1.1. Managerul, rolurile manageriale.

Munca de conducere. Activitatea conducătorilor din diferite domenii are

trăsături comune, ca şi organizaţiile de tipuri diferite. în acelaşi timp, munca de
conducere diferă de munca unui muncitor sau specialist; aşa, dacă analizăm munca
strungarului, inginerului, vânzătorului, conducătorului, vedem:
strungarul - execută aceeaşi operaţie timp de câteva săptămâni;
inginerul - lucrează câteva luni pentru elaborarea unei piese;
vânzătorul - toată viaţa se ocupă cu realizarea unui tip de producţie;
conducătorul - nu poate spera la un lucru standard, munca lui este
individuală, de o scurtă durată, multilaterală, fragmentară. După părerea lui Ghest,
maistrul face 583 operaţii pentru dirijarea muncitorilor timp de o zi.
Alte caracteristici ale muncii manageriale:
- Numărul mare al orelor de muncă. Este tipică o săptămână de muncă de cel
puţin 50 ore, durata săptămânii de muncă tinde să crească pe măsură avansării în
ierarhia managerială.
- Activitatea internă. Ziua de muncă aglomerată, pe parcursul ei un manager
îndeplineşte sute şi mii de operaţii informaţionale şi intelectuale.
- Fragmentarea activităţii. Munca managerială poate fi divizată în aşa
fragmente: intelectuală, logică, emoţională, organizatorică.
Rolurile conducătorilor (managerilor). Rolul reprezintă un şir de reguli de
comportare, care corespunde organizaţiei concrete, sau postului concret.
Managerul, ocupând un anumit post în calitate de conducător al unei
subdiviziuni organizatorice, e nevoit să îndeplinească unele roluri, care nu depind
în mod direct de personalitatea managerului, ci de funcţiile postului dat.
Personalitatea managerului poate influenţa asupra caracterului interpretării
rolului, dar nu a conţinutului.
Ştiinţa managerială evidenţiază 10 roluri, care se împart in 3 grupe: roluri
interpersonale, roluri informaţionale şi roluri decizionale.
Rolurile interpersonale reies din împuternicirile şi statutul managerului în
organizaţie, şi cuprind sfera activităţii cu oamenii. Aceste roluri îl fac pe
conducător un centru de acumulare a informaţiei, ce-i dă posibilitatea de a juca
rolul informativ şi de a activa în calitate de centru de prelucrare a informaţiei.
Ândeplinind acest rol, managerul dirijează:
- repartizarea resurselor;
- reglarea conflictelor;
- căutarea posibilităţilor noi pentru organizaţie;
- sfera contractuală.
Cele 10 roluri, determină volumul şi conţinutul lucrului managerial în orice
organizaţii, caracteristica lor e dată în tabela 3.

Zece roluri manageriale după Minţberg .

Tipul (caracterul)
Rol Descrierea rolului
activităţii
I. Rolurile interpersonale
Conducător simbolic obligaţiile Participarea la ceremonii,
1. Manager,
căruia poartă un caracter juridic activităţi care sunt obligatorii
conducător principal, sau social conform postului, primirea,
şef nominal semnarea unor documente
Responsabil de motivarea şi Practic toate funcţiile de
activitatea subalternilor, dirijare. Planificarea,
răspunzător de angajarea, organizarea, controlul,
2. Lider pregătirea lucrătorilor, obligaţii coordonarea, comanda
cu privire la perfecţionarea
sistemului de apreciere şi
remunerare a lucrătorilor
Asigurarea lucrului de Prelucrarea corespondenţei,
corespondenţă economică şi participarea la consfătuiri,
3. Reţea de legătură relaţiilor de afaceri şedinţe, consilii, etc.
Relaţiile externe ale firmei
II. Rolurile informative
Caută şi primeşte informaţie Prelucrarea corespondenţei,
deversă (de fiecare zi), specială. menţinerea contactelor
1. Destinatar al
Primind informaţia activează pentru analiza informaţiei
informaţiei Monitor succesiv – ca centru de bază al dărilor de seamă, etc.
informaţiei interne şi externe
Transmite informaţia primită Trimiterea corespondenţei
2. Emitent al din izvoare externe sau de la prin organizaţii pentru a
informaţiei subalterni, altor membri ai primi informaţia inversă,
organizaţiei; o parte de contacte de recrutare pentru
 informaţie este de tip factologic transmiterea informaţiei
pentru formarea altei informaţii (convorbiri, întruniri)
Transmite informaţia pentru Participă la adunări prin
contracte externe ale poştă, declaraţii orale,
3. Reprezentant. organizaţiei conform planului, telefonice, organizarea
Simbol. politicii, activităţii, rezultatelor. întrunirilor, susţinerea
Acţionează ca expert în acest rapoartelor.
domeniu.
III. Rolurile decizionale.
Caută posibilităţi în cadrul Participă la adunări de
organizaţiei şi din afară; apreciere a strategiei
realizează proiecte care duc la organizaţiei; analiza situaţiei;
1. întreprinzător. schimbarea organizaţiei. elaborarea planurilor ce duc
Controlează elaborarea şi la perfecţionarea şi
realizarea deciziilor. elaborarea noilor tipuri de
producţie.
Răspunde de acţiunile de Analiza problemelor
corectare când organizaţia operative şi strategice.
2. Lichidatorul
admite greşeli, perioade de crize Probleme de criză.
încălcărilor. Manager neaşteptate. Rezolvarea conflictelor.
– revizor. Control. Adaptarea la situaţii
neprevăzute.
Repartizarea resurselor Elaborarea graficelor,
organizaţiilor ce practic se programarea lucrului
3. Repartizatorul
reduce la luarea şi aprobarea subalternilor.
resurselor. tuturor hotărârilor în firmă
pentru alocarea resurselor.
Răspunzător de prezenţa Ducerea tratativelor,
4. Manager de
organizaţiei la toate tratativele şi negocierii, vânzărilor, etc.
tratative. negocierile importante.

