Yersiniozele

Introducere

In ultimele decenii in mai multe tari din Europa, Asia, America si Africa au aparut multe publicatii
cu privire la morbiditatea in masa a populatiei si a animalelor in rezultatul infectiilor provocate de
germeni din genul Yersinia.

Agentul patogen al pseudotuberculozei a fost descoperit in 1883 de catre Z.Malassez si W.Vignal,

in urma cercetarii ganglionului limfatic extras de la un copil decedat de meningita. Y.enterocolitica
a fost descrisa de J.Schleifstein si M.Coleman (1939), care au studiat un germen patogen
asemanator cu cel al pseudotuberculozei.

Pina in anul 1952 in literatura mondiala au fost descrise doar cazuri unice de iersinioze. S-au
efectuat multiple analize pina cind J.Paterson si R.Cook (1963) au propus un mediu de mbogatire a
iersiniilor la rece (solutie-tampon fosfata).

Pentru prima data pseudotuberculoza epidemica a fost descrisa in anul 1960 in Siberia, multi ani
fiind considerata ca febra scarlatiniforma din Orientul ndepartat. Iersiniozele intestinale ca infectie
de masa au fost nregistrate la nceputul anilor 1970. Dupa G.Morris si J.Feeley (1977),
morbiditatea prin iersinioze depinde de competenta medicilor si determinarea rolului iersiniilor in
patologia umana.

Pseudotuberculoza si iersiniozele intestinale sunt unificate prin comunitatea genetica a agentilor

patogeni, manifestarile clinice, particularitatile epidemiologice si metodele diagnosticului de
laborator.

Definitie

Pseudotuberculoza si iersinioza intestinala (in continuare - iersiniozele) sunt boli infectioase acute,
care se caracterizeaza prin generalizarea procesului infectios, lezarea complexa a organelor interne,
si, in special, a intestinului, si nclinatie spre evolutia recidivata.

Sursa de infectie

Rezervuarul principal de infectie in natura il constituie rozatoarele exantrope. De la ele se

molipsesc rozatoarele sinantrope (sobolanul cenusiu si soarecele de casa) in timpul migrarii
sezoniere. Anume aceste rozatoare constituie o sursa principala de infectie la iersinioze. Aceastea
contamineaza mediul nconjurator, atrag in procesul epizootic multe specii de animale si pasari.
Animalele si pasarile bolnave de asemenea devin un rezervuar de infectie. Omul poate si el sa
devina o sursa de infectie ca si in cazul altor infectii intestinale acute.

Omul si animalele sunt contagioase in toate perioadele bolii. Ca si in alte infectii intestinale acute
exista purtatori de infectie. Perioada de contagiozitate poate fi ndelungata, exista date de
evidentiere a provocatorului de infectie timp de pina la 2 ani de la nceputul bolii.
Procesul epidemic al iersiniozelor

Iersiniozele la murine evolueaza in fel de epizootii acute cu o periodicitate de 4 ani si au caracter

sezonier cu o maximalitate in aprilie - iunie.

Migrarea sezoniera a rozatoarelor in cimp si apoi din cimp in localitatile populate, concentrarea lor
in locuintele poporului, la fermele de vite si pasari, intreprindirile de prelucrare si pastrare a
produselor alimentare aduc la formarea focarelor secundare (antropurgice).

mbolnavirile cu iersinioze in majoritatea cazurilor se nregistreaza in orase si orasele, ce se explica

prin alimentarea si dependenta populatiei de ntreprinderile alimentatiei publice.

Iersiniozele se manifesta att sporadic cat si in mod de eruptii epidemice. Se mbolnavesc oamenii
de diferite virsta, insa deseori copiii, adolescentii si oamenii batrini.

