ASPECTE CRIMINOLOGICE SPECIFICE CRIMINALILOR IN SERIE

Criminalitatea in serie a preocupat de multa vreme functionarul public numit politist si opinia
publica atunci cand Politia a spus pe fata ca e vorba de un “criminal in serie”. Dar ce e un
criminal in serie? Din punctul de vedere al omului obisnuit, al “cetateanului” de pe strada, un
criminal este o persoana care a ucis o alta persoana folosind mijloace foarte crude care au dus
la moartea acesteia. Criminalul in serie provoaca mai multe astfel de crime folosind aceleasi
mijloace

crude aproape de fiecare data, uneori lasand si cate un indiciu la locul faptei. Nu voi incerca
sa
definesc stiintific notiunea de “criminal in serie”. Doar numele este de ajuns pentru ca
orice persoana sa-si dea seama ca poate fi un criminal in serie.

De cele mai multe ori ajung in inchisoare, dupa ce au fost descoperiti si judecati, dar multi
raman afara pe strazi continuand sa omoare oameni nevinovati de cele mai multe ori, de
exemplu cazul Ramaru din Bucuresti. In alte cazuri omoara cu motivul ca au fost surprinsi de
alte persoane care trebuie si ele suprimate. In alte cazuri omoara pentru ca li s-a cerut sa
omoare, in aceasta
categorie intrand teroristii, gruparile separatiste de genul Hezbolah, ETA., IRA etc, gru
parile mafiote de genul La Piovra – Caracatita in Italia, Yacuza in China etc.

Criminalul in serie ucide si din motive psihologice. Nu de putine ori specialistii au constat ca
o trauma din copilarie sau adolescenta, care au marcat persoana respectiva pe viata, a
dus la producerea unor crime dupa aceeasi tipologie, de exemplu, sa luam un caz la
intamplare: se gaseste o victima moarta, un cadavru, intr-un gang cu gatul taiat, cu o garoafa
rosie langa, cu bratele acoperind fata. Victima este descoperita luni dimineata, peste o
saptamana se descopera o alta victima si aceasta timp de cateva luni. Prin aparitia a doua-trei
persoane carora li s-a provocat moartea in acelasi fel duce Politia la concluzia ca un criminal
in serie actioneaza in zona, un criminal care trebuie descoperit si suprimat - in sensul ca
trebuie judecat conform legii si condamnat la mai multi ani de inchisoare, in unele state chiar
la inchisoare pe viata sau pedeapsa capitala. Politia, de cele mai multe ori, incearca sa tina sub
control criminalitatea, chiar daca nu reuseste totdeauna. La noi in tara, de obicei, un criminal
nu ajunge sa fie numit criminal in serie. De ce oare? Oare politia romana e atat de eficienta in
descoperirea eventualilor criminali in serie? Inclinam sa credem ca da. Chiar si in cazul
Ramaru s-a actionat destul de repede. Dar mai sunt si alte motive la mijloc. Datorita unei
mentalitati bine instapanita in mintea romanului acest “instinct criminal” este destul de bine
suprimat si stapanit. Am putea spune ca in Romania mai frecvente sunt infractiunile de
talharie, furt, spargeri de locuinte, spargeri de masini, de viol decat de crima, omucidere. Daca
infractiuni de tipul celor din urma sunt destul de rare, in schimb infractiunea de pruncucidere
este destul de frecventa la noi in tara. De ce? Din disperare, din cauza unui tata care nu vrea
sa-si recunoasca copilul, din cauza saraciei mai ales, care este parca flagelul acestui inceput
de secol si de mileniu. Dar este de neinteles cum de o mama isi poate ucide copilul in varsta
de doar cateva zile, cand un avort ar costa-o mult mai putin decat toate acele noua luni de
sarcina sau actul de ucidere pe care il infaptuieste. Sau ar putea duce copilul la un orfelinat
sau sa-l ofere spre adoptie. Sunt atatea cupluri care-si doresc copii si nu-i pot avea, si multe
astfel de femei, care nu pot fi numite mame, isi omoara copiii si ajung sa umple sectiile pentru
femei. Un alt motiv pentru care in Romania nu sunt orase cu milioane de locuitori. Cel mai
mare oras din tara, din punct de vedere demografic, este Bucurestiul, capitala tarii. As putea
spune ca in S.U.A., de exemplu, cele mai multe crime in serie se produc in acele mari
conurbatii, cum ar fi Los Angeles, New York, Chicago, Milwakee, New Orleans. Dar
criminali in serie apar si in orasele mici, cu oameni care se cunosc de o viata. Este exemplul
oraselelor din Scotia sau Tara Galilor de la inceputul anilor 1950. Criminologii si Politia
impreuna cu ei au ajuns la concluzia ca ucigasii in serie apar mai ales in orasele mari dar nu
exclud nici oarasele de provincie. Orice om de pe strada, om obisnuit, poate deveni tinta unui
criminal in serie. Cel putin asa spun autorii “Enciclopediei ucigasilor in serie” Brian Lane si
Wilfred Gregg. In crimele lor se obisnuieste ca victima sa fie clasificata in functie de un mobil
clar identificabil, cum ar fi, de exemplu ca aceasta detinea ceva ravnit de asasin, ca se afla in
conflict cu el sau ca ii fusese necredincioasa etc. Pentru asasinul in serie, “motivul” se afla
atat de bine si de adanc inradacinat in psihicul sau, incat victima trebuie sa apartina unui
anumit gen, cum ar fi de exemplu, sa poata fi inclusa intr-o categorie larga de persoane, ca
femeile si copiii si sa se afle la locul nepotrivit la momentul nepotrivit.

E adevarat, insa, ca unii criminali in serie isi selecteaza cu precizie victimele. De exemplu,
Joseph Mendley ucidea numai femei roscate. Ramiro Artieda omora numai femei care
semanau cu logodnica ce il abandonase. Complicatiile se nasc atunci cand, datorita
incapacitatii unui criminal de a-i identifica pe membrii grupului sau de tinte, acesta ajunge la
atacuri cvasi-intamplatoare. In ciuda afirmatiei ca nu facea decat sa curete strazile de
prostituate, Peter Sutcliffe primejduia viata tuturor femeilor care se aflau intamplator afara
noaptea, atacand si omorand o serie intreaga de femei, chiar daca nu erau prostituate.

Prin urmare, fiecare fiinta umana poate deveni victima potentiala a unui asasin, impotriva
caruia nu exista nici o arma de protectie, intrucat si mijloacele de investigare traditionale,
bazate pe motive bine determinabile, sunt lipsite de eficacitate.

Daca orice crima este o manifestare de incalcare a regulii sociale doarece este cea mai sever
pedepsita de lege, anumite crime retin atentia in mod deosebit atat prin extrema lor gravitate,
cat si prin imprejurarile in care au fost comise, cum sunt cele ale ucigasilor in serie, a
ucigasilor in masa sau cele care tin de terorism sau genocid. Nu vom aborda chestiunea
sectelor teroriste, apocaliptice si/sau sinucigase nici pe cea a genocidelor, pe care le
mentionam totusi aici, pentru ca apartin categoriei de criminalitate extrema.

