominants e ca
progresul social e insotit *i cauzat de progresul religios ,2). Fara
a fi nevoie SA luam in mod absolut *i general concluzia aceasta,
e dovedit istoric, cu exemplul atator alte religii *i popoare, ca
religia are un rol social-cultural de primul ordin *i istoria nu
poate face- abstractie de el. Cea mai veche *tiinta, cele mai
vechi moravuri, cea mai veche arta, sunt religioase. Cea mai
veche coriceptie culturala despre intocmirea vietii omene*ti.
despre formarea societatii omene*ti, a statului *i ofanduirii lui
pe baza de drept, e de natura religioasa *i conditionata de
religie" 3). ,

Daca vom adaoga aprecierea lui Burc:ihardt, ca dovada

vitalitatii unei religii e tocmai curajul ei de a se impleti cu cul-
tura 4), iar la aceasta- pe a lui Th. Lindner, ca forta *i carac-
terul cultural al religiei cre_stine au ajutat la raspandirea ei 5),
socotim dat raspunsul la ,a doua chestiune puss, daca adeca
_ religia e o valoare culturala *i cu aceasta obiect al istoriei, *i
pregatit chiar r aspunsul celei de a treea : ,

Intru cat crestinismul, care e o religie, e o religie culturala

i are o istorie 'culturala?

* * *

is Ceeace am afirmat despre valoarea culturala a religiei, se

poate afirma cu dovezi indoite despre crestinism. Crestinismul

e religia prin excelenta, i e religia culturala prin excelenta.
El s'a impletit" cu cultura, cum vrea Burckhardl, adoptand-o,
si a produs cultura, cum bine *tie istoria *i am anticipat afir-
mand-o din primele randuri. Ramane numai de aratat in ce

1) La cite antique.
2) Paul Barth, op. cit., p. 783.
3) Fr. Brunstiid, op. cit., p. 194.
4) Op. cit., p. 153.
I-I
5) Op. cit., pp. 133-134.
411

www.dacoromanica.ro
 15

sens e crestinismul o religie culturala si in ce grad e istoria lui

o istorie a culturii.
Pentruca o religie pura i absoluta", cum e crestinismul,
apare prin insa natura si misiunea sa ca o religie neculturala
sau chiar anticulturala. Atatia au spus-o despre crestinismul
primitiv, atatia altii o spun despre eel actual, Meat nu e nevoie
O.' mai citam special niciun nume. Sentinta n'a asteptat de
astfel multe secole, ca s se pronunte; au dat-o primii adversari
literari ai crestinismului, numindu-1 tot ce putea s fie mai ne-
cultural din punct de vedere greco-roman : barbar" 1). Cresti-
nismul a parut in lumea veche o negatie a culturiP),...religie
pentru sclavi si prosti, o superstitie chiar periculoasa _3) pentru
destinele omenirii.
Crestinismul afirma, e drept, pe Dumnezeu si sufletul,
caderea omului si nevoia mantuirii, cerul si vesnicia, nu nevoi
pamantesti culturale si istorice 4). Lumea aceasta, cu toate
operele ei, parea a diavolului. Crestinul vrea sa se libereze de
ea, s o invinga, el crede in sfarsitul ei i traete cu speranta
unei parusii apropiate. Cultura lumii greco-romane el pare a
n'o intelege si chiar a o dispretui. Crestinismul nu parea astfel
indicat sa se Puna de acord cu cultura cu atat mai putin ca-
pabil sa produca cultura. Pentru el, scopul istoriei parea im-
plinit cu venirea lui Hristos, a c5rui_doctrina ii era suficienta
pentru toate nevoile sufletesti 5).
Trebuie deaceea recunoscut, ca atitudinea originara a ere-
stinismului fats de lume" justified in parte imputarea ce.
s'a adus. Cretinismul era adeca necultural sau anticultural.
Era insa din punctul de vedere al celoi: vechi, a culturii pe care
o gasia, si nu in mod absolut. Contra unor manifestari si forme
ale culturii greco-romane, crestinismul a putut si a trebuit sa
- -
, .
1) Cels. ''' . . , -
2) Lebenverneiend and zugleich staatverneiend", casi budismul, pre-
tinde P. Barth, op. cit., 784.
3) Suetonius, Nero 16; despre crestini: genus hominum superstitionis
novae ac maleficae".
4) Singurele raporturi, cari-1 interesau, erau cele ale omului 5tre im-
- paratia lui Dumnezeu". Ad. Harnaek, Das Wesen des Christentums, 1)1 72. .'
5) Vezi pentru acordul credintei cu ratiunea Louis 'Soupier In Revue de .

Synthese historigue, nouvelle serie, t. XII, No. 112-114,_ Paris, 1924, p. 111.

www.dacoromanica.ro
,r
 16

-.. lupte in adevar ne-o dovedesc apologetii , dar a nu fi luptat ,,--

.r ar fi insemnat -din contra a le fi gasit bune sau indiferente si ,. -;

...
..- .. deci a le fi aprobat neconditionat. 1 ,
El nu lupta insa din principiu contra culturii, contra oricarei
culturi, i a dovedit-o cu prisosinta in insas lumea veche, cu
a carei cultura crestinismul; ca sa vorbim ca Burckhardt, s'a
impletit". In contact cu ea, crestinismul si-a modificat in
adevar unele vederi exclusiviste, rigoriste, idealurile lui- au pierdut ,
din intensitate, s'au pus in oarecare acord cu conditiile vietii ,
lumesti, s'au adaptat oarecum pamantului. Crestinismul a in- _ , ,,
cheiat adeca compromise cu lumea noastra, i-a facut unele
concesii 1) si a intrat astfel in vieata ei ca religie culturala.
-- ,
-, E gresit insa a crede pentru aceasta, ca crestinismul s'a
-. negat pe sine insus, afirmand cultura, asa cum e gresit a crede,

Ica el era prin definitie si din sistem o negare a culturii, pen-

!truca se afirma pe sine, ca religie, mai presus de orice cultura.
,

Anticultural a fost pentru cei vechi in felul in care era si ateu

1

sau imoral. . -

Crestinismul era insa, mai mult ca orice alts religie, pentru ' _
, Weald, pentru nevoile ei, sau cum zice Hristos insu : El a
venit ca lumea pimp sa aiba i mai mull sa alba (Joan X,10).
j E doctrina cereasca, dar pentru pamant. Iisus Hristos n'a ignorat
", si n'a pierdut din vedere niciunul din' aspectele vietii omenesti.
_
El are pentru toate un cuvant. Nu insa sub forma unor anu-
mite prescriptiuni, articole de aplicat juridic sau cazuistic,
pentru fiecare din cazurile ce s'ar prezenta in vieata ; nu liters,
ci spirit ). .: -
s ,-
,
1) Comp. G. Bloch, L'empire romain. Evolution et decadence, Paris (Flam-
marion) 1922, p. 304.
2) Albert Hauck, Jesus, Leipzig 1921, p. 132: Was Christui der Welt
-; gebracht hat, waren nicht neue Gesetze and neue soziale Ordnungen, sondern
eine neue Gessinnung". Comp. A. Cournot, Traite de l'enchafnernent des bides
fondamentales dans les sciences et dans l'histoire. Nouvelle edition publiee par
L. Levy-Bruhl, Paris 1911 (Hachette), p. 658: Ceeace face exeelenta proprie
crestinismului, din punctul de vedere al civilizatiei, e de a nu fi avut, dela ori-
gine si mai fnainte de orice desvoltare a sistemului religios sub influenta civili-
zatiei europene, decal principii compatibile cu progresele ulterioare ale rival-
zatiei, deli de altfel influenta principiilor crestine n'a fost singura cauza sufi-
cientA si deter a acestor progrese".

. www.dacoromanica.ro
. ..-
f
V .- -. '- ' . .-- C.
,
St., ...-**'.1i1 , ,-- e , ....*.> ,*7a. 7,'S .,4.1..ti,.% .,
 17

In spiritul crestinismului trebuie deaceea criuta la al itti-

clinea lui privitoare la cultur5, culturabilitatea lui. Ca spirit,
el' ei:a contra spiritultii culturii vechi, contra tendintelor ei de-
cadente si uneori bestiale, contra pagan is nmlui si inioralit5 ci ').
7r- Aceasta insemneaz5 Insa pentru istorie un firm (le mare
pret : Ca crestinismul a adus si afirrnat in culturil valoare
proprie si a milsurat-o cu ea, valortre(1 mor(1 la 2). Weil el a mar- ,
.ginit cu aceasta autunite curente sau tendinte ale culturii vechi,
4 el a adus in schimb posibilitatea si garantia afirm5rii altora, .

mai utile, mai solide si superioare, cu can se asigura continui-

tatea si progresul cultural al omenirii, ajunse sufleteste intro
situatie cu totul grea. E destul sa he gandim serios la criza
multiply de acorn nou5sprezece secole, pentru a intelege si aprecia
cum se cuvine rolul si actiunea salvatoare a crestinismului in
destinele culturale ale omenirii, data e drept ca o culturil ade-
t
v5rat5 trebuie sti fie moral ti" 3). ,
Lumen veche train pentru glorie si pl5cere, crestinul train
pentru mantuirea sufletului. Toate conceptiile si actirmile care-
nesti se hordonau pentru el acestui interes suprem, a carol
salisfacere devenia imposibila [Aril o anumit5 rezistenta opuSri
spiritului vremii. In lumen aceea, totul p5red pentru crestin
intinat, profanat, pared. Era o lame ce-si pregiltea pieirea si
in care singura atitudine posibil5, pentru o aplicare senor s:i a
evangheliei, era rezerva pan5la opozitie. Nu bunurile ei ca atari
le diSpretuia si combated crestinismul, ci spiritul de care lumen
veche era animate si cu care le folosia, mentalitatea ei corupt5.
Contrazicand-o si ihdreptandLo, crestinismul are pentru. edit-
catia morals a omenirii o important5 covarsitoare 4). El a lost,
intre alteles. o reactiune contra diz9tviirii morale a lurriii vechi
si a Insemnat un ideal sufletesc, un ideal nou, mend: formeze
o noun- - Ciocnirea lui cu lumea veche nu era un ras-
omenire ").

1) Nrezi Richard Itfirkner, Chrislliche Kunst, Leipzig 1910, p. 5.

2. Albert Hunch, op. cit., pp. 115-121.
3) W. Kidder, Marlin Luther and die deutsche Reformation, ed. 2, Leipzig
si Berlin 1917, p. 132.
4) A. Hauck, op. cit.. p. 115.
5) Ibidem, p. 116. 1

6) Heinrich Weinel. Die Slellung des Urchrislentums rum Slant, TE:

Bingen .1908, pp. 33-34.
Istoria Crestinismului.

rr
www.dacoromanica.ro :r
 .. . s

18
. I
, .. ,
bo:i facut bunurilor ei, ci o lupta de idealuri" 1). In masura, ', ',
.

/ .
in care cretinismul combatea paganismul, lucra pentru a asigura
omenirii un progres moral, fail. care cultura e periclitata sill
pierde sensul. I.. .

t,' f Rasboindu-se cu ceeace era degenerat si endue in cultura

veche, cregirifsmul nu facea cleat sil contribuie, in acest mod
negativ la Inceput, In formarea culturii viitorului. Atitudinea
,
lui era o prima necesitate, pentru inaltarea nivelului moral al
.. omenirii, ceeace era tocmai conditia unei culturi posibile i
durabile, care sa se poata la maximum intinde in spatiu i men-
tine in timp. Colaborarea cretinismului la cultura, omenirii a ..:-
lost deci mai ales de natura morales i era conditia insa a acestei .
culturi. Iata." de ce
_ evanghelia a fost numita contributia lui
1 Hristos la cultura a omenirii 2). iata de ce cu drept
zice marele istoric bisericesc german A. Hauck, ea tine crede
1 crestinismul dusmanos culturii, it cunoaste rau 3), pentruca in
cretinism bunurile culturale sunt privite ca daruri dela Duni-
, nezeu, can trebuiesc pastrate si immultite.
E drept ca, plapand i suspectat la inceput, cretinismul .7..
nu se putea angaja i afirma pozitiv in manifestarile culturale,
ceeace i s'a pus in socoteala ca atitudine anticulturala, panala
a se zice, de Georges Sorel, ca sub influenta crestinismului 'oamenii
nu se preocupau de scopuri sociale 4). Dupace insa crestinismul
. s'a intarit, ca doctrina i fapt istoric, formanduli 4i precizandu-si
: punctele de vedere proprii, el a luat contact cu toate manife-
starile vietii omeneti i s'a afirmat in toate efectiv i eficace.
s In masura in care slabia i -eoborklumea veche,_cretinismul se
intaria si se, ridica. Insaleva see* de existents, eLajunge la
. 4
. p. .
1) Ibidem, p. 40. ,s
2) Comp. W. Liggett, op. cit., p. 103.
,' 3) Op. cit., p. 136.
4) La ruin du monde antique, ed. 2, Paris 1925, p. 105. Karl Beth, Die
E nt.vicklung des Christentums zur Universalreligion, Leipzig 1913, pp. 194-196 ,
I. .
aratA crestinismul primitiv ca in opozitie cu cultura opozitie din care 1-a
scos st. ap. Pavel (comp. Ad. liarnaek, Das Wesen des Christentiims, p. 112:
Pavel a dat puteri imperiului roman 51 a intemeiat cultura occIdentala cre5tina)-- , ;-
dar recunoa5te cA crestinismul nu era anticultural In feint budismului 51 ca aducea , s
n din contra o afirmare pozitiva a vietii Just. A. Comma, op. cit., p. 659: Trebuie
sa recunoagem, cA au existat armonii originale 51 primitive Intre principiile cre-
. otinismului ,51 conditiile esentiale ale progresului iei moderne.
. 3
k
r
e
www.dacoromanica.ro .A. ..