Mecanismul si factorii de transmitere

Mecanismul de transmitere a iersiniozelor, ca si la alte infectii intestinale, este fecalo - oral. Alte
mecanisme de infectare cu iersinii nu sunt stabilite. Factorii de transmitere sunt produsele
alimentare si apa. Dupa datele literaturii de specialitate contaminarea cu iersinii atinge: apa - pna
la 81,0%, lavajele de pe obiectele din alimentatia publica - 18,9%, lavajele de pe legume si fructe -
8,6%, laptele crud - 11,8%, laptele pasterizat - 9,1%, branze-turile - 15,0%, carnea de vita si pasare
- pina la 98-99,7%. Un rol deosebit il joaca produsele alimentare folosite fara prelucrarea lor
termica, produsele de culinarie etc, contaminate in procesul prepararii si pastrarii lor.

In contaminarea cu iersinii a produselor alimentare iau parte rozatoarele, bolnavii si purtatorii de

infectie. Apa are mare nsemnatate in molipsirea omului si contaminarea produselor alimentare.
Legumele se contamineaza cu iersinii in timpul cultivarii, recoltarii, transportarii si pastrarii lor in
depozite, unde un rol deosebit ii joaca murinele.

Receptivitatea

Receptivitatea omului la iersinioze nu-i studiata. Insa se presupune, ca, ca si la alte infectii cu
caracter generalizat, iersiniozele aduc la o imunitate activa. Cu toate acestea pot avea loc
mbolnaviri repetate legate cu diferite variante serologice a agentului patogen. In Republica
Moldova tulpinile de iersinii evidentiate de la bolnavi apartin la 17, iar' din mediul ambiant - la 39
variante serologice.

Masurile antiepidemice

Cind apare bolnavul cu iersinioze se nfaptuiesc urmatoarele masuri:

spitalizarea bolnavilor cu iersinioze si cu suspeciuni la aceste boli;

anchetarea epidemiologica in focar. Se detaliaza caracterul si locul alimentarii, aprovizionarii cu
apa, locul de lucru si specialitatea. Se aprecieaza starea sanitara, prezenta rozatoarelor, starea
sanatatii a animalelor domestice. In cazuri necesare la anchetarea focarului iau parte specialistii
veterinari;

controlulbacteriologic a contactantilor in familie, de lucru si educare. Se pun la evidenta si se

cerceteaza lucratorii sistemului alimentatiei publice, de comert cu produse alimentare,
ntreprinderilor pentru copii;

controlulbacteriologic a produselor alimentare, obiectivelor mediului nconjurator, blocurilor

alimentare, depozitelor pentru legume si fructe, frigiderilor;

investigarea bacteriologica a animalelor de casa, rozatoarelor;

deratizarea incaperilor si a teritoriului;

observatia clinica a persoanelor de contact pe parcursul perioadei de incubatie maxima;

dezvaluareaactiva a bolnavilor cu BDA si cu suspeciuni la iersinioze, spitalizarea si investigarea

lor cu metodele de laborator;

dezinfectia curenta si terminala in focar.

Masurile profilactice

Masurile profilactice sunt ndreptate spre profilaxia bolii la om, la animale si spre prevenirea
contaminarii cu iersinii a produselor alimentare si a mediului ambiant, ndeplinirea masurilor
profilactice generale.

Profilaxia iersiniozelor la om. Se prevede realizarea conditiilor sanitaro-igienice si sanitaro-

veterinare ndrumate spre:

prevenirea infectarii cu iersinii a animalelor, pasarilor de casa etc;

respectarea conditiilor snitaro - igienice a procesului tehnologic de fabricare, pastrare si realizare
a produselor alimentare si in special a carnii, laptelui, legumelor si fructelor, produselor culinare si
alimentare usor alterabile;

controlul
sanitar asupra blocurilor alimentare al sistemului de alimentatie publice, institutiilor
pentru copii;

controlul
bacteriologic asupra produselor alimentare, in special folosite fara prelucrare termica,
legumelor si fructelor, ambalajului, utilajului, serviciului de masa etc;

controlul in numar, componenta, fecunditatea rozatoarelor si a infectarii lor cu iersinii;

efectuarea deratizarii la obiectele de ntretinere a animalelor, avicole, de fabricare, pastrare si

realizare a produselor alimentare, la institutiile pentru copii si alte abiecte cu semnificatie
epidemiologica sporita;

controlul starii de contaminare a rnediuui ambiant cu ape rezeduale si gunoi;

controlul respectarii masurilor de protectie a surselor de apa;

respectarea masurilor agrotehnice si sanitare in localitati si cimp;

instruirea medicilor pe problemele actuale;

educarea sanitara a populatiei;

controlul respectarii masurilor sanitaro - veterinare.

