PRINCIPIUL NARCISELOR GALBENE

La marile realizari intotdeauna se ajunge cu pasi marunti si staruinta. Fiica mea mi-
a telefonat de mai multe ori sa-mi spuna:
- Mama trebuie sa vezi narcisele galbene inainte ca ele sa se ofileasca.
Eu doream acest lucru, dar era un drum de 2 ore cu masina de la Laguna la lacul
Varful Sagetii. Cand fiica mea a sunat a treia oara, i-am promis ca voi sosi joia viitoare.
Joia urmatoare, deodata timpul s-a racit si a plouat. Dar eu am promis, asa ca am mers
acolo. Cand in sfirsit am pasit in casa lui Carolyn si i-am salutat si imbratisat pe ea si
nepotii mei am spus:
- Carolyn, lasa narcisele galbene. Timpul este nefaborabil, sunt nori si ceata, asa ca nu
exista nimic in lumea aceasta care sa ma faca sa mai conduc cativa kilometri, cu exceptia
ta si a acestor copii.
Fiica mea a zimbit si, cu mult calm, a spus:
- Noi conducem pe vremea asta, mama.
- Ei bine, nu ma duci tu pe mine in strada, pana nu se face timp frumos si, atunci cand voi
iesi, o voi face ca sa ma intorc acasa. (Am crezut ca am fost destul de convingatoare.)
Sper insa ca ma vei duce la garaj, ca sa-mi ridic masina mea. Cat de departe trebuie sa
mergem?
- Cateva blocuri. O sa conduc eu. Eu sunt deprinsa cu asta.
Dupa cateva minute, am intrebat-o:
- Unde mergem? Asta nu e drumul spre garaj.
- Mergem spre narcisele galbene, a spus Carolin si a zambit .
- Carolyn, am spus eu cu asprime in glas, te rog, intoarce.
- E foarte bine, mama. Tu nu te vei ierta niciodata, daca pierzi aceasta experienta.
Dupa aproximativ 20 de minute, am intrat pe o straduta pietruita si am vazut o mica
biserica. Mai incolo, pe partea bisericii, am vazut scris cu litere de mana "Gradina
narciselor galbene". Am coborat din masina si am mers in urma lui Carolyn in jos pe
carare.
Apoi cararea a cotit si, cand am ridicat privirea am ramas muta de uimire. Inaintea
mea se afla cea mai minunata imagine. Arata de parca cineva luase un butoi urias de aur
si il revarsase peste piscul si versantii muntelui. Florile au fost plantate in maiestuoase
vartejuri, minunate fasii si randuri portocaliu inchis, albe, galben ca lamaia, roz-portocaliu,
galben ca sofranul si galben ca untul.
Fiecare varietate de flori a fost plantata ca un grup, asa ca s-au involburat si au
inflorit ca niste rauri cu tonalitati cromatice unice. Erau 5 acri de flori.
- Dar cine a facut asta? am intrebat-o pe Carolyn.
- O femeie, mi-a raspuns Carolyn. Ea locuieste pe proprietate. Aceea este casa ei.
- Carolyn mi-a indicat o casa mica si modesta in mijlocul acelui tinut. Am mers catre
casa.
Pe un zid am vazut un poster cu titlul "Raspunsuri la intrebarile care stiu ca te
intereseaza". Primul raspuns a fost un simplu "50.000 bulbi".
Al doilea raspuns a fost "Unul, pus pe rand, de catre o singura femeie. A fost nevoie
de doua miini, doua picioare si putin creier".
Al treilea raspuns a fost "Am inceput in 1958".

Acestea au fost Principiile Narciselor Galbene. Pentru mine, acel moment a fost o
experienta care mi-a schimbat viata. M-am gindit la aceasta femeie pe care eu nu am
intalnit-o niciodata si care, cu mai mult de 40 de ani in urma, a inceput cu un bulb, in timp -
creand propria sa viziune asupra frumusetii si bucuriei si impodobind varful unui munte
obscur.