Pentru a intelege aceasta frecventa a criminalilor in serie trebuie sa observam cateva

caracteristici, avand in vedere ca ucigasul in serie are cateva trasaturi aparte, din care vor fi
descrise doar principalele sase:

1. Crimele se repeta (“in serie”), petrecandu-se cu frecventa mai mare sau mai mica, adeseori
crescand ca numar, dupa o perioada de timp ce poate insemna chiar ani de zile; ele continua
pana cand asasinul este prins, sau pana cand moare sau, la randul sau, este ucis.

Definitia de mai sus reprezinta tiparul fundamental al asasinului in serie. Este evident ca nu
exista vreun numar predeterminat de victime de la care asasinul devine criminal in “serie” si
nici vreo frecventa stabilita a acestei activitati macabre careia i se aplica termenul de mai sus.
Spre exemplificare, am putea da cazul sud-africanului Ronald Cooper care, desi a ucis o
singura data inainte de a fi arestat, a dezvaluit in jurnalul sau un program extensiv si planificat
cu grija de ucidere a copiilor.

Aceasta predispozitie este deseori recunoscuta chiar de ucigasi. Multi dintre ei, dupa ce au
fost arestati, au marturisit ca ar fi continuat sa ucida daca ar fi fost lasati in libertate. William
Banin, “ucigasul de pe autostrada” din California, i-a declarat unui ziarist, dupa proces: “NU
mi-a pierit pofta de a ucide. Nu ma pot stapani sa n-o fac.” Pentru cei mai multi criminali in
serie, actul crimei, dublat adeseori de abuz sexual si mutilare, constituie un motiv in sine. In
plus, la fel ca in cazul stimularii prin alcool sau droguri, “doza” e din ce in ce mai mare. Asa
cum un drogat nu se va vindeca niciodata de patima lui daca va avea acces liber la stimulent,
tot asa si asasinul va continua in serie indeletnicirea sa oribila pana ce, fie va muri, fie va fi
omorat, sau pana cand va fi prins si inlaturat din societatea pe care o afecteaza.

Forma cea mai comuna de omucidere este incidentul singular, prin care o persoana e omorata
de o alta persoana. Conventional, criminologia clasifica acest gen de omoruri in doua
categorii:

1.“Crima pasionala”, comisa intr-un moment de furie intensa sau de frustrare;

2.Crima infaptuita “cu sange rece”, care se distinge printr-o premeditare atenta, motivata
adeseori de speranta unui castig personal.

O data atins obiectivul propus (eliminarea sotului necredincios, de exemplu, sau a

detinatorului unui obiect ravnit), nu exista nici un motiv de a mai presupune ca asasinul va
ucide din nou. Dintr-un studiu bazat pe statistica crimelor, se poate vedea ca, in anul 1989, in
Anglia si Tara Galilor, o mare parte a omuciderilor au fost comise de persoane care se
cunosteau cu victima. Exista si circumstante accidentale, in care un criminal in serie a ucis
mai mult de o persoana intr-un incident, adesea fiind vorba de membri ai aceleiasi familii, ca
si de o infractiune complementara, cum ar fi hotia. Insa cel mai raspandit scenariu pentru
crima in serie, ca si pentru omorul accidental, este cel pe cont propriu si cu o singura victima.
In mare masura, motivele unui asemenea scenariu sunt evidente. In mod clar, e mai “sigur” sa
lucrezi singur, in sensul ca numai ucigasul stie de crima, si trebuie sa ucizi o singura victima,
pentru ca acest fapt reduce posibilitatea ca autorul crimei sa primeasca o riposta dura sau ca
victima sa scape. Mai mult, caracterul individualist al criminalului in serie face imposibila
situatia in care el sa fie capabil sau dornic de a-si impartasi nevoile si placerile altcuiva.
Aceasta concluzie reiese, in conformitate cu statisticile, din faptul ca el duce o viata paralela
sub chipul unui salariat demn de incredere, onorabil cap de familie si bun vecin.

Cu toate acestea surprinde frecventa cuplurilor, partenerilor si grupurilor criminale desi in

acest caz indivizii dinc are se compune perechea
depind unul de altul. Si totusi, cerintele de securitate, pe care ucigasul singuratic le simte
ca fiind esentiale, sunt satisfacute.

Cuplurile ucigase
Sensul obisnuit se refera la o pereche barbat-femeie, aproape intotdeauna implicati intr-o
relatie sexuala, in care barbatul e, in general partea dominanta. Se observa un fenomen
interesant, si anume ca, in vreme ce ambii parteneri au, ca indivizi, inclinatii degenerate,
“personalitatea lor combinata” se dovedeste mortala doar atunci cand sunt impreuna. Pentru
acest fenomen, francezii au nascocit expresia “folie a deux” (“iluzie impartasita de doua
persoane legate emotional”), iar psihologia – termenul Gestalt, conform caruia “intregul
organizat e mai puternic decat suma partilor lui”.

Printre cele mai cunoscute cupluri ucigase se numara englezii Ian Bradly si Myra Hindley si
australienii David si Catherine Birnei.

Partenerii

Notiunea cuprinde cuplurile care nu se bazeaza pe relatii sexuale. De obicei, dupa arestare
“partenerii” se acuza reciproc. Exemple sunt William Burke si William Hare, scotienii care
cioparteau cadavrele.

Grupurile ucigase

In orice discutie pe tema grupurilor ucigase, se mentioneaza numele lui Charlie Manson, desi
“familia” lui Manson nu e nicidecum un fenomen izolat. Cu toate ca nu exista un model
general, asa cum s-ar putea descoperi printre cuplurile si partenerii criminali, grupurile s-au
dovedit instrumente foarte eficiente ale crimelor multiple, persoanele componente fiind unite,
in cele mai multe cazuri, de un ideal comun creat de propriile lor inchipuiri. De fapt, adeseori,
grupurilor ucigase li se poate aplica foarte bine acelasi principiu de “folie a deux”. Indivizii in
sine pot fi incapabili de a comite o crima, dar, adunati sub aripa unui grup cu o cauza comuna
si un lider, pot fi cuprinsi de un val de “nebunie” colectiva.

3. Nu exista – sau e foarte redusa – o conexiune intre ucigasi si victima, persoanele implicate
avand foarte rar relatii directe de rudenie.

Acest atribut al criminalilor in serie e, intr-un sens, un fenomen de data recenta: exista victime
care au fost alese tocmai pentru ca apartin familiei asasinului, asa cum se intampla in cazul
crimelor premeditate care urmaresc un castig financiar. Majoritatea acestor evenimente s-au
petrecut intr-
o vreme cand nici criminologia, nici medicina si nici arta investigatiei nu erau atat de
dezvoltate, incat detectele de la inceput ceea ce acum ar fi considerate omucideri evidente.
Dat fiind stadiul primitiv al diagnosticului medical de atunci, nu este surprinzator ca Mary An
Cotton a putut sa-si ucida cativa soti, si toti copiii vitregi, si sa obtina ca in dosare drept cauza
mortii sa fie trecuta “febra gastrica”. Oricum, pe masura ce tehnica de cercetare criminalistica
si comunicatiile intre politii, ca si intelegerea gandirii criminale, au avansat, astfel de tipare
clare victima/motiv au devenit tot mai dificil de mascat.

