PSIHIATRIE

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI PSIHIC

Îngriirea bolnavilor solicită din partea cadrelor medii sanitare multă înţelegere şi dăruire,
calităţi morale deosebite, o bună pregătire teoretică şi practică.
Internarea în serviciul de psihiatrie, primul contact cu spitalul, cu ceilalţi bolnavi,
administrarea primelor medicamente au un rol hotărâtor în evoluţia ulterioară a stării psihice.
Asistenta trebuie să cunoască îndeaproape bolnavii, pentru a le putea câştiga încrederea,
pentru a-i putea face cooperanţi la procesul de ameliorare.Comunicarea este componenta majoră în
relaţia cu pacientul. Modul de a comunica trebuie să fie simplu, obiectiv şi respectuos.
Tratamentul trebuie aplicat la timp, cu răbdare şi blândeţe, dar convingător şi strict
supravegheat. Unii pacienţi au tendinţa să disimuleze faptul că si-au administrat medicaţia indicată
per oral, dar în realitate o pot arunca sau o pot ascunde şi realiza un stoc de medicamente în scop
suicidar.
În cazul în carepacientul nu este compliant la medicaţia orală, asistenta trebuie să anunţe
medicul, deoarece poate apărea riscul agravării bolii. Pacienţii agitaţitrebuie convinşi cu blândeţe, dar
ferm să coopereze la tratament; de obicei la aceştia se preferă formele injectabile.
Supravegherea comportamentului pacienţilor este sarcina permanentă. Se urmăreşte dacă
bolnavul devine agresiv sau mai apatic decât de obicei.
Se urmăreşte somnul pacientului atât ziua, cât şi noaptea, precum şi modificările ritmului
nictemeral şi ale duratei sale.
Trebuie urmăriţi în mod deosebit pacienţii aflaţi în condiţii psihosomatice speciale, precum
şi cei nou internaţi, cei la care s-a întrerupt tratamentul în vederea unor examinări (EEG).
Toate modificările trebuie consemnate în raportul de predare a serviciului (la schimbul de
tură), precum şi rapoartele medicului.
Trebuie insistat asupra îngrijirilor personale şi asigurarea unor condiţii de mediu
favorabile, igienice. Boala psihică modifică mult comportamentul, sfera de interes, precum şi
preocupările spre autoîngrijire ale pacienţilor (de exemplu depresia majoră endogenă, schizofrenia,
etilismul, demenţa). Asigurarea unei ambianţe favorabile contribuie la creearea unui sentiment de
siguranţă a pacientului şi previne apariţia unor infecţii nosocomiale, dat fiind discernământul scăzut al
unor pacienţi.

O atenţie deosebită trebuie acordată pacienţilor cu psihogatism (orientare, tendință,

concepție care extinde cauzalitatea psihologică la interpretarea unor fenomene din alte domenii ale
realității), imobilizaţi lapat, la trebuie prevenit riscul escarelor de decubit, prin întoarcere la fiecare 2
ore şi menţinerea lor curaţi şi uscaţi.
Asistenta trebuie să urmărească menţinerea balanţei hidrice adecvate, deoarece
deshidratarea şi uremia agraveauză starea de conştienţă şi prognosticul vital.
Asistenta trebuie să cunoască perfect reacţiile adverse ale mediocamentelor (în specialş în
sfera cardiovasculară, vezico-sfincteriană şi neuroloică), pentru a surprinde şi corecta o serie de
efecte nedorite, precum:
hipotensiunea arterialăortostatică sau hipertensiunea arterială
diskineziile oro-linguo-faciale

Funcţiile vitale trebuie atent monitorizate.

După trecerea fazei acute, în perioada de remisiune, asistenta trebuie să manifeste aceeaşi
grijă în a convinge bolnavul de utilitatea şi eficacitatea tratamentului prescris. Este cunoscut riscul
suicidar extrem de mare în perioada de remisiune a depresiilor severe.
Asistenta va îndruma şi încuraja bolnavul spre comunicare interpersonală, apoi integrare
în colectiv, cu participare la activităţile din sala de ergoterapie, sport şi şedinţele de psihoterapie.
Perioada de remisiune poate fi grevată de interesul bolnavului spre consumul de alcool.
Unii pacienţi au tendinţa să creşească, iar ulterior să „evadeze” spre a-şi cumpăra băuturi
alcoolice.
Pacienţii cu tulburări psihoorganice deteriorative şi dezorientare temporo-spaţială, însă
capabili să se deplaseze, trebuie supravegheaţi spre a nu pleca din salon, pavilion sau spital. Este

CRACIUN IONELA PSIHIATRIE Pag. 1

 PSIHIATRIE

util să li se aplice pe spatele pijamalei ori halatului un leucoplast având înscrise numele şi
pavilionul.
Obiectivitatea, comportamentul ponderat, simplu, civilizat, trebuie aplicate în comunicarea
cu familia pacientului.
Influenţa familiei poate să fie utilă atât în faza acută, în convalescenţă şi perioada de
reinserţie socială, familială şi eventual, profesională.
Trebuie păstrată legătura şi familia şi notarea posibilităţilor de contactare a acestuia
(adresă, telefon).
Când evoluţia pacientului este favorabilă, prezenţa familiei trebuie încurajată, beneficiul
psihologic fiind atât pentru pacient, cât şi pentru aparţinători.
Când evoluţia este gravă, se solicită prezenţa unui membru din familie cu mai mult
autocontrol spre a cunoaşte situaţia reală.
Asistenta trebuie să îndrume familia pentru a obţine explicaţii avizate şi obiective de la
medicul curant. Este bine ca asistenta să nu furnizeze informaţii telefonice asupra pacientului, în
special în stările grave; se previn astfel situaţii neplăcute: neconcordanţa în relatări, precum şi
evitarea unor eventuale furturi din avutul bolnavului.
O importanţă deosebită trebuie acordată copiilor cu boli psihice, mai ales când aceştia
rmân fără ajutorul unuia dintre părinţi.
În concluzie, prin toată activitatea sa, asistenta medicală contribuie în mod benefic la
recâştigarea încrederii în sine a bolnavului, grăbind apariţia fazei de remisiune şi vindecare.

CRACIUN IONELA PSIHIATRIE Pag. 2