SANGELE

Are origine mezenchimala. Este alcatuit din organite (elemente figurate) si plasma. Elementele anucleate sunt hematia si trombocitul.
Elementele nucleate sunt leucocitele care pot fi granulare (PMN) - neutrofile, eozinofile sau bazofile - sau pot fi agranulare - limfocitele si
monocitele.
Plasma sangvina contine 90% apa si 10% substante uscate. Substantele organice sunt albumine, globuline, fibrinogen, hormoni si vitamine in
cantitati mici. Substante anorganice sunt sarurile minerale si ioni aflati in diverse concentratii. De asemenea mai se gasesc metaboliti: urea, acidul
uric, creatinina, glucoza.

1. Granulocit neutrofil MO, ultrastr, functie

- originea in MRH.
- Dupa raportul cu peretele vascular exista doua populatii de neutrofile: circulante si marginale (au tendinta de aderare).
- Numarul 3.000 - 6.000 / mmc.
- Durata de viata este de 6 h in sange dupa care trec in tesuturi unde au o durata medie de viata de 4 zile.
- Au rol in apararea antiinfectioasa, apartinand sistemului fagocitar.

In sange ele au stadiul de evolutie final, diferentiat. Ele nu se mai divid si se pot autoelimina, activandu-si programul
genetic de autodistrugere. La microscopul optic se calculeaza dimensiunea lor 10 -12 m, raportul nucleu / citoplasma = 1 : 1.
Celulele au un singur nucleu care este segmentat. Celulele sunt PMN (polimorfonucleare) avand nucleul lobat. La celulele
tinere nucleul este nesegmentat, in banda. Nucleul se va segmenta in 2, 3, 4, sau 5 lobi.

Citoplasma prezinta granulatii mici, colorate roz sau rosu-portocaliu si unele granulatii colorate in albastru-violet. Ele sunt
raspandite uniform in citoplasma. Se poate vedea un apendice, ca un bat de toba - corpusculul Barr.

Distributia granulelor la ME arata ca in vecinatatea membranei exista mai putine granule si mai multe structuri ale
citoscheletului. In momentul aderarii la endoteliul vascular miscarea neutrofilului este de tip amoeboidal care se face ca
urmare a rearanjarii citoscheletului.

Continutul granulelor a fost studiat prin histochimie. Granulele pot fi de doua feluri primare (comune) si secundare
(specifice), clasificare care s-a facut dupa afinitatile tinctoriale.
Granulele primare sunt azurofile si dau reactii pozitive pentru coloranti azur. Ele contin un set de enzime lizozomale.
Granulele specifice nu au aceleasi enzime specifice si au proteine bazice numite fagocitone. Aceste granule asigura
capacitatea neutrofilului de a fagocita bacterii.

D.p.d.v. functional neutrofilele se clasifica in:

1. celule inactive
2. celule activate.
Celulele activate prezinta pe suprafata lor anumite molecule de adeziune cu ajutorul carora se ataseaza la celulele ce
captusesc vasele, migreaza apoi in tesuturi unde ingera particulele straine pe care apoi le digera.

Etapele distrugerii microorganismelor:

1. Identificarea microorganismelor prin factori chemotactici care sunt niste compusi chimici pe care celula ii detecteaza ca
fiind prezenti in mediu iar apoi are loc raspunsul celular, neutrofilul migrand spre zona din organism unde concentratia
factorilor detectati este maxima.
2. Apoi celulele se ataseaza de vas, strabat peretele endotelial la locul de jonctiune intre doua celule endoteliale, distrugand
membrana celulara cu enzima numita colagenaza. Neutrofilele trec apoi in tesutul conjunctiv prin miscari amoeboidale si
ajung la locul unde concentratia de microorganisme este maxima.
3. Distrugerea, liza microorganismelor.
4. Prelucrarea materialului rezultat din liza.
 Atasarea neutrofilelor atat la celulele endoteliale cat si la tesutul conjunctiv se face prin molecule de adeziune care se
gasesc fie pe leucocite fie pe celulele epiteliale sau pe celulele tesutului conjunctiv. Exemple de molecule de adeziune:
ICAM 1 (molecula de adeziune intercelulara - intercelular adhesion molecule)
ELAM 1 (endothelial-leukocyte adhesion molecule) Exemple de factori chemotactici:
peptide scurte, cu radicali N-formil
diferite tipuri de componente ale sistemului complement
mesageri ai mastocitelor?: metaboliti ai acidului arahidonic.

Ingestia este precedata de procesul de opsonizare (bacteria este acoperita din loc in loc de proteine de tip Ig sau
elemente componente ale sistemului complement). Opsonizarea reprezinta acoperirea unei molecule (particule)
bacteriene cu proteine plasmatice recunoscute de receptorii neutrofilului ca semnal pentru ingestie. Rolul opsonizarii este
de a reduce mobilitatea microorganismului si de a recunoaste particula antigenica.
In momentul recunoasterii, citoscheletul neutrofilului se distruge, si veziculele de fagocitoza sunt internalizate.
Ulterior veziculele de fagocitoza fuzioneaza cu granulele neutrofilului si are loc o degranulare (eliberarea continutului
granular spre vezicula de fagocitoza). In acest moment se activeaza productia de radicali liberi care ulterior desfac
elementele componente ale microorganismelor ingerate. Pentru neutrofile, degranularea are loc in citoplasma celulei,
spre deosebire de bazofile si eozinofile unde degranulare are loc extracelular, uneori cu efecte toxice asupra organismului
propriu.
 2. Granulocitul eozinofil aspect MO, ultrastr, functie

Se gasesc atat in sange cat si in unele tesuturi. Sunt bine reprezentate in tesuturile ce au contact direct cu mediul extern:
aparatul respirator, digestiv, genito-urinar.
Raportul de eozinofile in sange / tesuturi este 1 / 300. Numarul lor creste in infectiile parazitare.
Durata de viata este mai mare dacat la neutrofile, fiind de cateva saptamani.

MO
- 10-12 m
- raportul nucleu / citoplasma este 1 : 1
- Nucleul poate fi nesegmentat sau, mai frecvent, are doi lobi iar nucleul are un aspect caracteristic, in forma de desaga.
- Citoplasma se coloreaza in rosu portocaliu cu eozina iar granulele se coloreaza eozinofil.

ME: granulele au in centru un miez cristaloid caracteristic, diferit de la o specie la alta. D.p.d.v. histochimicgranulele contin:
un set de hidrolaze lizozomale
un set de proteine cationice

Rolul functional:
Fagocitoza si liza bacteriana, putin importanta in vivo. S-a experimentat acest lucru pe sobolani, modificandu-li-se
formula leucocitara. Li se scot neutrofilele si li se introduce un numar egal de eozinofile. Ulterior, soarecii mor din cauza
unor infectii cu germeni obisnuiti. Concluzia este ca unele eozinofile sunt capabile de fagocitoza dar ele nu pot suplini lipsa
neutrofilelor.
Apararea in infectiile cu paraziti multicelulari. In infectiile parazitare, celulele sistemului imun detecteaza celulele
straine, secreta o serie de molecule implicate in comunicarea intercelulara, numite limfokine care determina elaborarea
unui raspuns mai specific fata de acest tip de infectie. Ca urmare, creste numarul de eozinofile, creste concentratia unui
anume tip de anticorpi, din familia IgE.