4. Cu toate ca ar putea exista un “tipar”, sau un anume “tratament administrat victimei”,

crimele individuale din cadrul unei serii dezvaluie rareori un motiv rational sau clar definit.
Avem de-a face, in principal, cu ceea ce se numeste “explicatie psihologica” a unei crime in
serie – motive care-si au radacinile intr-o capacitate restransa de a distinge binele de rau, intr-
o incapacitate de a lua o decizie, intr-o exacerbare a poftelor si asa mai departe. In ciuda
acestui fapt, individul este considerat responsabil de comportamentul sau; intr-
adevar, una dintre cele mai socante observatii a fost aceea ca asasinul in serie nu poate fi
absolvit, pur si simplu, de faptele sale, ca un psihopat a carui violenta sa fie pusa pe seama
devierii lui mintale. In mod frecvent, criminalul are o personalitate foarte bine organizata si
rationala si, adeseori, isi planifica crimele cu mult timp inainte.

5. Cresterea vertiginoasa a mobilitatii in spatiu, de la inventarea automobilului incoace, da

posibilitatea criminalului ca, la dorinta lui, sa se mute repede dintr-un loc in altul, adeseori
inainte chiar de a i se fi descoperit crima.

Asa cum absenta mobilului face ca un politist sa intocmeasca cu greu o lista de suspecti, tot
astfel si natura unei crime cu autor necunoscut face ca schimbul de informatii intre fortele de
politie sa fie dificil. Acest lucru e valabil mai ales in Statele Unite unde, pe langa marea
intindere a teritoriului, exista o atitudine pagubitoare a mai multor politii statale care-
si pazesc, geloase, propriile teritorii. Pana cand nu apare un tipar special al crimei, e putin
probabil ca asasinatele sa fie comparate intre ele, chiar daca ar fi vorba de state invecinate.
Pana atunci insa, criminalul are suficient timp la dispozitie ca sa mai poata comite si alte
crime si sa se afle deja intr-un alt stat indepartat.

6. In mod obisnuit exista un grad inalt de violenta inutila sau “exces de crima”, in cadrul
carora victima e supusa unor brutalitati exagerate.

Motivul acestei brutalitati are legatura cu mobilul crimei. Pentru o mare parte a criminalilor in
serie, actul in sine constituie intreaga motivatie a omorului; ea nu e mijloc de a obtine un alt
sfarsit, ca in cazul jafului, unde esenta unui succes al operatiei este data de fuga. Apar multe
situatii in care victima e torturata incet, uneori timp de cateva zile, aceasta intarziere avand
drept scop marirea duratei de placere a asasinului. Exista o legatura stransa intre fanteziile
sado-sexuale si crima in serie. Adesea acestea sunt asociate cu dorinta de a o domina. Toate
aceste motive presupun folosirea cu placere a violentei, mergand pana la excese.

Din analize psihologice aprofundate s-a stabilit ca asasinii in serie intra in patru mari
categorii sau “genuri”: Vizionarii, Misionarii, Hedonistii si Cautatorii de Putere.

Vizionarii

Aceasta categorie include criminalii care actioneaza ca raspuns la unele “voci” sau alter ego-
uri si unde “instructiunile” primite servesc la justificarea si legitimarea actului crimei. De
exemplu, convingerea lui Herbert Mullin – ratificata de voci si de ceea ce el denumea “mesaje
telepatice” – era ca, prin varsare de sange, el si numai el putea evita un seism catastrofal care
ar fi distrus California. Din cauza naturii psihopatice a comportamentului vizionarului, el ar
apartine unei categorii mai usor de identificat printre concetatenii comparativ sanatosi la
minte.

Misionarii
E vorba de ucigasii care “curata”, care accepta o responsabilitate autoimpusa de a imbunatati
calitatea vietii si de a descotorosi societatea de “elementele sale indezirabile”. Victimile
“vizionarilor” pot avea aproape orice ocupatie, orice religie si orice credinta politica, desi in
cele mai multe cazuri, grupurile tinta sunt alese pentru ca ele constituie obiectul condamnarii
societatii – practicantele prostitutiei, homoxesualii si minoritatile rasiale. De exemplu, Bily
Glaze, un nord american cu sange de indian in vene, credea ca toate femeile indiene trebuie
violate si ucise. Carroll Cole executa “femeile libertine”.

Hedonistii

Constituie o categorie complexa, care include genul de ucigasi pentru care, in sens larg,
“placerea” este rasplata asasinatului. Se cunosc trei subgrupuri ale acestei categorii:

1. Cei care ucid din voluptate;

2. Ucigasii din emotie;

3. Ucigasii pentru castig.

Cautatorii de putere

O complicatie comuna persoanelor cu un nivel slab al respectului de sine este dorinta de a

detine controlul asupra vietii si mortii altora intr-un asemenea grad, incat se ajunge ca aceasta
sa serveasca drept mobil intrinsec al crimei. Adesea e dificil ca ucigasii pentru putere sa fie
deosebiti de grupul mai larg al uciderilor din voluptate, pentru care dominatia este,
deasemenea, un motiv puternic.

Explicatiile asupra comportamentului criminal se bazeaza pe factori biologici, psihologici si

sociali. Explicatiile biologice si psihologice presupun ca comportamentul criminal rezult
a din punerea in evidenta a starilor mentale si psihologice care diferentiaza criminalii de
noncriminali. Explicatiile sociologice cauta sa explice comportamentul criminal in termeni
demografici.

Dupa ce am explicat in detaliu comportamentul criminal, voi argumenta acest comportament

prin descrierea activitatii unora dintre cei mai profilici criminali in serie, cei mai vechi asasini
in serie, actionand pe la inceputul secolului al cincisprezecelea, Ramiro Artieda, etc.

Jack “Spintecatorul”: timp de trei luni, intre sfarsitul lunii august si pana la inceputul lunii
noiembrie 1888, zona Whitechapel din cartierul de est al Londrei a fost martora unei serii de
crime odioase – inca nerezolvate. Asasinatele se caracterizau printr-o salbaticie
nemaiintalnita; fiecare dintre cele cinci victime – toate prostituate – au fost atacate pe la spate
si tuturor li s-a taiat beregata; in patru cazuri, corpurile au fost supuse unei asemenea mutilari
si disectii, cum numai o minte bolnava sau un maniac sexual putea sa-si imagineze.

Durata acetui mister, care s-a transformat probabil in seria celor mai faimoase crime din lume,
a dat nastere unei biografii foarte ample.
Prima victima a fost Mary Ann Nichols (zisa Polly), care a pierit pe 31 august 1888, intr-o
vineri, pe Buck’s Row. Raportul politiei din ziua urmatoare preciza: “Nu se cunoaste o crima
mai brutala si mai feroce ca aceasta”. Pe 8 septembrie, a urmat “Intunecata Annie” Chapman
de 47 de ani, care a fost asasinata cu cruzime pe Hanbury Street.