- -T.f* N
, .

C7'
.$.
.

- .;
s' ; 7
 Fr .

19

canna istoriei universale, schimband cu aceasta treptat aspectul

sufletesc al lumii ce grisise si formand astfel una noun, care
,levine lumen moderns.
*
s * *

S'a adus totus crestinismului acuzatia pasionata, ca ar

Si distrus el cultura lumii vechi, ca ar fi contribuit la caderea ei,
sau ca eel putin n'a fost in stare s'o opreasca.
Aceasta insemneaza a confunda lumea veche cu cultura
ei si a crede, ca data lumea veche culturala nu s'a putut men-
tine sub forma de imperiu roman, intreaga ei cultura s'a pra-.
busit iremediabil, si aceasta cu complicitatea vinovata a cresti-
nismului, ass cum insemneaza mai intai a idealiza cu partinire
imprudenta aceasta cultura 1). Insemneaza a crede, ca Salvian
exprima sentimentele crestinAtatii intregi, cand, in durerea sa
de cetatean roman dezolat, vazAnd imperiul calcat in picioare
'de barbari, maltrateaza Roma inteun rechizitoiu teribil 2). In-
, semneaza a nu sti ca si crestinii erau constienti de rolul istoric
si providential al imperiului roman, si a fi uitat, ca Augustin
la o margine de imperiu, Ieronim la alta si multi altii ca ei, plan-
geau cu lacrimi amare pieirea imperiului roman 3), a unui im-
periu, care varsase totus atilt sange crestin; a uita ca singuri
oamenii Bisericii au mai putut reprezinta si apara civilizatia,
in imprejurarile tragice ale ultimelor zile romane 4) si ca numai
His erica, singuri ramasa in picioare in Apus, in catastrofa ca-
derii imperiului fiind, cum. zice Ambrozie, un port linistit
pentru naufragiati 5) a salvat ca atare ce se mai putea salva
din vieata lumii vechi, cultura ei; ca ea a fost refugiul acestei
culturi si educatoarea noilor popoare ce s!au format 6).
Data crestinismul ar fi fost un fenomen anticultural, care
-
,; 1) Vezi Heinrich Gelzer, By:antinische Kulturgeschichte, Ttibingen 1909, p. 3.
2) De gubernatione Dei (Migne ser. lat. 53). Comp. Gaston Balmier. La
lin du paganisme, vol. II. Paris 1891, pp. 474-488.
3) G. Bolisier, op. cit., vol. II, pp. 448-449. -;
4) Episcopal delensor civitalis ". Vezi Jean Guinn& Histoire particle,
historic male, vol. I, ed. 36, Paris 1914, p: 137.. .

5) Epistola 2.
6) Ad. Earned/. Das Wesen des Christentums, p. 153.

www.dacoromanica.ro ,

.
I I
I I !J
 I N. ..

20

s'a: nu se poata pune de acord cu cultura'i sa nu poatil crew cul-

turd, cum pretind cei can it cred in complect'd opozitie cu -
ticitatea 1), nu s'ar mai fi putut vedea in el, din contra, un
produs natural al anticittitii, sfdrital ei natural =) cum au
flout diferiti critici de provenienta rationalists si socialist5,
.cari au incercat sa imagineze crestinismul niiscut fara Hristos,
, ca un. fenomen social normal in lumea veche ").
Procesul fiicut cretinismului, ca provocand salt ajutsand-
la caderea lumii i culturii vechi reprezintate de imperial roman, .
s'a desbiltut cu eruditie i talent, mai ales dela Montesquieu
.i istoricul englez Gitbon pant" astrizi 4). El e definitiv cdtigat
de cretinism si lucrul e recunoscut : Cretinismul nu numai
n'a cauzat prilbuOrea lumii greco-romane, care era dela sine
condamnatil sa sucombe 5), dar a facia omenirii neprecuitul
serviciu, de a-i fi Ostrat i Iran:inns tot cecace mai putea sit
supravietueascil din civilizatia ei "). , T.

. Dupil aiderea imperiului, care servia de cadrer si sprijin

acestei culturi, sarcina ei o primete si sustine onorahil Biserica,
ca mostenitoare a imperiului roman in _opus, asa cum in RiIsa'rit
acest motenitor e imperiul bizantin 7). Biserica s'a vtaut ea
insa periclitatti de barbari, tocmai pentructi isi confundase
cauza cu .a civilizatiei greco-romane, primite si transfigurate
de ea 8), asa cum in Persia cretinismul a fort persecutat ea
romanism "). Aceasta grata, at in convingerea unora si altora,
crestinismul reprezinta insu imperial roman 10), a e'drui sue-
.

1) Comp. Gh. Hauler, op. cit., p. 11.

2) Vezi Ludwig von Sybel, Chris /fiche .Antike, Marburg 1906. vol. I, pp. 9-12.
3) Veil literatura si combaterea la Franz Beller', Die geschichtliche F..ri .
sten: Christi, (Apologetische TagesIrag en), M. Gladbach 1921, pp. 23-95.'
4) De exemplu G. Sorel, op. cit., Comp. Jean Guirand, op. cit., vol. I,
pp. 127 sq.
5) G. Bloch, op. cit p 310 Gaston B3isser, op cit. vol. II pp. 393 sq.
6) G. Boissier, op. cit.:, vol. II, p. 493.
7) V. Vedel, Ritterromantik. Mittelalterliche ',anorak,. II, Leipzi, 1911.
Pp. 15.
8) Comp. Albert Ilufoureq, Hisloire ancienne de l'Eglise, vol. IV. ed. 5.
Paris 1924, pp, 8-9.
9) Ibidem pp. 98 -99 nota Si J. Labourt, Le ehrislianisme dons rewire
perse, ed. 2, Paris 1904, pp. 43 sq.
10) Episcopal reprezinth in Apus imperiul roman invins, Veil A. Duftotreq,
op. cit., vol. V. ed. 1, Paris 1921, p. 31.
www.dacoromanica.ro r
 's

r 21

cesiune culturala i misiune civilizatoare o primise, ceeace in

' parte se explierui prin faptul, ca dupa caderea iMperiului, sin-
guru Biserica oferiii aristoctatiei romane un plasament" cod-
venabil ').
E drept, ca monumentele antieitatii au minas in mare parte
distruse sau parasite, uneori cu concursul cre,tinilor insisi :),
ca splendorile vechii civilizatii n'au reinviat, ca Organizarea
lumii ce se nate .cunoate greutati nenumarate, ca arta, lite-
rature, tiin(rt dormiteaza si ca peste pamant pare a se intinde
pentru un mileniu ceeace s'a numit intunerecul" evului media.
E greu de redat pasiunea, cu care s'a zugravit in colori
negre ') acest ev mediu" i s'a pus, se intelege, pe seama ne-
culturii" ci estinismului, cai caderea lumii vechi. pang in zilele
imastre, in manuale de .coals i in Franta cea luminatrt 4),
evul mediu e. o grozava noapte de o mie de ani, in 'care doar ti
cateva spectre oribile rniunrt in voie barbaria, ignoranta si .
,
pati'oana for superstilia", -adeca credinla creVina.
Ceeace dri aparente de adevar acestui pesimism agresiv
e faptul, ca evul mediu e o lungti epoca de stagnare relative,
RIO de anticitate si lumea modern', o epocri de tranzitie 5)
aproape penibila, intre cele cloud lumi, un fel de interminabil
proces de metamorfoa sub domnia conceptiei religioase despre
lume.
A lost, da, caul Bisericii. E departe de a fi pentru aceasta
tipul ,unei epoci ideale si care a lost evul de atir? dar e
tot atat de departe de a fi ceeace 1-au descris cu imaginatfe
rautacioasa si prejudecati anticlericale, adversarii Bisericii. A
lost aa cum puten sa fie, i aa cum e insemneaztt pentru ci-
vilizalia muenirii mai molt decAt de obicei se crede.
* * *

1) Ibidem. vol. V. pp. 31, 31, 2,16. 11. Ursmer Bee -hire, L'ordre monaslique
ales ...lass an XII-e sihdr. ed. 2. Paris 1921, pp. 12. 86.
2) Vezi Etienne Chaste!, Hist., de la deslordion du payanisme dans
(*empire d'Orienl. Paris 18:o) p. 191 sq.
31 Uri intone ea Allende! (La sorrh're. p. 116), zice intre allele: till)
Fain pendant mine ans 11.a liodefroid Kurth, .op. cit., pp. 13---11 nota).
-I)Vezi Jean tinirml. op. cit.. vo!. II, ed. 36, Paris 1912, p. 3 sq.
5) Comp. Karl Sell. Chislentum and Welhfesehirlde his zur Reloonalion,
Leipzig 1910. p. 115.

www.dacoromanica.ro
 .,. 22 1
1
'
-
.
, 1. I . , .
..,
Elementele esentiale ale civilizatiei noastre, zic de acorn
, istoricii, se compun din doted testamente ale trecutului" : li-
leratura untied i creginism1). Nu e desigur meritul crestinis-
mului, de a fi produs literatura antics, pe care el a gasit-o exi-
. stand si cu care uneori s'a rasboit. Dar e meritul lei de a fi -Meat
. en ea aproape cat a o fi produs, prin aceea ca el, crestinismul,
a pristrat si transmis lumii moderne aceasta literatura, si cu ea

'
.. -- ..

mai tot sufletul si cuceririle spirituale ale lumii vechi. E me- -,

ritul exclusiv al crestinismului, de a fi salvat astfel ceeace era

mai pretios si mai util din bunurile ei si de a fi evitat ca ome-
nirea sa reia dela capat experienta lungs, penibila, obositoare,
a recivilizSrii totale, cu tine stie ce sacrificii si rezultate I
. Cu caderea imperiului roman in Apus, dispar posibilitatile
de cultivare, de instruire in scoli publice, si invatSmantul devise
deosebit de grew chiar pc tale particulars. Lumea toata era in
fierbere. La ziva de maine si la interese superioare de culturil, 4.

nu mai era de gandit. De salvat era pentru fiecare vieata si bu- '.
nurile nevoilor imediate, nu cultura unei lumi muribunde, nisi
-. asigurarea uneea viitoare. Tot ce produsese lumea aceea pare
a deveni de acum inexistent. Deaceea, card lumea is din non
cunostinta de operele lumii antice, in timpul renalerii, se socoti .

aceasta ca o revelatie. Maria din nou soarele culturii, dupe

o milenara noapte de ignoranta. Se reinnoda in istoria univer-
sals firul considerat rupt al culturii, care e de esenta greco-
romans, prin regasirea si folosirea operelor. literare ale lumii `
vechi. .

Aceasta constatare, facuta de multi tn intentii rauta-

cioase la adresa crestinismului, e desigur adevilrata sub una .

din formele sale : Renalerea e un fel de reinviere culturala a

0,1 omenirii, prin reluarea contactului spiritual cu anticitatea dis-
c gl paruta. Aceasta reluare de raporturi culturale intense cu tre-
11 ; cutul se datora insa ,in fond crestinismului, Bisericii. Cu tot
.