Moleculele de anticorpi se ataseaza de parazit, recunoscand proteinele de suprafata. Eozinofilele au receptori ce

recunosc celalalt domeniu al anticorpului si prin intermediul lui se ataseaza de celula parazitara. Apoi are loc procesul de
degranulare care este citotoxic pentru celulele parazitare. Procesul de degranulare se face in spatiul extracelular si prin
urmare el poate provoca un raspuns si din partea celulelor proprii ale organismului. Pot aparea astfel asa numitele
boli alergice, caracterizate printr-o hipersensibilitate a propriilor celule la actiunea eozinofilelor asupra parazitilor. Aceasta
hipersensibilitate se poate manifesta chiar in absenta parazitului si prezenta doar a antigenului.
 3. Granulocitul bazofil aspect MO, ultrastructura, functie

Sunt celule cu proprietati asemanatoare cu mastocitele.

Numarul lor este intre 15-50 / mmc, aproximativ 100 milioane in total in organism.
Au durata scurta de viata. In sange se gasesc sub forma de celule diferentiate, ce nu se divid.

MO
- diametrul - 12-25 m
- raportul nucleu / citoplasma - 1 : 1,
- forma nucleului, de potcoava la cele tinere sau bilobat la cele adulte.
- Citoplasma este abundenta, si adesea tinde sa aiba o tenta bazofila.
- Exista granule foarte neuniforme d.p.d.v. al conturului care se coloreaza cu un colorant bazic si apar in albastru inchis
pana la negru. Granulele se suprapun si peste nucleu. Continutul granulelor este hidrosolubil, si de aceea, pe frotiu, la
spalare intensa, continutul granulelor se poate dizolva.

ME se vad organitele: aparatul Golgi, RE, mitocondrii si incluziunile - granule de glicogen.

Granulele sunt rotunde sau ovale si specifice. Au un continut de histamina, heparina si alti mediatori. Nu au enzime
lizozomale.

Rolul lor functional este incert. Datorita faptului ca reprezinta o proportie mica din totalul de leucocite adesea exista
tendinta de a se considera neimportante. Degranularea lor rapida poate avea insa consecinte grave. In aceste cazuri au loc
pusee hipersensibile, cand se elibereaza anticorpi IgE.

Bazofilele au pe suprafata lor receptori pentru IgE. Cand o persoana hiperreactiva produce IgE acestea pe de o parte
circula in sange, pe de alta parte se leaga de bazofile. La reexpunerea acelei persoane la acelasi antigen, bazofilele cu
anticoprii atasati fixeaza antigenul respectiv, se degranuleaza si astfel se pot produce diferite tipuri de reactii alergice, de la
astm bronsic pana la urticarie acuta si chiar soc anafilactic, care este cel mai grav dintre bolile alergice.
 4. Monocitul .

Monocitele = celule aflate in trecere prin sange unde stau 1/2-1 zi. Ele ajung in tesuturi unde isi schimba morfologia (se
transforma in macrofage). Exemple: macrofagele din tesutul conjunctiv din ficat, din plaman.
Sunt in numar de 300-500 / mmc.

La MO
- celule mari, cu diametrul pana la 20 m.
- Raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 iar nucleul are forma de potcoava.
- In nucleu eucromatina si heterocromatina alterneaza, dand aspectul de tabla de sah.
- Citoplasma este bazofila si apare colorata in albastru intens. Uneori exista granulatii mici ce apar roz palid.

La ME se observa RE, ribozomi liberi si mitocondrii. Granulele au enzime lizozomale.

Rolul fagocitelor mononucleare:

1. secreta diversi compusi (proteici sau neproteici)
2. ingera diferite particule de dimensiuni mari (celule intregi sau resturi celulare)
3. coopereaza cu limfocitele mai ales
4. fagocitoza (functia principala) - ingera celulele imbatranite (vezi splina pentru eritrocite).

Eritrocitele exprima semnale de degenerescenta care sunt recunoscute si fagocitate. De asemenea fagocitele pot inghiti
proteine straine, resturi celulare, produsi fiziologici formati in exces (factori de coagulare). Mecanismul de transport poate fi
pinocitoza (pentru faza fluida), endocitoza (pentru particulele solide) sau fagocitoza (vezi neutrofilul).

Diferente intre neutrofil si macrofag:

macrofagul utilizeaza un set amplu de molecule de adeziune
macrofagul poate fagocita particule dupa ce au fost opsonizate cu mai multe tipuri de anticorpi.
macrofagele se pot deplasa sub actiunea factorilor chemotactici sintetizati de limfocite
macrofagele au receptori pentru manoza (se gaseste in capsula bacteriana) si astfel bacteria poate fi fagocitata fara
opsonizare.
 5. Limfocitul aspect MO, ME

Exista atat in sange cat si in organele limfoide.

Ca numar sunt 5-10 miliarde in sange si in diferite organe limfoide.
Durata de viata este lunga deoarece cea mai mare parte sunt recirculate: sange organe limfoide sange organe limfoide
sange ..........
O particularitate a limfocitelor consta in afinitatea proprie fiecarui limfocit pentru un anume organ limfoid. Pe suprafata
limfocitului se exprima un receptor pentru care exista un contrareceptor potrivit in endoteliul organului limfoid.

MO
- dupa dimensiuni, se pot distinge 3 categorii de limfocite: mici (cu diametrul 6-8 m), mari (diametrul de 12-18 m) si
intermediare cu dimensiuni intermediare.
- Raportul nucleu / citplasama este de 4 : 1 sau 3 : 1.
- Forma nucleului este rotunda sau indentata, pozitia lui este excentrica, nucleolul este absent. Nucleul se
coloreaza cu colorant bazic si apare in pata de cerneala.
- Citoplasma este ca un inel subtire perinuclear si este albastra ca cerul senin.
- Conform teoriei clasice limfocitele apartin agranulocitelor. Insa azi se considera ca unele limfocite au granule in
citoplasma la fel ca unele monocite.
S-a stabilit ca exista mai multe populatii celulare: unele se maturizeaza in timus si sunt deci timodependente - limfocitele
T. Altele se maturizeaza in maduva osoasa la om - limfocitele B (bone marrow). Acestea din urma, la pasare, se dezvolta in
bursa lui Fabricius.

ME s-a stabilit ca nu exista diferente intre limfocitele B si T in stare inactiva. In stare activata apar mici diferente:
limfocitele T activate au diametrul mai mare decat al celulei inactive, nucleul mai putin condensat, iar in
citoplasma apar cateva cisterne ale RE si cativa ribozomi liberi.
limfocitele B activate au dimensiuni mult mai mari decat ale celulei inactive, iar citoplasma este plina cu RER. Aceste
celule sunt specializate in sinteza anticorpilor care se face in stadiul final de diferentiere - plasmocitul.

