EMPIRISMUL PRIMITIV MAGIC

Se bazează numai pe experienţe şi nu pe date ştiinţifice.

Pe măsura trecerii timpului şi a complicării psihologiei omului în gândirea şi judecata
fenomenelor şi manifestărilor leate de apariţia diferitelor boli au apărut treptat elementele de interpretare
metafizică supranaturală. La acea vreme de început a dezvoltării ştiinţelor exacte omul era înclinat să
vadă orice fenomen mai greu de înţeles ca o forţă ocultă supranaturală, protectoare sau malefică. Astfel,
omul primitiv îşi explică apariţia bolilor gândind şi având o mentalitate metafizică, magică.
Aceste concepţii metafizice, magice despre forţe supranaturale ce produc boli au existat în
practica medicală primitivă milenii întregi. Boala însemna pentru omul primitiv consecinţa acţiunii unor
forţe rău voitoare care acţionează într-un fel invizibil.
De aici s-a ajuns în mod firesc la practici mistice, magice în scopul îmblânzirii, eliminării,
evacuării sau înşelării spiritului rău făcător. În acest fel, treptat se desprind persoane care îţi asumă rolul
de medic monopolizând ritualurile magice legate de alungarea spiritului malefic. Omul primitiv încearcă
să alunge spiritul rău cuibărit în trupul bolnavului. Se nasc astfel diferite ritualuri, jocuri cu masca pentru
a încurca duhul bolii. În acelaşi scop foloseau descântece, purtarea de amulete, talismane, îşi puneau dinţi
în nas, în urechi, se tatuau. Procedeul de a scoate spiritul bolii cuibărit în trupul bolnavului se numeşte
exorcism şi este practicat şi astăzi.
Aceste practici au persistat sub o formă sau alta de-a lungul istoriei până în zilele noastre fiind o
formă străveche a medicinei de natură magică.
Deosebit de importante sunt obiectele cu caracter medical al unor triburi contemporane
nedezvoltate istoric. Acestea practică în prezent o serie de tehnici primitive constituind prin aceasta un
document viu al trecutului medical demult depăşit de societăţile civilizate.
O multitudine de practici magice şi superstiţii sunt legate de trecut.
ex. antropologia parţială prin care fragmente de organe ale omului, în special carnea au anumite
efecte magice asupra celui care o consumă
La alte triburi bolnavii gravi, incurabili sau copii născuţi cu anumite semne la naştere (pete,
malformaţii) erau ucişi de frica de a nu mânia forţele supranaturale care au pedepsit cu aceste boli sau
semne persoana respectivă.

EVOLUŢIA CONCEPTULUI MAGIC ÎN MEDICINĂ

Prin persistenţa unor structuri de mentalitate străvechi ca şi prin transmiterea din generaţie în
generaţie a unor interpretări metafizice, magice, medicina primitivă a avut un rol de seamă în istoria
medicinei universale pe care a influenţat-o în mod semnificativ atât din punct de vedere practic cât şi
teoretic.
Dezvoltarea medicinei ştiinţifice s-a facut prin desprinderea de la medicina magică, intrând cu
aceasta din urmă în opoziţie în baza acumulării de noi şi noi cunoştinţe obiective odată cu trecerea
timpului şi civilizării omului.
Medicina primitivă a inflenţat medicina ştiinţifică nu numai negativ, deoarece putem recunoaşte
originea unor adevăruri ştiinţifice, a unor procedee terapeutice de valoare în epoca primitivă- ex.
procedee psihoterapeutice care au aplicabilitate şi astăzi.

MEDICINA PRIMITIVĂ TÂRZIE

Medicina primitivă (etnoiatria) are o oarecare circulaţie şi în prezent în anumite ţări, dar
influenţa ei este din ce în ce mai mică. Medicina populară şi-a dovedit valitatea milenii de-a rândul, ca
fiind singura medicină accesibilă maselor largi şi prin aceasta a argumentat perpetuarea omenirii în unele
zone ale planetei. Acest tip de medicină populară a rămas pentru unele pături sociale cea mai accesibilă.

