DFS_Curs 4 - 10.03.

2015

Factorii care influenteaza cresterea si dezvoltarea

Factorii patologici care influenteaza cresterea si dezvoltarea imbolnavirile ce survin in perioadele

de crestere si dezvoltare opresc sau incetinesc aceste procese. Pe perioada bolii, organismul trebuie sa
fabrice anticorpi si respectiv sa repare sau sa refaca structurile distruse de agentii patogeni dispunand
astfel de prea putine resurse pt a asigura cresterea si dezvoltarea organismului.
Factorii alimentari: metabolismul bazal la varsta de 1-3 ani este de 2-2,5 ori mai activ decat in
perioada adulta ceea ce face necesara suplimentarea ratiei calorice cu 10-20%.
Factorii externi pot influenta cresterea si dezvoltarea in mod diferit in functie de perioada in care
actioneaza. In perioada intrauterina si partial in perioada de alaptare pot interfera in procesele de crestere
si dezvoltare independent sau asociat unii din urmatorii factori:
 starea de sanatate a mamei
 alimentatia mamei
 starea de oboseala a mamei
 fumatul
 ingestia de alcool
 mediul toxic in care mama traieste sau lucreaza
 eventuala medicatie terapogena administrata mamei sau autoadministrata

In perioada postnatala procesele de crestere pot depinde de:

o factorii de mediu si de microclimat
o conditiile de igiena din familie si din habitat
o alti factori socio-economici

Formarea si dezvoltarea scheletului

Oasele se dezvolta in perioada intrauterina din componenta sclerodermala a mezodermului

somitelor. Desi raman multa vreme elastice si necalcificate (in perioada fetala nefiind necesare
principalele functii ale oaselor de sustinere si protectie), oasele sunt complet formate la nastere.
Procesul de formare al oaselor este de 2 tipuri:
 osificarea de membrana (intramembranoasa) care debuteaza prin mecanisme de diferentiere a
celulelor din mezenchimul (tesut conjunctiv primitiv din componenta embrionului care va da
nastere vaselor sanguine si tesuturilor conjunctive, acestea se vor diferentia ulterior in functie de
localizare si roluri) primitiv.
Acest proces debuteaza prin formarea unei membrane colagene care se va impregna cu saruri de
calciu. Procesul se reproduce la nivelul periostului tuturor oaselor corpului fiind insa caracteristic oaselor
late de la nivelul craniului, toracelui, bazinului si al unora dintre oasele scurte.
 osificarea de cartilaj (encondrala) este caracteristica oaselor lungi ale extremitatilor. Procesul
este initiat la nivelul nucleilor de osificare care apar in oasele lungi in perioada embrionala si apoi
fetala, dar si la nivelul cartilajelor de crestere unde continua dupa nastere pana la incheierea
procesului si inchiderea acestor cartilaje. Fenomenul se reactiveaza pe parcursul vietii ori de cate
ori este nevoie pt repararea oaselor in caz de fractura, mecanismul fiind cel de calusare.

O serie de celule mezentimale se diferentiaza in cursul saptamanii 6 transformandu-se in

condrocite care vor intra rapid in functiune elaborand un model cartilaginos al osului. La nivelul viitoarei
diafize, in portiunea mijlocie condrocitele isi maresc dimensiunile, iar matricea secretata incepe sa se
osifice prin depunere de saruri de calciu.
In saptamana 7 se diferentiaza, la periferia modelului osos, un manson de tesut osos compact prin
osificarea de membrana a portiunii externe a cartilajului.
In saptamana 8 de viata se produce o invazie a unor formatiuni vasculare in modelul cartilaginos.
Prin aceasta invazie, in modelul osos patrund celule mezenchimale care se vor transforma in celule
osoase specifice (osteoblaste) adica celule osoase tinere care vor produce in continuare tesut osos, acesta
dispunandu-se in trabecule si lamele.

1
 La extremitatile osului apar cartilajele de crestere care vor continua cresterea in lungime prin
mecanism de apozitie. Apar apoi nuclee de osificare secundare din care se vor forma epifizele oasoase in
care osificarea este tot de tip cartilaginos. Forma si dimensiunea epifizelor si a suprafetelor articulare se
definitiveaza pe parcursul dezvoltarii scheletului, dar si sistemului muscular.
Cartilajul de crestere este o structura trilaminara, foitele care il compun fiind dispuse transversal
fata de axul longitudinal al osului. Activitatea sa este influentata de mai multi factori:
- hormonali (hormonul de crestere/STH, hormonul tiroidian, hormonul paratiroidian, calcitonina,
hormonii glucocorticoizi si hormonii sexuali).
- vitaminici in special vitamina D si metabolitii sai activi (provitamine), vitamina A,vitamina C.
- factori vasculari: staza sanguina favorizeaza depunerea de os in timp ce cresterea fluxului sanguin local
si a vitezei de circulatie la nivelul osului stimuleaza resorbtia osoasa.
- factori mecanici: influenteaza dispozitia lamelor osoase si trabeculele
- factorii biografici: gen si varsta care influenteaza formarea, resorbtia osului.

