Rezumat

În urma crizei financiare și a crizei datoriilor suverane, finanțarea sustenabilă ar putea oferi cea mai
bună oportunitate pentru ca Uniunea Europeană să își reorienteze sistemul financiar de la
stabilizare pe termen scurt la impact pe termen lung. UE a avut un rol de lider în ceea ce privește
agenda globală privind durabilitatea, care urmărește să combine prosperitatea economică cu
durabilitatea socială și de mediu. UE recunoaște, de asemenea, că obiectivul durabilității trebuie să
fie susținut de un sistem financiar care promovează creșterea într-un mod care este sustenabil pe
termen lung.

În prezent, UE trebuie să dezvolte o strategie clară care să unifice această ambiție cu una dintre
principalele sale realizări în materie de politică și reglementare financiară și care să finanțeze, de
asemenea, calea spre o economie cu emisii reduse de dioxid de carbon, eficientă din punctul de
vedere al resurselor și care protejează mediul. În acest scop, în decembrie 2016, Comisia Europeană
a înființat un grup de experți la nivel înalt privind finanțarea sustenabilă. Obiectivul grupului de
experți la nivel înalt este de a contribui la elaborarea unei strategii cuprinzătoare și globale a UE
privind finanțarea sustenabilă în scopul integrării durabilității în politica financiară a UE. Grupul
reunește experți cu profiluri diverse care reprezintă diferite abordări ale acestui subiect complex.

În timp ce reformele UE care au avut loc în urma crizei financiare au reușit să stabilizeze sistemul
financiar, în prezent provocarea constă în îmbunătățirea contribuției acestuia la dezvoltarea
durabilă. Funcționarea sistemului financiar trebuie astfel să fie actualizată în contextul dublu al
stimulării creării de locuri de muncă, a investițiilor și a prosperității în Europa, precum și al tranziției
spre un model de dezvoltare durabil. De asemenea, furnizarea unui răspuns la provocarea dezvoltării
durabile pe termen lung este o modalitate eficientă pentru instituțiile financiare de a-și redobândi
rolul pozitiv pe care îl pot îndeplini în societate.

Prezentul raport interimar al grupului de experți la nivel înalt identifică două imperative pentru
sistemul financiar din Europa. Primul imperativ este de a consolida stabilitatea financiară și procesul
de stabilire a valorii activelor prin îmbunătățirea evaluării și a gestionării riscurilor semnificative pe
termen lung și a factorilor necorporali ai creării de valoare, inclusiv a celor legați de criteriile de
mediu, sociale și de guvernanță (ESG). Cel de al doilea imperativ este de a îmbunătăți contribuția
sectorului financiar la creșterea durabilă și favorabilă incluziunii, în special prin finanțarea nevoilor pe
termen lung precum inovarea și infrastructura, precum și prin accelerarea tranziției către o economie
cu emisii scăzute de dioxid de carbon și eficientă din punctul de vedere al resurselor.

1. PROCESELE ȘI PARTICIPANȚII DIN CADRUL SISTEMULUI

FINANCIAR
Obligația fiduciară și conceptele conexe: Responsabilitatea directorilor și a investitorilor de a
gestiona riscurile privind durabilitatea pe termen lung ar trebui să fie prevăzută în îndatoririle lor
relevante, fie prin intermediul obligației fiduciare în legislația comună, fie prin echivalentul acesteia
în alte sisteme juridice. Actualizările ar trebui să clarifice faptul că gestionarea riscurilor ESG este
strâns legată de îndeplinirea acestor îndatoriri. De asemenea, politicile și intervențiile de
reglementare vor trebui să promoveze elaborarea instrumentelor de piață esențiale pentru luarea
deciziilor de investiții, cum ar fi criteriile de referință și ratingurile de credit.

