ECOGRAFIA

ELEV PROFESOR

COJAN IOANA
GROZAVU MARIA MIRELA
AMG 1 B
 INTRODUCERE
Ecografia, numita si ultrasonografie, este o importanta
tehnica imagistica de investigatie, introdusa recent in practica
medicala. Aceasta este o metoda de diagnostic relativ ieftina,
rapida si inofensiva, motiv pentru care a inlocuit un numar mare
de tehnici radiologice sau scintigrafice, devenind astfel una dintre
cele mai utilizate metode imagistice in medicina. Progresele
realizate de-a lungul timpului cu privire la achizitionarea de
semnal si la tehnologiile de procesare a semnalului digital permit
echipamentele ce functioneaza pe baza ultrasunetelor sa produca
imagini de inalta calitate extreme de utile pentru detectarea
precoce precum si monitorizarea unor boli aflate in diferite
stadii.Astfel, in prezent este din ce in ce mai greu de conceput de
exemplu o unitate de urgente fara ecograf, o sectie de chirurgie
nesprijinita de diagnostic ecografic, obstetrica, urologia -
nefrologia, cardiologia si putem enumera multe alte specialitati.
Ecografia devine datorita nenumaratelor sale avantaje explorarea
de electie pentru multe asfel de specialitati. Lucrarea de fata
ofera o scurta istorie a evolutiei acestei metode imagistice, alaturi
de o prezentare generala a unui sistem de ultrasunete medical si
principiile fizice care stau la baza functionarii acestuia.

ISTORIC
Descoperirea efectului piezoelectric de catre Curie in
1880,care folosind un cristal de cuart natural (sare Rochelle) a
observat ca daca exercita o presiune mecanica asupra acestuia se
produce un potential electric, a marcat inceputul utilizarii
ultrasunetelor ca surse de energie pentru numeroase aplicatii
ultrasonice.
Ecograful utilizat in domeniul medical este o descoperire
destul de noua sau mai bine spus folosirea principiului in practica
medicala este relativ noua deoarece metoda a fost aplicata cu
succes in domeniul militar inca din cel de al II-lea razboi mondial
sub forma SONAR-ului de la bordul vaselor si submarinelor
militare. Acestea se bazau pe cel mai simplu mod de lucru si
anume emiterea unei unde ultrasonice prin apa si asteptarea
raspunsului reflectat de un posibil obstacol aflat in calea
acesteia.
Din punct de vedere medical
ecograful a aparut ca mijloc de
investigatie a pacientului in anii 50 -
60. Cele de la inceputurile ecografiei
functionau in modul B si se obtineau
numai linii ale suprafetelor de
separare iar continutul de informatie
al rezultatelor era slab ceea ce a
facut ca metoda sa nu prezinte
interes. Astfel, utilizarea
ultrasunetelor in domeniul medicinii
a inceput mai degraba ca o metoda
de terapie decat de diagnostic,
intrucat prin incalzire producea distrugerea tesuturilor animale. In
acest sens, capacitatea de distructie a ultrasunetelor de
intensitate inalta recunoscuta in 1920 de catre Paul Langevin, a
fost folosita initial in neuro-chirurgie pentru a distruge portiuni din
ganglionii bazali ai pacientilor cu Parkinson. In 1953 Jerome
Gersten a raportat utilizarea ultrasunetelor in tratamentul
pacientilor cu artrita reumatica, in timp ce alti cercetatori au
folosit ultrasunetele ca efect curative in cadrul bolii Meniere.
Prima aplicatie pur imagistica este realizata de medicul
neurology Karl Theodore Dussik de la Universitatea din Viena care
reuseste detectarea tumorilor si ventriculelor cerebrale prin
masurarea transmisiei unui facicol de ultrasunte prin craniu,
metoda pe care el o numeste "hiperfonografie". Acesta
Fig.1 Dussik si aparatul sau a fost
primul pas medical important in
imagistica cu ultrasunete si catre
ecograful zilelor noastre.
In continuare, in anii 50
profesorul John J. Wild
(Universitatea din Cambridge) si
John M. Reid (Universitatea din
Pennsylvania) aduc o serie de
contributii importante in ceea ce
priveste modul de lucru A,
explorarile transvaginala si transrectala precum si in aplicarea
efectului Doppler