Sistemul imun cuprinde milioane de clone (familii) de limfocite. Limfocitele din fiecare familie poseda un receptor de
suprafata unic - apartine doar acestei familii. Acest receptor permite legarea unui determinant antigenic specific.
Cele doua mari populatii de limfocite sunt limfocitele B, specializate in sinteza de anticorpi, si limfocitele T care participa
la raspunsul imun. Diferentierea la MO intre cele doua clase nu se poate face iar la ME exista diferente doar intre formele
activate ale limfocitelor, diferente care se evidentiaza prin metode imunocitochimice (identificarea unor markeri de
suprafata).
 6. Clase de limfocite functii

In evolutia limfocitelor exista 3 stadii potentiale in functie de intalnirea cu antigenul pe care il recunoaste.

Limfocitele naive nu au avut contact cu antigenul. Prima intalnire cu antigenul poate determina comportament
diferit din partea limfoctelor: unele determina raspuns imun specific iar altele nu determina raspunsul imun ci doar
prolifereaza intens aparand un set de limfocite denumite limfocite cu memorie biologica.
Limfocitele cu memorie, la o alta intalnire cu antigenul respectiv, elaboreaza un raspuns imun prompt, rapid. In cursul
elaborarii raspunsului imun pot lua nastere familii de limfocite care recunosc drept straine celulele proprii ale organismului.
Lipsa de raspuns a sistemului fata de structurile proprii se numeste toleranta imuna. Mecanismul de instalare e legat fie de
distrugerea clonelor autoreactive fie de inactivarea lor. Exista un grup de boli denumite boli autoimune, in care apar defecte
ale raspunsului imun, sistemul imun reactionand asupra propriilor structuri.

Limfocitele B sintetizeaza anticorpi. Caracteristicile anticorpilor:

Au unul sau doua locuri de legare pentru proteinele straine.
Au domenii ce pot activa sistemul complementului sau pot fi recunoscute de receptorii de pe suprafata fagocitelor.
Reprezentantii unei singure familii de limfocite elaboreaza un singur tip de anticorp.
Are forma literei Y, avand doua lanturi polipeptidice lungi (cu masa moleculara mare - heavy H) si doua lanturi
polipeptidice scurte (cu masa moleculara mai mica - light L). Zona centrala este o zona balama. Exista 5 clase de anticorpi: IgA,
IgD, IgE, IgG, IgM, care difera intre ele prin structura lantului greu.
Moleculele de anticorpi sunt fixate pe membrana limfocitului dar sunt si eliberate in circulatie.
Orice vaccin induce proliferarea familiei de limfocite care produce anticorpul ce recunoaste antigenul introdus.

Limfocitele T cuprind doua subpopulatii: limfocitele T citotoxice si limfocitele T helper, care au pe suprafata receptori ce
se aseamana dar cele doua subpopulatii difera d.p.d.v. functional.
o Limfocitele T citotoxice lizeaza direct celulele infectate (mai ales viral)
o limfocitele T helper faciliteaza producerea de anticorpi de catre limfocitele B si ingerarea si distrugerea celulelor
infectate de catre macrofage.
Limfocitele T detecteaza si celulele proprii ca fiind nonself.

Receptorii limfocitelor T recunosc proteinele straine atunci cand sunt legate de un set de proteine denumite moleculele
sistemului major de histocompatibilitate (CMH). Exista 2 clase de complexe de histocompatibilitate: clasa I si clasa II. Cele din
clasa I se gasesc pe membrana aproape a tuturor celulelor nucleate. Moleculele CMH II se gasesc pe membrana celulelor ce
coopereaza cu limfocitele T. Acest sistem s-a descoperit in cursul cercetarilor pentru refuzul transplantelor. Acest sistem arata
ca celulele organismului sunt sanatoase.
- Limfocitele T citotoxice provoaca moartea celulelor ce poarta pe suprafata o proteina straina legata de moleculele
CMH. Moartea celulei este provocata prin doua mecanisme:
1. mecanismul lung
2. mecanismul scurt: limfocitul T elibereaza o proteina care se numeste perforina care
polimerizeaza si formeaza canale transmembranare in membrana celulei tinta. Apoi din citoplasma, prin pori
trec cateva enzime ce activeaza verigile finale ale cascadei biochimice. Proteozomul este o masinarie ce
taiecelulele infectate.
- Limfocitele T helper au mecanism de actiune asemanator ca etape iar rezultatul final consta in eliberarea de molecule
semnal de catre limfocitul T helper cat si de catre celula cu proteina straina. Diferenta la acest mecanism este legata de
tipul de celule implicate: celule prezentatoare de antigen si de tipul de molecule ce prezinta moleculele straine, care in
acest caz apartin CMH II.
Dupa natura lor, semnalele chimice se impart in:
substante chemotactice (cheama si alte celule)
interleukine (determina proliferarea unor seturi de celule albe)
In infectia cu HIV, unele celule infectate pot exprima pe suprafata lor proteine-semnal ce intorc semnalul primit de la
limfocitele T citotoxice (ex.:moarte celulara). In cazul camerei anterioare a globului ocular sau a testiculului prezinta continuu
un semnal de apoptoza, astfel incat orice celula ajunsa aici moare (moartea intrusilor), lucru care este folositor in
transplanturi.
 7. Trombocitul str, functii

- Numarul: 200.000 - 400.000 / mmc. Cresterea numarului se numeste trombocitoza iar scaderea numarului se numeste
trombocitopenie si insotesc boli ale sangelui sau boli generale.
- Este cel mai mic element figurat al sangelui avand un diametru de 3-4 m.
- Forma este ovalara, in stare proaspata sau cu margine crenelata in stare uscata.
- Durata de viata variaza de la cateva ore pana la 3-4 zile. Ele parasesc vasul si patrund in tesuturile conjunctive
unde sunt fagocitate de macrofage.
- Se formeaza in MRH pe linie megacariocitara, provenind din megacariocit care are 60 nuclei. Trombocitele sunt astfel
fragmente din citoplasma megacariocitelor.

Structura si ultrastructura
Este anucleat.
Citoplasma prezinta doua zone: centrala, intunecata - granulomer, si una periferica, clara - hialomer.
Granulomerul
Este format din vezicule de diferite marimi si opacitati, inconjurate fiecare de o endomembrana. Unele vezicule sunt organite
celulare, foarte putine la numar insa; 2-3 mitocondrii cu rare criste, cativa ribozomi liberi, cateva vezicule golgiene, putin RE,
numar mic de lizozomi (granule landa). Veziculele dense au diametrul de 250-300 nm si contin serotonina, epinefrina,
norepinefrina, ATP, ADP, ioni Ca2+. Veziculele sunt implicate direct in coagulare si contin: tromboxan A2, trombospondina,
prostaglandine G2, H2, factorul VIII (Willebrand).
Hialomerul
Prezinta 3 sisteme canaliculare, de la exterior spre interior:
1. Sistem canalicular deschis - tubi care comunica cu invaginarile membranei plachetare, favorizand schimbul dintre mediul
intern si mediul extern.
2. Sistem tubular dens alcatuit din tubi anastomozati asezati ca un inel in hialuromer. Pot fi tubi ai RE.
3. Sistem marginal reprezentat de un inel de microtubuli care mentin forma celulei.

