Moldovan Monica Diana

Clasa a XII-a E

Prin analogie cu cele doua sambete ale "Mosilor" - de iarna si de vara -,

in Biserica noastra exista si o sambata a mortilor de toamna, pentru pomenirea
generala a mortilor, care nu are o data fixa, osciland in unele parti din tara intre
26 octombrie - 8 noiembrie, iar in altele fiind fixata in sambata lasatului sec de
Craciun, in altele in sambata dinaintea Sfantului Dimitrie sau in cele doua
sambete de dupa Sfantul Dimitrie.
Parastasul - slujba in care sunt pomeniti cei adormiti

Slujba in care sunt pomeniti cei adormiti intru Domnul, este cunoscuta sub
denumirea de "parastas". Parastasele sunt ierurgii speciale, la care trupul
mortului, nefiind de fata, este simbolizat prin coliva. Verbul grecesc "paristemi"
inseamna a se alinia alaturi de cineva, a sta in rand cu cineva, a fi camaradul de
lupta, apropiatul cuiva. Parastasul este slujba prin care noi ne alaturam, prin
rugaciune, celui mort, si ne infatisam lui Dumnezeu cu rugaciuni ca El sa ierte
pacatele celui adormit. Acestea se pot face ori de cate ori dorim sa ne rugam
pentru cel adormit impreuna cu Biserica.
Pomenirea celor adormiti la Sfanta Liturghie
La Proscomidie, credinciosii cer preotului sa scoata particele - miride - din
prescura atat pentru cei vii cat si pentru cei adormiti. Ele sunt asezate pe Sfantul
Disc, alaturi de partea care reprezinta pe Hristos cel rastignit - Agnet -, pentru
ca dragostea lui Hristos cel jertfit Tatalui pentru neamul omenesc, sa se reverse
si asupra noastra si a lor. Scotand aceste particele, preotul le rosteste numele.
Pomenirea lor de catre preot indreptata spre Hristos, Il face si pe Hristos sa-i
pomeneasca in fata Tatalui. La Proscomidie se pot pomeni toti cei care au murit
nedespartiti de Biserica. Cei care au murit in dispret cunoscut fata de
Dumnezeu, nu pot fi pomeniti.

Credinciosii insotesc pomelnicele cu cate o prescura si o lumanare aprinsa.

Ei aduc darul lor de paine lui Hristos, iar Hristos primindu-l il intoarce prefacut
in trupul Sau. Relatia omului cu Dumnezeu este un continuu schimb de daruri.
Prin moarte omul nu ajunge la nefiinta
 In Slujba Inmormantarii moartea trupeasca e considerata o mutare, o
schimbare de locuinta de la cele trecatoare la cele vesnicie. Viata vesnica este o
certitudine, iar existenta pamanteasca este definita ca "viata cea trecatoare care
este umbra fara fiinta, vis de inselaciune care se arata ca o naluca, chin al vietii
pe Pamant".
In pericopa evanghelica de la aceasta slujba se spune: "si vor iesi cei ce au
facut cele rele, spre invierea osandirii". Asa incat invierea nu este optionala.
Acest lucru reiese si din Epistola catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel:
"Fratilor, despre cei care au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa va
intristati ca ceilalti care nu au nadejde. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a
inviat, tot asa credem ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va va aduce
impreuna cu El."
Nu se fac parastase in urmatoare zile si perioade din cursul anului:
a) Duminicile de peste an, pentru ca duminica e zi de bucurie, iar nu de
intristare, amintind de Ziua Invierii Domnului.
b) In cele douasprezece zile dintre Nasterea si Botezul Domnului.
c) De la lasatul secului de carne pana la prima sambata din Postul Mare,
sambata Sf. Teodor.
d) Din sambata Floriilor pana in Duminica Tomei.
e) La praznicele imparatesti sau sarbatori mari.
In timpul Postului Mare nu se face parastas in zilele de rand (luni, marti,
miercuri, joi, vineri), deoarece in aceste zile nu se face liturghie obisnuita. Este
de dorit ca pomenirile sa se faca legate de savarsirea Sfintei Liturghii, aceasta
fiind cea mai importanta slujba de mijlocire pentru cei adormiti.
De luat aminte !

Se intampla ca la intocmirea sau scrierea pomelnicului sa apara si

precizarea "pomenirea de noua zile, 40 de zile, un an, sapte ani, etc.". Cartile de
cult nu prevad acest lucru, fapt pentru care nu este nevoie si nici recomandat sa
se adauge precizarea mentionata.

Se obisnuieste ca la 40 de zile si un an de la trecerea la cele vesnice, sa se dea

diferite lucruri - imbracaminte, incaltaminte, obiecte de uz casnic; sa se imparta
de fiecare data un anumit numar de farfurii cu mancare: sase, douasprezece,
etc. Randuielile bisericesti nu prevad nimic in aceasta privinta si fiecare poate da
cat crede de cuviinta, numarul acestora neavand nici o influenta asupra starii
sufletesti a celui raposat.
Obiceiul, practicat in unele parti de tara, de a se deshuma mortii la sapte ani si a
se reinhuma cu slujba speciala nu este prevazut in cartile de slujba. Oricum,
slujba care se face atunci nu este cea a inmormantarii, ci a parastasului.
Bibleografie:

-Referate.ro

-Wichipedia.ro