O crima dubla s-a inregistrat duminica, 30 septembrie. Primul cadavru a fost gasit in jurul orei
unu noaptea, de un carutas ce se afla cu treburile lui in Barners Street: “Cadavrul apartinea
unei femei si avea o taietura foarte adanca in jurul gatului, de la o ureche la cealalta”. A fost
identificata ulterior ca fiind “Lungana Liz” Stride. In coltul de sud-vest a lui Mitre Square s-a
gasit al doilea cadavru, cel al Catherinei Eddowes: “In acest caz, victima era atat de
desfigurata, incat identificarea a fost foarte dificila; abdomenul ii fusese practic smuls si o
parte din intestine scoase si infasurate in jurul gatului…Omorul era opera unei maini de
profesionist…”

Ultima crima si cea mai ingrozitoare – pentru ca Spintecatorul a avut timp suficient la
dispozitie – a avut loc la 9 noiembrie:

“Mary Jane Kelly a fost ucisa in propria ei camera din Miller’s Court. Gatul ii fusese
sectionat de jur-
imprejur cu un cutit, despartind aproape capul de trup. Abdomenul ii fusese spintecat si
deschis partial, bratul drept si sanii taiati, ca si capul ce atarna de trup tinandu-se numai de
piele, nasul retezat, pielea de pe frunte jupuita, gambele detasate de picioare si razuite de
carne. Abdomenul fusese taiat cu un cutit “adanc, in crucis”, maruntaiele din partea inferioara
si ficatul smulse. Interiorul corpului si parti din coaste lipseau, dar ficatul, se spune, fusese
plasat intre picioarele bietei victime. Criminalul asezase pe o masa carnea de
pe coapse si de pe gambe, impreuna cu sanii si nasul, iar una din maini o infipsese in
stomac”.

Cu aceasta, crimele au incetat si au inceput controversele care aveau sa dureze mai bine de un
secol. In ciuda uriasului efort facut de politia metropolitana, nu a fost gasita nici o dovada
concludenta pe care sa se poata sprijini acuzatia de crima, iar teoriile referitoare la identitatea
lui Jack oscilau intre posibil si imposibil – numarul teoriilor era identic cu cel al emitatorilor.
Cateva din cele mai importante ar fi urmatoarele:

Montague John Druin: un avocat ratat, care s-a aruncat in Tamisa in decembrie 1888. Faptul
ca moartea lui a coincis cu incetarea crimelor din zona Whiteckapel a constituit o dovada
incontestabila pentru unii ca el era criminalul.

Severin Kloslowski ( alias George Chapman ): si-a ucis trei neveste prin otravire, dar era
putin probabil ca un criminal sa-si schimbe propriul modus operandi. Oricum, s-a inregistrat
faptul ca inspectorul-sef, detectivul Federick Abberline, insarcinat cu cautarea
Spintecatorului, a observat ca la arestarea lui Chapman, acesta ar fi spus “in sfarsit, a-ti pus
mana pe Jack Spintecatorul”. Mai tarziu si-a recunoscut spusele, dar a intrat in mitologia
consacrata Spintecatorului.
Dr. Roslyn D’Onston Stephenson, autor de lucrari consacrate esotericului si magician care s-a
sugerat, ca ar fi infaptuit crimele din East End ca ritualuri de magie neagra. “Misterul” s-a
adancit cu disparitia lui, in 1904.

A.S.R. Printul Albert Victor, duce de Clarence ( nepotul reginei Victoria ): scandalurile din
familia regala au fost intotdeauna publice si aparentele care inconjurau familia Clarence au
dat nastere la numeroase teorii care, mai mult sau mai putin, aveau darul de a-l incrimina
chiar pe duce. Cea mai speculata teorie a fost cea a existentei unei complicitati intre Sir
William Gull, medicul de familie, actorul Walter Sickert si vizitiul curtii, pe nume John
Netley. Potrivit acesteia, ei ar fi fost autorii asasinatelor pentru a preintampina un scandal,
care l-ar fi implicat pe duce cu o vanzatoare si un copil nelegitim. O alta teorie il considera
ucigas pe James Keneth Stephen, tutorele ducelui de Cambridge, homosexual , si asa cum
chiar el declarase, un dusman patologic al femeilor.

Dr. Thomas Neill Cream era el insusi autor a numeroase crime, singura sa legatura cu Jack
fiind faptul ca, inainte de a fi spanzurat, dupa cum spune legenda, ar fi rostit: “Eu sunt
Jack…”, o confesiune trista, curmata brusc de nodul care s-a strans in jurul gatului sau. De
altfel, in timpul toamnei macabre in care s-au comis crimele din Londra, Thomas Cream se
afla intr-o inchisoare din America.

In plus, s-a mai sugerat si ca Jack ar fi putut fi Jill Spintecatoarea, o moasa nebuna sau o
femeie odioasa care provoca avorturi; sau poate era un evreu, un macelar ritual, si care nu ar fi
reprezentat o priveliste neobisnuita in East End, unde ar fi fost de asteptat sa poarte haine
patate de sange si un cutit la fel? Intr-adevar, s-au mai facut referiri si la un alt evreu,
Kominski, care locuia in Whitechapel si care fusese internat intr-un azil, in martie 1889.

Dar ceea ce ar fi trebuit retinut ar fi ipoteza unui scriitor, cum ca Jack n-ar fi fost niciunul
dintre cei presupusi, ci un ucigas care va ramane necunoscut si nedescoperit.

Andrei Cikatilo: in 1978, prima lui victima cunoscuta, o adolescenta, a fost gasita moarta intr-
o padure de langa Rostov, un port din sud-estul fostului U.R.S.S. In urma acestei descoperiri,
a fost trimis in fata plutonului de executie un cunoscut pervers sexual. Politistii nu incetasera
sa se tot felicite cand a fost gasit un nou cadavru.

De-a lungul anilor care au urmat, lista celor care au disparut s-a facut tot mai lunga, iar
descoperirile de cadavre mutilate au tulburat cu regularitate viata pasnica a orasului. La un
moment dat, s-au descoperit opt cadavre intr-o singura luna. Ucigasul proceda intotdeauna la
fel. Cu un al saselea simt, daruit animalelor de prada si raufacatorilor innascuti, el isi agata
victimele dintre cei slabi si vulnerabili, aflati la periferia societatii, cutreierand strazile si
garile in cautarea celor fara adapost, carora era putin probabil sa li se simta lipsa, si a copiilor
care mergeau singuri la scoala.

In ciuda vanatorii declansate de politia din Rostov pana in Siberia, si care era condusa de
investigatori priceputi, secondati de Moscova, autoritatile pareau neajutorate in fata list
ei de atrocitati comise. Aceasta incepuse sa se extinda si in statele invecinate, Ucraina si
Uzbekistan. Odata politistii au arestat un suspect. Acesta s-a sinucis in inchisoare in asteptarea
procesului, si sirul crimelor a continuat sa creasca nestingherit.
In 1979, a fost ridicat un barbat aflat intr-o zona impadurita izolata, dar acesta i-a convins pe
politisti ca era un simplu vagabond. Dupa ce i-au luat numele si i-au notat semnele
particulare, omul a fost lasat sa-si vada de drum. Acelasi barbat a fost adus la interogatoriu
cinci ani mai tarziu, cand a fost gasit in apropierea locului unei crime, avand in geanta o
franghie si un cutit. El a fost supus unui test sangvin care a demonstrat ca grupa lui de sange
diferea de cea descoperita in urma testelor facute pe probele de sperma recoltate de la unele
cadavre. Ca atare, suspectul a fost eliberat imediat. El se numea Andrei Ramanovici Cikatilo.
Politia rusa nu avea cunostinta de acele cazuri extrem de rare in care secretiile provenind din
diverse parti ale corpului puteau avea grupe serologice diferite. Cikatilo era unul din aceste
cazuri.

