ROMANIC

Numit, inexact, uneori : romano-bizantin sau latin, este cel dintai stil de arta propriu al Apusului
medieval. El ia nastere in epoca lui Carol cel Mare (secolele VIII-IX), cand se realizeaza in Apus o prima
sim-bioza a resturilor vechii arte romane a bastinasilor romanizati (galo-romani) cu cultura nationala a
popoarelor germanice stabilite in Apus (goti, alemani, franci, normanzi, anglo-saxoni, germani etc.) si cu
influ-ente de origine orientala, aduse in Apus pe de o parte de maurii din Spa-nia, pe de alta de calugari,
comercianti, pelerini, iar mai apoi (de la 1096 inainte) de Cruciati care pun in contact cultura apuseana
cu cea bizan-tina si araba.

Locul de nastere al stilului romanic este Franta si nordul Italiei (Lombardia), unde remi-niscentele vechii
arte galo-romane, amestecate cu influente noi, asiatice, dau nastere celor dintai biserici cu cupole pe
pandantivi (considerate de unii ca influente bizantine). De aci, stilul acesta se raspandeste in toate tarile
catolice (Anglia, tarile germanice, tarile scandinave, Polonia, Un-garia, Moravia, mai putin in Italia si
Spania), devenind arta oficiala a catolicismului (ritualul latin) din secolele X-XIII, asa cum devenise mai de
mult cea bizantina pentru crestinismul rasaritean. Mult mai putin unitara insa in evolutia si aspectele ei
generale decat cea basilicala si cea bizantina, arta romanica a facut mai mult loc influentelor si
tradi-tiilor locale, dand nastere la scoli, tipuri sau sub-stiluri regionale, dintre care amintim, ca mai
importante, pe cele din : Lombardia (nordul Italiei), Proventa (sudul Frantei), Burgundia (in centrul
Frantei), Norfnandia (in nord-vestul Frantei) si regiunea Rinului (estul Frantei si apusul Germa-niei).

Perioada de formare a stilului o constituie secolele VIII-X (faza timpurie sau pre-romanica) ; apogeul il
atinge in secolele XI -XII (peri-oada matura, sau romanicul dezvoltat), iar in sec. XIII incepe sa fie in-locuit
(mai intai in Franta) de stilul gotic.

Arta romanica este o arta exclusiv religioasa, creata de calugari si oameni ai Bisericii.

Caracterele generale ale stilului se pot reduce la urmatoarele :

a) Lipsa de unitate in plan ; planul bisericilor romanice este foarte variat : cruciform (mai ales in cruce
latina), treflat biabsidal, circular (influenta din rasarit) ; de cele mai multe ori apare un plan complex,
combinatie a tipului basilical cu cel cruciform, creat prin prezenta regu-lata a navei transversale
(transeptului, uneori dublu).

b) Materialul de constructie este mai ales piatra (mai putin cara-mida si lemnul), zidaria fiind lasata
aparenta (netencuita si neacoperita cu placaj de marmura, ca in basilical sau bizantinul timpuriu), iar
zidu-rile fiind masive (groase si puternice), sunt sprijinite de contraforti (zi-duri suplimentare, de sprijin,
in partile unde apasarea masei de zidarie e mai mare).

c) Soclul inalt, fatada principala (de vest) precedata uneori de o curte inchisa cu un portic este in
general monu-mentala, cu trepte multe si portaluri uriase, bogat decorate si flancate de turnuri patrate
sau octogonale (influenta siriana), dintre care unul serveste si ca clopotnita, cand aceasta nu e
separata de biserica.
d) Interiorul, precedat uneori de un narthex de mari proportii, e impartit (ca si la basilici) in mai multe
nave.

e) Acoperisul primelor biserici romanice e in sarpanta, adica cu scheletul de lemn sau metal (cu
sau fara tavan), ca la basilici ; mai tarziu e inlocuit intai la navele laterale cu acoperisul boltit, de piatra
sau cara-mida, sub diverse forme : calote sau cupole hemisferice.

f) Caracteristic (comun) tuturor bisericilor apusene de orice stil este chorul, adica o travee (despartitura)
deosebita a interiorului, sub forma de nava transversala, intre absida altarului si transept. In general el
este mai inalt fata de restul bisericii, pentru ca sub el si altar se construiesc cripte de mari dimensiuni.

g) Sculptura decorativa e intrebuintata mai mult decat in basilical si bizantin, ca auxiliar important al
arhitecturii (la impodobirea capite-lurilor de pilastri si coloane, a fatadelor si a portalurilor, a cadrelor de
usi si ferestre, la cornise etc). h) Arcul rotund (roman, in semicerc perfect) este utilizat in larga masura,
atat ca element arhitectonic (de legatura intre coloanele sau pi-lastrii din interior), cat si ca element
decorativ (mai ales la fatade, in galerii de arcade) ; de aceea, stilul romanic e numit uneori si stilul
arcu-lui rotund.

i) Ferestrele sunt la inceput putine si mici, apoi mai multe si mai mari, terminate totdeauna in arc
rotund (simplu sau divizat bifor, tri-for etc.) si cu ornamentatie bogata (apar primele vitralii in sec- XII).

