Cosmarul si pavorul nocturn la copilul mic (18 luni -6 ani)

Iunie 5, 2013 de cabinetpsihologsibiu

Pana la varsta de 3 ani, copilul nu distinge cu claritate realul de imaginar. Prin urmare evenimentele din viata diurna

pot continua sub forma de vise traite la intensitate maxima de catre copil. In vis, parti din evenimente, oameni, animale, personaje din povesti aparent inofensive

copilului, se pot transforma in adevarate evenimente stresante, creaturi periculoase care il urmaresc in intentia de a-i face rau lui sau apropiatilor lui.

De cele mai multe ori, parintii putin disting intre aceste doua tulburari ale somnului la copilul mic. Ca si criterii de departajare intre cosmar si teroarea nocturna (pavor

nocturn) ar fi:

1. Cosmarul se produce intr-o faza a somnului speciala, numita REM (cu miscari oculare intense), faza a somnului cu vise si paralizie fiziologica de somn. Aceasta faza a

somnului apare undeva dupa mijlocul noptii- catre dimineata. Copilul cand are un cosmar, se trezeste brusc, plange, isi cheama parintii in ajutor si poate reproduce

partial sau in totalitate visul terifiant. La trezire, dimineata isi aminteste episodul.

2.Pavorul nocturn apare intr-o faza a somnului diferita de cea in care apare cosmarul, si anume in faza nonREM. Este faza somnului fara vise, in care corpul se

odihneste profund. De obicei, acest episod de pavor nocturn apare la 2-3 ore dupa ce copilul a adormit, copilul se trezeste brusc, cuprins de o anxietate foarte mare

(mai mare ca cea resimtita la cosmar), are ochii deschisi dar nu-si recunoaste parintii, tipa, urla, loveste si se linisteste greu. De obicei episodul dureaza pana in 20

minute si copilul nu si-l aminteste la trezire.

Indiferent despre care vorbim, atat la cosmar cat si la pavor, vorbim despre suferinta. Suferinta copilului care traieste real acea spaima si suferinta parintilor care

asista la spaima copilului lor insotita de sentimente de neputinta si poate vinovatie. Daca la cosmar, copilul se linisteste relativ repede pentru ca se trezeste si isi

regaseste parintii, copilul care traieste spaima terorii nocturne, este mai greu de ajutat. Unii specialisti recomanda trezirea copilului prin atingerea lui pe frunte cu o

compresa uda, sau aprinderea luminii, luarea lui in brate cu forta. Altii spun ca este important sa nu se trezeasca din somn, sa lasam copilul sa se linisteasca singur si

sa adoarma la loc. Totul depinde de cat de intens este acel episod si mai ales de ce anume este provocat!

Ajungem la cauze de natura emotionala, dupa ce am sters de pe lista noastra cauzele de ordin somatic (otita, eruptie dentara, obstructie nazala, viroze respiratorii,

etc), cauzele de ordin ambiental (temperatura scazuta sau crescuta din camera copilului, umiditatea scazuta, lumina puternica, sunete deranjante), cauze care tin de o
lipsa a igienei somnului (dulciuri si energizante inainte de somn, televizor si calculator in camera de somn, dormitul la TV, desene animate violente, suprasolicitarea

nervoasa prin lipsa de somn).

Daca ajungem la cauzele de natura emotionala, ne intrebam Ce anume streseaza copilul pe timpul zilei? S-a modificat ceva din rutina lui zilnica? Apare un fratior? A

inceput gradinita? Parintii se cearta des si copilul simte tensiunea dintre ei? A schimbat locuinta? Este in programul de olita si de renuntare la scutece? I se cere prea

des de parinti sa -si controleze impulsurile agresive? Se simte neglijat? etc. Copilul de 2-3 ani este inca sub imperiul imulsurilor si nu detine mecanisme perfecte in

ceea ce priveste amanarea sau anularea anumitor impulsuri. Cerinta parintilor de a nu mai face pe el sau de a nu mai lovi surioara la nervi pare asa de complicata si

greu de realizat incat copilul, in dorinta de a obtine aprobarea parentala depune eforturi foarte mari, iar consecinta acestor eforturi depuse de copil pe durata zilei,

poate lua forma unor frici pe durata somnului. Frica de a nu mai fi iubit de mama daca face pe el in continuare sau daca loveste surioara la nervi, etc.De obicei frica din

vis dispare in momentul in care copilul ajunge sa-si controleze pe deplin impulsul/comportamentul vizat de parinti.

Este foarte important identificarea acestor factori diurni care streseaza copilul, urmarind cu atentie comportamentul lui. Identificarea nevoilor emotionale ale copilului

si raspunsul parental pormpt si adecvat la aceste nevoi au ca ecou pozitiv un somn linistit si odihnitor la copil.