411:
ocraracterul ei pilganesc", cu toata atitudinea-i anticrestina; ca
i

I Jiff . fenomen cultural renasterea e totus opera Bisericii, intrucat

ft'ar fi fost impoSibila fare mult-putina activitate culturala a '5
o
Bisericii. - ,/
In asa numita noapte medievalr, singura Biserica a-
mai aviit Si Meat posibile interese culturale, singura ea a
,
----. ,
_

1) Gaston Boissier, op. cit., vol. 11, p. 500.

www.dacoromanica.ro
 93
: e

mai .p5strat a mai produs cuitura : Prin clerul sau i mai ales
printr'o institutie considerate ale atatia ca anticulturala, prin
inonahism. In jurul manastirilor si al bisericilor au fiintat sin-
gurele scoli, timp de sate de ani 1), pang la ivirea unipersitatilor,
cari sunt la origine acelas lucre : scoli bisericesti 2). Din proprie
initiative, dar nu numai pentru nevoile-i proprii, a infiintat
Biserica scoli episcopate si manastiresti, scoli parohiale 3), si
cu ajutorul ei si ca ..ef religios al statului 4) s'a ocupat Carol
eel Mare de cultura poporului; instituind invatiimant gratuit
' si un fel de academie in palatul silt] 1.
Meritele Bisericii, iar in sanul ei ale monahismului, stint
.

in aceasta privinta considerabile si incontestabile. Cu tot in-

teresul aratat de unii imparati romani invalamantului, Occi-
dentul roman in general nu se interesa de scoli, nici ca stat,
nici ca societate 6). Instructia era ocupatie de sclavi si privi-
legiu al celor instariti. Cultivarea poporului nu intra in vederile
celor vechi si invatatura in general nu era pentru stat sau pentru
vreo institutie o prima si absolute necesitate ').
Biserica nu putea gandi la fel. Pentru ea scoala era o
imediata trebuinta. A mers deaceea pe de o parte la scolile
pagan, cite si cum erau, iar pe de alta si-a ridicat de timpuriu
scoli proprii, in cari la baza invatilmantului sta tot eel profan, .

cele-sapte ante liberate" 8). La inceput nevoia catehizeiii, mai

A. tiuirand, op. cit., vol. I, p. 189 sq,
1) Pentru epoca Alerovingienilor vezi
2) Ibidem, vol. p. 328. Originea fur bisericease5 e
f, _contest:1U:
(le unii, dar for crestin
:
nu. ..Die Universitilten sind ein Erzeugnis des
christlichen Geisteslebens des Mittelalters". (E. Horn, in Realeneyklopildie lilt
potestantische Theologie und Kirche ed. 3, Leipzig 1908. vol. XX, p. 266 r. 35).
Ibidem literatura chestiunii. Emile Chenon, I.e role social de l'Eglise, Paris.
1924, pp. 335 sq.
3) J. Guiraud, op. cit., vol. 1, pp. 189-193. -
s

4) Louis Halphen, Les barbares: Des granites invasions aux completes tu-
ones du Xl-e steele, Paris 1926, p. 262.
5) J. Guiand, op. cit.. vol. I, p. 194 sq. I.. Halphen. op. cit.. p. 265.
6) Paul Wendland, Die hellenistiseh-rnmische Minn'. in ihen 11,:ichungen
:u Judentum und Christentum, ed. 2-3, Tiibingen 1912, pp. 74
7) Despre invilOmAnt i educalie in imperial roman, vezi : Theodor Dirt.

Zia Kulturgeschichle Roms, ed. 3, Leipzig 1917, pp. 103 113. Emile n1fien.
Les pro /esseurs de litteratnre dans ("ancient. Rome, Paris 1885. Paul Allard, Eludes .
Xhistoire et d'archeologie, Paris 1899. pp. 91-104.G. Boissier, op. cit., passim. "
8) L. Halphen, op. cit., pp. 263-264.
I I
.
.

r
www.dacoromanica.ro L

14 .
 24

apoi cea a formarii speciale a clerului i totdeauna cea a stu- '-

diului c. &Idol. slink, a obligat-o sa organizeze si sustina inva-fit-

manta!, oricari ar fi fost imprejurarile politico i sociale:Navalirile
barbarilor nu i-au putut lua aceasta preocupare. Par din contra
_
a fi lost un molly in plus, pentru care Biserica s'a alipit mai
strans de inviltaniant i a gasit in el un stralucit mijloc de con-
solare, de rezistenta si de biruinta. Incercarile insistente de
' cultivare, ce se fac in salmi ei,arata ca era contienta de .mi-
siunea culturala" ce-i revenia prin caderea imperiului roman.
Si cum am zis opera culturala a Bisericii medievale -e
mai ales o opera manastireasca si nu putea fi altfel. In mo-
mentul prabuirii civilizatiei vechi, monahismul fu in Apus
rezerva de forte inlelectuale 1), organizata pentru a fi tilt mai
utilrt siei si Socielatii mai ales de doi oameni cu marl merite
in istoria culturii : Casiodor .:,i .Benedict dr, Nursia =). s.
Monahismul de tip ienedictiil pune in cinste munca i o
I incoroneaza cu o noun cultura intelectuala i artisitica "), iar ,
IC asiodor pone la baza regulii monastice, alaturi de rugaciune,
tot munca, si mai ales munca de transcriere a manuscriselor
side cultivare a literelor 4). Studio]. devenia astfel in monahism
un element de vieata, iar maniistirea era mai mult deck o casil
de
,...
ruOciune. , . . :

Ciilugilrii au lost deaceea timp de secole singurii literati

i scriitori, aa. cum scolile Bisericii erau singurele coli. Carol
. eel Mare nu e atat un creator, cat un organizator al itivataman-
., tului public i gratuit. El se da in colile de pe Tanga manastiri
si catedrale, pe can marele imparat reformator le immultete
i sustine, precizandu-le programul si obligatiile. Biserica lucre
prin ele la reconstituirea culturii socotite disparute, iar prin
icolile ei instructia trecea dela cler la laici.
Ceeace ne intereseaza aci mai mult din activitatea cultu-
rata, a ,scolilor manastireti medievale, e truda for pentru adu-
narea, cunoaterea .,i copierea operelor literare ale lumii greco-
.

1 11 7l. 1-rsiuer Brrlii re, op. cit., p. 4G-

2) Comp. L. Ilalplien, op. cit . p. 2.19. Ca legislalori al vielii monastice, r
la P. Pourrat. l.a stailaolai elirqienne, vol. 1, ed. 6, Paris 1921, pp. 3S3 -400.
. 3) Iterlare, .op. ell.. P. 45.
4) Ibiden%. Comp. si .X. Imionrcq. op. Cit., vol. V, p. 51.

www.dacoromanica.ro
I
, .
 "1,* -

95

romans, pe can le-am numit element constitutiv al civilizatiei

11 nioderne. Casiodor, am zis, Meuse din aceasta o obligatie a ca-
.. rtigarilor organizati dupil vederile sale, iar meritele benedicti-
nilor 1) ti cu timpul altor ordine, nu stint cu nimic mai
mici, in aceasta munch anevoioasa de copiti, de un devotament
:-i de o riibdare ce nu se puteau gasi cleat in man'astitiri 2), ca
pentru o manta sacra", cum era considerat copiatul manu-
scriselor 2); ' -
-,
Aceasta indeletnicire ducea la formarea de biblioteci i ele
au lost in adev5r until din tezaurele obiwite ale manastirilor
ii ,colilor bisericeti in general, cartile fiind o zestre i un prim

.
bun al unei mAnastiri 4). Prin aceste biblioteci s'a putut pastry
contactul spiritual cu lumen veche sfi ele pun cu prisosinta in
lumina opera culltirala a copitilor i studioilor din manastiri 5),
prin cari Iliserica a fault ca cultura mated sa nu moara in evul
media s5 inijloceasca formarea unei culturi not ,pentru o lunge
noun. Ptolul cultural al laser a lost prin aceasta hotaritor
i....' unic i-1 recunosc chiar istorici cari trateaza cu prea puling
bun5vointa lucrurile crestine: AO scriitorul i istoricul german
'Theodor Bill, care zice : Manastirile ne-au salvat comorile
spirituale ale anticiatii,, acele comori, filed cari nu s'ar putea
concepe vieata moderna" 6) Se poate uor deduce din acestea.
ce pregatia omenirii apostatul Julian, aunt, in numele culturii,
interzicea Nazarinenilor" sa cunoasca operele anticiatii pa-
. gape *i cum reuOta Ingsurii lui ar fi insemnat distrugerea in
Mermen a culturii moderne, pregatite prin interesul ce,,cretinii
an aratat clasicismului i prin osteneala ce au luat de a ni-I
transmite. .

Cu aceasta, ma ngstirile, colile bisericeti i scriitorii cre-

1) .X. Itolottreti. op. cit., vol. V. p. 113 sq. Steitz (in llealencylclopiiclie
lair prof. Theo!. u. 1:irche, ed. 3, vol. XIII (1903), p. 100, acuza pe benedictini
de a se Ii copal. in misiune mai mull de cultivarea stiintei si convertire, deck
de stifle( prin predici si. penilent5.
2) lierliere. op. cit., pp. 126-127.
3) L. Ilalphen. op. cit., p. 263.
4) Bernard Leib, Rome, Kiev el By:onee a la lin dtt XI.e sieele, Paris 1924,
p. 11 -I. i)espre biblioteci crestine mai vechi, vezi Paul Allard-, op. cit., p. 118 sq.
5) Comp: B. Leib, op. cit., pp. 115-118.
6) Chriraklerbilder Spiilroms and die Enlslebuivi dci modernen Euro,
eel: 1', Leipzig 1920, pp. 425-426.

www.dacoromanica.ro ;
 ,.. r
.
; '
s ,, '.
r' .1
..
--. { r. .,

7
) .. 26 %

N.. .t.
stint au salvat totodatri posteritatii acel mare bun cultural,
' care e limbo Wind% baz5 a vietii spirituale medievale ). Cul-
tiviin(1 -o pentru nevoi de cult si de studio, Biserica a Meat
- posibil ca prin ea, literatura antics sti treacy in mare parte ill.
-cea cresting ; p5r5nd c5 o distruge, ea a salvat-o in realitate ").
E deaceea, zice /- an/ 3lonceau.r, un fapt istoric de o deosebith
importantri, ca literatura crestina de limbs latinti are o mare
parte in geneza si evolutia literaturilor si limbilor romanice,
rani ea mai ales ne-a transmis traditiile si ideile antice, iar aceste
idei si traditii, impreuna cu crestinismul, stint pretutindeni la
baza literaturilor moderne 4).
E drept, cii latina a fost pentru laici o limbs strains si
din cauza aceasta ei n'au putut multi vreme sti participe la
activitatea literary medievalri 5) i ca. deaceea singurii autori
1I si cititori au lost limp de secole numai calugarii si preotii 8),
1 cum am mai spas, cercul literatilor marginindu-se la ei '). Dar
cultura nu r5manea cu aceasta un privilegiu exclusiv al cle-
rului 8), care o transmitea insus- laicilor si care a purtat .chiar
grija de- formarea unei limbi nationale "). . .

Totodata, clerul a inteles si reusit sa cultive el, in m5sura

puterilor .si in spiritul vremii, toata literatura si stiinta posibil t
in imprejur5rile in cari se g5sia. Clericii au lost si. poeti 10)
se facea pang si dogmatics in versuri") si istorici 12) si artisti ")
si primii cercettitori ai stiintelor profane in evul media 14).
1) Comp. J. Guiratul, op. cit., vol. II, p. 57 sq. .

2) V. Vedel, op. cit., p. 13.

3) G. Boiss.ier. op. cit., vol. II, p. 500.
- 4 -1) Histoire de la !literature !aline ohretienne, Paris 1924 (Payot),- p. 174:.

5) Albert Hauck, Kirehenfesehichte Dealsehlands, vol. III. ed. 5, Leipz

1920, p. 274.
6) Ibidem, vol. IV, ed. 3 (1913), p. -199. 1

7) Ibidem, vol. III, p. 275.

