Sunteți pe pagina 1din 1

Fragmente din

MICUL PRIN

de Antoine de Saint-Exupery

Capitolul XX

Iat ns c veni i clipa cnd, dup ce umbl o vreme-ndelungat prin nisip, pe stnci i prin
zpezi, micul prin, ntr-un sfrit, descoperi un drum. Iar drumurile, toate, duc spre oameni.
- Bun ziua! zise el.
Se afla ntr-o grdin de trandafiri nflorii.
- Bun ziua! ziser trandafirii.
Micul prin i privi. Toi erau aidoma cu floarea lui.
- Cine suntei voi? ntreb el, nmrmurit.
- Noi suntem trandafiri! ziser trandafirii.
- Vai, fcu micul prin
i se simi foarte nefericit. Floarea lui i povestise c ea era, n univers, singura n felul ei. i
iat c se mai aflau cinci mii, toate semnnd cu ea, ntr-o singur grdin!
Tare s-ar mai socoti jignit i zise el dac ar vedea una ca asta nu s-ar mai opri din
tuse, i s-ar preface chiar c moare, ca s scape de ruine. Iar eu a fi desigur nevoit s m
prefac c-o ngrijesc, pentru c altminteri, ca s m ndurereze i pe mine, s-ar lsa s moar cu
adevrat
Apoi i zise mai departe: M credeam navuit cu o floare fr seamn, i iat c n-am dect o
floare de rnd. Cu asta numai i cu trei vulcani, care-mi vin doar pn la genunchi i dintre care
unul e poate stins pe venicie, nu prea sunt un mare prin
i, culcat n iarb, plnse.