Abia in noiembrie 1990 a inceput sa se stranga lantul in jurul “Spintecatorului din Rostov”.
Un ofiter de politie l-a oprit pe Cikatilo in plina strada, deoarece a zarit pete de sange pe fata
lui. Cand a aflat ca in acel timp s-a petrecut o alta crima in padure, ofiterul a raportat
superiorilor sai incidentul cu petele de sange. Cikatilo a fost pus sub supraveghere. Pe data de
20 noiembrie, politistii l-au vazut apropriindu-se de un tanar intr-o gara. Cikatilo a marturisit
comiterea a nu mai putin de cincizeci si cinci de crime, desi, asa cum a recunoscut chiar el la
inceput, “s-ar putea sa fi existat si altele”.

Procesul acestui profesor, in varsta de 54 de ani, fost director al uzinei de reparatii a

locomotivelor din Rostov, a inceput in Rostov, intr-o atmosfera sobra, la 14 aprilie 1992. In
centrul salii a fost construita o cusca imensa cu bare metalice, pe post de boxa a acuzatului in
care a fost adus Cikatilo, legat cu lanturi, ca un animal salbatic. Familiile victimelor l-au
inconjurat, tipand dupa sangele asasinului. Cele doua volume de rechizitoriu includeau 35 de
victime copii – dintre care 11 baieti si 18 tinere femei.

Dupa arestare, Cikatilo a fost supus unor controale psihiatrice minutioase. Desi el poate fi
inclus in categoria ucigasilor care actioneaza din voluptate, cerinta lui de baza pentru actul
sexual se impleteste, printre altele si cu viziuni fantastice. Catre sfarsitul primei saptamani a
procesului sau, Cikatilo a insistat sa se adreseze Curtii. Pe langa recunoasterea inca o data a
vinei sale, el a relatat despre privatiunile suferite de mic in casa lui si despre copilaria
“groaznica” pe care a avut-o. El a povestit si despre faptul ca fratele lui a fost mancat de viu
de taranii ucraineni flamanzi, care fusese privati de hrana in urma colectivizarii fortate a lui
Stalin. In finalul discursului sau, Cikatilo a declarat: “Eu sunt o greseala a naturii, o bestie”.

A fost condamnat la moarte prin impuscare si executat.

CHARLES MANSON&Co: Manson si asa numita “familie” au creat valuri de groaza in

intreaga Californie, stat care nu este tocmai neobisnuit cu crimele bizare si criminalii in serie.
Acele valuri de groaza aveau sa se raspandeasca, curand dupa aceea, in toata lumea.

Fost puscarias si ratat fara nicio perspectiva, Manson isi domina discipolii de aceeasi calitate
cu un amestec de filosofie biblica denaturata si texte ale formatiei Beatles, tendentios
interpretate. Acestea, combinate cu atractia sexuala si magnetismul pe care il exercita asupra
membrilor de sex femeiesc al “familiei” sale, au asigurat controlul fizic si spiritual complet al
lui Manson asupra grupului.

Primele crime despre care s-a aflat prin mass-media au avut loc in vara anului 1969, pe cand
“familia” sa ocupa un ranch parasit, utilizat pentru evenimente cinematografice, proprietatea
lui George Spahn. Aici si-a organizat “Armata de urcat”, o flota de transportoare blindate
pentru teren nisipos, care urmau sa-i protejeze pe membrii gospodariei sale pe durata a ceea
ce el numea “Helter Skelter”. Este caracteristic pentru educatia lacunara a lui Manson, faptul
ca, pentru el, “Helter Skelter” era o simpla interpretare eronata a cuvinteleor unui cantec scris
de Beatles – habar n-avea ca denumirea se referea la caluseii din iarmaroc. Charlie hotarase
deja ca un alt cantec, mai vechi, al celor patru celebritati, Blackbird – “Mierla” – (literal –
“pasarea neagra”) – reprezinta o chemare pentru toti negrii din America la rascoala
impotriva albilor, iar acum era de parere ca sosise momentul sa inceapa holocaustul, ceea ce
ar fi dus la anihilarea reciproca a raselor si ar fi permis Familiei sa preia controlul total.

Dar aceasta pregatire de tip militar avea nevoie de finantare si Manson stia - sau credea ca
stie – exact de unde sa obtina banii: se vorbea ca Gary Hinman, muzician si prieten cu
Manson, mostenise recent 20.000 de dolari. Pe 25 iulie 1969, Mary Brunner, Bobby
Beausoleil si Susan Atkins au sosit acasa la Gary, incercand sa scoata banii de la el prin
bataie. Cand tot ce le-a putut oferi tanarul inspaimantat au fost cele doua masini ale sale,
Manson a ordonat sa fie ucis. La plecarea trioului de familie, ei au scris pe perete epitaful lui
Gary, cu propriul sange: “Porc de politician”. Atkins a mai incercat sa faca si un desen, nu
prea reusit, al unei labe de pantera, cu intentia de a arunca vina crimei asupra “Panterelor
Negre”.

Imediat dupa miezul noptii, sambata, 9 august 1969, patru umbre se strecurau in curtea unei
vile retrase de pe Cielo Drive numarul 10050, Beverly Hills. In acea epoca, Manson nu se
ocupa el

insusi de crime; in seara aceea era randul lui “Tex” Watson, Patricia”Katie” Krenwinkle,
“Sadie” Atkins si Linda Kasabian sa indeplineasca vointa maestrului. Cielo 10050 era ocupat
in acea seara de actrita Sharon Tate (sotul ei, regizorul Roman Polanki, era plecat la filmari),
care era insarcinata in luna a noua, si de patru prieteni. Intr-o urgie de crime monstruase,
Familia a lasat in urma cinci cadavre oribil macelarite. Numai Voytec Frykowski fusese
injunghiat de mai mult de cincizeci de ori, taiat, impuscat si lovit atat de cumplit cu teava unui
pistol, incat arma fusese distrusa. Pe usa de la intrarea in casa a fost scris cu sange “Porci”;
niciunul dintre criminali n-avea idee pe cine ucisesera – doar niste victime la gramada.

O singura persoana de la Ranch-ul Spahn nu era multumita – Charlie Manson. Cand a fost
anuntata la televiziune stirea despre baia de sange aceasta l-a ofensat vizibil pe Charlie in
orgoliul sau, pentru ca treaba fusese facuta de mantuiala. S-a hotarat sa arate chiar el tuturor
cum trebuie lucrat.