Profilaxia iersiniozelor la animale prevede:

respectarea stricta a regulilor sanitaro - veterinare si zootehnice de ingrigire si hrana a animalelor;

diagnosticul la timp a bolii, izolarea si tratarea animalelor bolnave, dipistarea si izolarea
animalelor - purtatoare de infectie;

controlul bacteriologic asupra contaminarii cu iersinii a nutretelor, in special pastrate ndelungat

(furaj insilozat, paie, fin, sena]);

curatirea la timp si dezinfectia calitativa a ncaperilor pentru ntretinerea animalelor, depozitelor si

a teritoriului;

deratizareaintrepinderilor de ntretinere a animalelor, avicole, de prelucrare, pastrare si realizare a

produselor alimentare, institutiilor pentru copii.

Prevenirea contaminarii cu iersinii a legumelor si fructelor

In scopul prevenirii mbolnavirilor de masa a populatiei stingherite de legume si fructe contaminate

cu iersinii, prevenirii acumularii germenilor in depozite de legume si fructe se efectueaza
urmatoarele masuri:

pregatirea magaziilor si depozitelor de legume si fructe pentru receptia si depozitarea recoltarii

noi; eliberarea lor de ramasiti ale legumelor de iarna si de gunoi; uscarea si prelucrarea stelajului,
inventarului, ambalajului cu clorura de var 3% (500ml/m.p.) cu 3-4 saptamini pina la depozitarea
legumelor, ventilarea ncaperilor; varuitul peretilor, lavanelor;
asigurarea starii sanitare cuvenite a bazelor pentru legume si fructe, eliberarea lor si a teritoriului
la timp de ramasiti si gunoi;

asigurarea regimului de temperatura si umezeala in timpul pastrarii legumelor si fructelor;

efectuarea masurilor de deratizare si protectie a magaziilor de patrunderea rozatoarelor;

 ntretinerea
in stare sanitaro - tehnica cuvenita a transportului destinat pentru transportarea
legumelor si fructelor;

prelucrarea calitativa a legumelor si curatirea varzei pentru punerea la murat;

controlul bacteriologic asupra contaminarii cu ierslnii a magaziilor pentru legume si fructe si a

serelor.

Patogeneza

Agentul patogen patrunde in tubul digestiv concomitent cu alimentele infectate (faza de infectare).
De aici el patrunde in enterocite si spatiul intercelular al tubului (faza enterala) si apoi in ganglionii
limfatici regionali (mezenteriali), provocind limfadenita acuta (faza infectii regionale). Din
sistemul limfatic germenii patrund in singe, se dessimineaza in toate organele interne,
concentrindu-se in ficat si splina (faza de generalizare sau bacteriemie si toxemie).

Evolutia procesului infectios al iersiniozelor depinde de fixarea germenului in sistemul reticulo -

endotelial, in special al ficatului si splinei, de starea organismului si eliminarea germenului.
Procesul se manifesta prin lezarea parenchimatoasa a organelor interne si disfunctia lor.

In patogeneza iersiniozelor un rol anumit il joaca componentul alergic, recidivarea procesului

infectios si patrunderea repetata a agentului in singe.

La bolnavii decedati dupa iersinioze modificarile organelor interne sunt identice cu cele din
reticuloza infectioasa generalizata cu afectarea sistemului limfatic si a organelor interne (distrofia,
microabscese, necroza).

Clinica

Iersiniozele la om evolueaza patogenic si clinic diferit si, de obicei, se manifesta ca infectiile

septicemice acute cu component intestinal.

Dupa o perioada de incubatie in mediu de 7-10 zile (de la 3 pina 19 zile) boala se debuteaza brusc
cu majorarea temperaturii pina la 39-40 grade, tulburari intestinale, nsotite de fenomenul toxic.