Monumente reprezentative

Dintre bisericile romanice din epoca lui Carol cel Mare (faza preromanica), cele mai multe au fost
distruse de invazia normanzilor din secolele IX si X.

Astazi se pastreaza (restaurate) numai cateva din Franta, ca de ex. : Capela Palatina (biserica palatului
lui Carol cel Mare) din Aachen (azi catedrala din Aix-la-Chapelle), construita la 805, in forma de
octogon acoperit de o cupola sprijinita pe opt pilastri dispusi in cerc (copie greoaie a bisericii San-Vitale
din Ravena) ; biserica din Germigny-des-Pres, in Loiret, cladita dupa 806, in forma de rotonda; biserica
Sf. Filibert din Tournus (Burgundia), tot din faza carolingiana s.a.

Din faza romanicului dezvoltat (secolele XI-XIII) se pastreaza mai multe biserici (unele in forma originala,
altele restaurate). Mentionam, de exemplu :

a) In Franta (patria stilului) :

- biserica abatiala (principala) a manastirii Sf. Stefan (Saint-Etienne) din Caen, in nordul Frantei (sec. XI).

- biserica Notre-Dame du Port din Clermont (sec. XI) ; - biserica manastirii

benedictine din Cluny (secolele XI-XII).

- catedralele din : Avignon (Notre-Dame-des-Domes), Perigord, Autun (Saint-Lazare), sec. XII, Lyon s.a. ;

- catedrala Sf. Fronton (Saint-Front) din Perigueux, avand planul in cruce greaca, cu 5 cupole.

- bisericile Saint-Germain din Toulouse;

- domurile Sf. Ilarie (Saint-Hilaire) si Notre-Dame la Grande din Poitiers, Sf. Paul (Saint Paul-Austremoine)
din Issoire (sec. XII).

b) In Anglia amintim catedralele din orasele : Durham, Canterbury, Exeter, Winchester, Norwich, capela
Sf. Ioan a Turnului din Londra s.a.

c) In Germania, din epoca preromianica se mai pastreaza biserica S. Cyriac la Gernrode, din timpul lui
Carol cel Mare ; iar din epoca de inflorire a romanicului mentionam : catedrala Sankta Maria im Kapitol
si biserica Sfintii Apostoli din Colonia (sec. XI, plan triconc), catedralele din orasele : Bonn, Bamberg,
Worms (sec. XII), Mainz (sec. XIII), Spira (Speyer, sec. XII), Hildesheim (Sf. Mihail, sec. XI), s.a.

d) In Austria, amintim biserica manastirii din Lilienfeld (sec. XIII), biserica din Heiligenkreuz (sec- XII).

e) In Belgia si Olanda : Catedrala din Tournay (cu 5 turnuri monumentale), biserica minastirii din
Tongres, bisericile din Ruremond si Maestricht.

f) In Suedia si Norvegia : Domurile din Trontheim, Lund, Alvastra s.a.

g) In Danemarca : catedrala din Viborg.

h) In Spania si Portugalia : biserica Sf. Iacob (Santiago) din Compostella (unul din cele mai vestite centre
de pelerinaj din Apus in evul-mediu, unde se pretindea ca se pastreaza moastele Sfantului Apostol Ia-cob
cel Mare), catedralele din orasele : Avila (Sf. Vincentiu), Lugo (sec. XII), Urgel (tip lombard, sec. XII),
Saragossa (San Pablo, sec. XIII).

i) In Italia, stilul romanic s-a dezvoltat mai putin, formand scoala lombarda, cu biserici care pastreaza
mai bine amintirile filiatiei lor an-tice, cu clopotnite izolate de corpul bisericii, bisericile fiind la inceput
fara cupole, apoi cu bolti inaltate pe ogive, facand trecerea spre stilul gotic (ca la biserica Sf. Ambrozie
Sant'Ambrogio din Milano, sec. XII). Mai amintim : catedralele din orasele : Pisa (secolele XI-XII cu
faimosul turn-clopotnita inclinat), Modena (sec. XII), Parma (sec. XII), Pavia (Sf. Mihail), Piacenza (sec.
XII), Bari (Sf. Nicolae, secolele XI-XII, influenta adusa de normanzi in sudul Italiei).