Pe 11 august, la numai doua zile dupa crimele din vila Tale, dupa ce au consumat droguri
pentru a se monta, Manson a pornit, in fruntea unui grup format din “Tex” Watson, Susan
Atkins, Katie Krenwinkel, Linda Kasabian, Clem Grogan si Leslie van Houten, intr-o noua
escapada criminala. Putin dupa 1.00 noaptea, Familia a invadat vila din Silver Lake a omului
de afaceri Leno LaBianca si a sotiei sale, Rosemary; ca si in cazul victimelor din Cielo Drive,
locul fusese ales la intamplare. Dupa ce i-au injunghiat pe cei doi LaBianca, ucigandu-i,
Manson si discipolii sai au inscris motto-urile “Moarte porcilor”, “Sus” si “Helter(sic)
Skelter” cu sange pe pereti; ca un alt final de violenta gratuita, cuvantul “Razboi” a fost
scrijelit pe abdomenul lui Leno LaBianca.

In urma acestor crime absolut nebunesti, Familia a fost scoasa din vizuina. Susan Atkins a fost
arestata, putin mai tarziu sub acuzatia de prostitutie si, in timp ce se afla in arest, si-a
recunoscut rolul jucat in cazul Tate fata de o alta arestata din aceeasi celula. Informatia a
ajuns la urechile directorului inchisorii, pe data de 1 decembrie 1969, Familia a fost adunata si
s-au emis acuzatii de crima impotriva principalilor sai membri. Manson, Krenwikel, Atkins,
van Houten au fost judecati impreuna si, pe 19 aprilie 1971, dupa unul din cele mai
extraordinare procese din istoria Californiei, au fost gasiti vinovati si condamnati la moarte
pentru crimele Tate si LaBianca. La un proces ulterior Manson, Bruce Davis si Clem Grogan
au fost gasiti vinovati de crima si conspiratie in ucidea lui Hinman si a unui actor care juca in
rolul de cawboy pe nume “Shorty” (micutul) Shea. Charles “Tex” Watson a fost judecat
separat si gasit vinovat in sapte cazuri de crime si conspiratie; si el a fost condamnat la
moarte. Susan Atkins s-a recunoscut vinovata in ucidera lui Gary Hinman si a fost
condamnata la inchisoare pe viata, la fel ca si Bobby Beausoleil. Mary Brunner si Linda
Kasabian au pacalit autoritatile si nici un fel de acuzatii nu au fost emise impotriva lor. In
virtutea faptului ca in statul California fusese abrogata pedeapsa cu moartea, sentintele de
condamnare la moarte au fost comutate in inchisoare pe viata.

Desi nu au mai fost aduse si alte acuzatii, exista motive pentru a crede ca multe alte crime ar
putea fi puse in responsabilitatea “Familiei” lui Charles Manson, inclusiv uciderea catorva
dintre membrii acesteia. In cartea sa Helter Sketler, Vincent Bugliosi, procuror in procesul
Tate/LaBianca, nu trece cu vederea insasi afirmatia lui Charles Manson de a fi comis 35 de
crime – ba chiar este de parere ca aceasta ar putea fi o subevaluare, deloc caracteristica pentru
Manson. Incarcerat la San Quentin, el face cate o cerere de eliberare ori de cate ori are acesta
posibilitate, folosindu-si sinistra forta de persuasiune psihologica, pentru a convinge
autoritatile care raspund de eliberarea conditionata ca e perfect normal si ca nu au de ce sa se
teama. Este, totusi, putin probabil ca barbatul definit candva drept cel mai periculos om din
America sa fie eliberat vreodata.

Unul dintre cei mai periculosi criminali in serie de la noi din tara a fost un student la
Facultatea de Medicina pe nume Ramaru. Acest tanar melancolic si singuratic ucidea doar in
zilele ploioase si mohorate. A fost descoperit cu ajutorul unui fragment de reteta pe care
ramasese vizibila stampila medicului. Ramaru, datorita legilor aspre din perioada anilor ’60, a
fost condamnat la moarte.

Din punctul de vedere al unor autori si terorismul este un fel de criminalitate in serie. Un
exemplu concludent e situatia actuala din Orientul Mijlociu sau din Irlanda de Nord. In
Orientul Mijlociu, mai precis la granita dintre Israel si asa numitele teritorii palestiniene, din
Fasia Gaza si Yerihon. De obicei toate organizatiile separatiste desfasoara o activitate mai
mult sau mai putin terorista. In nordul Spaniei bascii din ETA omoara de multe ori oameni
nevinovati pe langa persoanele vizate de atacurile lor. In atacurile sinucigase mor, pe langa
sinucigasi, si alte persoane.

Toate activitatile de prevenire si combatere a criminalitatii desfasurate de politie de cele mai

multe ori, din pacate, dau gres. Pana sunt prinsi, criminalii in serie ucid. De exemplu, in cazul
lui Jack Spintecatorul care nu a fost descoperit niciodata si astazi sunt multe intrebari oare
cine le-a omorat pe acele femei? Cand e descoperit, ucigasul in serie este judecat si, de cele
mai multe ori, condamnat la multi ani de inchisoare in statele in care nu se accepta pedeapsa
capitala, iar in statele unde legislatia prevede, sunt condamnati la moarte. Ucigasii periculosi
sunt incarcerati in inchisori de maxima securitate. In Romania o astfel de inchisoare se afla la
Rahova.

Din expunerile de mai sus se desprinde o concluzie majora: criminalii in serie sunt niste
oameni (care cu greu pot fi numiti oameni) foarte periculosi. Unii ucid din placere, altii ucid
de nevoie (e cazul asasinilor platiti), altii pentru ca simt nevoia de a ucide la anumite intervale
de timp.

Inca din cele mai vechi timpuri societatea s-a confruntat cu crima in serie, unul dintre cazurile
cunoscute fiind cel al lui Gilles de Rais, unul dintre capitanii Jeannei d’Arc. Acesta tortura si
mai apoi ucidea tinere fete si baieti. Gilles de Rais a fost ucis pring strangulare, ulterior trupul
lui fiind aruncat pe rug de catre autoritatile vremii. Dar nu numai barbatii au ucis in serie,
chiar si femeile au facut astfel de ispravi. Este exemplul “Angelicelor din Nagyrev”, care-si
ucideau potrivnicii prin otravire.

Dupa parerea autorilor “Enciclopediei ucigasilor in serie” acestea ar fi tiparele de

comportament agresiv episodic:

1. Comportamentul ritual.

2. Sanatatea ce mascheaza instabilitatea mentala.

3. Impulsivitate.

4. Cautare periodica de ajutor.

5. Tulburari severe de memorie si incapacitate de a spune adevarul.

6. Tendinte ucigase.

7. Tendinte permanente de a comite agresiuni.

8. Hipersexualitate si comportament sexual anormal.

9. Leziuni craniene; rani suferite la nastere.

10. Tendinte de folosire repetata a drogurilor si abuzul de alcool.

11. Parinti drogati si alcoolici.

12. Victime ale abuzurilor fizice sau psihice in copilarie.

13. Rezultat al unei sarcini nedorite.

14. Nascut in urma unei sarcini dificile.

15. Nefericire in copilarie, avand ca efect incapacitatea de a gasi fericirea.

16. Cruzime extraordinara fata de animale.

17. Atractie fata de incendii, fara vreun interes de natura infractionala.

18. Simptome de dezechilibru neurologic.

19. Dovezi de tulburari genetice.

20. Simptome biochimice.

21. Sentimente de lipsa de putere si inadaptare.

In lumina acestor informatii – care fac mai usoara identificarea unui criminal in serie – pare
logic ca un program national de diagnostic si tratament sa devina eficace. Criminalii in serie
sunt periculosi si de aceea ei trebuie descoperiti cat mai repede posibil si condamnati.