Tabloul clinic al iersiniozelor se manifesta prin diferite sindroame, care, de obicei, sunt asociate.
Mai frecvent predomina sindromul abdominal.

Manifestarile clinice a pseudotuberculozei si iersiniozelor intestinale sunt identice si se deosebesc

numai prin gravitatea bolii. Pseudotuberculoza evolueaza mai grav, predominind sindromul toxic,
iar tulburarile intestinale (enterita) se manifesta mai slab. In iersinioza intestinala predomina
sindromul abdominal.

Din primele zile ale bolii la bolnavi apare edematarea si hiperemia fetei si a gitului, paloarea
triunghiului nozolabial, hiperemia conjunctivelor si injectarea sclerelor, hiperemia amigdalelor.
Limba se acopera cu depuneri albe, insa, incepind cu ziua a 3 ea se curata si devine zmeurie.
Simptomele progreseaza si, in a 3-4 zi ating apogeul. Starea bolnavului se agraveaza, temperatura
creste, sindromul toxic este grav pronuntat, apar modificari ale organelor interne. La 70-80% de
bolnavi in a 4-5 zi apar eruptii cutanate scarlatiniforme, dar localizate specific. Culoarea eruptiei
poate fi de la roz-pala pina la purpurie. Fonul pielii poate fi normal sau hiperemiat. Eruptii mai
voluminoase apar in jurul articulatiilor mari, unde formeaza un eritem.

Eruptiile pot fi punctiforme (ca la scarlatina si rugeola), sau macromaculoasa (ca la rujeola). La o
jumatate din bolnavi exantemele pot fi combinate - scarlatiniforme si rujeoliforme. Pot fi si eruptii
hemoragice. Uneori pe gambe si fese apare eritem nodos.

Eruptia este mai abundenta pe partea inferioara a abdomenului si partile laterale ale toracelui. In
caz de pseudotuberculoza, o eruptie mai abundenta apare pe git, miini si picioare, care sunt usor
edematiate (simptomele: "mnusi", "ciorapi"). Ca si in cazuri de scarlatina, dermografismul este alb
si stabil. Simptomele Pastia, crupitului, garoului sunt, de obicei, pozitive.

Exantemul se mentine nu mai mult de 3-7 zile, rareori numai citeva ore.

In perioda de stare a bolii abdomenul este dureros in zona ileocecala, se simte garguimentul si se
pot palpa ganglionii limfatici mezenteriali durerosi. De obicei la astfel de bolnavi se stabileste
apendicita acuta sau abdomen acut si ei sunt spitalizati in sectiile chirurgicale.

In perioada culminanta a bolii apar in mod regulat afectiuni (artralgii, poliartrite) in diferite
articulatii (mai frecvent radiocarpiene, interfalangiene, la genunchi, tibiotarsiene).

Un simptom important a iersiniozelor este hepato- si splenomegalia., uneori icterul pielii si al

sclerelor. Sunt caracteristice si dureri cardiale, toracale, lombare s.a. De obicei acesti bolnavi sunt
spitalizati cu diferite diagnoze si tratati putin efectiv.

Clasificarea formelor clinice a iersiniozelor e similara. Se disting urmatoarele forme:

scarlatinoforma, abdominala, artralgica, icterica, asociata, generalizata (septica), nodoza, atipica
(frusta, subclinica, catarala).

Dupa gravitatea bolii, se distinge forma usoara, de gravitate medie si grava. Dupa datele literaturii
in pseudotuberculoza forma usoara se intilneste in l%, de gravitate medie - in 84%, grava - 13%
cazuri. In iersinioza intestinala aceste forme se intilnesc corespunzator la 8,2%, 85,2% si 6,6%
bolnavi.

La majoritatea bolnavilor la a 6-7 zi a perioadei de stare a bolii temperatura scade, treptat dispare
intoxicatia si se normalizeaza functia organelor interne. Apare descuamarea lamelara a pielii
talpelor si palmelor si descuamarea furfuracee pe trunchi si git.