8) Ibidem, vol. III, p. 937.
9) Comp. ibidem, vol. IV, p. 539.
10) Ibidem, vol. III, p. 973, vol. IV, pp. 510--514, 522, 528-537, 5;*i.
II) Ibidem, vol. IV, p. 533.
12) Ibidem, yol. III, p. 945, vol IV, p. 509-514, 516 (die deutsche Ge
schichtsschreibung 1st. eine Gabe der Kirchlichen Bildung an this deutsche Volk".
13) Ibidem, vol. III, pp. 333-334, 921, 933. Berliere. op. cit., 128 sq.
14) A. Hauck, op. cit., vol. IV, 521.

www.dacoromanica.ro
.r , " 5
 1/ 27

. Gratie studiilor manastiresti, interesele stiintifice se des

.teapta si progreseaza 1). Poate ca nu e stiinta modernii, care
sa nu fi fost cultivatil in germen in evul mediu si anume de-
vreun Cant& sau om al Bisericii. Anticitatea 'romans a cultivat
putin stiintele exacte 2). Necesithlile cultului crestin au obligat
insa Biserica sa le cultive ea, ca de exempla pentru nevoile
ealendarului 1). In scolile bisericesti ale evului mediu se inviltait
Mateinaticile si un mare matematician, calugarul Gerber[,.
devine papa Silvestru II 5). Se invata algebra si se faceau
studii de geometric, de geografie, cosmologies) si de astronomie.
Franciscanul Roger Bacon i episcopul (de Lisieux) Nicolas-
Oresme sunt marl astronomi ai timpului 7). Acelas Bacon e un
' mare fizician si un savant multilateral 5), si pe langa el marele-
scolastic Albertus Magnus "). 0 mul(ime de descoperiri in fizica,
chimie, geografie 10) stint opera evului mediu si anume a oame-
nilor Bisericii. Studii. de botanica, zoologie, anatomie si 1izio-
logic fac aceiasi oameni. Albertus Magnus era si un distills na-
tiffalist 11) si in felul sau un pregatitor al renasterii '2). Meclicina
se studia si practice deasemenea in scolile episcopale si in ma-
niistiri 1"), de uncle au plecat si stiintele naturale 14) si pc langa

1) Ibidem, vol. III, p. 939, vol. IV, 516-517. Comp. A. Duioureq, 6p,%
cit., vol. V I, p. 377 n. 378. .

2) J. Guiraud, op. cit., vol. II, p. 13. Th. Dirt, Zur Kulturgeschiclite.
Roms, p. 104.
3) L. Halphen, op. cit., p. 264. J. Guiraud, op. cit., vol. II, p. 14.
4) L. Halphen, op. cit., p. 264.
5) A. Bufoureg.-op. cit., vol. VI, ed. 4, Paris 1924, p. 379n.: Giovanni
Campano de Novara. A. Hauck, op. cit., vol. III, pp. 950 -951: Herimann von
Reichenau, paraliticul invat at, e intre allele un cunost Mor al matematieii si al

-,
`1
mecanicii, precum si poet si istoric.
6) A. Dufourcq, op. cit., vol. VI, p. 378 n.
7) J. ,Guiraud, op.. cit., vol.. pp. 18-21. .

8) Comp. J. Burekhardt, La civilisation en Italie an temps de la Renais-

sance (tract: franc. de M. Schmitt), Paris 1921, ed. 6, vol. 11, p. 6. A. Miming!,
op. cit., vol. VI, p. 375-376 n.
9) J. Guiraud, op. cit., vol. II, p. 23 sq.
10) Ibidem, P. 127 sq.
11) Ibidem, p. 44 sq. A. Hauck, op. cit., vol. IV, 519 4
.12) A. Hauck, op. cit., vol. IV, p. 521.
13) J. Gubraud, op. cit., vol. II, p. 50 sq.
- ,.-
14) A. Hauck, op. cit., vol. IV, p. 517.

www.dacoromanica.ro
 2i

`cirri se feces si farmacie practice : Se cultiN au in grAdini both-

1 nice Plante medicinale si se purta grill de bolnavii din mans
slire si din jurul ei I), populatia grupanclu -se in jurul miln5sti-
l rilor. Studitil dreptului a lost chiar o permanents necesitate
'

pentru Bisericii si yasi publicistica

, o consecintil a luptelor
- Buse de Biseric5 2). Gratie principiilor crestine, justitia facit ...

, progrese 3); se realizrt o crestinare a dreptului", care de altfel

incepuse pe' vremea lui Constantin cel Mare 4).
7 Nu e ramurri de activitate si de stiint5, ai duel reprezin-
.

k
tanli eel mai ilustri si poate singurii, saint fie oameni din jurul
si de sub aripa Bisericii. Prejuditii si bisericesti, anti-
stiintifice, n'au lipsit e drept , dar ele nu pot face
s'a se
., steams sforIlirile si meritele culturale ale crestinismului medieval,
care civil de luptat cu o inultime de greutAi enorme, in mij-
locul c5rora se pared intr'o vremc, ca va veni sfarsitul lumii 5).
_ _ _

.
Acestor sforttiri continui si in toate directiile se datoreste,
.

cum am zis, insas reaaslei ea, pentrucrt ea n'ar fi lost posibilri

I; 151.5 munca anonimrt si anevoioasa filcut5 cu secole mai inainte
1

de oamenii Bisericii. lath de ce s'a zis ca renasterea incepe cu

Teodosie ccl Mare "), sau c5 humanismul s'a nrtscut la Avignon 7).
(:o-pi-ofii de manuscrise, bibliotecile, studiile filologice 8) au fost
, conditiile esentiale ale acestei redesteptilri cu atAt de marl con-
secinIe in civilizatia omenirii si ele au
_
lost H repetrim opera.
Biseririi 9). .

''.
Ea n'a lost numai literary--stiintific5. Paralel cu activi-
1 !I tatea crirturareascrt, Biserica a desfrtsurat o activitate arlislicei
. -
1) Berliere, op. cit., pp. 109-110. :. ..
-
.

2) A. Hauck, op. cit., vol. III. p. 061. ,

3) A. Iluroureq, op. it., vol. VII. ed. 4; Paris 1925, p. 63. Comp. Emile
Chemin, Le role social derEglise, Paris 1924, p. 67-80. Jules Maurice, Constantin
le Grand. L'origine de la civilisation (11.r:tie:we, Paris 1924, pp. 111-140.
..- 4) Jules Maurice, op. cit.
5) A. Iluimireq. op. cit., vol. V, pp. 281-282. Despre legenda anului
1000,vezi J. Guirand Histoire partiale, histoire wait, vol. I, pp. 208--214.
6) G. Boissier, op. cit., vol. II, p. 499.
7) J. Guiraud. L'Eglise romaine et les origines de la Renaissance, ed. 5, ..,...

Paris 1921 (Gabalda-Lecoffre)-, p. 59. sq.

Comp. A. polooreq, op. cit., vol. VI, pp. 3-i5, 377 n.
8) - .
): .. 9) Pentru cononslerea ei in anInunte, vezi mai els : A. Hauck, op. cit.,
Berllere, op. cit., J. Gairatul. L'Eglise romaine et les origines de la Renaissance.
-..

www.dacoromanica.ro
 29
,v
de mare valoare. multumim deaceea doar s'o indicam, amin ,

tied "ca crestinismul n'a lost scutit nici de ponosul de a fi des-- .

pretuit si distrus arta lumii vechi 1). Cei cari au privit lucrurile
cu mai malty intelegere i obiectivitate recunosc insa, ca ere-
.-tinismul nu numai n'a savarit aceasta, dar a Meat posibila I.
ultima inflorire a artei antice, influentate de spiritul sal, a .

salvat ce se mai putea salva din arta veche, pentru a o preda

viitorului si a crew apoi o arta proprie dupace vechea arta
cresting nu fusese decal, capitolul de incheiere a istoriei artei
anticit5tii 3).
- Central activitatii artistice medievale au fost tot mana-
stirile 4), in cari se refugiasera traditiile technice ale epoch mai
vechi 5). Asa cum copie-rea manuscriselor era socotita ca o
muncii sacra", opera de arta era privity ca opera a 1)uhului
slant, casi Mantuirea 6) si progresul in arta n'a lipsit chiar card,
, de exempla, din cauza luptelor dintre Maser et si state, vie*.
religioasa era tinuta pe loc sari chiar inapoiata. .

Asa cum manastirea medievala era sanctuar si scoala, ea

mai era atelier, fortareata, centre de locuit, magazin '). Meste-
ugul a fost in ea onorat, industria desvoltata, si i se datoreste
ei, ca traditia meseriei romane s'a mentinut neintrerupta la
Rin si Dunare 8).
Intr'o vreme, in care preocuparile arhitectonice pare.au
disparate, manastirile le aveau pentru a-si construi edificii so-
tide si impunatoare, pe cari le impodobiau- cu comori de arta
si inzestrau cu bogatii, ceeace le facea de obicei tinta navali-

1) !Jail aceasta imputare primilor imparati bizanlini, cari au loot

dela locul for si adus la Constantinopol multe din operele de arta veche. In rea-
litate, serviciul facut prin aceasta artei era mai mare decal pierderea cauzata :
Constantinopolul devenise un mureu" yi a reusit sa pilstreze multe secole opere
"de arta, pe can altfel le-ar fi distrus dintr'odata harbarii. Comp. Charles Diehl,.
B !Trance. Grandeur el decadence, Paris (Flammarion) 1920, pp. 108--111.
2) Iiiirkner, op. cit., p. 8.
3) Ludwig von Syhel, op. cit., p. 15. - . .

-I) Berliere, op. cit... p. 136. - "'.

5) Comp. A. Hauck, op. cit., vol. III. p 33-1.

6) Ibidem, p. 933. .

. 7 Berliere, op. cit.. pp. 92, 144.

8) A.. Hauck,' op. cit., Vol. 1I1, p. 926. ." "
v

www.dacoromanica.ro
 kr tit .
3() , s

torilor 1). Odata cu arta, manastirile au practicat deaceea tech-

nica si industria si nu numai pentru nevoile for interne -- ma-
nastirea fiind si o cetate ci si pentru folosinta publics : Ele
construesc in evul mediu drtunuri, poduri, apeducte 2).
,
Manastirile au folosit deasemenea culturii prin activitatea
for economics, o activitate exemplars in evul mediu 3) si care
maril influents for socials si morals asupra, epocii. Cu caderea
iMperiulai roman, orasele isi pierdusera importanta sau chiar
4'.
Ifusesera distruse, iar manastirile devin ele centre de activitate '
economica. Nu numai ca n'au fost deci straine de preocuparile
,.; agricole si comerciale, dar le-au promovat in mod apreciabil. -

Ele au practicat si imbunatatit cultura, mai ales a zarzavatu- '1

rilor 4) si fructelor si au introdus unele necunoscute in regiunile

respective, merite scoase in relief de Lainprecht 5) i Monte- .

'embed 6).
Manastirile au intreprins opera de colonizate i au pus in '

valoare prin cultura regiuni salbaticite 7). Biserica in general,

-, .
ca mare proprietar medieval 9, a contribuit in mare masura ,
la buna stare a societatii, pentru care, mai presus de toate bine-
facerile directe si indirecte primite dela crestinism, se poate .

zice ca sta una de o importanta cu totul deosebita : Preceptul

-7 si exemplul muncii.
. _ -.
Munca in general, si mai ales lucrul cu mainile, era pri- ..
vita in anticitate ca datoria sclavilor ; ea desonora pe un om :
liber. Acest dispret al muncii era una din slabiciunile lumii
greco-romane si una din cauzele caderii ei. Munca a fost Ins
.. .
..
1

1) !bitten), pp. 275- -276. , L 0 .

2) Berliere, op. cit., p. 98. ,

3) Comp. ibidem, p. 89 sq.

4) Ibidem, p. 149.. n. 12.
5) Deutsches Wirtschaftslebezi fin M. A. vol. 1, pp. 563-564. WalafrId
Strabon, De cultura hortorum.
6) Les moines d'Oceident, vol. VI, pp. 289-290.
7) Comp. P. Bolssonade, Le travail dans l'Europe
chrelienne au Moyen-
Age,. Paris (Alcan) 1921, p. 87 sq. A. Hauck, op. cit., Vol. IV, p..581. Colonistii
duceau 'cu sine crestinism ti civilizatie (ibidem, p. 582). .
8) P. Boissonade, op. cit., pp. 101 sq. 152 sq. Vezi mai ales frumoasele
pagini : 81-83 si 190-195, uncle opera economics; ti cultural6 In general a Bi-
sericii e admirabil rezumatit. A. Hauck, op. cit.. vol. IV, p. 581 ti passim.