2. Motivatia criminala

Mecanismele de culegere si prelucrare a informatiei sunt elaborate in timpul “activitatii”

subiectului care are la baza o structura nervoasa determinata genetic. In cursul acestei
activitati se organizeaza perceptia, se formeaza deprinderile, este stocat continutul memoriei
de lunga durata, se construiesc practicile de adaptare cel mai larg generalizabile. Pe de alta
parte este evident ca toate aceste mecanisme au o valoare adaptativa doar in masura in care el
este acti

Deci, este deosebit de important sa se examineze factorii care declanseaza activitatea

subiectului, care o orienteaza spre anumite scopuri, care permit prelungirea ei daca scopurile
nu sunt imediat atinse, ori care o opresc la un moment dat. Acesti factori trebuie sa aiba efecte
”cantitative”; sub efectul stimularilor interne sau externe cu intensitate variabila. Ei aduc
organismul in stare de actiune si ii sustin activitatea o perioada de timp in ciuda obstacolelor
mai mult sau mai putin dificil de trecut. Acesti factori au si efecte “calitative”: la un moment
dat ei determina organismul sa urmareasca un scop sau altul, sa stabileasca o anumita ierarhie
intre scopurile posibile. Studiul motivatiei inseamna tocmai analiza acestor factori si a
mecanismelor care le explica efectele.

Intre “trebuinta”, termen care serveste la caracterizarea unei anumite stari a organismului, si
“pulsiune”, o notiune care serveste la “explicarea” conduitelor provocate de aceasta stare,
exista o stransa legatura. Este adevarat ca pulsiunea poate fi declansata si de un alt mecanism
decat trebuinta. Unui subiect caruia ii este foame i se poate deschide pofta de mancare la
vederea unui aliment. In acest caz se va spune ca alimentul este un “incitator”.
Incitatorul este un excitant exterior al pulsiunii, in timp ce trebuinta este un excitant intern. Se
observa cum acelasi aliment poate reprezenta un obiect-scop, a carui consumare va reduce
pulsiunea unui subiect in stare de trebuinta, cat si un incitator, ce trezeste o pulsiune a unui
subiect care nu se afla in aceasta stare. Rezulta astfel ca expresia “incitator” este utilizata si in
cazul unui obiect perceput ca obiect-scop. Putem spune ca ea corespunde, in general unui
obiect cu “valenta” pozitiva. (sau negativa) pentru subiect.

Astfel, termenii “trebuinta” si “pulsiune” sunt utilizati uneori pentru a defini acelasi lucru.
Daca se renunta la deosebirea dintre trebuinta si pulsiune, putem folosi termeni ca “motiv”
sau “motivatie, pentru a desemna continutul lor comun: factor care determina organismul sa
actioneze si sa se indrepte spre anumite scopuri.

Pulsiunea provoaca deci o conduita care, in caz de reusita (atingerea si eventual consumarea
obiectului-scop, schimbarea situatiei), pune capat acestei pulsiuni. Putem asimila pulsiunea
(sau trebuinta) unei „tensiuni” si sa spunem ca o conduita motivata are ca scop „reducerea
tensiunii”.

2..1.Motivatia criminala la criminalul in serie analizata din punctul de vedere al psihanalizei

Definirea “crimei in serie” a suscitat polemici la nivel ideologic in incercarea de a se contura

un portret motivational in spatiu si in timp pentru “actorul principal” astfel ca s-a convenit ca
actiunea criminalului in serie sa fie catalogata drept “uciderea de victime disparate in timp, de
la zile, saptamani sau chiar luni intre ele, comise cu relativ acelasi mod de operare si de catre
acelasi autor in functie de determinarile pulsionale imprevizibile ale dicteului sau genetic
activate conjunctural”.

In opinia specialistilor elementul definitoriu din punct de vedere motivational al criminalului

in serie il reprezinta , fara indoiala, procesul repetitiv al actiunii pulsionare, acesta fiind
explicat prin afectarea iremediabila a instinctualitatii de tip sexual in sensul formarii unui
mecanism repetitiv, hormonal constitutional, care preseaza ciclic, determinand tensional
orientarea sexual catharsica in directia violului cu suprimarea vietii si pe care episodic,
psihopatul sexual, desi o constientizeaza critic, nu o poate controla, deturna sau stapani.
Astfel, se creeaza pentru acest tip actional caracteristica savarsirii cu intentie directa a faptei,
prevederea rezultatelor socialmente periculoase, fapt ce conduce la raspunderea deplina a
autorului faptei comise.

De asemenea, pentru intelegerea motivatiei criminale si mai ales orientarea activitatilor de

previzionare a modului de operare se recomanda, in principal, identificarea si capturare
a criminalului in serie inainte ca acesta sa comita o noua fapta.

Astfel, s-a statuat necesitatea identificarii amprentei psiho-comportamentale, in baza careia

resortul intern al faptuitorului sa poata fi descifrat, in vederea crearii unor trasaturi definitorii
pentru intelegerea motivatiei criminalului. Astfel s-a ajuns la sintagma conform careia “cei
care nu ucid pentru bani se deosebesc fundamental de ceilalti asasini. Ucigasii si violatorii nu
cauta profitul, ei cauta dimpotriva, un fel de placere perversa fara doar si poate, dar pe care
am putea sa o intelegem…”

In opinia specialistilor citati, un criminal in serie este motivat in permanenta de starea de

tensiune sexuala, de frustratii repetitive, acesta ramanad in permanenta in deficit cathars
ic insuficient, deoarece, de fiecare data, crima cea mai recent finalizata nu reuseste sa si
satisfaca in intregime fantasmele. Acest deficit retensioneaza relatia individului in sfera
sexual motivationala, astfel ca, din acel moment acesta proiecteaza o noua fapta, jocul
fantasmelor fiind orientat catre obtinerea, de aceasta data, a
catharsisului deplin. Cultivat cu astfel de proiectii, criminalul isi anticipeaza deja
urmatoarea victima, in cautarea crimei perfecte.

3.Profilul psihologic al criminalului in serie de tip organizat (de regula psihopat sexual- crime
comise cu premeditare)

- capacitate de adaptare si improvizatie excelente (de regula avand un IQ peste medie);

- poseda joc actoricesc (in copilarie a fost un copil problema, obraznic, agresiv, cu preocupari
sexuale precoce, etc);

- cauta compania altor persoane, in grup este in largul sau;

- manifesta atitudini provocatoare, sfidatoare, de regula are servicii care cer calificare, dar pe
care le paraseste repede datorita atitudinii sale conflictuale si revendicative;

- nu interiorizeaza complexe de inferioritate (subapreciaza sau sfideaza politia si expert

ii psihologici, crezandu-se superior, inteligent si abil);

- dezvolta simptomatologie de tip paranoic: seducator, persuasiv, creeaza legende credibile;

- de regula are relatii multiple dar putin durabile, cultivate in zona hedonist perversa,
chiar masochist pe suport sexual, erotic;

- in relatiile interpersonale este dispretuitor (toti sunt niste incapabili si se coalizeaza

impotriva sa, el este singurul competent si are solutii la toate - laudaros si mitoman, dispune
de posibilitatea de miscare avand o masina bine ingrijita);

- se adapteaza usor circumstantelor situationale;

- isi exteriorizeaza usor trairile si sentimentele;

- se profileaza ca personalitate de tip “pinotelian”, insensibila, egocentrica, imorala si agresiv-

excitabila (fara simtul onoarei, rusinii si sentimentului de mila, remuscare).