Urmeaza apoi cateva momente de referinta si anume:

"SOMASCOPE" (fig.2) primul scaner circumferential cu ultrasunete
a lui Douglass Howry (Universitatea Colorado) si perfectionarea
acestuia in 1954 cu sprijinul lui Joseph Holmes, William Roderic
Bliss si Gerald J Posakony.
Acesta a fost numit si sistem ultrasonografic cu vas de
imersie si in modul B au fost obtinute imagini bidimensionale de
o calitate destul de buna
iar transductorul se putea misca in jurul vasului cu lichid.
Fig.2 SOMASCOPE
Cu doar trei ani mai tarziu principiul este imbunatatit si in
locul cuvei cu lichid in care era pacientul se
introduce un semicilindru cu solutie salina
semicilindru in care este introdus pacientul .
Acest dispozitiv purta numele de
"PANSCANNER". (fig.3) Cu ajutorul acestui
tip de ecograf se puteau obtine sectiuni
asemanatoare cu cele tomografice
contemporane.
In continuare Holmes
Fig.3 PAN-SCANNER este cel care va
contribui pentru multi
ani si in multe alte echipe la perfectionarea
ecografului aducandu-l aproape de ceea ce
este el astazi.
Trebuie neaparat sa amintim insa faptul ca una dintre cele
puternice amprente asupra evolutiei catre ecografia moderna fost
pusa pe parcursul unui secol de catre oamenii de stiinta japonezi.
Astfel, Heiichi Nukiyama (Universitatea din Boston) face studii
asupra transductorilor, iar Kenji Tanaka, Miyajima, Nakajima,
Uchida si Kikuchi realizeaza diverse studii folosind ultrasonografia
in patologia neurologica.
Deasemenea, foarte importante sunt si contributiile Aloka,
Hitachi si Toshiba care prin oamenii de stiinta angajati in cercetare
contribuie foarte mult de mai bine de o jumatate de secol la
evolutia ecografului si a metodelor de explorare ultrasonografice.
 Alaturi de trei giganti japonezi cu traditie in dezvoltarea
ecografului si a ultrasonografiei trebuie sa-i amintim sip e cei
europeni respectiv Kretz si Siemens care au contributii de zeci de
ani, deasemenea si Philips, dar si inovatorul american HP.
In clipa de fata evolutia tehnica si infruntarile comerciale duc
la aparitia frecventa de noi tehnici si principii de investigare
ultrasonografica iar tehnica de calcul este inglobata cu succes
maxim in sistemele de explorare.
 DEFINITIE. PRINCIPIU DE
FUNCTIONARE. MODURI ECOGRAFICE
Ecografia reprezinta o metod de obtinere a imaginii unei
structuri subcutanate ale corpului sau a unui organ prin captarea
si vizualizarea undei ultrasonice reflectate (ecou) la suprafata
organului si a diferitelor structuri, orientata spre identificarea
patologiilor sau leziunilor.
Imaginea ultrasonica reprezinta proprietatile mecanice ale
tesuturilor (parametri ca densitatea i elasticitatea), proprietati
care sunt evidentiate de interactiunile ce au loc intre undele
ultrasonice si tesuturi. Astfel, aceste interactiuni ultrasunte- tesut
sunt convertite in semnale electrice, procesate si in cele din urma
transformate intr-o imagine.
Ultrasunetele sunt unde mecanice, care au la baza oscilatiile
particulelor materiei.
De aceea ele nu exist in vid i au o lungime de unda peste 20000
Hz (fig.4). Insa gama de frecventa utilizata pentru diagnostic se
situeaza intre 2-10MHz , intrucat o frecventa mai mare determina
cresterea atenuarii acustice, si prin urmare scade rezolutia unei
imagini obtinute pentru structuri mai profunde.