Exista proteine speciale cu rol in coagulare:

trombostenina
factorul III plachetar
factorul IV plachetar

Toate aceste structuri stau asezate pe citoscheletul format din microfilamente de actina si miozina si microtubuli.
Citoscheletul are rol de suport, mentine forma celulei, asigura deplasarea sau contractia in formarea cheagului sangvin.

Membrana plachetara este lipoproteica, mozaicata, cu glicocalix la exterior. Prezinta frecvente invaginari care
comunica cu sistemul canalicular deschis prin intermediul carora se fac schimburi bidimensionale. De asemenea ea poate
emite prelungiri sub forma unor valuri ondulate cu ajutorul carora se deplaseaza. La exterior se gasesc receptori pentru
factorii plasmatici cu rol in coagularea sangelui.

Functii
Plachetele intervin direct in coagularea sangelui. Aderarea trombocitelor are loc in momentul in care se lizeaza peretele
vasului. Ele intra in actiune in trei etape:
1. Aderarea la peretele lezat Plachetele se lipesc de endoteliul vaselor langa locul lezat si lipirea este favorizata de
colagenul din peretele vasului cu care stabilesc legaturi.
2. Agregarea la locul leziunii Reprezinta formarea de grupuri de plachete la locul de lezare. Aceasta este favorizata de
colagen si alti componenti din plachete: serotonina, ADP, ATP, tromboxanul A2, Ca2+.

3. Metamorfoza vascoasa Trombocitele isi modifica forma si structura, acumuleaza apa, endomembranele se rup si
continutul veziculelor se raspandeste in toata citoplasma dandu-i un aspect vascos, astructurat. Apoi membrana plachetara se
rupe si intreg continutul citoplasmic se raspandeste incepand procesul de coagulare.

Procesul de coagulare
Exista mai multe tipuri de factori:
1. tisulari - tromboplastina - factorul tisular principal
2. plasmatici - protrombina si fibrinogenul
3. plachetari - serotonina, ADP/ATP
4. prezenti atat in trombocit cat si in plasma - Ca2+, trombostenina

Procesul de coagulare are mai multe etape:

1. Intr-o prima etapa tromboplastina va actiona supra protrombinei si o va transforma in trombina.
2. Trombina actioneaza asupra fibrinogenului care se transforma in fibrina care este o masa de fibre cu directii diferite ce
formeaza o pseudoretea.
3. Apoi factorii plachetari cu rol contractil (serotonina, Ca2+) contracta masa de fibrina si se formeaza cheagul sangvin
4. Complexul plasminogenul - plasmina asigura hemoliza (trombocitoliza) cheagului sangvin.

Acest complex este format din 4 tipuri de molecule:

1. plasminogen
2. plasmina
3. inhibitori ai complexului
4. stimulatori ai complexului
Plasminogenul se transforma enzimatic in plasmina si aceasta este influentata de inhibitorii si stimulatorii complexului.
Hemofilia este un defect enzimatic, determinat genetic si care impiedica transformarea fibrinogenului in fibrina. Astfel, orice
rana poate fi mortala.

Plachetele mai au si alte functii decat cele din coagularea sangvina:

Intervin in procesele inflamatorii si elibereaza substante care stimuleaza chemostatismul neutrofilelor la locul de
invazie microbiana, neutrofilele fiind primele care actioneaza.
Pot endocita bacterii si virusuri dar nu le pot distruge deoarece au un continut redus de hidrolaze acide.
Pot interveni in procesul imun prin emiterea de substante care stimuleaza producerea de ig (in special IgG)
Pot interveni in vindecarea ranilor eliberand substante care stimuleaza miogeneza si angiogeneza
(formarea de noi capilare)
8. Hematia structura

Eritrocitele sunt celulele cele mai simple din organism, care de-a lungul dezvoltrii ontogenetice i-au pierdut nucleul i
organitele citoplasmatice. Sunt celule difereniate care i-au pierdut capacitatea de diviziune. Funcia principal este de a
adposti hemoglobina prin intermediul creia transport gazele respiratorii. Seria eritrocitar se formeaz n mduva roie
hematogen din oasele late (stern, coxal) i din corpurile vertebrale.

Durata viata
Hematiile se gsesc n circulaie circa 120 de zile. Hematiile senescente ajung n ficat sau splin unde sunt fagocitate de
macrofage i sunt apoi atacate de lizozomi care conin hidrolaze acide. Hematia sufer fenomenul de eritroliz i
elibereaz fier care reintr n circulaie i ajunge n mduva roie hematogen unde este refolosit la formarea de noi
hematii. Modificrile care stau la baza recunoaterii de ctre macrofage a hematiilor deficitare sau mbtrnite sunt:
scderea concentraiei de ATP i K+, creterea concentraiei de Na+, scderea cantitii de enzime glicolitice, de lipide, i
deshidratarea.

Numarul
Numrul hematiilor este variabil n funcie de sex, vrst, starea de sntate, zona geografic. n condiii fiziologice
exist: 5 milioane/mm3 la brbat i 4,5 milioane/mm3 la femeie i 6-7 milioane/mm3 la nou nscui..
Exista cresteri ale acestor valori (poliglobulii) fiziologice: la altitudini ridicate, dupa effort prelungit, la femeia gravida in
ultima perioada de sarcina, la nou nascut (7-8 mil.) dar care scade insa repede.
Scaderea numarului de hematii se numeste anemie si apare in boli ale sangelui sau in boli generalizate si la batranete.

Eritrocitele sunt cele mai numeroase elemente sanguine, aproximativ egale ntre ele ca dimensiuni, form i culoare.
Dimensiuni
Diametrul hematiilor variaz ntre 7,2-7,5 m pe frotiu (celule uscate) i de 7,9- 8,2 m n plasma sanguin (n stare
proaspt). Grosimea hematiilor este de 1,9-2,5 m n zona marginal i de 1 m n centru.
Variaiile de diametru ntre hematii poart numele de anizocitoza. Frecvent, anizocitoza apare n cazuri patologice (anemii sau
alte boli ale sngelui), dar exist i aa-numita anizocitoz fiziologic, explicat prin vrstele diferite ale eritrocitelor circulante
(cele tinere sunt mai mari, cele mbtrnite sunt mai mici).
Creterea diametrului hematiilor apare n anemii sau alte boli ale sngelui. Eritrocitele cu diametrul cuprins ntre 8-12 m se
numesc macrocite, iar cele cu diametru peste 12 m megalocite. Scderea diametrului sub 6 m (microcite)apare n anemii.