Evolutia bolii poate fi ciclica, cu recidive si cu complicatii. Evolutia ciclica se ncheie peste 1 -
1,5luni. Dupa acutizari si recidive, nsanatosirea survine dupa 2-3luni de la nceputul bolii.

Prognosticul medical in iersinioze in general este favorabil. Invalidizarea bolnavilor dupa boala
suportata n-a fost studiata. Insa este cert ca deseori la bolnavi apar fenomene restante (hepatita,
poliartrita si altele), de care sufera timp ndelungat.

Diagnosticul diferencial

se bazeaza pe datele clinice si rezultate de laborator.

Forma abdominala se deosebeste greu de dizenterie, salmoneloze si alte infectii intestinale acute
care n-au simptome specifice. Spre deosebire de iersinioze dizenteria apare cu scaune muco-
sanguinolente modeste nsotite de tenesme si spasmul colonului sigmoidian. Salmonelozele
evolueaza mai rapid (uneori numai citeva zile).

Enteritele enterovirale pot fi asemanatoare cu iersiniozele in special cind sunt nsotite de exanteme
si au febra undulanta. Insa aceste infectii deseori sunt nsotite si de angina herpetica, meningita
seroasa, mialgie, pareze, miocardita etc si splenocitoza limfocitara; sindromul dureros depinde de
actul respiratoriu.

In apendicita acuta durerile abdominale nsotite de sindromul peritonial, iar intoxicatia si alte
simptoame de manifestare a iersiniozelor lipsesc.

Deseori iersiniozele se interpreteaza ca tuberculoza intestinala sau limfadenita mezenteriala

tuberculoasa care apar la bolnavi in timpul diseminarii infectiei. La acesti bolnavi boala nu este
nsotita de intoxicatie si temperatura nalta.

Forma icterica a iersiniozelor deseori necesita de a fi diferentiata de hepatitele virale care se

caracterizeaza prin perioada preicterica, icterul manifestinduse mai tirziu, dupa scaderea
temperaturii, si nu in punctul culminant al starii febrile; probele hepatice sunt mai accentuate.
Iersiniozele se caracterizeaza si prin leucocitoza neitrofila, eozinofilie, limfopenie relativa si viteza
de sedimentare a hematiilor accelerata, pe cind la hepatitele virale avem leucopenie si VSH
scazuta.

Aceasta forma a iersiniozelor se interpreteaza adesea ca leptospiroza. Insa leptospiroza se

deosebeste de iersinioze prin aparitia durerilor in muschii gastrocnemiani, sindromului renal cu
azoturie neproteica si prin lipsa tulburarilor intestinale.

Etapa incipienta a iersiniozelor poate fi confundata cu febra hemoragica. In aceasta infectie

sindromul hemoragic este mai conturat, iar pe mucoase apare enantem; scaderea temperaturii nu
mbunatateste starea bolnavilor.

Iersinioza scarlatinoforma cere a fi diferentiata de scarlatina. In iersinioze apare numai un sindrom

din triada caracteristica pentru scarlatina - exantemul, alte doua (tonsilita si limfadenita regionala)
lipsesc. Scarlatinei nu-i sunt caracteristice polimorfismul manifestarilor clinice si al eruptiilor
cutanate, simptomul capisonului, mnusilor si a ciorapilor, durerile abdominale, icterul, tulburarile
intestinale, hepato-splenomegalia, lezarea articulatiilor.
Rujeola se deosebeste de iersinioze prin sindromul cataral accentuat, al conjuctivitei si
blefarospasmului, simptomul Fllatov-Koplik pozitiv, exantemul maculopapulos in etape, lipsa
dermografismului alb si a limbii zmeurii. Rujeola apare cu leucopenie, VSH diminuata.

Exantemul punctiform la iersinioze se aseamana cu cele din rubeola. In ultima insa, lezarea pielii
este monomorfa si nu conflueaza. Eruptia se localizeaza pe suprafetele extensorii ale membrelor si
pe fese. Pentru rubeola este caracteristica marirea ganglionilor limfatici cervicali posteriori si
occipitali, lipsa afectiunilor organelor interne si a articulatiilor, intoxicatia fiind usoara. In singe -
leucopenie, limfocitoza si plasmocitoza.

