Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Chisinau 2017
Notiuni introductive
Problemele de colorare ale vârfurilor sau ale muchiilor unui graf ocupă un rol important în
teoria grafurilor. La colorarea grafului se reduce un şir întreg de probleme practice. O caracteristică
specifică a acestor probleme este existenta obiectelor, care din careva considerente, nu pot fi unite
într-o clasă.
Fie G=(X,U) – un graf, k – număr natural. Orice funcţie de tipul
f: X(G)→ {1, 2,…, k}
se numeşte k-colorare a vârfurilor sau simplu k-colorare a grafului G.
O colorare se numeşte corectă, dacă f(xi)≠ f(xj) pentru orice două vârfuri adiacente xi şi xj.
O k-colorare corectă a unui graf poate fi tratată ca colorarea fiecărui vârf în unul din cele k culori,
în timp ce vârfurile adiacente trebuie să obţină culori diferite.
Numărul minim k, pentru care graful G devine k-colorabil, se numeşte numărul cromatic
al acestui graf şi se notează prin χ(G). O k-colorare corectă a grafului G pentru k=χ(G) se numeşte
minimă.
Ilustrarea celor spuse o vom face în baza unui graf G, prezentat mai jos, unde este indicată
una din cele 4-colorari corecte. Acest graf nu poate fi colorat corect, cu un număr mai mic de
culori, χ(G)=4.
x1 x2 x3 x4 x5
1 2 1 2 3
4 x6
1 2
x7 x8
#include <iostream>
#include <windows.h>
int main()
{
double matrix[MAX][MAX] =
{
// 1 2 3 4 5 6 7 8 9
{0, 1, 1, 0, 1, 0, 0, 0}, //1
{1, 0, 0, 1, 0, 1, 0, 0}, //2
{1, 0, 0, 1, 0, 0, 1, 0}, //3
{0, 1, 1, 0, 0, 0, 0, 1}, //4
{1, 0, 0, 0, 0, 1, 1, 0}, //5
{0, 1, 0, 0, 1, 0, 0, 1}, //6
{0, 0, 1, 0, 1, 0, 0, 1}, //7
{0, 0, 0, 1, 0, 1, 1, 0}, //8
};
int i, j, a, nr_vf;
int x,y,c,s,maxim=0;
setcolor(15);
2
if(viz[j]==i) cout<<j<<" ";
cout<<endl;
}
setcolor(15);
return 0;
}
3
b)Să se determine indexul cromatic pentru grafurile din problema 1.
Index cromatic = 3.