Forma:
Discocit (forma clasica, fiziologica) - in plan frontal are forma rotunjita iar in plan sagital are forma de disc biconcav (piscot).
Acest aspect reprezint o form de adaptare perfect la funcia de transport al gazelor respiratorii, oferind cea mai mare
suprafa la volumul cel mai redus.
Modificrile de form poikilocitoz sunt reversibile cnd exist variaii ale presiunii osmotice, concentraiei de ATP, sau ale
pH - ului i ireversibile n boli ale sngelui. Poikilocitoza fiziologic are loc la trecerea hematiilor prin capilare cu diametru sub 7
m, cnd hematiile se alungesc foarte mult, iar apoi revin la forma iniial. Formele patologice cunoscute sunt:
sferocit - hemati rotunjite, cu forma de balon
echinocit - au forma de sfera dar membrana celulara emite prelungiri de lungime, forma si grosime egala si situate la
distante egale unele de altele. Aceasta forma apare atunci cand concentratia de ATP din celula sau din exterior scade si
ireversibila in anumite boli sanguine: anemii, talasemii.
stomatocite - sunt celule rotunjite care prezinta o infundatura cu aspect de gura = stoma. Aceasta forma apare cand in
mediul extern apare o modificare a pH-ului. Este o forma reversibila (ph) si ireversibila in boli sanguine, cancere metastazate,
HTA maligna
ovalocite/eliptocite - hematii de form ovalar, n forma de igar (eliptocite) sau n form de ou (ovalocite). Se asociaz cu
eliptocitoza ereditar sau ovalocitoz, talasamii i diferite forme de anemii;
 acantocite - celulele au forma sferica dar membrana emite prelungiri (SPICULI) de lungimi si grosimi diferite asezate la
distante inegale. Aceasta forma poate sa devina si ireversibila in unele boli, ex ciroza hepatica.
drepanocitele - hematii in forma de secera ca urmare a prezentei Hb anormala HbS n form de bastonae helicoidale
HbS; eritrocitele sunt distorsionate, rigide, cu tendin de fragmentare deoarece nu pot s-i modifice forma n capilarele cu
dimensiuni reduse
leptocite - hematii turtite
codocite
dacriocite (celule n form de lacrim) - eritrocite n form par sau de pictur, care pot avea o singur proiecie ascuit.
schizocite sunt eritrocite fragmentate

Culoare
Pe frotiul sanguin necolorat eritrocitele apar roz-palid, iar pe frotiul colorat May-Grunwald-Giemsa (M.G.G.) apar colorate
n rou-portocaliu, cu eozin. Centrul hematiei este mai palid, iar marginile apar mai intens colorate. Se spune despre aceste
hematii c sunt normocrome sau normocite.
Modificri ale culorii pot apare fie n sensul creterii, fie al scderii intensitii culorii (dat de ncrcrea cu Hb) i se
numesc anizocromii. Asocierea unor hematii colorate cu diferite intensiti pe acelai frotiu se numete policromazie.
Modificrile patologice de culoare sunt:
eritrocite hipocrome sunt palide, ncrcare deficitar cu hemoglobin care este dispus spre periferie;
anulocite hematii sub forma unor inele rou-crmizii; apar n carene marcate de fier i diseritropoiez;
hematii hipercrome - creterea volumului eritrocitar urmat aparitia unor hematii mai colorate;
eritrocite albastre - persistena n eritrocit, dup expulzarea nucleului, a unor organite citoplasmatice (ribozomi).

Incluziuni intraeritrocitare
corpii Howell Jolly - incluziuni de culoare albastru nchis spre violet, de obicei unice, de form rotund-ovalar,
compoziie bulgri de heterocromatin (ADN=1 cromozom). Se asociaz cu spelenectomia, hiposplenismul, anemia
megaloblastic, anemia hemolitic.
inelele Cabot - sunt resturi ale membranei nucleare sau ale fusului de diviziune sub form de anse sau inele albastru
nchis pn la violet. Apar n anemia megaloblastic, leucemii sau intoxicaia cu plumb.
corpii Pappenheimer sunt granulaii albastru nchis, distribuite uniform ntr-un singur grup la periferia celulei i
reprezint granule de fier (siderozomi). La adult se gsesc n proporie de 0,3%0, iar la nou-nscut ntre 3-17%0. Numrul
incluziunilor dispare n primele sptmni de via, dar persist la prematuri. Se asociaz cu splenectomia, anemia
hemolitic, anemia sideroblastic, anemia megaloblastic i hemoglobinopatiile.
granulaiile bazofile - numeroase granule de culoare nchis, spre violet, distribuite uniform. Se evideniaz bine cu
albastru de metilen, au form rotund cnd sunt mici i coluroase cnd sunt voluminose. Reprezint ARN i se ntlnesc
frecvent n intoxicaia cu plumb, talasemie i n sinteza anormal a hemului.
corpii Heinz incluziuni care se evideniaz cu violet de cresyl sau albastru de Nill, reprezint hemoglobin denaturat i
apar la suprafaa eritrocitului sau uneori chiar n afara sa, dar rmn legai prin structuri fine. Apar n hemoglobinopatii,
talasemii, enzimopatii, intoxicaii cu benzen, anilin sau diverse medicamente.

Structura si ultrastructura hematiei

Hematia circulanta este anucleata (la om).

Membrana celular este de natur lipoproteic (30 % lipide, 50-52% proteine), respect modelul mozaic-fluid, are o
grosime de circa 20 nm, iar la exterior prezint glicocalix (18% glucide). Lipidele sunt reprezentate n foia extern a
membranei de fosfatidilcolin, sfingomielin i colesterol, iar n cea intern de fosfatidil serin i fosfatidiletanolamin. Dintre
proteine, pe faa exterioar a membranei se gsesc acetilcolinesteraza i nicotinadenindinucleotidaza. Pe faa intern a
membranei se gsesc ATP-aza, 3-gliceraldehid dehidrogenaza i proteinkinaza.
 Glucidele sunt hexozamine i acizi sialici. Dintre acestea pe faa extern exist antigene de suprafa, de ordinul trilioanelor
Antigenele de grup sanguin sunt A, B, 0, carbohidrai ancorai pe lipidele membranare i sunt determinate genetic.
A fost prima membrana izolata si cea mai mult studiata pentru ca hematia in mediu hipoton se umfla si se dezintegreaza si
rezulta o hematie fantoma, ramanand doar membrana. In mediu hiperton se ratatineaza si emite tepi.