Forma artralgica a iersiniozelor poate fi interpretata gresit, fiind calificata ca reumatism. Lezarea
articulatiilor, caracterul alergic al exantemului, leucocitoza neutrofila si viteza accelerata de
sedimentare a hematiilor sunt caracteristice pentru ambele boli. La reumatism lipseste
hepatosplenomegalia, mezadenita, intoxicatia e mai putin pronuntata, iar afectiunile cordului sunt
mai frecvente.

Forma generalizata a iersiniozelor sunt greu de diferentiat de septicemiile provocate de alti agenti
patogeni, la fel si de febrele tifo-paratifoide. In septicemii procesul infectios este cauzat de focarele
septice primare, temperatura are un caracter hectic si este nsotita de frisoane si transpiratii
profunde. Apar focare septice secundare. Diagnosticul poate fi confirmat prin hemocultura.

Febra tifoida debuteaza de obicei insidios, temperatura se ridica treptat in cursul primei saptamini,
este maxima in a doua saptamina si scade tot treptat in decursul saptaminii a 3-4-a. Manifestarile
clinice sunt mai putin polimorfe, decit in iersinioze. Sunt caracteristice paloarea fetei, bradicardia,
limba fuliginoasa, "status tific".

Tifosul exantematic se caracterizeaza prin faciesul hiperemiat al fetei, sclere injectate, vibratia si
poticnirea limbii, meteorismul si constipatii.

Forma catarala a iersiniozelor necesita diferentiere de gripa si alte infectii respiratorii acute. Aceste
boli se deosebesc prin sindromul cataral pronuntat, lipsa leziunilor organelor interne, tulburarile
digestive, exantemului, deosebindu-se si indicii hematoleucogramei.

Etiologia

Iersiniozele sunt provocate de 5 specii bacteriene: Y. pseudotuberculosis, Y.enterocolitica,

Y.frederiksenii, Y.intermedia, Y. kristensenii (rolul Y.ruckeri n-a fost stabilit). Toate aceste specii au
caracteristici comune, afara de acelea care se folosesc in diferentierea speciilor si a biotipurilor.

Germenii genului Yersinia sunt cocobacili cu capetele rotungite. Dezvoltati la 37 gr C, au forma de

bastonase lungi, iar dezvoltati in medii lichide si in organele interne - apar ca celule cu coloratie
bipolara. Dupa Gram, se coloreaza negativ, necapsulati, nesporulati, acidosenzitivi. Sunt instalati
izolat, in grupuri mici sau lanturi scurte. Sunt mobili, cind sunt dezvoltati la 22-28 gr C si imobili la
37 gr C. Cultivati in bulion, tulbura mediul uniform (forma S) sau formeaza sediment floconos
(forma R).

Iersiniile nu sunt capricioase la mediile de cultura, ele se dezvolta bine in bulion simplu si medii
folosite pentru cultivarea enterobacteriilor. Se multiplica in solutie izotonica de clorura de sodiu.
Ca microbi psihrofili, ele se nmultesc si la temperatura de la O pina la 45 gr C. Aceasta proprietate
este folosita pentru mbogatirea germenului la rece in solutie de fosfat-tampon. Temperatura optima
de dezvoltare este de 22-28 gr C.

In dependenta de temperatura cultivarii, coloniile au diferita marime si forma. In insamintarile

dezvoltate la 37 gr C timp de 24 ore coloniile sunt abea vizibile (picaturi mici de roua). Incubate la
22-28 gr C timp de 24 ore, coloniile in forma S sunt mici (0,5-1,0 mm in diametru), transparente,
incolore, cu nuanta cenusie, netede, convexe, rotunde, cu margini regulate. Coloniile in forma RS
sunt semitransparente, granulate sau tuberoase, cu margini neregulate. In forma R, coloniile sunt de
culoare cafenie - aurie tuberoase, cu centrul granulat, zona transparenta si margini neregulate.