.
' www.dacoromanica.ro N
,/
I
'
 7", .
, 31
,

nu numai reabilitate, ci ridicata la mare cinste de cretinism 1), '.`

Prin precepte evanglielice i prin exemplul calugarilor 2). Prin
paTOBTiTaIantilor, Holtzmann, crestinismul a educat dela
inceput popoarele pentru progres spiritual, pentru munch' cul-
turala. Mantuitorul condamn5 in adeva'r inactiunea, sis munca
e tuna din obligatiile si virtutile de frunte ale crestinului si numai
prin ea au ajuns popoarele crestine in fruntea omenirii 9 :
Munca era lege divina 4).
Prin ea au ajuns i manastirile sa joace rolul cultural,
artistic si economic hotarator, pe care 1-aU avut in evul mediu
Si prin ea au devenit azilul culturii, intr'o vreme, in care socie-
tatea in general era Inca departe de a avea preocupari superioare.
iar autoritatea laic era lipsita de initiative si mijloace cul-
turale 5). Timp de secole deci, manastirile au adApostit $i re-
prezintat prin munca lor cultura, facand ca cea veche s nu
se stings, iar cea noun sa se poata aprinde din ea._ Prin aceste
merite multiple, el se pot numi deadreptul creatoare ale acestei
culturi, cum, ca rezumand cele spuse, zice Th. Lindner : Ma-
liastirile au pastrat dexteritatile i cunotintele, pe cari BiseriCa
le poseda din anticitate ; ele devenira maestre in arhitecturA.
n literatur5 i inainte de toate au adus in tarile not agriculture
activitate economics de tot felul, ca creatoare ale unei culturi
mai inalte" (als SchOpfer einer hoheren Kultur) 6). Cu tot atat
'Inept afirma Berliere : Cooperarea monahismului la opera de V
'civilizatie a fost universals si continua" 7) si ea a fost mktu- 1-
1

. 1) Comp. A. Dufoureq, op. cit., vol. V, p. 136.; vol. VI, p. 325. Berliere,
- ')P. cit., pp. 45, 80, 85-87, 97.
2) Comp. Paul' Allard, Les esclaves chrellens, ed. 6, Paris 1914, p. 454 sq.
,.Partout oO ils mirent le pied, le travail fleurit" (pp. 454-455). Il se creait
ainsi, aux environs des monasteres, comme des oasis de travail et de foi" (p. 455).
Le spectacle du travail exerce par de telles mains etait la plus eloquente des
predications" (p. 458). Sf., Vasile concepe pe calugiir In fruntea muncitorilor,
ca ,lucriitor al lui Hristos" (p. 460). 4

3) Chrislus, ed. 3, Leipzig 1922 (Wissenschaft and Bildung), pp. 2-4.

4) P. Boissonade, op. cit., p. 82.
5) Desigur cu exceptii, ca ale lui Pepin (Paul Allard, Etudes d'histoire
d'archeologie, pp. 265--266) si mai ales Carol cel Mare.
6) Op. cit.. p. 145. i :,_,
7) Op. cit., p. 87. 1

-r
www.dacoromanica.ro
1
A. - 4,4,. vi
 ,
32

risita deopotriva de oameni cu atat de opuse credinte,. ea Lair. .

si .11onta imbed 1). , ,

.
*

La opera pur culturalti a crestinismului, se adaoga opera ,

.,::

-
pur socialil 2). Munea i-a fost -totdeauna incoronata de caritate.
sau, mai just, caritatea a fost prima forma de activitate sociala-
eulttirala a crestinismului 3). lubirea cresting a adus schimbari
bhiefacaloare in conceptia despre casatorie si familie 4), despre .; ., --
sclavi 5), drepturile publice 6) si individuale 7) si a adus totodatil !
masuri de asistenta socials si opere de binefacere, can au con-
tribuit simtitor la usurarea mizeriilor de tot felul. Evul media
a cunoscut poate cele mai multe. Rasboaie, epidemii, foamete ,r
erau start aproape cronice. La pace 8), la ajutoare, la azile, ,,
spitale si asistenta se gandia de obicei singura Biserica, sau ci -
ii apartinea initiativa. Si a facut pentru aceasta mull, in an-
- mele ideii crestine 9). 1 ,

Biserica a fost organizatia acestei idei pur religioase in

himea noastra, si ca atare;.ca organiza(ie, intro lame dezorga-
nizata, = ca organizatie universalista si desavarsita, a putut sil
is contact cu toate laturile vietii, sa imbratiseze si rezolve toate '..
problemele ei. Ea e intruparea, realizarea istorica a crestinis-
mului, o realizare perfect culturald, chiar sau mai ales
intr'im Limp, cand cultura omenirii a fost atilt de mull pericli-
tali ea in evul media. Nimic nu...._
itiitit confirma
...._.. caracterul cultural
.

al creslinismului, mai malt decdt aceasta.imprejurare : Biserica

a salvat omenirii 0 cultura .,, veche , pe care omenirea era ..,

1) ibidem.
2) Vezi mai ales lucrarea lui Emile Chenon, Le role social de PEglise.
3) Comp. II. IVeinel, op. cit., p. 37 sq. Franz Wired, This Lrrehrislentuni,
, M. Gladbach 1922, pp. 262-304.
4) Emile Chenon, op. cit., p. 67 sq.
5) Paul Allard, Les enclaves ehreliens. Alphons Steinmann, Skiocen/os and
ripe Kirehe. ed. 3-4, M. Gladbach 1922. P. BoEssonade, op. cit., pp. 116-118.
6) Emile Chenon, op. cit., p. 137 sq. ,,'
7) Ibidem, p. 168 sq. .

8) P. Boissonade, op. cit., pp. 191-7192. .4. Guiraud, His loin! porno's
p. 242 sq.
istoire orate, vol. I,
9) Comp. A. Dutoureq, op. cit., vol. V, pp. 134-135, 218. Berliere. op,
cit., pp. 106.-108. A. Hawk. op. cit., vol. I, ed. 3-4, Leipzig 1904, pp. 235.-239.

s' www.dacoromanica.ro
1

I...) If '111 kr
 r - ,
..,-,
-,-, .- 33 ..,.
-
amenintata s'o piarda, si prin ea Biserica a pregatit omenirii
Ioarura moderns pe care, fara Biserica, omenirea era
I amenintatti sa n'o alba. - _
.
.11

Reprezintantii cei mai calificati ai acestei culturi sunt

popoarele indo-germane. Au fost numite maestrii lumii" (die
Lehrmeister der Welt) 1). Acest titlu de mare onoare 1-au ob-
tinut prin creqtinarea lor, ba chiar s'a zis ca cr4tinismul a de-
venit o religie irido-germana 2). Biserica, am spus, a fost educa ,
toarea acestor popoare, pedagogul lor, si marturiile cari o re-
cunosc sunt variate si nenumarate 2). Pentruca, repetam, civi-
lizarea lor s'a facut prin crestinarea lor si in masura crestinarii
lor. Convertirea la crestinism a insemnat de regula convertirea -
la civilizatie 4). Parnantul e plin de exemple; in frunte cu Europa
i cu Americile. Din barbarii europeni si asiatici a facut popoare
asezate si culte Crestinismul, iar in Americi s'a dovedit, ca papa -.
si manifestari detestate in crestinismul Europei au dus acolo
evanghelie si civilizatie : La Sud mai ales iezuilii 5), iar la Nord
secte protestante, pe cari Europa le arunca dela sine, ca pe niste
aparitiuni nesanatoase, au contribuit cu mult ca America s'a
ajunga colosul civilizat ce cuno4tem.
*
* *

Aceasta opera misionara a crestinismului e un alt mare _

Isi glorios capitol din punt de vedere cultural. Tot ce am aratat
pang acum ca merit al Bisericii in civilizatie omenirii, ea 1-a
dovedit cu prisosinta in convertirea popoarelor necrestine, dela
d vechii barbari panala salbaticii de azi. Ar fi s facem istoricul

4
1. Th. Lindner, op. cit., p. 105.
2) Ibidem, p. 113.
31 Intre altii: Ad. Ilarnack, Das Wesen des Chrislenlums, p. 152. Karl
Sell, Kalholizismus and Protestantismus in Geschichle, Religion, Polilik, Kullur,
Leipzig 1908, p. 25.
4) Crestinarea vecinilor era garan(.ia linistii din partea lor ; deaceea mid
siunea Intre era si o chestiune de stat. Comp. A. /Walk, op. cit., vol. If, ed.
3-4 (1912), pp. 689, 691.
5) Deasemenea in Canada. Vezi Georges Goya, Les origines religieuses
du Canada, Paris 1924.
' Istoria Creatinifimulu
3

g_
.14.' www.dacoromanica.ro
.
 4.:

_
34 ,

activitatii tururor marilor misionari, ca Augustin de Canter-

bury 1), Colomban 2), Patriciu 3), Bonifaciu 4) i a fiecarei in- .

trfprinderi misionare, pentru a arata activitatea si influenta ,

monahismului misionar pe toate terenurile de manifestare cul
turala. Ei sunt propriu zis civilizatotii popoarelor convertite,
acesti not apostoli si armata de misionari puss in miscare de
exemplul for si de zelul crestin al atator episcopi comtienti de
demnitatea tor, ca papa Grigore cel Mare. Bonifaciu e civiliza-
torul Germaniei 5), asa cum Augustin impreuna cu caluggrul
grec Teodor din Tars 6) se pot numi ai Angliei.
Misionarii ridicau. pretutindeni mcindstiri, iar manastirile
deveniau ceeace am spus despre ele : scoli 7), ateliere, azile,
centre de cultura si de umanitate, intro fume care nu cunostea
Inca binefacerile ei 8). Idealul intreg al calugarilor misionari era
scoaterea poporului din barbarie, pentru a-1 initia la cultura
Romei 9).
Opera misionariloi irlandezi e in aceasta privinta uriasa 10)
si ea nu e. izolata : Langa ea sta aceea a misionarilor aquitani,
a nglo-saxoni, franci, opera de patru sute de ani si care da Eu-
ropei aspectul ei medieval, prin aducerea la crestinism si omenie
a barbarilor. Ea a dus panala Elba si muntii Scotiei frontierele

- 1) Vezi Broil, St. Augustin de Canterbury et ses compagnons, ed. 4, Paris

1900 (Lecoffre).
2) L'abbi Eugene Martin, Saint Colomban, ed. 2, Paris 1905 (Lecoffre)
3) L'abbe Monet, Saint Patrice, ed. 2, Paris 1911 (Lecoffre).
4) G. Kurth, Saint Boni /ace, ed. 5, Paris 1924 (Lecoffre). ,
. 5) Comp. G. Kurth, op. cit., preface I. Otto Kaemmel, Geschichte des Mit-
telalters, vol. I, Leipzig, p. 324.
6) Vezi Hrysostomos A. Papadopulos, Sludii istorice (in greceste), Ieru-
salim 1906, p. 161 sq. Dom Fernand Cabrol, L'Angleterre chrelienne avant les Nor-
mands, ed. 2, Paris 1909 (Lecoffre), p. 109 sq. Despre Augustin ibidem, p. 60 sq.
7) Oriunde se infiinta o episcopie, se ridica o mdndstire, iar cu manastirea
o scoalei : Prima grija a caluga'rilor era deschiderea unei scoli. A. Hauck, op.
cit., vol. III, p. 938.
8) Ibidem, vol. II, p. 487 sq., 689, 691 ; vol. IV,, p: 576.
, 9) Derliere, op. cit., P. 113 (despre Adhelm). . -
- -
_ . 10) L. Halphen, op. cit., pp....259-261, 267. A. Dufoureq, op. cit., vol.
V, p. 102 sq. Dom Louis Gougaud, Les chrelientes celtiques, ed. 2, Paris 1911
(Lecoffre), p. 60 sq., 134 sq.
.

www.dacoromanica.ro
U I r.