A (antigen A1 / A2) B (antigen B) AB (antigene A, B) 0 (nici un antigen)

aglutinina antiB aglutinina antiA nici o aglutinina aglutinina antiA, antiB

Factorul Rh a fost studiat pe maimuele Rhesus. Exist indivizi Rh pozitivi (85%) care au antigenul Rh pe suprafaa
hematiei i indivizi Rh negativi (15%) care nu au antigenul prezent. Factorul Rh are importan clinic doar n sarcin, mamele
Rh negative dezvoltnd anticorpi mpotriva ftului Rh pozitiv. Prima sarcin cu ft Rh pozitiv nu este n general afectat, dar la
cea de-a 2-a sarcin cu ft tot Rh pozitiv, anticorpi anti-Rh produi de mam, traverseaz placenta i produc aglutinarea i
hemoliza hematiilor fetale. Consecina este apariia eritroblastozei fetale sau a icterului nuclear (bilirubin n ganglionii bazali).
Citoscheletul membranei este format dintr-o serie de proteine (proteina 4.1, anchirina, spectrina i actina) responsabile
de meninerea formei hematiei. Osmolaritatea plasmei afecteaz aceast form: mediul hiperton determin ratatinarea i
crenelarea suprafeei hematiei (fenomenul de crenelare osmotic), mediul hipoton fiind responsabil de balonizarea i liza
acesteia (fenomenul de liz osmotic).

Citoplasma: dispar toate organitele celulare si raman doar microfilamentele si microtubulii care formeaza citoscheletul si
mentin forma celulei. Este posibil sa ramana membrana nucleara care va forma inelele Cabat. Tot din nucleu raman resturi de
cromatina sub forma de granule bazofile - granulele Jolly.

Proteinele sunt proteine structurale si protein enzime.

Proteinele structurale pot fi fibroase, alungite si alcatuiesc o pseudoretea cu ochiuri diferite in care se gasesc proteine
structurale de forma globulara.
Protein enzimele sunt: lactat dehidrogenaza (enzima a glicolizei anaerobe), enzime din suntul pentozic, ATPaza, urme de
catalaza, anhidraza carbonica - intervine in legarea CO2, hemoglobina - ocupa 33% din greutatea hematiei care are 40%
substanta uscata in total. Este formata dintr-o parte proteica - globina si partea de hem care este alcatuita din protoporfirina
IX si Fe2+.

In formarea Hb (hemoglobinei) exista mai multe etape:

1. Se formeaza globina in RER. 2. Se formeaza protoporfirina IX 3. Se leaga Fe la protoporfirina si se formeaza hemul 4. Se unesc globina si
hemul

Hemoglobina este de mai multe feluri:

HbA1 - 97% din totalul de Hb. Globina este formata din 2 lanturi si 2 lanturi beta.
HbA2 - 2% din totalul de Hb. Globina este formata din 2 lanturi si 2 lanturi delta.
HbF (fetala) - 1% din totalul de Hb. Globina este formata din 2 lanturi si 2 lanturi gama. La nastere ea reprezinta 80% din total.
HbAlc - globina este format adin 2 lanturi si 2 lanturi beta dar la valina terminala se adauga o molecula de glucoza.
Exista boli ereditare determinate de defecte genetice in formarea Hb - secvente gresite de aminoacizi in lanturile beta ale globinei.

Hemoglobinopatii sunt determinate de defecte genetice in lanturile beta cel mai frecvent, mai rar in lanturile si foarte
rar in amandoua simultan.
Talasemia este un defect genetic in care celulele (hematiile tinere) au o cantitate redusa de RER, deci se sintetizeaza mai
putina globina dar in acelasi timp formarea de hem este normala si astfel Hb va fi mult alterata si redusa in hematii. Talasemia
majora este o forma foarte grava cu rata de supravietuire redusa. Talasemia minora permite supravietuirea pana la varsta
adulta sau chiar mai mult.
 9. Hematia functii

Este transportoare de gaze, factorul principal fiin Hb care leaga si dezleaga rapid O2 sub actiunea methemoglobin reductazei
si CO2 sub actiunea carboanhidrazei. Se poate forma si o legatura ireversibila in carboxihemoglobina determinata de
legarea monoxidului de carbon - CO.

10. Formula leucocitara, semnificatie functionala.

HEMATOPOEIZA

Celulele, inainte de a se definitiva au o serie de etape intermediare. Exista multe etape descrise. Celulele
sangvine provin din celulele stem din maduva hematopoietica. Celulele stem nu au pe suprafata lor determinanti
antigenici. De aceea celulele stem sunt folosite pentru a introduce in organism anumite gene care sunt absente in
diverse maladii.
Hematopoieza este procesul care asigura formarea si reinnoirea continua a celulelor sangelui periferic. In
general se pastreaza un numar relativ constant de celule circulante iar hematopieza permite si ajustarea necesitatilor
organismului de anumite tipuri celulare la un anumit moment dat. Astfel, in hemoragii este crescuta sinteza de hematii,
in infectii este crecuta sinteza de granulocite etc.
Localizarea tesuturilor hematopoietice - la adult este maduva rosie osoasa = maduva rosie hematopoietica
(MRH). Hematopoieza este realizata mai intai prin procese de multiplicare a celulelor stem si a celulelor
precursoare, apoi urmeaza procesele de diferntiere, cand se intrerup diviziunile iar celulele exprima proteine specifice
pe membrana iar in final are loc citodiaboza care consta in eliberarea celulelor mature in circulatie.
Hematopoieza este un proces autointretinut. Mecanismele de reglare a hematopoiezei sunt multe si complexe, fiind
implicate molecule semnal, factori de crestere etc.

1. Hematopoieza prenatala (etape)

Etapa prenatala
Exista mai multe locuri:
etapa mezoblastica (mezenchimala, prehepatica) care dureaza in perioada L1-L3 de viata intrauterina (I.U.).
Hematopoieza are loc in insulele sangvine din peretele sacului vitelin. Apar primii precursori ai celulelor liniei rosii, care
au doua particularitati: sunt nucleate si contin Hb Gower - embrinara ( 2 2).
etapa hepatosplenica: se suprapune partial peste prima etapa, durand L2-L9 I.U. La un anumit moment este cea mai
importanta (in L4-L5 I.U.) dupa care scade ca importanta datorita etapei mieloide. In L3-L4 apar granulocitele iar in L5
apar limfocitele. Precursorii liniei rosii au HbF(fetala) - 2 2. Productia de HbF scade treptat, la nastere fiind de 2% din
totalul de Hb pentru ca mai tarziu sa dispara.
etapa mieloida - debuteza semnificativ la sfarsitul L3 - inceputul L4 I.U. Ea creste ca importanta in a doua jumatate a
sarcinii. Precursorii liniei rosii au HbA (adult - 2 2).
 2. Ertropoieza: caract generale, etape

Celula stem proeritroblast eritroblast bazofil eritroblast policromatofil eritroblast acidofil eritrocit.
In linia rosie nucleul este rotund. Cantitatea de ARN scade pe parcursul evolutiei datorita scaderii sintezei proteice.