Fig.4

Domenii de frecventa
Imaginile ultrasonice sunt utile doar pentru anumite regiuni
ale corpului uman. Printre aceste zone se numara structurile
cardiace, sistemul vascular, fatul i uterul, ochiul, organele
abdominale ca ficatul, rinichii,vezica biliar. Exista insa si zone in
care ultrasunetele nu produc imagini de calitate. Astfel, pungile
de aer sunt reflectoare foarte bune pentru ultrasunete, motiv
pentru care ultrasunetele nu pot patrunde in plamani si intestin.
Deasemenea oasele atenueaza mult fasciculul ultrasonic, ceea ce
face dificil explorarea creierului la adult, folosind ultrasunetele.
 Imaginile se formeaza
cu ajutorul ultrasunetelor
pornind de la ecourile
provenite de la structurile
interne iradiate de fasciculul
ultrasonic. Fiecare ecou care
se intoarce la transductor
genereaza un semnal
electric a carui putere
(amplitudine) este
determinata de puterea
ecoului. Transformarea semnalului electric intr-o imagine ce apare
pe un monitor se bazeaza pe viteza relativ constanta de
propagare a ultrasunetelor prin tesuturi. Astfel informatia
ecografica poate fi reprezentata in mai multe moduri:

Modul A (amplitudine) sau ecografia

unidimensionala

Modul A constituie cea mai simpla afisare a ecourilor

inregistrate. Principiul metodei ecografiei unidimensionale
consta in captarea ecourilor reflectate de structurile biologice
excitate prin ultrasunete, prelucrarea ecourilor si vizualizarea
acestora. Ecourile captate de la diferite adancimi sunt vizualizate
sub forma unor deflexiuni (varfuri pe o linie orizontala care indica
adancimea) (fig.5). Puterea ecoului determina amplitudinea sau
inaltimea fiecarui varf de deflexiune.
Fig.5 Ecografie unidimensionala
Aparatura care folosete procedeul Scan A este format din
(fig.6):
emitatorul de unde ultrasonice;
generatorul de impulsuri
electrice;
generatorul de marcare;
generatorul de deflexie a spotului
pe ecran;
circuitul electronic de compensare
si amplificare;
ecranul de vizualizare;
 coordonatorul principal
Fig.6 Schema bloc
a aparaturii de tip
Scan A

Principiu: Coordonatorul principal comanda generatorul de

impulsuri ce alimenteaza piezocristalul traductorului in regim
pulsator. Acesta din urma emite fascicule de ultrasunete si, in
intervalul dintre doua emisii, receptioneaza ecourile reflectate de
tesuturi si le transforma in semnale electrice. Astfel, rezulta o
imagine unidimensionala.
Foarte important de mentionat este faptul ca in timpul
examinarii prin aceasta metoda, traductorul trebuie aplicat in
punctul de la suprafata corpului corespunzator structurii biologice
ce vrem sa o examinam si mentinut imobil pe piele, folosindu-se
deasemenea o substanta de contact pentru a evita eventuale
pierderi de energie ultrasonic prin stratul de aer.
In prezent, acest mod ecografic este utilizat la detectarea
maselor tumorale intracraniene, la masurarea globului ocular, la
determinarea varstei sarcinii (masurarea diametrului biparietal
fetal) precum si in cardiologie si ortopedie. Deasemenea, modul
A, poate fi folosit ca metoda de ghidare la efectuarea punctiei
dirijate a unor colectii lichidiene sau formatiuni chistice profunde
sau a biopsiilor ghidate.
Aceasta metoda de ghidare permite o vizualizare si un
control al locului tinta in timp real, structurile vasculare majore
putand fi evitate intrucat pot fi identificate cu usurinta. Un alt
avantaj al acestui tip de interventie ghidata este costul cu mult
mai redus in comparative cu celelalte metode ( fluoroscopie
digitalizata, CT, RMN).