Publicarea de informații: Publicarea de informații clare, cuprinzătoare și comparabile privind

durabilitatea este esențială pentru obținerea succesului. O mai bună raportare a informațiilor
financiare și a informațiilor ESG de către întreprinderi și instituțiile financiare este imperios necesară
pentru a oferi o imagine mai fidelă. Elaborarea de standarde larg acceptate pentru măsurarea

1
performanței, a impacturilor în ceea ce privește emisiile de dioxid de carbon, sănătatea și siguranța,
precum și capitalul uman ar sprijini procese decizionale mai bine documentate. Investitorii ar trebui
să furnizeze analize prospective privind modul în care portofoliile lor sunt aliniate la tranziția
energetică și din domeniul mediului, eventual prin mecanisme comparabile cu cele de la articolul 173
din cea mai recentă lege a Franței privind tranziția energetică.

Plasarea durabilității în centrul sistemului financiar: Pentru a realiza schimbări sistemice, factorii
ESG, precum și oportunitățile și riscurile pe termen lung privind durabilitatea vor fi necesari pentru
guvernanța corporativă, indicii principali, standardele de contabilitate și ratingurile de credit. De
asemenea, aceștia vor trebui să fie reflectați în rolul jucat de agențiile europene de supraveghere, de
pildă prin orientări comune și, ulterior, prin convergența în materie de supraveghere cu privire la
publicarea informațiilor ESG.

Rolul băncilor: Fiind cea mai mare rezervă de active, băncile au un rol esențial în tranziția către un
sistem financiar sustenabil. Cu toate acestea, până în prezent, posibila contribuție a acestora la
dezvoltarea durabilă nu și-a atins întregul potențial. Factorii care sprijină mediul sau factorii care
sancționează utilizarea activelor bazate pe combustibili fosili ar putea fi investigați; ar trebui să fie
evaluat caracterul adecvat al cadrului privind capitalul pentru finanțarea proiectelor și acordarea de
împrumuturi specializate; iar pilonul II și pilonul III ai reglementării prudențiale ar putea fi consolidați
în ceea ce privește durabilitatea.

Societățile de asigurare și fondurile de pensii: Reglementarea prudențială pentru investitorii

instituționali va trebui, de asemenea, să fie revizuită. De exemplu, ar trebui explorată opțiunea de a
lua în considerare adaptarea anumitor dispoziții ale Directivei Solvabilitate II pentru a permite
societăților de asigurări să realizeze investiții mai mari în capitaluri proprii sustenabile și active pe
termen lung.

Administratorii de active: Aflați în ultima etapă a lanțului de investiții și de creditare, înainte de

introducerea pe piețe a capitalului, administratorii de active sunt în poziția unică de a orienta fluxul
de capital către investiții mai sustenabile. Integrarea durabilității în codurile de administrare și
acordurile de gestionare a activelor și impunerea obligației pentru administratorii de active de a
prezenta modul în care integrează factorii ESG în strategiile lor și votează cu privire la aspectele ESG
reprezintă măsuri care ar putea fi aplicate pentru a consolida lanțul asumării răspunderii.

Agențiile de rating de credit și bursele de valori: Este momentul ca riscurile și oportunitățile pe

termen lung privind durabilitatea să treacă de la statutul de „considerent suplimentar” la cel de
„caracteristică integrată” în cadrul ratingurilor. Deși bursele de valori din UE sunt lideri mondiali în
ceea ce privește publicarea factorilor ESG, se pot lua semnificativ mai multe măsuri pentru a
promova durabilitatea. De asemenea, bursele ar putea sprijini integritatea și dezvoltarea pieței
obligațiunilor ecologice prin încurajarea elaborării și a aplicării unor standarde solide.

Centrele financiare mondiale: Având în vedere expertiza europeană privind durabilitatea, UE se află
în poziția ideală de a prelua rolul de lider la nivel internațional printre astfel de centre financiare
mondiale. Aceasta ar putea crea o rețea de centre financiare sustenabile ale UE pentru realizarea
schimburilor de bune practici, alinierea normelor și obținerea unui efect de scară la nivel de piață.

2. MOBILIZAREA CAPITALULUI PENTRU O ECONOMIE DURABILĂ

Mobilizarea capitalului pentru o economie durabilă necesită acțiuni pe două fronturi: primul îl
reprezintă trecerea de la alocarea actuală de capital din surse care nu sunt durabile la o alocare din

2
surse durabile; cel de al doilea constă în reducerea deficitului de investiții pentru a garanta că
obiectivele sunt îndeplinite la timp.