Proeritroblastul
Diametru 20-25 m
Nucleu ocupa 80% din volumul celulr, este eucromatic, prezinta mai multi nucleoli
Citoplasma este intens bazofila

Eritroblastul bazofil
Diametru 16-18 m
Nucleu necondensat, uneori se vad nucleoli, alteori nu; uneori prezinta halou perinuclear
Citoplasma mai putin intens bazofila

Eritroblastul policromatofil
Diametru 15 m
Nucleu destul de condensat (heterocromatina abundenta)
Citoplasma isi modifica nuanta: exista putini ribozomi si apare Hb in citoplasma, deci coexista acidofilia si
bazofilia. La ME se observa ca numarul de organite scade foarte mult.

Eritroblast ortocromatofil (aceeasi nuanta cu celula adulta - acidofil)

Diametru 10-12 m
Nucleu condensat la maxim (exista doar heterocromatina), nu are nucleoli
Citoplasma contine o cantitate crescuta de Hb care ii determina acidofilia. La ME se observa eliminarea
celor mai multe dintre organite.
In stadiul final celulele expulzeaza nucleul, membrana celulara se reface si se formeaza reticulocitul.

Reticulocitul
Diametru 7 m
Nucleu - nu exista
Citoplasma este diferita de cea a hematiilor adulte prin prezenta catorva resturi de organite
Ele raman 12-48 de ore in circulatie dupa care sunt eliminate. Se evidentiaza cu o coloratie speciala - albastru de
Crecil stralucitor. Reticulocitele reprezinta 1% din elementele circulante. Un numar crescut de reticulocite arata
o anemie.

Pentru seria rosie, maduva nu este un compartiment de depozit, toatee elementele liniei rosii fiind eliberate in
circulatie, spre deosebire de celulele granulocitare ce pot stocate in maduva atunci cand organismul le necesita.
In maduva, raportul intre precursorii liniei rosii si precursorii linie granulocitarea este invers fata de formula
leucocitara, in maduva existande de 3-4 ori mai multi precursori ai granulocitelor decat ai eritrocitelor.
Nucleii eliminati de eritroblasti sunt fagocitati de macrofagele din MRH. De aceea exista o asociere intre
hematopoieza si aceste macrofage.
Timpul necesar este de 20 de ore pentru primele etape, pentru ca ultimele etape sa se desfasoare lent.
 3. Granulocitopoieza: caract generale, etape

Celula stem mieloblast promielocit mielocit (neutrofil, eozinofil sau bazofil) metamielocit (neutrofil, eozinofil
sau bazofil) granulocit nesegmentat granulocit segmentat.

Mieloblast
Diametru 20 m
Nucleu mare, usor indentat sau oval, isi modifica conturul, are cromatina laxa si multi nucleoli raportul
nucleu/citoplasma = 4 : 1,
Citoplasma este putina, are tenta bazofila si nu are granule.
Proeritroblastul seamana cu mieloblastul.

Promielocitul
Diametru 10-20 m
Nucleu scade in volum, este compact, se observa cativa nucleoli
Citoplasma este mai multa (volumul celular fiind constant) si se detecteaza primele granulatii (granulele primare,
nespecifice, azurofile)

De la acest punct mai departe cele trei linii granulocitare se diferentiaza, dupa cum urmeaza:

Mielocitul neutrofil
Diametru 18 m (celula isi reduce volumul)
Nucleul se compactizeaza mult, are forma ovala, uneori rotund; materialul nuclear este granulat, heterocromatic,
uneori prezinta nucleoli, alteori nu; raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 pana la 1 : 1.
Citoplasma are nuanta tranzitorie intre bazofil si acidofil (albastru - rosu); prezinta ambele tipuri de granulatii

Metamielocitul neutrofil
Diametru 12-18 m (volum relativ constant)
Nucleul - conturul sau prefigureaza forma nucleului la neutrofilul segemntat (potcoava), are heterocromatina, nu
exista nucleoli, raportul nucleu / citoplasma este 1 :1
Citoplasma isi modifica afinitatea tinctorial (unele sunt tranzitorii iar altele au citoplasam acidofila); apar
granulele specifice, secundare.

Neutrofilele nesegmentate
Diametru este mai mic, pana la 16 m
Nucleu in banda sau sub forma de potcoava, nesegmentat
Citoplasma este la fel ca la neutrofilul adult

Din neutrofilul nesegmentat se formeaza neutrofilul segmentat si uneori neutrofilul hipersegmentat.

Mielocitul eozinofil
Diametru 18 m
Nucleu - forma sa prefigureaza forma nucleului viitoarei celule; sinteza proteinelor incepe sa scada, cromatin este mai
agregata, uneori are nucleoli, alteori nu; raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 sau 1 : 1.
Citoplasma are culoare tranzitorie (albastru-rosiatic); granulele sunt eozinofile
Metamielocitul eozinofil
Diametru 18 m
Nucleu are forma precis conturata (potcava, rinichi), cromatina este mai compacta; scade raportul nucleu /
citoplasma pana la 1 : 1
Citoplasma este acidofila, granulele sunt numeroase cantitativ

Eozinofilul nesegmentat (tanar)

Diametru 16 m
Nucleu cu forma de potcoava, raportul nucleu / citoplasma este 1 : 1
Citoplasma este identica cu cea a eozinofilului matur

Mielocitul bazofil
Diametru 18 m
Nucleu oval sau indentat, cromatina usor impachetata, raportul nucleu / citoplasma este 2 : 1 pana la 1 : 1
Citoplasma are tenta albastruie, moderata cantitativ si apar granule specifice, intens colorate

Metamielocitul bazofil
Diametru 18 m
Nucleu in forma de potcoava, cromatina intens colorata, nucleolii nu se vad; scade usor raportul nucleu / citoplasma
Citoplasma are tenta albastruie si granule specifice in numar mare

Bazofilul tanar nesegmentat

Are toate caaracteristicile bazofilului adult mai putin forma nucleului care este alungita, nesegmentata.
 4. Trombocitopoieza: caract generale, etape

Celula stem megacarioblast promegacariocit megacariocit trombocitogen trombocite.

Precursorii au talie foarte foarte mare, iar diametrul lor creste pe masura ce se apropie de faza finala. Nucleul este
foarte mare si creste in dimensiuni de-a lungul liniei deoarece precursorii isi multiplica numarul de cromozomi fara
diviziune. Se obtin celule cu grad inalt de ploidie !

Megacarioblastul
Diametru 50 m
Nucleu cu mai multi nucleoli, cromatina este putin compactata; raportul nucleu / citoplasma este de 4 : 1
Citoplasma este bazofila

Promegacariocitul
Diametru 80 m
Nucleu cu cromatina mai compacata dar oricum laxa, raportul nucleu / citoplasma variaza de la 4: 1 pana la 1 : 1
Citoplasma cu mici granule azurofile

Megacariocitul trombocitogen
Diametru pana la 160 m
Nucleu lobulat, intens impachetat, colorat bazic, fara nucleoli; raportul nc / cit variaza de la 1 : 1 pan la 1 : 12
Citoplasma are o tenta palid albastruie cu granule azurofile distribite uniform

La sfarsitul perioadei de diferentiere megacarioblastele se ataseaza la peretele vascular, membrana lor emite
prelungiri plicaturate, trec prin peretele vascular iar fluxul snagvin detaseaza din citoplasma megacariocitului plachete.