35

civilizatiei restaurate" si a exercitat asupra refacerii sociale si

economice a Occidentului o influents. decisiva ').
Rolul civilizator, pe care Biserica 1-a jucat in evul mediu
prin misiune, 1-a jucat si dupa aceea si-1 joacg papa azi, cu tot
atat de frumoase rezultate 2). Pretutindeni misiunea cresting
a insemnat cultura, civilizare. Necrestinii insisi au inteles-o si
au apreciat-o ca atare. China cere Europei oameni instruiti in
sec. XIII si i se trimit in persoana unor misionari 3), ass cum
Japonia mai tarziu face apel cultural la crestinismul Europei 4).
E poate capitolul cel mai frumos, in istoria unor ordine mona-
hale apusene, activitatea lor misionaro-culturala pe diferite
continente si mai ales in colonii 6), ducand cu misiunea scoala
scoala e anexa misiunii 6) meserii, gustul de munca, metode
de lucre, cultura pamantului, higiena, medicina si mai ales
schimbarea moravurilor 7). Iezuitii 8), dominicanii, franciscanii 9),
iar azi si alte ordine, raspandite chiar printre crestini des-
fgsurat pe teren mLionar o activitate culturala vrednicg de laud6.
1) P. Boissonade, op. cit., pp. 81-82.
2) Misionarii moderni lucteaza cu mai mult succes chiar, cleat misio-
narii creStini primitivi, crede Heinrich Weinel, Die uraristliche und die heutige
Mission, Tubingen 1907 (Religionsgeschichtliche Volksbticher), p. 63. Pentru
misiunea catolicil, vezi R. Grundemann In Realencyklopiidie fur protestantische
Theologie.und Kirche, ed. 3, vol. XIII (1903), pp. 103-125. Comp. deasemenea,
intre altii t J: B. Piolet 51 Ch. Vadot, L'Eglise catholique darts le Continent noir,
ed. 2, Paris.1908 (Blond), pp. 42-45. Aceiasi, L'Eglise catholique aux Indes,
ed. 2, Paris 1907 (Blond); A. Andre, Le catholicisme aux Etats-Unis de l'Ame-
rique du Nord, Paris 1910 _(Bloud) si literatura indicates la toll acestia.
3) Louis Weiner, L'Eglise et ('Orient au mogen-dge. Les croisades, ed. 4,
Paris 1921 (Lecoffre), pp. 274-275. I. Witte, Die ostasiatischen Kulturreligionen.
Leipzig 1922 (Wissenschaft und Bildung), p. 110.
4) Raoul Allier, Le Protestantisme au Japon (18591907), Paris (Alcan)
1908, p. 118. .
5) Comp. Heinrich Frick, Die evangelische Mission. Ursprung, Geschichte,
Ziel, Bonn si Leipzig 1922, p. 127 sq, S. Baudert, Die evangelische Mission,
Leipzig si Berlin (Aus Natur und Geisteswelt) 1913, p. 6.
6) S. Baudert, op. cit., p. 44 sq. Raoul Allier, op. cit., p. 17.
7) S. Baudert, op. cit., pp. 47-51. -
. 8) Vezi H. Iliiiimer, Die Jesuiten, ed. 4, Leipzig si Berlin 1921 (Aus Natur
und Geisteswelt), pp. 81-104. I. Wine, op. cit., p. 110. Adolphe Arehier, La '
compagnie de Jesus depuis sa tondation jusqu'a nos lours, ed. 2, Paris si Lyon
1892, pp. 65 sq., 193 sq., 309 sq.
9) I. Witte, op. cit., pp. 110-111.
- 10) Vezi A. A. Fauvel, Nos missionnaires patriotes et savants, Paris 1901
( Lecof f re).

-u www.dacoromanica.ro
- t

-..L alE
 -

36

Cu toata antipatia extremului Orient pentru crestinism,

isbucnita adesea in peisecutii sangeropse, elericii misionari au
fost de obicei tolerati i favolizati, pentru cunostintele utile
ce aduceau 1), iar efectele culturale i caritative ale misiuni
crestine recunoscute i pretuite. Tocmai laturea culturala a
cre$tinismului i-a adus acestuia simpatii marturisite, ca aceasta :
Cand China veche se va prabusi, vom avea nevoie serioasa de
crestinism" 2). E declaratia unui Chinez si ea e desigur izolata,
dar e recunoasterea sincera a serviciilor culturale, sociale, morale, -

filantropice; pe cari crestinismul le-a adus $i le mai poate aduce

marelui stat asiatic, in masura in care nu i le-a adus niciuna
din vechile-i religii.
Acestea s'au vazut, din contra, nevoite sa imiteze cresti-
nismul, ca scopuri i mijloace de actiune, 'pentru a corespunde -
cerintelor vremii i totodata a se opune progreselor religiei
europene 3), a card opera culturala ramane insa nedeslegata
de cea misionara 4). Daca ea n'a fost totdeauna condusa de
motive religioase 6), ea a mers totu$ pe calea masurilor luate de
Biserica 6) Si e in tot cazul o marturie, ca statul lust's n'a gasit
un mijloc mai potrivit de civilizare, decat misiunea cresting.
Pana azi se dovedeste, ca asa cum popoarele europene datoresc
crestinismului cultura lor, tot astfel ele n'o pot raspandi pe
glob mai usor si mai eficace, decat data cu crestinismul, de-
; venit astfel sinonimul culturii. -
Lucrul se dovedete, am spus, cu faptul, ca popoarele
crestine stint azi lumina lumii, radiata pe toata fata Oman-
v
tului. Crestinismul i cultura lor nu e o simpla coincidenta,
cultura lor e din contra consecinta crestinismului lor. Biserica,
educatorul lor, le-a facut la randu-le educatorul omenirii. Acea
Biserica medievala, care n'a fost crutata totu$ de atata defai-
mare, pentruca in greaua-i opera civilizatoare a comis, e drept,

1) I. Witte, op. cit., pp. 110-111.

2) Ibidem, p. 115.
3) Ibidem, p. 176-177. Raoul Allier, op. cit., p. 112 sq.
- 4) S. Baudert, op. cit., p. 39.
5) Ibidem, p. 7 A. Hauck. op. cit., vol. II, p. 691.
6) A. Hauck, op. cit., vol. IV, p. 576.
, 7..
a

www.dacoromanica.ro -L
-
6. :..
 37

i greseli, lucru inevitabil intr'o intreprindere cu caracter uni-

6
versal i milenar. Asa cum e, civilizatia moderna, cu care ne
rEgildrim in pofida Bisericii, ca cu cea mai inalta i nobila cu-
cerire istorica, isi datoreste existenta i ceeace are mai bun
cretinismului : Prin organizatia acestuia, Biserica, i prin su-
veranii crestini, incepand cu Constantin cel Mare 1).
Ca atatia oameni cu autoritate stiinififica, Troeltschun
protestant recunoaste ca evul mediu, evul Bisericii, a unit
cretinism Si civilizatie 2) si ca lumea moderna nu e cleat acest
ev mediu fractionat in realitati independente 3). Ceeace adeca
Biserica a centralizat sub aripa sa in evul mediu, concentrand
total in visul unei Civilizatii pur crestine 4), create si organizate
in Biserica 5), lumea noastra moderna poseda in forme
independente, emancipate si desvoltate, ca realitati proprii i
diferite. Panala acest majorat, ele au lost crescute insa la sanul
Bisericii : Istoria ei e ins ( istoria culturii moderne.
Nu trebuie deaceea uitat, ca acest defaimat ev mediu
bisericesc e inceputul i conditia civilizatiei moderne 6), e tine-
retea epocii noastre 7). El a fost o mare necesitate istorica, iar
Biserica institutia providentiala, care a utilizat-o si facut-o_
productive pentru viitor. Fara opera ei, continuitatea culturala
cu lumea veche ar fi fost rupta Si cu aceasta cultura de azi fa-
cuta imposibila. .Barbarii erau incapabili sa inteleaga qi folo-
seasca cultura 8), iar dace Arabii au servit-o atat de bine trite
vreme,- ei o ruasera dela crestini 9). ySi daca mai apoi renqterea
e o puternica miscare in sensul anticiraliTTeaa fost pregatita,
impreuna cu atatea bunuri culturale moderne, in IncimIstiri,

fi. -
1) Comp. Jules Maurice, op. cit.
2) La E. Vermeil, op. cit., p. 31. Deasemenea la Manfred Sedate, op,
cit., p. 105 n. : Contopirea culturilor antics si modena" a fost mijlocita de cre-
stinism si de Biserica sa. .

3) Ibidem, p. 45.
-, 4) Ibidem, p. 30. f
5) Ibidem, p. 35.
1
. :t
,
-

6) Godefroid Kurth, Qu'esl-ce que le Mogen -dge? pp. 40-41 (lucrarea -

lntreagd e o elocventa apologic a saute! media). ,
7) Ibidem, pp. 52, 55. .

8) Georges Sorel, op. cit., p. 320.

. 9) II. Gelzer, op. cit., pp. 15-16. L. Halphen, op. cit., pp. 228--230.
ti
t
www.dacoromanica.ro
,
7 .2'
 38

iar data poate sa inceapa in istorie 1) cu un nume, e al unui

om al Bisericii : Petrarca 1.).

* *

Opera culturala a Bisericii e desigur molt mai bogata,

cleat se poate arata in cateva pagini 3). Trebuie totu adaogat .

in treacat, caci altfel-ar insemna sa repetam in mare parte cele

spuse despre activitatea culturala a cretinismului latin, ca
langa aceasta sta cea a cretinismului oriental i mai apoi a
celui protestant, fiecare contribuind la locul i in felul sau la
conservarea sau imbogatirea patrimoniului Cultural al omenirii.
Motenirea culturala a lumii vechi a primit-o i pastrat-o
in OrienTimperiul bizantin, iar influenta lui s'a intins peste
toata Europa 4), cu rezultate apreciabile pentru cultura omenirii,
merit care se vede clar azi, pe deasupra vechilor prejudecati
i pasiuni confesionale 6). Imperiul bizantin n'a fost decadenta"
imperiului roman, ci renaterea lui, -sub forma unei modificari,
care i-a permis sa dureze peste o mie de ani ca stat i mai mutt
chiar ca idee imperials.
r El In refugiul greco-romanismului transformat i blocul
pe care barbaria nu 1-a putut dobori cu nicio lovitura. Cand
el se lopi in sec. XV, In Apus se aprinsese, la adapostul acestui
imperiu bizantin 6), lumina care nu se mai putea stinge ; se

1) Despre inceputul renasterii vezi mai ales : AV. _Goetz, Renaissance rind
Antike (Histor. Zeitschrift, Bd. 98 u. 113) si E Troeltsch, Renaisance
and Reformation (Histor. Zcitscritt, Bd. 110).
2) Le premier des humanites". Vezi J. Guiraud, L'Eglise romaine et
les origines de la Renaissance, p. 59. J. Burckhardt, La civilisation en Italie au
temps de la Renaissance, vol. I, pp.; 160, 182, 185, 187 ; vol. II, pp. 10. 13,
61, 148, 161.
3) Notilm ad, ca einanciparea ratiunii, caracterisLica -51 glorie a rena-
5terii, nu e strains de opera culturala a Bisericii (comp. A. Hauck, op. cit., vol.
IV, p. 521). Din cler s'au ridicat humanist' $i cugetatori liberi (V. Vedel, op.
cit., p. 11). Comp. deasemenea B. Biirkner, op. cit., p. 9 5i 0. Thillzruann, op.
cit., pp. 2-3.
4) V. Vedel, op. cit., p. 15.
5) Vezi Ch. Diehl, Histoire de l'empire byzantin, Paris 1920 (Picard), preface.
H. Gelzer, op. cit., pp. 1-18.
6) II. Gelzer, op. cit., pp. 911, 17.
"

www.dacoromanica.ro
Arr
='
 39

intarise destul, ca sa se poata mentine, ceeace avea sa fie civi-

lizatia de azi. Bizantul o aparase ca creVinatate : Cu cresting-
tatea el salva omenirii civilizatia insas 1).
Caci Bizantul a fost, mai mult ca orice imperiu medieval,
1 un stat civil-religios, greco-romano-crestin. Colaborarea politico-
" religioasa chiar data n'a fost totdeauna ideals, a fost totus
reala, efectiva si cu marl consecinte. Imperiul bizantin a facut
misiune in stil mare ). Casi pentru Roma cresting; religia a
fost pentru Bizant unul din mijloacele de a-si deiarma si im-
blanzi vecinii si adversarii 3) ; crestinismul se propaga deaceea .

odata cu alianta military i opera misionara a Bizantului

4)
are o important universal-istorica 5).
Casi misionarii latini, misionarii bizantini au dus civilizafie. ;

Din triburi barbare, crestinismul bizantin a facut natiuni 6).

Gotii lui Willa, Armenii, Abisinienii 7), Slavii prin Metodiu si
Chiril, Bulgarii, Ungurii, Rusii, Arabii chiar, pans si Turcii,
au beneficiat de influenta culturala a imperiului cretin bizantin. r"- .

Statele slave au fost deadreptul civilizate prin crestinarea for 8).

