I.4.

Organizarea contabilităţii patrimoniului

CURSUL NR.3
I.4.1. Atribuţii în organizarea serviciului contabil.
- Contabilitatea patrimonială se organizează de regulă pe compartimente distincte , conduse de
directorul financiar-contabil, contabilul şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească
această funcţie. Aceste persoane trebuie să aibă studii superioare şi răspund împreună cu
personalul din subordine de organizarea şi conducerea contabilităţii.
- Contabilitatea poate fi condusă şi de persoane juridice sau fizice autorizate – membrii ai
Corpului experţilor contabili şi contabililor autorizaţi din România (CECAR).
- Conform legii, răspunderea pentru organizarea şi ţinerea contabilităţii revine administratorului
(directorului sau managerului) în cazul societăţilor comerciale.
- Dacă organizarea şi ţinerea contabilităţii este făcută de persoane juridice autorizate răspunderea
revine acestor persoane.
Aceste persoane trebuie să asigure condiţiile necesare pentru:
întocmirea documentelor justificatoare privind operaţiile economico – financiare;
organizarea şi ţinerea corectă şi la zi a contabilităţii;
organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului şi valorificarea rezultatelor acesteia;
respectarea normelor de întocmire şi publicare a situaţiilor financiare;
păstrarea documentelor.

Secţiunile contabilităţii care răspund cerinţelor obiectului său, sunt următoarele:

Contabilitatea operaţiunilor de capital;
Contabilitatea activelor imobilizate;
Contabilitatea stocurilor şi a producţiei în curs de execuţie;
Contabilitatea terţilor;
Contabilitatea trezoreriei;
Contabilitatea cheltuielilor, veniturilor şi rezultatelor;
Contabilitatea angajamentelor şi altor elemente nepatrimoniale;
Contabilitatea internă de gestiune.
I.4.2. Documentele şi registrele contabile.
Materialul documentar cuprinde, pe de o parte, documentele justificative financiar-contabile, iar pe de altă
parte, registrele contabile obligatorii.
Două principii trebuie respectate obligatoriu în efectuarea lucrărilor contabile :
nici o operaţie economico-financiară fără documente;
nici o înregistrare contabilă fără document.
Documentele sunt acte scrise, ce cuprind informaţii letrice în etalon valoric, natural sau de muncă, care se
întocmesc în momentul înfăptuirii operaţiilor economice şi stau la baza înregistrărilor în contabilitate.
Importanţa documentelor rezultă din faptul că:
pe baza datelor pe care le conţin, documentele fac dovada înfăptuirii operaţilor economico-financiare,
constituind baza înregistrării lor în contabilitate;
prin intermediul lor se înfăptuieşte controlul economic şi financiar pentru păstrarea averii, constituind
mijlocul pentru descoperirea unor nereguli în gestiunea patrimoniului şi asigură respectarea disciplinei
financiare şi contractuale;
având caracter de acte justificative, au importanţă juridică. În cazul litigiilor sunt folosite ca mijloc de
probă în justiţie pentru stabilirea adevărului.
Clasificarea documentelor
3. după modul de întocmire şi rolul lor în cadrul sistemului informaţional decizional :
documente justificative (sau documente primare),cf. Legii Contabilităţii Nr. 82/91, „orice operaţiune
patrimonială se consemnează în momentul efectuării ei într-un act scris care stă la baza înregistrării în
contabilitate, devenind astfel act justificativ”.
documente de sinteză şi raportare sunt reprezentate conform Legii contabilităţii nr. 82/1991 de
Bilanţul Contabil, Contul de profit şi pierdere, Fluxul de trezorerie, Modificările capitalului
propriu, Anexe la bilanţ, Raportul de gestiune al administratorului,

Evaluarea trebuie să se efectueze în următoarele momente:

la intrarea în unitate, când bunurile se evaluează şi înregistrează în contabilitate la valoarea de intrare(valoare

contabilă) care se stabileşte astfel:
pentru intrări din aport la capital, la valoarea de aport stabilită în urma evaluării;
pentru bunuri obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă;
pentru bunuri procurate cu titlu oneros, la cost de achiziţie;
pentru bunuri produse în unitate, la cost de producţie.
b) la inventariere – evaluarea elementelor de activ şi pasiv se face la valoarea actuală a fiecărui element devenită
valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea bunului, starea acestuia şi preţul pieţei. În cazul creanţelor
şi datoriilor, această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor probabilă de încasat, respectiv de plată.

