Flori de mucigai

de Tudor Arghezi

Le-am scris cu unghia pe tencuial

Pe un prete de firid goal,
Pe ntuneric, n singurtate,
Cu puterile neajutate
Nici de taurul, nici de leul, nici de vulturul
Care au lucrat mprejurul
Lui Luca, lui Marcu i lui Ioan.
Sunt stihuri fr an,
Stihuri de groap,
De sete de ap
i de foame de scrum,
Stihurile de acum.
Cnd mi s-a tocit unghia ngereasc
Am lsat-o s creasc
i nu mi-a crescut -
Sau nu o mai am cunoscut.

Era ntuneric. Ploaia btea departe, afar.

i m durea mna ca o ghiar
Neputincioas s se strng
i m-am silit s scriu cu unghiile de la mna stng.
 Ex libris
de Tudor Arghezi

Carte frumoas cinste cui te-a scris

Incet gandita, gingas cumpanita;
Esti ca o floare, anume inflorita
Mainilor mele, care te-au deschis.

Esti ca vioara, singura ce canta

lubirea toata pe un fir de par,
Si paginile tale, adevar,
S-au tiparit cu litera cea sfanta.

Un om de sange ia din pisc noroi

Si zamliseste marea lui fantoma
De reverie, umbra si aroma,
Si o pogoara vie printre noi.

Dar jertfa lui zadarnica se pare,

Pe cat e ghiersul cartii de frumos.
Carte iubita, fr de folos,
Tu nu raspunzi la nicio intrebare.
 Testament

de Tudor Arghezi

Nu-i voi lsa drept bunuri, dup moarte,

Dect un nume adunat pe o carte,
n seara rzvrtit care vine
De la strbunii mei pn la tine,
Prin rapi i gropi adnci
Suite de btrnii mei pe brnci
i care, tnr, s le urci te-ateapt
Cartea mea-i, fiule, o treapt.

Aeaz-o cu credina cpti.

Ea e hriovul vostru cel dinti.
Al robilor cu sricile, pline
De osemintele vrsate-n mine.

Ca s schimbm, acum, intia oar

Sapa-n condei i brazda-n calimar
Btrnii au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
i leagane urmailor stpni.
i, frmntate mii de sptmni
Le-am prefecut n versuri i-n icoane,
Fcui din zdrene muguri i coroane.
Veninul strns l-am preschimbat n miere,
Lsnd ntreaga dulcea lui putere
Am luat ocara, i torcnd uure
Am pus-o cnd s-mbie, cnd s-njure.
Am luat cenua morilor din vatr
i am fcut-o Dumnezeu de piatr,
Hotar nalt, cu dou lumi pe poale,
Pznd n piscul datoriei tale.
 Durerea noastra surd i amar
O grmdii pe-o singur vioar,
Pe care ascultnd-o a jucat
Stpnul, ca un ap njunghiat.
Din bube, mucegaiuri i noroi
Iscat-am frumusei i preuri noi.
Biciul rbdat se-ntoarce n cuvinte
Si izbveste-ncet pedesitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptirea ramurei obscure
Ieit la lumin din padure
i dnd n vrf, ca un ciorchin de negi
Rodul durerii de vecii ntregi.

ntins lene pe canapea,

Domnia sufer n cartea mea.
Slov de foc i slov faurit
mparechiate-n carte se mrit,
Ca fierul cald mbriat n clete.
Robul a scris-o, Domnul o citete,
Fr-a cunoate ca-n adncul ei
Zace mania bunilor mei.
 Ruga de seara
de Tudor Arghezi

Infinit! infinit!
Aduna-ti boltile deodata
In vuiet prelungit.

Demonic Infinit!
Descinde-n mine cum descind
Tenebrele in schit,
In care sunete se-ntind
Dintr-o cupola spre zenit,
Stropita-n crestet cu argint.

Cu tine dorul am
Sa fiu rasplamadit si sters
In slava mea de miligram
De praf, suflat in univers.
Si da-mi virtutea unui bram,
Pamantu-n vraji sa ti-l destram.

Sa-mi fie verbul limba

De flacari vaste ce distrug,
Trecand ca serpii cand se plimba:
Cuvantul meu sa fie plug.
Tu, fata solului o schimba,
Lasand in urma lui belsug.

O, da-mi puterea sa scufund

O lume vaga, lancezanda,
Si sa tasneasca-apoi, din fund,
O alta , limpede si blanda.

Si-nghie-ma intreg, in haos,

Umil, senin si multumit
Ca las in urma mea repaos,
Si-n foaie noua de adaus
La cartea vesnicului mit,
In care visul mi-e strivit
Ca un vlastar de margarit.
 Inscriptie pe un portret
de Tudor Arghezi

Cunosti in vreme visul ca sfarseste.

Ti-ai asteptat osteanul trist pe scut
Sa-ti intre-n zale reci in asternut
Si sa-ti framante trupul talhareste.
Si te socoti ca iedera, deodata,
Ramasa-n leganare si pustiu.
Ai banuit ca platosa-i patata,
Pe care odihnisesi, cu raghiu.

Faptura vrajitoare si duioasa!

Nu te-am oprit s-astepti si sa suspini
Ci te-am lasat sa-l incalcesti in spini
Fuiorul vietii tale de matasa.

Mi-am stapanit pornirea idolatra

Cu o vointa crancena si rea;
Caci somnul tau nu trebuia sa-nece
Sufletul meu de piscuri mari de piatra.

Durerea noastra-aduce cald si bine

Celor hraniti cu jertfele din noi.
Eu, noaptea, ca un pom, ascult in mine,
Cazand miloase-n cuiburi, sfinte foi.