Biserici de stil romanic tarziu (decadent) s-au construit si la noi, mai ales in Ardeal, de catre unguri si
sasii catolici (ca de ex. catedrala romano-catolica din Alba-Iulia, biserica Sf. Mihail din Cisnadioara,
bi-serica din Cisnadie, Noul-Sasesc, Sebes, Garbova, azi in ruina), s.a.

GOTIC
Arhitectura gotic reprezint unul din stilurile arhitecturale asociate cu catedralele, precum i cu alte
biserici din aproape toat Europa n timpul perioadei medievale, ncepnd cu secolul al XII-lea i ncheind
cu anii 1500. Ca o situare mai exact n timp i spaiu, cele mai importante opere arhitecturale gotice
acoper perioada 1140 - 1500, fiind construite din Romnia pn n Portugalia i din Slovenia pn n
Norvegia, Suedia i Finlanda. A fost precedat de arhitectura romanic i a fost succedat de arhitectura
renascentist, o transformare a stilului romanic, odat cu Renaterea, nceput n Florena secolului al
XV-lea.

Dou dintre elementele caracteristice ale arhitecturii gotice sunt bolta n arc frnt, sau ogiva, care este
de fapt o intersecie longitudinal a doua bolte clasice ale stilului romanic, i arcul de susinere al ogivei,
aa numitul arc butant. Un al treilea element definitoriu, care apare la multe cldiri gotice, nefiind ns
omniprezent, este rozeta, prezent att n basoreliefuri ct i n alte forme ornamentale.

Stilul gotic este o transformare a stilului romanic, aprut din necesitatea de a da o alt dimensiune
vertical cldirilor. Goticul flamboaiant, adic goticul trziu, a fost faza de apogeu artistic a goticului care
s-a remarcat prin exagerarea abundenei detaliilor, n parte pentru a diminua greutatea pe care cldirile
gotice o impuneau, respectiv pentru a ncerca o salvare a stilului.

Goticul transilvnean s-a impus n secolul al XIII-lea, cu caracteristici conservatoare, dominate de

tradiiile romanice. n secolele XIV-XV formele goticului transilvnean au evoluat spre maturitate.
Planimetric a fost depit varianta bisericilor de tip bazilical cu transept (n form de cruce), precum
Biserica Sfnta Maria din Sibiu, n favoarea construciei unor biserici-hal de mari dimensiuni, precum
Biserica Neagr din Braov, Biserica Sfntul Mihail din Cluj, Biserica Reformat din Trgu Mure etc.[1] n
ara Romneasc goticul a ptruns la sfritul secolului al XIII-lea, tot prin intermediu ssesc. Ilustrativ
n acest sens este bria din Cmpulung.[2] n Moldova stilul gotic a ptruns n secolul al XIV-lea prin
intermediu ssesc i maghiar. Ilustrative n acest sens sunt ruinele Catedralei Catolice din Baia. Sub
influena arhitecturii gotice, bisericile ortodoxe din Moldova au preluat elemente gotice caracteristice,
precum ancadramentele ferestrelor i portalurilor, contraforii etc., care au participat la sinteza stilului
moldovenesc constituit n epoca lui tefan cel Mare.[3]

n Anglia, la nceputul secolului al 19-lea, goticul cunoate o re-evaluare i o nou recunoatere, de fapt
o "renatere" denumit gotic renscut (conform termenului original folosit n englez, Gothic Revival
architecture) sau neo-gotic, producnd cldiri memorabile, dintre care Palatul Westminster, care a fost
total refcut dup devastatorul incendiu din 1834, este un exemplu memorabil de gothic revival. Mai
trziu, la sfritul aceluiai secol i nceputul secolului 20, arhitectura gotic are o ultim "tresrire de
orgoliu", producnd opere durabile, n stilul numit deja atunci neo-gotic, n locuri foarte diferite ale
lumii, nu numai n Europa, ci i n Statele Unite ale Americii, Canada, Australia, Filipine, India .a.m.d.