la încheierea exerciţiului, elementele de activ şi pasiv (de natura datoriilor) se evaluează şi se reflectă în
situaţiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea contabilă pusă de
acord cu rezultatele inventarierii.
la data ieşirii din unitatea patrimonială sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la
valoarea lor de intrare.
Unitatea patrimonială trebuie să folosească aceleaşi metode de evaluare pe tot parcursul exerciţiului,
precum şi de la un exerciţiu la altul. Se pot folosi metode de evaluare cum sunt: FIFO (primul intrat – primul
ieşit), LIFO (ultimul intrat – primul ieşit), CMP (cost mediu ponderat) – acestea în cazul în care unitatea
patrimonială aplică metoda inventarului permanent. Pentru unităţile patrimoniale ce aplică metoda inventarului
intermitent, evidenţa stocurilor se ţine la cost standard

CAPITOLUL II
CONTABILITATEA CAPITALURILOR

II.1. Delimitări şi structuri privind capitalurile

În contabilitatea europeană noţiunea de capitaluri desemnează sursele de provenienţă, de finanţare pe
termen lung=stabile.
„Stabil” desemnează termenul lung, mai mare de un an. Din acest motiv mai sunt denumite „capitaluri
permanente”, sau prin recurs la contabilitatea anglo-saxonă, „capitaluri angajate”.
Făcând referire la cadrul IASB asociem capitalului propriu, noţiunea de capital financiar şi capitalului
permanent, noţiunea de capital fizic.
Capitalul propriu: conform O.M.F.P. 1752/2005, ca structură descrisă în situaţiile financiare reprezintă
interesul rezidual al acţionarilor (investitorilor) în activele întreprinderii după deducerea tuturor
datoriilor .
Capitalul propriu cuprinde: capitalul social, prime de capital,acţiuni proprii răscumpărate, rezerve din
reevaluare, legale, statutare, rezultatul exerciţiului (repartizarea rezultatului), rezultat reportat.

Capitalul social reprezintă aportul la capital al proprietarilor şi este format din părţi sociale la S.R.L şi
acţiuni la S.A.
Acţiunile şi părţile sociale sunt fracţiuni din capitalul social cu valori egale prin statut, valoare
denumită şi valoare nominală.
Ca formă concretă de manifestare, acţiunile sunt hârtii de valoare negociabile care se tranzacţionează.
Acţionarul este coproprietar, iar acţiunile constituie titluri de proprietate.
Acţiunile şi părţile sociale asigură un venit anual proprietarilor numit dividend, repartizat din profitul net al
societăţii.
Tranzacţionarea acţiunilor implică două feluri de operaţiuni: de plasament şi operaţiuni speculative.
Operaţiunile de plasament au loc atunci când proprietarul investeşte pe o perioadă lungă de timp, mai
mare de un an, în scopul obţinerii de dividende. Operaţiunile speculative au loc atunci când
investitorul cumpără acţiuni de la bursă pentru a le revinde în scop speculativ

Primele de capital reprezintă excedentul dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală a acţiunilor
şi părţilor sociale cu ocazia operaţiunilor de creştere a capitalului şi îmbracă formele:
prime de emisiune: diferenţa dintre valoarea de emisiune şi valoarea nominală (VE >VN);
prime de aport: excedentul dintre valoarea aporturilor în natură la capitalul social subscris şi valoarea
nominală a acţiunilor emise;
prime de fuziune: diferenţa dintre valoarea matematică (contabilă) sau intrinsecă a acţiunilor şi valoarea
lor nominală;
prime de conversie a obligaţiunilor în acţiuni: excedentul dintre valoarea obligaţiunilor investite şi
valoarea nominală a acţiunilor.

Rezervele din reevaluări sunt date de diferenţa dintre valoarea actuală (reevaluată) a elementelor de
activ şi valoarea înregistrată în contabilitate.
Rezervele reprezintă profiturile afectate în mod durabil şi sunt:
rezerve legale, constituite conform Legii 31/1990 din repartizarea profitului (5% până ce atinge 20%
din capitalul social);
rezerve statutare: se constituie anual din profit net şi alte rezerve.
Rezultatul exerciţiului se determină la sfârşitului anului financiar ca diferenţă între venituri şi cheltuieli şi,
când este pozitiv desemnează profit, şi când este negativ desemnează pierdere.
Rezultatul reportat, ca element de capital propriu reprezintă pierderea reportată din anii anteriori sau
profitul nerepartizat încă şi reportat în exerciţiul următor.