Acum, să analizăm ce reprezintă procesul dirijării, care se reduce la

realizarea anumitor funcţii. De exemplu funcţia de prelucrare a informaţiei poate fi
reprezentată:

Schema 1. Conducătorul ca sistemă a prelucrării informaţiei.

 Managerul primeşte Conducătorul primeşte
informaţia dintr-un izvor informaţia din izvoare
exterior interioare ale organizaţiei

Prin funcţia de legătură cu

mediul exterior, prin Ca lider. De la subalterni,
contracte, prin emitentul subdiviziuni, filiale, canale
informaţiei, colaboratori, neformale.
experţi.

Conducătorul – centru de
bază al informaţiei

Conducătorul – emitentul Conducătorul – izvorul

informaţiei informaţiei pentru mediul
înconjurător

Transmiterea informaţiei Transmiterea informaţiei

subalternilor organizaţiilor externe

Dirijarea - în sensul larg este un proces de planificare, organizare, motivare

şi control, care sunt necesare pentru formularea şi atingerea scopului.
După P. Druker, - "Dirijarea - este un fel de acţiune care transformă
mulţimea într-o echipă efectivă, cu scop comun şi productiv..."
 Nivelurile de dirijare. în organizaţie munca managerial este divizată. Una
din formele diviziunii are caracter orizontal: amplasarea managerilor funcţionali:
managerul secţiei financiare, managerul secţiei de producţie, managerul secţiei de
marketing.
Pentru a obţine succes, diviziunea orizontală trebuie să fie coordonată.
Managerii superiori coordonează lucrul managerilor nivelului mediu, care la rândul
lor coordonează lucrul managerilor inferiori, ce controlează lucrul muncitorilor.
Astfel de diviziune se numeşte verticală, şi formează nivelurile dirijării.

Schema 2. Nivelurile dirijării verticale.

General de brigadă Preşedintele firmei

Colonel Vicepreşedintele

Maior Şef de direcţie, departament

Căpitan Şef de secţie, subdiviziune

Tradiţional managerii sunt divizaţi în 3 categorii. După părerea sociologului

Talcot Parsons, această divizare se bazează pe următoarele funcţii:
I. Managerii ce se află la nivelul tehnic, se ocupă cu operaţiile şi activitatea
de producţie propriu-zisă.
II. Managerii ce se afla la nivelul managerial (de dirijare) sunt ocupaţi cu
dirijarea şi coordonarea în cadrul organizaţiei, ei coordonează diferite forme de
activitate şi eforturile diferitelor subdiviziuni.
III. Managerii structurilor sociale (religia, statul, businessul, sportul) şi
managerii nivelului instituţional se ocupă cu elaborarea planurilor strategice,
formularea scopurilor, adaptarea organizaţiilor la diferite schimbări, dirijarea
 atitudinii dintre organizaţie, mediul ambiant şi societate, în care există şi
funcţionează organizaţia.
După nivelurile manageriale, managerii pot fi divizaţi în 3 grupe.
1. Managerii inferiori.
2. Managerii medii.
3. Managerii superiori.
Vezi desenul ce urmează.

Schema 3. Structura ierarhică a 3 tipuri de manageri.

Managerii superiori
Nivelul instituţional

Top Managerii
Manageriimedii
Nivelul dirijării
medii
Middle
Managerii medii
Nivelul tehnic

Lower

Managerul inferior. Lower.