Claritate privind planurile de politică: O strategie coerentă în materie de politică este urgent
necesară pentru a transpune ambițiile de dezvoltare durabilă în oportunități de investiții. Statele
membre trebuie să furnizeze un plan care să indice investitorilor modul în care intenționează să
mobilizeze capitalul necesar pentru a-și îndeplini obiectivele pentru 2030 și obligațiile pe termen lung
privind clima și energia ale uniunii energetice și ale Acordului de la Paris.

Taxonomia durabilității: Convenirea asupra unui sistem UE de clasificare a activelor „sustenabile” ar

spori încrederea investitorilor și ar oferi întreprinderilor o mai mare capacitate de a înțelege care
active pot fi considerate ca fiind investiții sustenabile. Stabilirea unui limbaj comun necesită, de
asemenea, aderarea participanților de pe piață la clasificarea UE prin integrarea acesteia în liniile
directoare privind procesul și în standardele de evaluare (privind produsele și procesele). În special,
un standard european pentru obligațiunile ecologice ar sprijini piața UE a obligațiunilor ecologice să
își atingă potențialul maxim.

Standarde și etichete ale produselor: UE ar trebui să încurajeze dezvoltarea unor produse financiare
sustenabile. Aceasta s-ar putea realiza prin luarea în considerare a unor noi garanții împotriva
riscurilor politice pentru infrastructura durabilă și prin sprijinul pentru dezvoltarea piețelor de
obligațiuni ecologice și sociale, precum și a pieței noilor produse și servicii financiare sustenabile care
utilizează tehnologii pentru a furniza rezultate durabile.

Promovarea infrastructurii: Pentru a sprijini și a facilita aceste investiții, UE ar putea crea

„Infrastructura Europa”, o organizație responsabilă de dezvoltarea și structurarea proiectelor de
infrastructură și de corelarea acestora cu investitorii. Această nouă entitate ar urma să fie
responsabilă de corelarea proiectelor de infrastructură cu investitorii, concentrându-se în special pe
proiectele privind durabilitatea, și să sprijine țările în eforturile lor de a intra pe piețele de capital
pentru a-și finanța planurile de creștere a capitalului.

Societatea în sens larg: Nu în ultimul rând, este necesară facilitarea unei mai mari implicări a
societății prin creșterea gradului de informare cu privire la aspectele legate de finanțarea sustenabilă,
ceea ce va stimula cererea în cunoștință de cauză. UE ar trebui să sprijine crearea unui set de
clasamente publice privind dezvoltarea durabilă a întreprinderilor, care să clasifice întreprinderile pe
baza performanței lor în raport cu obiectivele de dezvoltare durabilă. De asemenea, se recomandă
elaborarea unor standarde de investiții sustenabile la nivelul comerțului cu amănuntul, ca o
modalitate simplă pentru cetățeni de a solicita investiții sustenabile cu impact.

Rezumând, primele recomandări ale grupului de experți la nivel înalt sunt următoarele:

• crearea unui sistem de clasificare a activelor sustenabile;

• instituirea unui standard european și a unei etichete europene pentru obligațiunile ecologice și alte
active sustenabile;
• clarificarea faptului că obligația fiduciară include și aspectul durabilității;
• consolidarea cerințelor de raportare a informațiilor ESG;
• introducerea unui „test de durabilitate” pentru legislația UE în domeniul financiar;
• crearea organizației „Infrastructura durabilă Europa” pentru a orienta finanțarea către proiectele
durabile;
• consolidarea rolului îndeplinit de agențiile europene de supraveghere în evaluarea riscurilor legate
de ESG;
• deblocarea investițiilor în eficiența energetică prin intermediul unor norme contabile relevante.

3
3. URMĂTOARELE ETAPE
Prezentul raport interimar urmărește să ofere o bază pentru consultări fructuoase și constructive
într-un moment în care grupul de experți la nivel înalt trece la următoarea etapă a activității sale.
Grupul de experți la nivel înalt salută observațiile, întrebările și discuțiile care pot apărea pe toată
durata procesului de elaborare a raportului său final, care va fi publicat în decembrie 2017.