Crăciun Ionela Pag. 1

Medicina populară (empirică) s-a transformat şi ea în decursul timpului preluând în mod sporadic
elemente ded medicină cultă. Aceasta din urmă însă nu a reuşit să transforme semnificativ medicina
populară.

MEDICINA ÎN MESOPOTAMIA

Civilizaţia mesopotamiană s-a dezvoltat în platoul dintre fluviile Tigru şi Eufrat ca una dintre
primele mari culturi ale umanităţii începând din mileniul al VII-lea î. Ch.
Această civilizaţie lasă în urma ei o formă de scriere şi o mitologie bogată. În valorile etnice
mesopotamiene omul caută o unitate de măsură care să dea baza morală solidă şi nu mai crede într-o
lume arbitrară, caută o voinţă, urmăreşte un scop şi îndeplineşte un act. Abordarea bolilor se făcea din
perspectiva mitico-religioasă, dar aveau şi medici empirici sau chirurgi.
Medicina magică era practicată de preoţi, iar cauza bolilor reprezenta pedeapsa zeilor şi
demonilor (ciuma era provocată de zeul Nergal, naşterile grele se datorau demonului Labartu, bolile
gâtului veneau de la spiritele Utukku). Ritualurile de izgonire a duhurilor rele le făcea un preot exorcist
care invoca pe zeul înţelepciunii şi cunoaşterii Ea sau zeul Marmduk- divinitatea supremă a panteonului
babilonian.
Sub supravegherea moaşelor , femeile năşteau aşezate în poziţie flectată între două cărămizi.
Dacă naşterea nu se declanşa se foloseau „buruieni de naştere” sau „piatră de naştere”. Copilul era alăptat
până la vârsta de 2-3 ani. Copilul nedorit era abandonat şi putea fi adoptat de familiile fără copii.
Zeul medicinii era Ninazu, care avea şi simbolul şarpele încolăcit pe toiag.
Pentru a afla terapia şi prognosticul bolii, preoţii studiau organele interne ale animalelor
sacrificate în cinstea zeului, cercetarea picăturilor de ulei turnate într-un vas cu apă (lecanoscopia),
divinaţia în astre (astrologia), divinaţia în vise (oniromancia).
Medicina din divinaţie era efectuată de preoţi specializaţi, numiţi Baru.
Asiro-babilonienii, determinaţi de clima caldă şi insecte, dau o mare importanţă igienei
ciorporale dezvoltând o nouă modalitate de a preveni şi vindeca bolile şi suferinţele morale prin
purficarea sufletului şi curăţenie corporală- ştiinţa numită catartică. Inventează săpunul dintr-un amestec
de ulei de susan şi potasă (carbonat de potasiu), iar apoi , pentru a-i creşte puterea de curăţare, îi adaugă
alaun( o sare). Spălarea mâinilor devine un ritual esenţial, apa este aruncată pe stradă fiind considerată
necurată. După îmbăiere, corpul era uns cu ulei de susan şi miresme pentru a împiedica deshidratarea
pielii din cauza climei calde şi uscate a regiunii. În timp, asiro-babilonienii au reuşit, în paralel cu
medicina hieratică (hieratic= ţine de lucruri sfinte), magică, divinatorie şi catarctică, să-şi dezvolte o
medicină empirică preştiinţifică.
În Codul lui Hammurabi, conducător al Babilonului, se menţionează medicina empirică, ce se
numea asutu şi practicantul acesteia, denumit asu. Activitatea acestora avea o etică profesională foarte
strictă care reglementa atribuţiile şi onorariile cuvenite.
De la această civilizaţie dezvoltată între Tigru şi Eufrat a rămas culturii medicale o bogată
farmacopee, care cuprinde un număr impresionant de reţeteşi tehnici terapeutice. Majoritatea
medicamentelor erau de origine vegetală sau animală (creier, ficat, testicule) sau produse animale (miere,
grăsimi, lapte, ceară, excremente).
Mesopotamienii, având în vedere textele medicale, au fost printre primii în lumea antică, care au
creat medicina empirică, aparte de practici magice şi hieratice.

Crăciun Ionela Pag. 2