Caracteristicile biochimice ale enterobacteriilor sunt prezentate in tabelul nr l (dezvoltarea la 37

gr.C).

Tulpinile tipice sunt oxidaza negativa si catalaza pozitiva, oxideaza si fermenteaza glucoza (0+.F+),
fara sau cu o cantitate mica de gaz. Ele utilizeaza manitolul, manoza, maltoza, tregaloza,
hidrolizpeaza ureea, dau reactie pozitiva cu rosu de metil. Nu produc hidrogen sulfat si pigment, nu
nsusesc fenialanina, lizina, arginina, malonatul, dulcita, adonita, arabitolul, mucatul, DNC. Alte
caracteristici biochimice sunt variabile sau specifice pentru diferite specii de iersinii.

Y.enterocolitica produce fermentul cistinaza (acesta este un test dlferencial). In USS ea schimba
culoarea mediului in jurul ntepaturii in culoare cafenie - ntunecata. Marimea si intensitatea asa
numitului snur depinde de cantitatea cistinei si consistenta gelozei. Daca in mediul numit se
majoreaza doza cistinei si se micsoreaza consistenta gelozei, tulpinile cistinazopozitive coloreaza in
negru - cafeniu aproape toata coloana mediului, ce se apreciaza ca producerea hidrogenului
sulfurat.

Rezistenta iersiniilor la agentii fizici si chimici nu se deosebeste de alte genuri ale enterobacteriilor.
Ele pier usor sub actiunea fierberii, acizilor si a alcoolului. Timp ndelungat se pastreaza in gheata,
sol si apa.

Iersiniile se deosebesc de alte genuri dupa sensibilitatea lor la antibiotici. Ele sunt sensibile la
levomicitina, streptomicina, cloramfenicol, nitrofurane, sulfanilamide. Sunt rezistente la penicilina,
eritromicina, oleandomicina, lincomicina, metaciclina, novobiocina.

Iersiniile prezinta o heterogenitate antigenica foarte variata. In prezent se deosebesc 6 variante

serologice ale Y.pseudotuberculosis si peste 39 variante de Y.enterocolitica.

Diagnosticul de laborator al iersiniozelor

Recoltarea si transportarea materialului de cercetare joaca un rol important in stabilirea factorului

etiologic.

Se respecta regulile generale cum sunt recoltarea in conditii aseptice, in vase sterilizate,
ermetizarea flacoanelor, interzicerea folosirii antisepticelor, etichetarea corecta si nsotirea
produselor de o fisa unde se specifica numele, virsta, adresa, data recoltarii, provienenta
produsului, diagnosticul primar, ndrumarea cercetarilor.

Materiale de cercetare: materiile fecale, secretiile faringiene si conjuctivale, singele, materialul

chirurgical, urina, sputa, bila, colectii purulente si altele.

Materiile fecale (5 g) cu lingurita (ansa) si introduc in retor, ele pot fi recoltate din scaunul ca atare,
prin clizma, fie cu sonda, fie cu tampon sau cu tubul Zieman.

Secretiile faringiene si nazale se recolteaza in tuburi cu ajutorul tampoanelor sterile, se introduc in

tuburi cu o cantitate mica de mediu pentru transport.

Singele se recolteaza cu o seringa sterila de 10-20 ml. Dupa extragere, singele este introdus intr-un
flacon cu mediu de cultura (1:5-10).

Materialul chirurgical se colecteaza in flacoane sterile.

Dupa etichetare, materialele colectate sunt expediate in mod urgent in laborator. In cazuri
imprevizibile ele pot fi pastrate temporar in frigider la +4+8 gr C.

Diagnosticul bacteriologic

Etapa 1. Insamintarea materialelor. Materialele de cercetare sunt mbogatite la +4+8 gr C timp de

30 zile. In acest timp se fac treceri pe mediul de cultura Endo in ziua expedierei si saptaminal.
Insamintarile se cultiveaza 24 ore la 37 gr C si adaugator 24 ore la 22-28 gr C.