Origine

Catedrala din Coutance, Frana

Stilul care ulterior avea s aib identitatea definitorie sub numele de gotic, originase odat cu
construcia numit Bazilica Sfntul Denis, biserica abaiei din Saint-Denis, din apropierea Parisului, caz n
care a exemplificat viziunea arhitectural a Abatelui Suger. Suger a dorit s creeze o reprezentare fizic a
sfntului Ierusalim printr-o cldire de o verticalitate i liniaritate impuntoare. Astfel, faada bazilicii a
fost designat efectiv de Suger, n timp ce nava a fost adugat sute de ani mai trziu.
Ctre mijlocul secolului al XII-lea, n plin epoc de dominaie a romanicului, i face apariia un nou stil
n arhitectur. Numele i-a fost dat de oamenii veacului al XVII-lea, care dispreuiau aceast art, vzut
ca o art "barbar", "gotic" de la numele celor mai cunoscui "barbari" ai sfritului antichitii. n
realitate, arta gotic a dat Europei capodopere comparabile cu cele mai mari creaii ale geniului uman.
Monumentele romanice le preau arhitecilor secolului al XII-lea greoaie, masive i ntunecate, datorit
ferestrelor puine i nguste. Arhitecii goticului au revoluionat viziunea spaial romanicului prin dou
invenii: ogiva i arcul de susinere (arc butant). Bolta semicircular este nlocuit cu o bolt n form de
arc de cerc frnt, sau ogiv, la care presiunea vertical este mult mai redus. Meterii nlau pe patru
coloane, dispuse n plan ptrat, cte dou perechi de arcuri n ogiv; fiecare arc este susinut de dou
coloane diagonal opuse. Prin multiplicarea acestor grupuri de arcuri se putea obine o construcie foarte
solid, capabil s susin, prin ncruciarea de ogive, bolta edificiului, oricare ar fi dimensiunile ei.
Arcurile de susinere, cealalt invenie, sprijin, din exterior, pereii nali ai navei centrale, alturi de
contraforturi, pentru a contrabalansa presiunea lateral a bolilor. Aceste soluii au ngduit o nou
organizare a spaiului bisericii, n care planul cu o nav este cel mai rspndit. Una dintre gloriile
catedralelor gotice este turnul de nlime ameitoare, al crui vrf mpunge bolta cereasc. Multe
catedrale aveau mai multe turnuri, dar unele dintre ele au rmas neterminate din lips de fonduri, cum
ar fi n Belgia catedrala din Anvers. Primele catedrale gotice au aprut n inima Franei, pe domeniul
regal. Cea dinti este biseric abaial de la Saint-Denis din Paris, nlat n deceniile 4-5 ale secolului al
XII-lea, sub ndrumarea abatelui Suger, sfetnicul regelui Ludovic al VI-lea. Au urmat, ntre 1150 si 1250,
patru catedrale celebre ale goticului francez. Prima este Notre-Dame de Paris, n a doua jumtate a
veacului al XII-lea, cu cinci nave si o faad admirabil.ntregul ansamblu degaj echilibru i armonie. A
doua este catedrala din Chartres, cu dou turnuri inegale. Catedrala din Amiens este cel mai mare
monument gotic din Franta. n sfrit, cea mai frumoas rmne catedrala din Reims, comparat cu
Partenonul, loc de ncoronare a regilor Franei. n Germania, goticul ptrunde mai trziu, influenat de
monumentele franceze. Cele mai cunoscute opere gotice sunt:domurile din Koln, Nurnberg i Bamberg.
Caracteristica edificiilor germane este planul "bisericii-hal", cu trei nave de nlimi egale.n Anglia,
trstura monumentelor gotice este masivitatea lor, necunoscut pe continent. Principalele edificii
gotice de aici sunt catedralele din: Canterbury, Wells, Lincoln i Salisbury. i Spania st sub influena
goticului francez, adus de pelerinii sosii n Peninsula Iberic de dincolo de Munii Pirinei. Caracteristicile
acestui stil apar mai ales la catedralele din Burgos si Toledo. n sfrit, Italia rmne refractar inovaiilor
gotice, datorit puternicei rezistene a influenelor bizantine. Cel mai reprezentativ monument gotic din
Peninsula Italic este domul din Milano, nlat pe parcursul a cinci secole. n schimb, Italia, mai mult
dect orice alt ar european, a dat admirabile monumente gotice n arhitectura civil. Zeci de palate
comunale din oraele italiene preiau elementele stilului, ce le ofer elegan i armonie. Printre cele mai
faimoase edificii civile se numra Palatul Dogilor din Veneia i admirabila "Casa de aur" (Ca d'Oro) aflat
n aceeai cetate din lagun.