Managerii inferiori, conducătorii celulei de jos a ierarhiei de conducere, sau
conducători operaţionali, care conduc direct muncitorii, personalul de executare.
Managerii inferiori înfăptuiesc controlul asupra îndeplinirii sarcinii de producţie.
Ei port răspunderea pentru folosirea corectă a maşinilor, mecanismelor şi materiei
prime. Denumirea tipică a postului: conducător de producţie, maistrul schimbului,
şef de secţie, sora principală, şef de catedră. Cercetările au arătat că munca
managerilor inferiori este foarte intensivă şi diversificată. Ea se caracterizează prin
dese întreruperi, trecerea de la o ocupaţie, chestiune la alta, timpul îndeplinirii
sarcinii e foarte mic. Timpul luării de decizii este scurt şi realizarea se înfăptuieşte
în mod operativ (până la 2 săptămâni).
 Maistrul cheltui mult timp pentru contactele cu subalternii, iar contactele cu
conducătorii de acelaşi nivel sunt reduse.

Schema 4. Managerii nivelului inferior.

Manager
Comunicare Dirijare

Manager operaţional, conducător al

formaţiilor de lucru

Formarea echipei Motivarea

Personal de execuţie

Managerii medii. Midll.

Munca managerilor inferiori se coordonează şi se controlează de către
managerii medii. în ultimii ani numărul managerilor medii din majoritatea firmelor
a crescut şi au devenit destul de importanţi pentru conducerea organizaţiei.

Schema 5. Managementul nivelului mediu.

 Autoritate şi putere Conducerea de structuri
organizatorice alternative

Manager de nivel mediu

Soluţionarea Planificarea Conducătorul Conducătorul

situaţilor de modificărilor secţiei de secţiei de
conflict producţie vânzări

În organizaţiile mari conducătorii nivelului mediu sunt divizaţi în două

subgrupe. Prima se numeşte nivelul de sus al grupei medii şi nivelul de jos. De aici
rezultă, că apar 4 niveluri de bază ale dirijării:
top-nivelul superior;
midl-nivelul de sus;
midl-nivelul de jos;
lovre-nivelul inferior.
Posturile tipice ale managerilor medii sunt: şeful subdiviziunii în business,
decan, conducătorul ce se ocupă cu realizarea pe regiuni sau ţară, şi director al
filialei.
Caracterul muncii managerilor medii este foarte variat şi specific în fiecare
organizaţie. în unele organizaţii conducătorilor li se acordă o responsabilitate foarte
mare, egalând lucrul lor cu top management, în altele lucrul se reduce la activitatea
pur funcţională.
Managerul mediu este, de regulă, şi şeful subdiviziunii. Activitatea lui este
legată de lucrul subdiviziunii. Aşa şeful subdiviziunii de producţie înfăptuieşte
coordonarea şi dirijarea conducătorilor nivelului inferior, analiza datelor despre
productivitatea muncii, contacte cu inginerii care elaborează producţie nouă. Şeful
secţiei relaţiilor externe, cea mai mare parte a timpului o cheltui pentru prelucrarea
corespondenţei, convorbiri şi şedinţe, consfătuiri.
Managerii medii menţin legătură între top şi lower management. Ei
pregătesc informaţia pentru adoptarea deciziei de către conducătorii superiori şi
transferă aceste decizii sub formă de sarcini specifice şi concrete conducătorilor
inferiori.
Contactele între midl manager în cadrul firmei se fac sub formă de
convorbiri orale - 89% din timp, după unele cercetări, midl manageri numai 34%
din timp rămÎn singuri. Managerii nivelului mediu, ca grupă socială, în primul
rând, suferă de la schimbările tehnologice şi economice. Computatoarele personale
au lichidat careva funcţii ale lor, contopirile corporative au adus la micşorarea
numărului managerilor medii. Aşa în ultimii ani Firma "Kraisler" a micşorat
nivelul mediu al managementului cu 40%, "Craun Zelerban" - cu 20%.
Managerii superiori. Top management.
Top management după numărul managerilor este foarte limitat. Postul tipic
în business - preşedintele Consiliului, vicepreşedinte. în armată - general, în slujba
de stat - ministru, rector, prorector.
Managerii superiori răspund de luarea deciziei importante pentru
organizaţie. De ei depinde strategia firmei.
Managerul ce ocupă acest post îndeplineşte în timpul zilei o muncă enormă
foarte intensă. Cauza principală a ritmului intensiv constă în acea că munca
managerului superior nu este limitată de un hotar aşa ca munca unui realizator,
care trebuie să vândă un anumit număr concret de mărfuri sau să execute un anumit
număr de sunete (telefon). De aceea, managerul superior nu poate fi sigur că a
terminat la timp şi cu succes lucrul său. Fiindcă mediul ambiant şi situaţia
economică se schimbă permanent, tot timpul există riscul eşecului. De aceea
săptămâna de lucru a managerului superior, de regulă, e de 60-80 ore.