Cu dreptate zice Gelzer : Bizantinii au fost binefacatorii spi-
rituali ai celor mai diferite rasse" 9).
Cai in Occident, agentii misionari i culturali ai cresti-
nismului oriental sunt monahii. Manastirile sunt centre de cul-
tura si de arta, Intr'un grad superior Inca celor din Apus. Bi-
bliotecile for erau bogate 10) Bizantul a fost bibliotecarul ome-
_ ,

1) Ibideni, P. 10 : Das ist die welthistorische Grosstat von Byzanz ; um

'den Preis unsaglicher Leiden hat es das Christentum and damit die Gesittung "';'1
gerettet". Ch. Diehl, Byzance. Grandeur et decadence, p. 324.
2) J. Pargoire, L'Eglise byzantine de 527 a 847, ed. 3, Paris 1923 (Le-
coffre), pp. 16 sq., 177.
3) II. - Gelzer, op. cit., p. 13.
.'l-
4) L. Duehesne, Autonomies ecciesiasliques. Eglises separees. Paris
1896, p. 319. . .
. _
,,,.

5) Comp. 11. Gelzer, op. cit.; p. 6. ' . . ...-

_
.
6) Ch. Diehl, Byzance. Grandeur et decadence, p. 292 sq. Comp. pentru _
Unguri. Emile Horn, Le Christianisme en Hongrie, ed. 2, Paris (Bloud), pp. 4-13.
- . 7) Ibidem, p. 294.
__. .
I r
.. 8) Ibidem, p. 294. 300. II. Gelzer, op. cit., p. 13. ...
9) Op. cit., p. 17.
10) Comp. Ch. Diehl, Byzance. Grandeur et decadence, pp. 190, 261-262.

3
www.dacoromanica.ro
 I 11, ^ y ^

40

nirii ') studiile infloriau 2), operele de binefacere au fost -

nenumarate 3), rolul manastirilor in vieata religioasa i socials,

culturala i artistica, deoebit de Insemnat 4).
Cat privete anticitatea, Bizantul n'a rupt niciodata con-
tactul sufletesc cu ea. A iubit-o, a imitat-o, a cultivat-o, i nici-
odata mai mult ca in ajtilitifiritului sau 5). Literatura, greaca
a stat la baza educatiei bizantine, arta Si stilul arhaizau de
- preferinta 6). Cu aceasta e dela sine presupusa toata acea grea
munca de copiere a manuscriselor si de pastrare a lor, ca stump -
tezaur cultural, ale carui binefaceri le-a cunoscut din destul
Occidentul, mai ales prin Grecii cari s'au stabilit in Italia 7), e=
Bizantul a mijlocit astfel Occidentului in mare parte mostenirea
greco-romans i prin aceasta a facut posibila renaqterea insas, -
ba Gelzer o crede imposibila fara Bizant 8).
Universitalea 9) lui atragea studenti pang din Armenia 10)
si a dat clericilor i laicilor bizantini o instructie, cu care multa
vreme nu se puteau lauds Inca Occidentalii. Spiritul hurnanis7, .--
mului era pronuntat in ea 1') i totodata netearsa imprimarea
crestinismului pe aceasta cultura, care prezinta astfel o armonie,
de care a fost lipsita -cea apuseana, in care Biserica i-a exa-
gerat rolul, provocand prin aceasta reactiuni costisitoare, pe
cand Biserica- ortodoxa n'a adus popoarelor sale servitudine
intelectuala i a fost deaceea scutita de o reforms" '2). Ea a
stat credincioasa in serviciul statului i 1-a ajutat cu succes la
opera culturala.
Revenim astfel la meritele culturale .ale crestinismului in
.
.
I
Gelzer, op. cit., p. 15.
1) 11. -
2) Ch. Diehl, Byzance, pp. 261-266, 268, 275, 281, 322. ,

3) Ibidem, p. 183, J. Pargoire, op. cit., pp. 80-82, 324-327.

4) Vezi pentru muntele Alas, Ch. Diehl, Byzance,: p. 303. Louis Wilier,
L'ar't byzanlin, Paris 1924 (Laurens), p. 192 (si literatura).
5) Ch. Diehl, Histoire de l'empire byzanlin, pp. 211-220.
6) Acelas, Byzance, pp. 263-266. -.
7) B. Leib, op. cit., pp. 115-118, 121.
8) Op. cit., p. 16. f
9) Ch. Diehl, Byzance, p. 264 sq.
10) Ibidem. p. 308.
11) Ibidem, pp. 265, 322.
12) Alfred Rambaud, Histoire_de la Russie, ed. 7, Paris 1-918 (Hachette),
pp. 68-69.

www.dacoromanica.ro'
/3`33,..
, 'N.,'
 .
4 11

41
_-

istoria imperiului bizantin si cu aceasta in istoria tuturor po- !.

poarelor, cari sunt motenitorii spirituali ai acestui imperiu.
In fruntea culturii bizantine a stat de obicei clerul. Biserica a
promovat-o in mod exemplar i a putut-o reprezinta i sustine
onorabil, cand imperiul bizantin milenar topindu-se la 1453
Bisericii i-a revenit sarcina uria5, de a-i sustine si intari po-
1 poarele, intr'o situatie care insemna aici intinderea intune-
recului medieval", de care tocmai scapa Occidentul.
Se nascusera in Orient popoare noi. Calamitatea stapanirii
turceti pares pentru ele mortals i ar fi fost poate, data aceste
popoare n'ar fi fost cretine i n'ar fi avut o Biserica. Religia
le-a tinut loc de nationalitate i Biserica de protector, de in-
iTatator, de educator, de artist. E un lucru i bine tiut i mult -
uitat, acest imens rol al cretinismului ca Biserica na(io
nala in conservarea si cultivarea popoarelor orientale. Istoria
culturii for trebuie cautata in istoria for bisericeasca, cai istoria
culturii Occidentului medieval.
Ceeace mai ales Rusia datoreste cretinismului e inapre-
ciabil. Introducerea cretinismului a necesitat coli, carti, tra
duceri, literature, muzica, arhitectur5 i a contribuit la trans-
formarea poporului 1). Casatoria lui Ivan cel Mare cu o princi-
pesa greaca a adus in Rusia Greci culti, carti, arta, tiinta,
manuscrise 2), iar caderea Constantinopolului produse acelas
efect 3). In legislatie, influenta cresting a fost evidenta si sa-
lutara, in moravuri deasemenea. La Novgorod, veniturile arhi-
episcopului serviau republicii, pentru rascumpararea sclavilor, iar
splendoarea cetatii o faces religia 4).
Ei ii datmesc toate popoarele ortodoxe cultura lor, care
papa in secolul trecut trebuie cautata toata in jurul Bisericii :
Cretinismul oriental e inseparabil de civilizatia bizantin 5).
Ea nu mai infra poate in gusturile de azi, i atatia o vad in
adevar lipsita de importanta actuala, dar are in schimb o mare
1) Ibidem, pp. 59, 70, 73-74. -
2) Ibidem, p. 201, comp. H. Gelzer, op. cit., 16. Otto Kaemmel, op. cit.,
I, p. 554.
3) A. Rambaud, op. cit., p. 266.
- 4) Ibidem, p. 114. Despre rascumpararea prizonierilor in Biserica apu-
seanii, vezi Paul Deslandres, L'Eglise el le radial des eaptifs, Paris 1908 (Blond).
. 5) Ibidem, p. 70.
'.
z -

www.dacoromanica.ro
 ,
42

importanta istorica i a fost ca atare insa conditia vietii noastre

nationale, timp de secole grele. .

Se imputa totu ortodoxiei o anumita neputinta culturala,

zicandu-se ca niciun popor ortodox n'a avut initiativa in pro-
movarea culturii moderne 1). Afirmatia e justa in sensul, ca
cultura moderns ca atare nu e opera popoarelor ortodoxe, dar
ea nu poste insemna, ca ortodoxia e anticulturala prin trims
esenta sa. Situatia culturala inferioara, in care se gAsete
Orientul european, nu se datorete ortodoxiei lui, ci impreju-
-
' rarilor politice i sociale, in cari s'a gasit prin prabuirea im-
periului cultural al Bizantului, mai inainte ca un stat ortodox -
sa fie destul de format, pentru a asigura Bisericii pacea, pe
care celei occidentale o asigurase din partea barbarilor orien-
tali-asiatici imperiul bizantin, timp de 6 mie de ani.
Biserica ortodoxci a reprezintat i asigurat din contra ex-
clusiv mult-putina cultura a popoarelor ei. Daca ele primesc .

treptat azi alta, a superioark nu inse n e az ca aceasta

e insa cultura care ne trebuie i care se potrivete pe dea'n- --
tregul firii i nevoilor noastre sufleteti. Formarea unei culturi
speciale cere libertate, pace si buns stare, timp indelungat,
conditii in cari nu s'a gasit Inca ortodoxia popoarelor orientale,
caci acestea au stat pant de curand sub juguri, de cari creti-
k rata tea occidentals a fost scutita, gratie rezistentei ce ortodocii
/au putut opune valului musulnian. Daca la formarea culturii
au _

? occidentale, ei n'au contribuit direct, au contribuit in schimb

prin adapostul ce-i oferiau, ass ca ea nu se datorete intreaga
t cretinismului latino-german. Mai trist e insa ca pare a-i fi
f. uitat originea i a se credeieita din rationalismele diferitelor
revolutii.
*
* *

Care e partea fiecarei confesiuni cretine la cultura mo-

derns, in forma in care o cunoatem azi, e greu de aratat precis 2).
- Pe cand insa intre romano-catolicismul oficial si cultura s'a
\ .
.1) Vezi Mime Florian, Cultura roma.' $i ortodoxia (in Ideea europeana,
an VIII, No. 194 din 1 Dec. 1926, pag. 3, col. III). Comp. Charles Guiana-
bert, Le Christianisme medieval et moderne, Paris 1922 (Flammarion), pp. 311-312.
2) Karl Sell, op. cit., pp. 232 si 270-271.

www.dacoromanica.ro
1 "1/4

ysAei. 4
 43

produs o opozitie, care s'a marit cu timpul panala conflicte

publice, protestantismul pastreaza lard de ea o atitudine favo-
,
rabila, care-1 face sail pretueasca uneori panala exagerare me-
ritele culturale '). Ele sunt in tot cazul apreciabile i sunt destul
de vizibile in istorie 2).
Cu tot ce a avut reactionar i antitraditional, protestan-
tismul a provocat cu o reforms religioasa o micare cul-
turala de mare importanta. Un progres spiritual 3) i material
apreciabil e legat de aparitia reformei, i buns starea moderns
a catorva state se datorete in bunk parte acestei miscari de
natural religioasa-cresting.
E mai ales o lature de preocupari i munca protestan VA,
a carei importanta culturala e suficient aratata prin tot ceeace
am spus despre misiune, e adeca participarea active a protestan-
tismului la convertirea necretinilor, alaturi de romano-catolicism.
Misiunea e o intreprindere, din care protestantismul isi
face cu dreptul in timpul nostru un titlu de glorie, caci prin
ea cucerete pentru cretinism i civilizatie un numar crescand
din barbaro-paganii diferitelor continente, fart a conta_ pentru .
aceasta. cleat in mica masura, pe sprijin de stat 4).
*
* * -

- Putem deci, tragand concluzia faptelor, salzicem :

i'l Crestinismul _ri'a insemnat numai a
sufleteasca, -
creOinismul a insemnat cultura, civilizafie. El a venit ca religie
i a Aims in fond religie, dar a devenit o religie eminamente
. culturala 5). Nicio alts religie istoricil nu s'a impacat mai bine
-

1) Totus Sell, op. cit., p. 271 e obiectiv si moderat. r

2) Comp. IV. Wittier, Marlin Luther, pp. 118-135.
3) Vezi Horst Stephan, Der Pielismus als Trager des Fortschritts, Td-
, bingen 1908. Pentru conceptiile si actiunea socials a protestantiSmului de di-
ferite nuance, vezi E. Troeltseh, Die Soziallehren der christlichen Kirchen und
Gruppen, Tiibingen 1919, p. 427 sq.
4) Despre misiunea protestana, vezi :Warneek, bogatul.articol din Rea-
lencyklopadie jar protest.-Theologie and Kirche, ed. 3, vol. XIII, pp. 125-171
(si literatura indicata); Frick, op. cit.; S. Banded, op. cit.; I. Witte, op. cit.;
H. Welnel, Die urchristliche und die heutige Mission; Raoul Allier, op. cit. ; Al-
manach des Missions 1925 (Societe des amis des Missions), Montpellier.
5) Das Christentum umfasst Religion, Sittlichkeit und Intellektualitar.
Karl Sell, Christentum und Wellgesch.ichte; p. 7.'
.. .