-1-
 Plantand pe rand cate un bulb de narcisa, an dupa an, ea a schimbat pentru
totdeauna lumea in care traia. A creat ceva nespus de magnific, de frumos, de inspirat.
Principiul pe care ni-l arata gradina ei de narcise galbene este unul din cele mai
marete principii. Este lectia care ne invata sa inaintam spre scopurile si dorintele noastre,
pas cu pas - adesea facand doar un pas mic, de copil - si sa invatam sa iubim ceea ce
facem, sa invatam sa folosim acumularea in timp.
Cand multiplicam momentele scurte de timp in care producem ceva mic, prin efort
zilnic, vom constata ca putem realiza lucruri magnifice. Putem schimba lumea.
- Treaba asta ma intristeaza, intr-un fel, am recunoscut eu. Cate as fi putut eu realiza,
daca mi-as fi stabilit un scop minunat acum 35 ori 40 de ani si as fi muncit in toti acesti ani
sa-l ating, 'plantand cate un singur bulb o data'. Gandeste-te ce-as fi fost in stare sa
realizez!
Fiica mea mi-a spus mesajul acelei zilei in stilul ei direct:
- Incepe de maine. Nu mai are nici un rost sa te gandesti la timpul pierdut. Modul de a face
dintr-o "lectie" o bucurie si o cale de evolutie, in loc de un motiv de regret, este sa te intrebi
"Cum pot folosi azi ceea ce tocmai am invatat?"
Ne convingem pe noi insine ca viata va fi mai frumoasa dupa ce ne vom casatori,
vom avea un copil, apoi altul. Apoi suntem frustrati ca nu sunt copiii destul de mari si vom
fi mai multumiti atunci cind ei vor creste. Dupa aceea, suntem frustrati ca sunt adolescenti
si se poarta ca atare. Suntem siguri ca vom fi fericiti cand ei se vor maturiza.
Ne spunem ca viata noastra va fi completa cand ei se vor casatori; cand vom avea
o masina noua; cand vom putea avea o vacanta placuta, sau cand ne vom pensiona.
Adevarul este ca nu exista un moment mai bun pentru a fi fericit, decat cel prezent. Daca
nu acum, atunci cand?
Viata noastra va fi intotdeauna plina de schimbari. Este cel mai bine sa admiti asta
in sinea ta si sa decizi sa fii fericit oricum.
Fericirea este calea. Asa ca, bucura-te si pretuieste fiecare moment pe care il ai si
pretuieste-l si mai mult si aminteste-ti ca timpul nu asteapta pe nimeni. Asa ca
INCETEAZA sa mai astepti......
- pana iti iei o masina sau casa noua
- pana copiii pleaca de acasa
- pana ce voi termina scoala
- pana la vara
- pana la primavara
- pana la iarna
- pana la toamna
- pana voi fi liber
- pana...
- pana mori.
Nu exista un moment mai bun ca cel de acum, pentru ca sa fii fericit. Fericirea este
o calatorie, nu o destinatie. Asa ca fa toate ca si cum acela ar fi ultimul lucru pe care-l ai
de facut in viata. Traieste ca si cum aceasta ar fi ultima zi din viata ta si dupa ea va trebui
sa dai socoteala Domnului pentru tot.
El, care a dat pe Fiul Sau pentru pacatele fiecaruia, socotindu-ne neprihaniti, nu
cere azi decat credinta in Numele Sau si in schimb putem primi mantuirea. Vesnicia
fiecaruia depinde de aceasta hotarare de a-L asculta si de a crede in lucrarea Sa de pe
Golgota.
Incepe de azi si urmeaza-l pe Domnul din toata inima si cu tot sufletul. El este
Singurul care merita pe deplin toata viata noastra sa-I fie inchinata. Indiferent de locul in
care esti, El este acolo. Priveste, asculta si-l vei vedea langa tine, Il vei auzi in tine
spunandu-ti: "Fiule, da-mi inima ta!" Acum.

-2-