Etapa 2. Selectionarea coloniilor. Se aprecieaza cresterea coloniilor. Se scot coloniile suspecte de

agenti patogeni si conditionat patogeni. Cu ajutorul lupei sau a microscopului stereoscopic se scot
coloniile suspecte la iersinii (descrise mai sus). Ele se trec in mediul diferencial, mai bine de folosit
mediile cu uree (USS, TSI, Olichenitchi etc). Insamintarile sunt dezvoltate timp de 24 ore la 37 gr
C.

Etapa 3. Identificarea primara a tulpinilor. Se apreciaza cresterea culturii in mediul diferencial,

producerea hidrogenului sulfurat, acidului (alcalinei), gazului, descompunerea cistinei.

Se studieaza particularitatile morfologice si tinctoriale.

In dependenta de nsusirea glucozei, lactozei, zaharozei si ureei, tulpinile dau diferite caracteristici
in USS. Cele care descompun zaharoza si ureea (Y.enterocolitica, Y.frederiksenii si Y. intermedia)
produc mai mult acid, decit alcalina si, de aceea, mediul cu indicator Andrade se coloreaza in
galben. Tulpinile care descompun numai glucoza si ureea (Y.pseudotuberculosis, Y.kristensenii)
coloreaza acest mediu in rosu - trandafiriu. Iersiniile ureaza inactive produc acid numai in coloana.

Asadar, pentru izolarea iersiniilor este necesar de a identifica majoritatea tulpinilor care in mediul
diferential nu produc hidrogen sulfurat si cantitate mare de gaz.

Tulpinile suspecte sunt trecute in doua tuburi cu geloza semilichida 0,4 %, cite un tub cu uree,
malonat, citrat, manita, dulcitol, geloza simpla nclinata. Se instaleaza benti pentru determinarea
producerii indolului. Un tub cu geloza semilichida este incubata la 22-28 gr C, celelalte - la 37 gr C
timp de 24-96 ore;

Etapa 4. Identificarea tulpinilor. Se aprecieaza mobilitatea si caracteristicile biochimice. Tulpinile

mobile la 22-28 gr C si imobile la 37 gr C, ureeazopozitive, manitolpozitive, malonat negative,
dulcitol negative, citrat variabile sunt apreciate ca Yersinia, fiindca nsusirile numite sunt
caracteristice numai pentru genul Yersinia; ele sunt suficiente pentru identificarea iersiniilor in
laboratoarele practice.

Mobilitatea tulpinilor dezvoltate la 37 si 22-28 gr C, caracteristici asemanatoare cu genul Yersinia

au si alti reprezentanti bacterieni. Cind sunt diferentiate aceste tulpini se ia in consideratie ca unele
din ele sunt aerobi, Xanthomonas este inactiva la glucoza, Aeromonas si Flavobacterium produc
fermentul oxidaza, Arthrobacter si Listeria dupa Gram se coloreaza pozitivi. Alte genuri bacteriene
(Xanthomonas, Erwinia, Arthrobacter, Xenorhabdus, Zoogloea, Gluconobacter) nu se dezvolta sau
se dezvolta slab cind sunt incubate la 37 gr C.

Pentru determinarea speciilor Yersinia tulpina se insemanteaza in mediile de cultura cu zaharoza,

ramnoza, melibioza, rafinoza, sorbitol, salicina, xiloza, celobioza, Clark (Voges-Proscauer si reactia
la rosu de metil).

Diagnosticul serologic

Examinarea serologica are o semnificatie mare in diagnosticul rapid a iersiniozelor, tratarea

bolnavilor la timp si efectuarea masurilor antiepidemice.

Se folosesc reactiile de aglutinare punind in contact serurile bolnavilor in delutii cu suspenzi!

microbiene inactivate de diferite serovariante si RHAP cu diagnostici eritrocitari. Titrul de
diagnostic este 1:200 si mai mare. Titrul anticorpilor 1:100 este putin pozitiv si devine un criteriu
pentru investigarea adaugatoare a bolnavilor. Reactiile se efectueaza prin metodele acceptate
conform instructiunilor anexate.