www.dacoromanica.ro
441:
 4 L.
.
44

ca el cu nevoile culturale ale omenirii, niciuna nu le-a inteles

mai bine, nu le-a sustinut si servit mai bine, in acelas timp,
in care ajuta sufletelor sa-si gaseasca pura mantuire.
Puterea productive a religiei, a zis Troeltsch i), pulseaza
numai Ih reli#iile istorice 2); si cretinismul e religia care s'a
impletit atat de mult cu cultura i deci cu istoria, Inca s'a iden-
tificat cu istoria, umfde istoria" 3). ,
Oricum ar vrea istoria sa-1 is i sa-1 inteleaga, ea nu poate
contests calitatea si energia lui culturala. Cu riscul celei mai
.
nebuloase si mai neistorice ratiuni a originii crestinismului,
cutare istoric leaga totus de aceasta constatarea juste : CreVi-
nismul a creat cultura. Din haos zice ie ridica incet-incet
ideea cresting bisericeasca, panace crew in Occident o noua
cultura unitara, care a patruns, a saturat toate popoarele 4).
Si iata din contra un altul, care farm sa piece dela ideea supra-
naturalului crestin, ci rovers, dela simpla constatare a actiunii
. crestinismului in lume, ridica manifestarea istorica a puterii
lui totale la inaltimea revelaftei, Wand din faptul istoric si
cultural al crestinismului echivalentul ei 5).
- Fara- a exagera lucrurile, inteun sens sau altul, putem
deci s zicem : Istoria culturii omenirii actuate se reduce; in
ceeace are mai propriu si mai inalt, la influenta si actiunea
crestinismului in lume, sau istoria crestinismului, in sensul sau
cel mai larg; e in cea mai mare parte istoria culturii moderne.
E imposibil de legat firul culturii noastre cu al celei antice,
fare a-1 trece prin crestinism; e imposibil de facut istoria. cul-
turii si deci istoria omenirii, in afara de crestinism, de exclus
crestinismul din istoria culturii sau cultura din istoria cresti-
nismului. In acest sens e istoria bisericeasca o istorie a culturii.

Mi s'ar atribui intentii, pe cari nu le am, data s'ar vedea

in aceasta constatare tendinta de a preienta crestinismul in
1) Absolutheit des Christentums, p. 62. _
2) Despre religii istorice, vezi A. Cournot, op. cit., p. 655 sq.
3) L. Laberthonniere, Le r ealisme chretien et rid ealistne grec, p. 127.
4) Th. Lindner, op. cit.4 p. 34.
5) E. Troeltseh, la Vermeil, op. cit., p. 58.

www.dacoromanica.ro t
 45

istorie ca un simplu fie si mare eveniment -cultural, de

aceea$ calitate deci cu oricare altul. Crestinismul, am spus, e
si ramane prin esenta si misiunea sa o religie, religia absoluta" 1). -,

Ca stare, el are $i pastreaza un stop propriu, ratiuni pe cari

istoria nu i le poate desvalui, secrete pe cari nu i le poate smulge, _

inaltimi pe cari nu i le poate cuceri, functiuni pe cari nu i le

poate defini. Dar data cultura e, cum zice Th. Birt, salvare
din mizeria morala si trupeasca 2), cultura insemneaza in bung
parte mantuire si mantuirea cresting insemneaza in Nina parte
cultura.
Am recunoscut, ca pentru aceasta, creStinismul, mergand
in largul lumii i organizandu-se in Biseric'd, a trebuit sa-i faca
unele concesiuni si ca numai astfel acomodat a produs cultura
noastra. Crestinismul insemneaza insa spirit, atat de inalt si
de mult spirit, incat nicio atingere cu- cele lumesti nu 1-a putut
seta, niti compromite. El s'a facut tuturor toate, ca pe toti
sa-i dobandeasca. Evanghelia, insa,, din care a plecat si la care
trebuie continuu sa revina, a ramas cum e : diving, nemuri-
toare, izvor de energii sufletesti, putere de ',kaki i prin aceasta
de cultura. Ea nu putea incheia pe acest pamant o alianta mai
onorabila si mai pOtrivita, mai necesara si mai roditoare, decat
cea culturala. A o constata nu insemneaza a micsora evan-
ghelia ; insemneaza a marl cultura si a marl crestinismul insus.
Forma lui culturala nu nimiceste $i nu exclude fondul lui re-
ligios. data am afirmat-o, nu e pentru a-i denatura cumva
caracterul i a da istoriei lui o nuanta, care nu i se potriveste.
Am aratat, din contra, istoria' crestinismului ca istorie cultu-
rala, pentru a-i face o- dreptate cuvenita si a-i recunciate un
titlu ce-i apartine.
Pentru multa lume, -crestina" si ;,culta", istoria cresti-
nismului e o vaga poveste legendary a -catOrva naivi ignoranti,
cari, au colindat lumea veche cu pretentia sa o transforme ;
o arena insangerata, in care cad indaratnici martini ; un camp
de lupta nesfarita cu eretici fara numar ; deserturi si manastiri
populate cu asceti, a caror privire e un blestem aruncat lumii ;

1) Vezi E. Troeltseh, Absolutheit des Ghristentums. Martin Kornils, Theo-

!ogle, Leipzig-Berlin 1911 (Aus Natur and Geisteswelt), pp. 133-140.
2) Charakterbilder Sptitroms, pp. 443-444.
-
_
a

Alt www.dacoromanica.ro
- . .

'"
 46

spectacolul neum an al rugurilor inchizitiei ; papi decazuti, iezuiti

perfizi si secte protestante, ai zice o opera nu a lui Hristos, ci
a unui Antihrist.
Din istoria crestinismului, fall care nu se poate concepe
istoria universals, atatia nu retin decat impresia confuza a
unui vacarm trecut, ce nu ne mai priveste. De idolul si idealul
lumii moderne, cultura in sens larg, sub toate formele ei, Bi-
serica pare nu numai strains, dar istoria ei echivaleaza pentru
atatia cu istoria neculturii. Ba i se face cel mult placerea si
onoarea relative, de a se admite, ca crestinismul a putut sa
.
joace un rol, fie si cultural, in alte vremi, dar nu-1 mai poate
juca in prezent si in viitor. Ca deci destinele culturale ale ome-
- nirii sunt de mult si pentru totdeauna independente de ale
crestinismului si chiar straine de el. Nu pare adeca Biserica
multora ca o povara si o piedeca, in calea culturii pure si inte-
grale a prezentului si a viitorului?
Aceasta e laturea actuala si cea mai interesanta a gravei
probleme sau eternului conflict, raportul dintre crestinism si
civilizatie-cultura 1), pe care Troeltsch, ca mare intelegator al
chestiunii, it numeste problems vitals si centrals pentru desti-
nele omenirii ). El se intreaba cu toata seriozitatea si sineeri-
tatea omului competent si plin de grija viitorului cultural al
lumii : Unde va ajunge? Crestinismul a insemnat salvarea cul- 7:
turala a omenirii i poate i trebuie sa mai insemneze. Pentru
aceasta rose, el trebuie sa face cceace a mai facut mi-
slime, continua si intense misiune, in sanul sat' i in lumea ne-
i cresting. Asa cum stau lucrurile, in istorie si in prezent, creti-
nismul singur, dat celor can si-au pierdut credinta si celor cars
n'au avut-o Inca, el singur poate asigura, civiluzatia omenirii,
ass cum a asigurat-o si alts data, in cea mai critics epoca. Pro-
blema crestinism- civilizatie se transforms i rezolva deci intr'o
problema misionarti. Cu aceasta incredere, acordata crestinis-
mului, Troeltsch afirma cum nu se poate mai categoric si mai
stralucit vitalitatea culturala a crestinismului, crezandu-i asi-
gurata si mai -departe o istorie culturala.

1) N'am Meta deosebirea uzuala tare cultura 5i civiliza(ie, pentrucii, ca

obiect al istoriei, cultura se is in sensul cel mai larg, cuprinzand Si civilizalia.
2) La Vermeil, op. cit., pp. 8, 24, 66.

www.dacoromanica.ro
 47

Ca orice lucru, problema are inst doua fete. Ceeace Troeltsch

indica civilizatiei, pentru a-si asigura viitorul, indica altii in
seris contrariu cretinismului pentru a-si salva sensul i exis-
stenta. Pe cand unul trimite civilizatia inapoi, la crestinism,
altii indeparteaza crestinismul de civilizatie. Ceeace sfatuete
unul in interesul civilizatiei, desfatuesc altii in interesul creti-
nismului. ,
Cultura se zice e un produs omenesc, relativ, con-
ditionat, trecator. Ea se nate, crete i moare, ca un organism,
e supusa unei fatalitati necrutatoare, are un destin : Orice cul-
tura se nate i moare. E ecoul ideii lui Spengler despre morta-
litatea culturii : Der Untergang des Abendlandes ! Aceasta idee
fixa o pune un eminent critic 1) la baza acestui sfat : -
Cine, in prezent, leaga crestinismul ca lest, tovaras sal-
vator, de vreuna din fortele decadente... acela leaga barca cresti-
natatii de o corabie menita scufundarii... Deaceea nu exist"
pentru purtatorii de cuvant ai crectinitatii cleat o singura i
mare porunca : S desfaca crestinismul din inlantuirea lui cu
o cultura ce apune, pentru a nu fi atras cu ea in valtoare. Cu
cat e cineva mai mult convins de forta liberatoare, luminoasa,
maiestoasa a cretinismului, cu atat mai dezinteresat va teal
(erleben) sfaramarea proptelelor false. Abia cand crestinismul
va fi iaras intr'un moment cu totul singur, adeca liber de cul-
tura" actuala, abia atunci 1i va dovedi el puterea, pe care a
i dovedit-o mai mult decat odata in igtorie, de a 'produce o
noun- cultura" 2). .,-
Ceeace retinem din aceasta aprinsa si interesanta decla-
ratie, e aprecierea celui care ne-o relateaza : Slabiciunea i -
-Carla pozitiei pur, teologice stau aci in mod intuitiv una langa
alta : Admiterea naiva a tezei lui Spengler despre pieirea cul-
turii Si o nestramutata convingere
,
despre propria fort" crea-
toare a crestinismului". , .
. Retinem anume pe aceasta din urma, aceasta convingere
nestramutata a unui ciestin despre puterea pi oducatoare de
cultura de cultura proprie a crestinismului. El, e, cat
pentru aceasta, de acord cu Troeltsch insu i-i putem uni

1) Werner Elert, Der Kampf urn das Christentum. "

2) Manfred Schroeter, op. cit., p. 119.

-
www.dacoromanica.ro
a

-
1 e
 ;- - , - .,

48 .' ,

intr'o singura parere : Cretinismul are calitate si forts cul-

turala proprie, de natura sa se mentina peste contingentele
, lumii noastre i sa-i asigure acesteea ,pipe viitor civilizatia. Nu,
desigur, legandu-se de formele ei caduce i incompatibile cu
spiritul lui, ci servindu-i prin acesta de corectiv .alvator : Prin
spiritul sau uman si moral, fara care o civilizatie nu se poate
concepe, cleat ca o manifestare provizoiie i bolnavicioasa,
--
amenintata i amenintatoare.
_ .
. Istoria cretinismului a fost o istorie a culturii i poate,
prin actiunea lui morala i prin caracteru-i de durata 1), sa fie
Inca totdeauna. Istoria nu are desigur dreptul i calitatea de a
face piofetii, ea nu poate anticipa cu constatarile. Viitorul e
, insa pain firea lucrurilor legat de trecut i conditionat de el,
intr'o masura care reduce simtitor eventualitatea salturilor i
posibilitatea ruperii de tiaditiile, din cari omenirea traete.
Partea cretinismului la acest patrimoniu deplin incetatenit pe
pamantul nostru e atat de mare i de esentiala, Meat ea nu
- poate fi devalorizata prin declaratia niciuni revolutionar ima-
ginabil. ...-. .
--

.- Cretinul din fiecare din not e, cat pentru aceasta, liber

de scrupulele istoricului i, in libertatea convingetilor i speran-
I telmsale, crestinul din fiecare din not are deaceea di eptul sa
creada, ca istolia cretinismului nu numai a fost, ci va fi Inca
1 totdeauna o istorie a culturii.

1) Comp. Ch. Hamer, op. cit., p. 10.

www.dacoromanica.ro
.r
,
www.dacoromanica.ro