II.2. RECUNOAŞTERE ŞI REEVALUARE

Capitalurile se evaluează de regulă la o valoare de referinţă (valoare nominală) înscrisă pe titlul de

valoare determinată prin relaţia:
V.N. = valoare nominală=Csocial:Nactiuni
Evaluarea pe baza datelor din bilanţ stabileşte valoarea contabilă a titlurilor care poate fi de două feluri:
valoare matematică contabilă (VMC)=Activ net contabil/Nr.actiuni
şi valoare intrinsecă (Vi)=Activ net corijat/Nr. actiuni
ANC corijat = Activ real – Datorii = Total activ – Activ fictiv – Datorii
Activ fictiv = Active nonlichide care nu se pot vinde: cheltuieli de constituire, active de
regularizare(cheltuieli în avans).
Pasiv fictiv = Capitaluri proprii

Valoarea de lichidare este valoarea care se obţine prin vânzarea forţată a întreprinderii.
Pornind de la beneficiu se pot calcula alte valori:
b)Valoarea de rentabilitate, care se regăseşte sub forma valorii financiare şi a valorii de randament.
b1)Valoarea financiară (VF) exprimă echivalentul corespunzător capitalizării
dividendului anual pentru o acţiune la o rată medie a dobânzii pe
piaţă:Vf=dividend mediu distribuit pe auctione / rata
medie a dobanzii pe piata
Rata dobânzii este cea corespunzătoare titlurilor de valoare cu venituri fixe (obligaţiuni) majorate în
funcţie de riscurile de curs (riscuri care sunt nesemnificative pentru o acţiune).
Dividendul luat în calcul este cel distribuit în exerciţiul prezent, sau
media ultimelor cinci exerciţii.
B2)Valoarea de randament (VR) este valoarea corespunzătoare profitului
 net pe o acţiune care se poate capitaliza în cursul exerciţiul financiar la
o rată medie a dobânzii pe piaţă.
Venitul titlurilor este egal cu dividendele plus cota parte unitară din
profit încorporată în rezerve.
VR=dividend mediu distribuit pe actiune+cota parte pe actiune incorporata in rezerve / rata mrdie
a dobanzii pe piata, SAU
VR= rezultat unitar(profit aferent unei actiuni) / rata mrdie a dobanzii pe
piata

3. CONTABILITATEA CAPITALULUI SOCIAL

Evidenţa capitalului social se realizează prin contul de pasiv 101 „Capital social”. În creditul contului se
înregistrează constituirea şi creşterea capitalului, iar în debitul lui, micşorarea capitalului .Soldul
contului este creditor şi reprezintă capitalul social existent..
Contul sintetic de gradul I, 101 „Capital social” se desfăşoară pe două conturi sintetice de gradul II,
101.1 „Capital subscris nevărsat” şi 101.2 „Capital subscris vărsat” care ajută la punctarea celor
doi paşi necesari în constituirea capitalului social – subscriere şi vărsare.
Aportul adus de asociaţi este evidenţiat prin contul 456 „Decontări cu acţionarii/asociaţii privind
capitalul” În debitul acestui cont, se înregistrează capitalul social subscris de asociaţi, precum şi
sumele achitate acestora cu ocazia retragerii ; în creditul contului se reflectă valoarea aporturilor
vărsate în numerar şi/sau natură precum şi capitalul retras de asociaţi. Soldul debitor al contului
reprezintă capitalul subscris nevărsat de asociaţi, iar cel creditor datoria din capitalul de rambursat.
Evidenţa analitică a contului se dezvoltă pe fiecare acţionar sau asociat în parte.

3.1. CONTABILITATEA CONSTITUIRII CAPITALULUI SOCIAL

Aportul poate fi în natură şi/sau în numerar. La societăţile pe acţiuni capitalul social este obligatoriu de
vărsat la început, în felul următor: cel în numerar 50%, iar cel în natură integral. Aporturile în creanţe
nu sunt admise.
Exemplu: Se constituie S.C. VIŞA S.A.
Aport:numerar 12.000 lei depus la început 50%;
natură (mijloc de transport) 8.000 lei;
= capital subscris 20.000 lei, Număr acţiuni: 20 titluri
Cheltuieli de constituire plătite prin casă: 300 lei
VN = 20.000: 20 = 1.000 lei/acţiune
a) Înregistrarea cheltuielilor de constituire:
201 = 5311 300
b) Subscrierea celor 20 acţiuni × 1.000 lei/acţiune = 20.000 lei
456 = 1011 20.000
b) Vărsarea capitalului social
Eliberarea a 50% din capitalul social subscris prin depunerea de numerar la bancă:
5121 = 456 6.000
c) Aducerea ca aport a mijlocului de transport subscris, în valoare de 8.000 lei:
2133 = 456 8.000
d) Trecerea capitalului subscris nevărsat în capital subscris vărsat în limita aportului adus:
1011 = 1012 14.000
e) La sfârşitul anului (sau conform contractului) se varsă şi restul.
5211 = 456 6.000
f) Trecerea restului de capital subscris nevărsat în capital subscris vărsat la sfârşitul anului
1011 = 1012 6.000