4.Modul de operare al criminalui in serie de tip organizat, premeditat.

- capabil de a-si perfectiona crimele in timp conform propriilor fantasme (trusa premeditarii
mai totdeauna prezentam – plasturi, sfori, legaturi, catuse, cagula, basma de acoperit fata,
arma, etc);

- campul faptei exprima o logica, un mod de operare structurat, organizat, repetabil, gandit,
premeditat, menit a asigura succes, satisfactie;
- in mod obisnuit, odata violul consumat, victima, daca este lasata in viata, va purta groaza in
suflet, iar amenintarile cu moartea ii vor paraliza de regula, orice initiativa a denuntarii;

- in violul urmat de moartea victimei, urmele sunt sterse, cadavrul deplasat de la locul faptei si
ascuns, sau distrus (combustie, macerare, etc) ;

- isi aduce arma proprie si nu o lasa la locul faptei dupa o crima;

- sterge urmele in campul faptei (amprente, sangele de pe haine sau podele, urmele de pasi,
dezbraca victima, isi ascunde sau distruge hainele, o depersonalizeaza, ascunde cadavrul,
etc.);

- urmareste in mass-media efectele crimei (lasa uneori biletele la locul faptei, modifica locul
faptei - unde a fost gasit cadavrul nu e intotdeauna locul unde a fost comis omorul - activeaza
raspunsurile provocarii sinelui si fantasmelor - catharsis-ul vanatorului);

- strans legat de fetisuri - bijuteriile, obiectele cosmetice - sunt oferite anturajului feminin
apropiat - amante, prietene, sora, mama, etc.

- violeaza si tortureaza victimele inainte de a le ucide (in crimele cu mobil sexual), motivatia
fiind ca psihopatul sexual (de regula semiimpotent) cand isi loveste, stranguleaza, inteapa,
martirizeaza victima, traieste sentimentul depasirii impotentei, ne mai traind frustratia
incapacitatii de a o poseda;

- in mixtura cu sadismul, gemetele, tipetele, implorarile acesteia, pe fondul neputintei de a

riposta, ii exacerbeaza instinctul dominator de manipulare si depersonalizare a victimei;

- deseori crima apare si pe fondul unor traume personale exacerbate: concedieri, abandonare
de catre iubita, etc;

- de regula semiimpotent cu disfunctii de erectie, se manifesta violent in relatia sexuala, atunci

cand comite violul, participand la actul sexual cu victima inainte de suprimarea vietii acesteia
sau cu aceasta agonizanda;

- suprimarea vietii victimelor se face lent, … apare tortura cu suculente manevre de tip
pervers sexuale (sex oral, anal);

- impotrivirea victimei declanseaza raspunsul brusc afectiv-violent cu lovituri mortale.

5.Profilul de personalitate al criminalului in serie de tip dezorganizat (de regula psihotic-

crime comise spontan, imprevizibile, cu atac surpriza)

- capacitate de adaptare si improvizatie saraca (de regula avand un IQ sub medie);

- stangaci, poate intra in panica sau chiar blocaj (paralizie) comportamental, starnind i
mediat suspiciunile anturajului si pe cele ale investigatorilor cu intuitie si simt psihologic;
- de regula se deplaseaza pe jos distante lungi de mers sau apeleaza la mijloace de transport;

- incapabil de a-si perfectiona modul de operare in timp, actioneaza stereotip;

- daca poseda autoturism, acesta este murdar, neingrijit, cu interior dezordonat (expresi
a personalitatii dezorganizate a autorului);

- face munci necalificate si isi pastreaza cu greu slujbele;

- traieste singur, sau cu vreo ruda;

- activitatea sociala, insertia profesionala si relatia de cuplu sunt sub semnul esecului;

- slab scolarizat, instruit si educat, introvertit (cuminte, docil);

- traieste in izolare, crima aparand mai degraba ca o consecinta a evolutiei unui mental
dezorganizat;

- nu este in stare de empatie si de exteriorizare verbala a emotiilor permanent refulate (de aici
si incapacitatea sa de a fi permeabil psihoterapiilor de corectie, fiind incapabil de exercitii
defulatorii prin exteriorizarea verbala a framantarilor, tensiunilor si trairilor);

- uneori, criminalul dezorganizat, proiecteaza asupra sa o imagine de sine deformabila

(handicap, mizerie fizica, indecent economica), fapt care-l face sa refuze societatea si sa o
nege in ura si revolta.

6.Modul de operare a criminalului in serie de tip dezorganizat

- campul faptei este neinteligibil, pare lipsit de logica si incoerenta;

- nu-si premediteaza actiunile, atacul este brusc, spontan;

- victima este aleasa la intamplare, de regula din habitatul imediat, de foarte multe ori victima
se si apara;

- criminalul depersonalizeaza victima, ii acopera fata, i-o mutileaza, o distruge;

- pe cadavru apar semnificatii cu simbolica sexuala - agresarea, mutilarea zonelor sexuale;

- de regula nu vine pregatit cu arma la locul faptei, iar daca vine cu ea, o abandoneaza in
campul faptei;

- lasa foarte multe urme la locul faptei, scotoceste, rastoarna, ravaseste aparent fara logica,
calca in sange, se manjeste pe haine, abandoneaza arma crimei isi insuseste obiecte banale cu
semnificatie bizara sau infantile, pe care le abandoneaza ulterior (expresia mintii sale
dezorganizate);
- haosul comportamental se traduce prin expresia scenei crimei, amprenta
psihocomportamentala a personalitatii faptuitorului, “haosul sau mental”;

- cadavrul este lasat la vedere prezentand multiple leziuni fara logica aparenta, dispuse
prepoderent in zonele sexuale: mutilari, muscaturi, eviscerari, intromisiuni de obiecte, etc.

- locul faptei (descoperirea cadavrului) si locul crimei (locul suprimarii vietii) de regula
coincide;

- poate pastra bucati, segmente de cadavru sau imbracaminte a victimei (posesii bizare);

- hainele patate de sange nu sunt patate sau curatate, sunt aruncate neglijent in debarale,
magazii sau sunt lasate la vedere;

- isi violeaza victima dupa ce ii suprima viata;

- suprimarea vietii se face rapid, epileptic, cu lovituri dure, repetate de regula in zona craniana
sau cu sugrumari cu forta bratelor;

- nu il intereseaza evolutia ulterioara a evenimentelor, cercetarea scenei crimei, derularea

anchetei judiciare sau reflectarea in mass-media.