Dezvoltarea coloanei vertebrale

Debuteaza in saptamana 4 de viata embrionala din sclerotoamele somitice, odata formate piesele
care vor da nastere oaselor pe model conjunctiv, ele incep sa se dezvolte si sa creasca rapid si apar
primele centre de osificare la nivelul scheletelui conjunctiv. La nivelul fiecarui sclerotom se diferentiaza
2 portiuni: una mai densa si una cu densitate mai mica.
Vertebrele regiunii cervicale se formeaza din primele 8 somite deoarece la aparitia primei
vertebre contribuie si ultimul sclerotom occipital a carui portiune distala va fuziona cu cea proximala a
sclerotomului urmator. De aceea exista 7 vertebre cervicale desi exista 8 nervi cervicali.
Formarea intersegmentara a vertebrelor din 2 somite invecinate permite musculaturii care se
dezvolta din miotoame sa-si mentina dispozitia si inervatia. Nervii rahidieni sau spinali pastreaza
dispozitia segmentara primara formandu-se la nivelul discurilor intervertebrale. Iesirea lor din canalul
rahidian se produce prin gaurile intervertebrale sau interpedunculare.
Osificarea corpilor vertebrali se realizeaza prin 2 centri de osificare si se extinde catre zona
central a corpurilor. Osificarea arcurilor vertebrale se produce de asemenea prin 2 centre de osificare care
iau nastere la nivelul apofizelor transversal, procesul evoluand catre cea spinoasa.

Aparitia curburilor coloanei

La nastere, coloana nou-nascutului este dreapta, nu prezinta curburi fiziologice, ele vor aparea pe
parcursul primului an de viata, pe masura achizitionarii posturilor si mersului in cadrul dezvoltarii neuro-
motorii a copilului. Lordoza cervicala apare si se stabilizeaza dupa varsta de 3 luni cand copilul reuseste
sa ridice si sa mentina capul depasind planul trunchiului daca e pozitionat in decubit ventral. Copilul isi
mentine bine capul cand este sustinut in brate in pozitie vertical. Cifoza toracala apare odata cu
achizitionarea posturii asezat in jurul varstei de 4 luni, in acest moment cifoza cuprinde atat regiunea
toracala cat si pe cea lombara dand aspect de spate rotund. Lordoza lombara se formeaza odata cu
ridicarea in ortostatism a copilului in jurul varstei de 1 an, prin modificarea pozitiei bazinului pt
echilibrarea centrului de greutate. Aceste varste sunt relative, variind mult de la un subiect la altul in
functie de prococitatea copilului. Din cauza echilibrului inca precar si a nesigurantei in mers intr-o prima
etapa bazinul se anteverseaza si accentueaza lordoza lombara. Pe masura ce abilitatile motorii se
amelioreaza, hiperlordoza se corecteaza si intreaga coloana se stabilizeaza in jurul varstei de 2 ani.

Dezvoltarea toracelui

Coastele sunt oase late formate dintr-o portiune centrala spongioasa si una corticala de os
compact, ele se dezvolta din portiunile laterale ale sclerotoamelor somitice din care i-au nastere si
vertebrele corespunzatoare ca numar. Datorita modului de formare a vertebrelor se explica articularea
capului costal cu 2 vertebre invecinate si de asemenea prezenta proceselor costiforme la nivelul
regiunilor cervicala si lombara.
Sternul reprezinta portiunea anterioara a scheletelui toracelui, este un os median si nepereche care
se articuleaza prin intermediul cartilajelor costale cu coastele inchizand anterior cutia toracica.
Sternul are 3 portiuni care iau nastere prin fuzionarea a 2 benzi membranoase care provin din
mezodermul ventral al embrionului, ele se extind catre linia mediana anterioara fuzionand cu cele de
2
partea opusa, aproximativ in saptamana 9. Procesul este vizibil la nivelul corpului sternal unde sunt
vizibile striatii transversale ce delimiteaza sternebrele, marturie a originii somitice a sternului.
Absenta procesului de fuziune mediana duce la aparitia fisurilor sternale. Ele sunt relativ
frecvente si benigne la nivelul apendicelui xifoid, dar pot intersecta corpul sternal inducand tulburari de
ventilatie direct proportionale cu marimea defectului. In cazul in care intersecteaza sternul in intregime
mecanica ventilatorie este grav afectata, iar situatia nou-nascutului este incompatibila cu viata. Fisura se
poate complica prin hernierea prin defect a organelor intratoracice.