Modul B sau ecografia bidimensionala ( scan

ecografia)

In ecografia bidimensionala, ecourile sunt transpuse

electronic pe ecran sub forma unor puncte luminoasa intr-o scala
de gri, stralucirea (luminozitatea) fiecarui punct fiind
proportionala cu puterea ecoului. Atunci cand se inregistreaza
ecourile care corespund mai multor poziii succesive, se obtine o
imagine bidimensionala in sectiune a corpului uman alcatuita din
spoturi de intensitate luminoasa variabil de la alb la negru,
trecand printr-o succesiune de tonuri de gri. (fig.7)
Obtinerea unei astfel de
sectiuni presupune din punct de
vedre tehnic, deplasarea
traductorului intr-un singur plan.
In general, sonda este deplasata
manual pe un ax orizotal ales
dupa necesitate. In acelasi timp,
traductorul e montat la
extremitatea unui brat care
functioneaza asemenea unui
pantograf, astfel ca unghiul de incidenta poate fi schimbat prin
pendularea sondei. Acest brat mai are un rol important, acela de a
transforma pozitia instantanee a sondei si unghiul de inclinatie in
semnale vectoriale, realizand astfel corectia de pozitie pe ecran.
Schema bloc a aparaturii de tip Scan B
Fig.7 Anatomie fetala este prezentat n fig.
8
Principiu: Traductorul
emite fascicule de
ultrasunete in regim pulsator
si, in intervalul dintre doua
emisii, receptioneaza
ecourile reflectate de
tesuturi si le converteste in
semnale electrice. Semnalele
Fig. 8 Schema bloc pentru electrice rezultate sunt
aparatura tip Scan B transmise mai departe
circuitului de compensare si
amplificare. Generatorul de deflexie primeste semnale, in acest
caz, atat de la coordonatorul principal (general) cat si de ;a
bratulscanning. Astfel, se obtine o imagine bidimensionala care
respecta distantele reale dintre organe.
 Modul M (miscare) sau ecografia timp-miscare

Acest tip de imagistica cu ultrasunete analizeaza miscarea

unui organ, in timp real. Spre diferenta de imaginea oferita in
modul A, in acest caz axa adancimii este cea verticala, iar
ecourile nu sunt prezentate ca variatii de-a lungul liniei ci ca
puncte care au stralucire in functie de puterea ecoului. Aceste
spoturi luminoase se misca pe ecran producand curbe luminoase
care ne indica schimbarea in timp a pozitiei structurilor reflectate,
curbe ce sunt actualizate ori de cate ori punctele stralucitoare
ating extremitatea dreapta a monitorului.(Fig.9) Astfel, curbele
obtinute in acest mod ofera informatii foarte detaliate cu privire la
miscarea organului studiat functie de timp. Aceasta metoda
ecografica a fost folosita in special in
cardiologie pentru a arata modul de
miscare ale valvelor cardiace.
Fig.9 Ecografie M
a valvei mitrale

Schema bloc a acestui tip de

aparat (fig. 10) contine in plus si un
generator de deflexie in functie de
timp.