Prezenta acestor celule este evidentiata prin frotiu de MRH.

Exista un raport considerat normal intre precursori care constituie mielograma

(medulograma).
1 mmc MRH contine 70.000 - 100.000 de cariocite.
granulocite: neutrofile 50-93%
eozinofile 1-7%
bazofile - rare
eritrocite - 13-25,5% - la 100 de granulocite
limfocite 1-10 % - la 100 de granulocite
monocite, plasmocite, histiocite - 3-10% - la 100 de granulocite
megacariocite 1-8 - la 100 de granulocite
Aceste valori sunt variabile.
 5. Limfocitopoieza etape

Celula stem limfoblast limfocit tanar limfocit adult

Nu toate etapele de diferentiere au loc in MRH, unele limfocite diferentiindu-se si in timus.

Limfoblastele
Diametru 20 m (celula mare)
Nucleu este mai putin compactat, prezinta 1-2 nucleoli; se pastreaza raportul nucleu / citoplasma de 4 : 1 pe toata
linia (caracteristica a limfocitelor)
Citoplasma este putina si bazofila; nu se vad granule citoplasmatice

Limfocitul tanar
Diametru 9-18 m (dupa populatia careia ii apartin d.p.d.v morfologic - mari, intermediare, mici)
Nucleu este dens, fixeaza o cantitate mare de colorant bazic, are rar nucleoli
Citoplasma - nu se identifica prezenta granulelor
 6. Monocitopoieza etape

Celula stem monoblast monocit tanar monocit adult

Monoblastul
Diametru 12-20 m (se pastreaza pe toata seria)
Nucleu este rotund, oval, usor plicaturat, compactat, V sau scazand de-a lungul liniei monocitare; nc/cit = 4 : 1.
Citoplasma este bazofila, nu se vad granulatii

Monocitul tanar
Diametru 12-20 m
Nucleu cu forma si aspect apropiat de cel adult (plicaturat cu cromatina dispusa in tabla de sah), nucleolul finnd
uneori prezent; raportul nucleu / citoplasma 3 : 1 pana la 2 : 1
Citoplasma devine abundenta datorita compactarii nucleului, are tenta bazofila, exista granule fine, azurofile, vizibile
la limita de rezolutie a MO.
 7. Celulele stem caract. generale, clasificare

Conceptia actuala asupra hematopoiezei

1. Celula stem are capacitate migratorie asemenea limfocitelor, care au origine in MRH si se gasesc in tranzit in sangele
periferic. Dintr-o celula stem rezulta 1000 de celule din sangele periferic.
2. Celula stem pluripotenta are morfologia necunoscuta. Ar fi asemanatoare monocitului sau limfocitului.
3. Celulele stem circulante pot coloniza: ajung din maduva osoasa in splina sau ficat care devin locuri de hematopoieza
extramedulara.
4. Celula stem sta la originea tuturor liniilor hematopoietice. Celula stem pluripotenta reprezinta o populatie de celule
nediferentiate, capabile de diferentiere in toate liniile hematopoietice.
5. Celulele stem au capacitatea de autoreinnoire. Daca o celula stem se divide, se formeaza doua celule identice. Una
o inlocuiste pe cea de provenienta, inactiva functional iar cealalta prolifereaza dand nastere elementelor figurate.

! Cu cat sunt mai nediferentiate, cu atat celulele au capacitate mai mare de autoreinnoire.

Descoperirea celulelor stem s-a facut la soareci, folosind celule marcate. S-a descoperit ca existau celule ce repopulau ficatul sau splina la soarecii
iradiati. S-a observat ca exitau colonii de celule ce erau formate de o singura celula de origine. Aceste celule ce determinau colonii au fost numite
unitati formatoare de colonii (celulele stem sunt deci colony forming units - CFU).
Exista multi factori de reglaj ce orienteaza hematopoieza spre o linie celulara. Spre exemplu eritropoietina orienteaza spre linia rosie,
granulopoietina duce la formarea de granulocite iar trombopoietina duce la formarea de plachete. Cantitati crescute de eritropoietina duc la
stimularea puternica a productiei de eritrocite. Deci, mecanismele de control al diviziunii si diferentierii celulelor stem sunt multe si
complexe.

Nomenclatura celulelor stem

Celulele stem ce determina liniile au grad de potentialitate diferit. Spre exemplu unele celule stem pot determina
toate liniile (sunt totipotente) si au viata mai lunga si capacitate de autoreinnoire crescuta. Alte celule sunt pluripotente
- formeaza mai multe linii dar nu toate, altele sunt bipotente formeaza 2 linii iar altele sunt unipotente, formand o
singura linie.
Se considera ca prin diviziunea celulei totipotente scade potentialitatea celulei, rezultand o celula stem
pluripotenta. Dincolo de maduva spinarii exista doar celula precursoare care si-au pierdut capacitatea de reinnoire, fiind
capabile doar de diferentiere.

Criterii morfologice generale pentru liniile celulare

Se permite astfel incadrarea unei celule intr-o linie celulara si plasarea intr-un anumit stadiu. Aceste criterii sunt:
1. marimea celulalor: cu cat celula este mai tanara, cu atat este mai mare.
2. cu cat nucleul este mai mare cu atat celula este mai tanara
3. cu cat raportul nucleu / citoplasma este mai mare cu atat celula este mai tanara
4. cu cat materialul nuclear este mai eucromatic (mai putin condensat) cu atat celula este mai tanara.
Aceasta se explica prin faptul ca o celula tanara transcrie cat mai multe gene pentru a le traduce in proteine.
5. Cu cat in citoplasma sunt mai multi ribozomi si RE cu atat celula este mai tanara. La MO citoplasma este cu atat mai
bazofila cu cat celula este mai tanara, datorita prezentei unui numar mare de poliribozomi)
6. Cu cat celula are mai multi nucleoli cu ata ea este mai tanara. Numarul acestora poate varia: 1,2-5.
7. Existenta produsilor caracteristici unei linii celulare: granule (dupa forma, dimensiunea si afinitatea tinctoriala
aacestora se poate stabili carei linii granulocitare ii apartine celula). In linia rosie, acumularea Hb in citoplasma
determina aparitia acidofiliei.
Pe masura inaintarii pe linia celulara scade volumul celulei, scade volumul nucleului care devine mai compact (se
transcrie un numar mai redus de gene pentru proteinele specifice), scade numarul de organite, bazofilia citoplasmei se
atenueaza.
Astfel:
blast = celula tanara
cit = celula evoluata
meta = dupa
pro = inainte
Exemplu: In linia rosie, initial citoplasma este bazofila iar in final este acidofila. In etapa intermediara coexista acidofilia si
bazofilia celula fiind policromatofila.
In maduva trebuie sa existe un raport fix intre precursorii unei anumite linii