Fig. 10 Schema bloc a aparaturii pentru ecografia timp-

miscare

Ecografia Doppler
 Masurarea vitezei de curgere a sangelui folosind
ultrasunetele se bazeaz pe efectul Doppler . Prin urmare,
aceasta metoda ecografica utilizeaza modificarea frecventei
undelor la reflexia pe structuri biologice aflate in miscare pentru a
determina viteza de deplasare a acestora fiind cunoscut faptul ca
frecventa undei reflectate pe ele depinde de viteza lor. Astfel,
daca reflexia are loc pe hematii se poate determina viteza de
curgere a sangelui in inim sau vase
sanguine, regimul de curgere (laminar
sau turbulent), volumul care curge n
unitatea de timp etc.
Transmiterea si receptia
ultrasunetelor in aplicatiile Doppler pot
fi realizate in doua modalitati, fie
folosind pulsuri de ultrasunete ( PWD-
pulsed wave Doppler) fie in regim de
emisie receptie continua (CWD-
continue wave Doppler) (fig.11). In
cazul modului unda continua, traductorul prezinta 2 cristale
diferite, unul ca emitator si unul ca detector, ambele functionand
in regim continuu. In acest mod se pot masura vitezele foarte
mari. In cazul in care se folosesc pulsuri de ultrasunete, unul si
acelasi cristal functioneaza atat ca emitator cat si caschematica
Fig. 11 Reprezentare detector.
a
principiului
Astfel, ecourile sunt inregistrate in intervalul ecografiei
de timp Doppler doua
dintre in sistemul
continuu(A) i pulsatil (B)
pulsuri succesive. Adancimea la care sunt masurate vitezele de
curgere ale unor volume foarte mici este determinata de
intervalul de timp dintre transmisia si receptia ecoului. Vitezele
maxime ce pot fi masurate in acest
mod sunt mult mai mici decar cele care pot fi masurate in
modul continuu. Prin urmare CWD este utilizata in special
pentru investigarea cordului (regiunea investigata este bine
delimitata dar determinarea vitezelor nu este foarte precisa) iar
PWD este utilizata atat in investigarea inimii cat si a vaselor
sanguine (regiunea investigata este mai putin bine delimitate in
schimb vitezele sunt determinate cu acuratete).
 Ecografia Doppler
In ultimul deceniu s-au realizat progrese rapide in ceea ce
priveste tehnologia aparatelor de explorare cu ultrasunete, fapt
ce a dus la crearea ecografiei Doppler color. Acest lucru este
posibil prin prelucrarea semnalelor cu ajutorul microprocesoarelor,
ce realizeaza imagini color ale curgerii sangvine.
Semnalul este afisat in timp real si este codificat in doua
culori: rosu pentru fluxul sanguine care vine spre traductor si
albastru, pentru fluxul sanguine care se indeparteaza de
traductor. Se foloseste o scara semicantitativa de 16-32 de trepte.
Astfel, in cazul in care viteza creste, culoarea rosie sau albastra
va deveni mai stralucitoare, iar daca scade, culoarea se intuneca.
In prezent, ecografia Doppler color este folosita pentru a se
realiza o apreciere calitativa si cantitativa,cu deosebita acuratete,
a sunturilor intracardiace, a regurcitarilor valvulare, a curgerii
sangelui in vasele mari etc.

Cele mai uzitate sisteme Doppler sunt asa numitele scanere

duplex care combina ultrasonografia in timp real si sonografia
Doppler pulsatoare. La scanarea duplex directia fascicolului
Doppler este suprapusa pe imaginea in mod B, iar dimensiunea si
pozitia volumului esantion de-a lungul fascicolului poate fi
selectata folosind niste markeri electronici. In momentul in care
un cursor electronic este fixat manual, paralel cu directia de
curgere a sangelui se realizeaza masurarea automata a unghiului
Doppler si se afiseaz
viteza reala de curgere.
In cazul in care se
masoara aria sectiunii
poate fi calculat si
debitul sangelui.

CONCLUZIE
Ecograful dar mai
ales imagistica prin
ultrasunete a ajuns
metoda de electie in explorarea foarte multor maladii si urgente.
Ea a inlocuit un numar mare de tehnici radiologice sau
scintigrafice, fiind o tehnic rapida si inofensiva care a devenit in
prezent un examen de rutina,
la indemana oricrui medic practician. Introducerea metodei
Doppler pulsatil sau color i-au marit valoarea diagnostica,
explorarea Doppler permitand detectarea si vizualizarea fluxului
sau miscrii vaselor sanguine accesibile.

BIBLIOGRAFIE
Diagnostic ultrasound imaging: inside out -Thomas L.
Szabo, Academic Press, 2004

http://www.ob-ultrasound.net/history1.html

http://www.ecograf-medical.ro/index.php?
_o=Pages&_m=index&name=HOMEPAGE

http://www.imaginis.com/ultrasound