f) Structuri instituţionale

Structuri instituţionale în Transilvania

Transilvania a fost voievod autonom sub
seranitate maghiară până în anul 1541.
Integrată politic regatului maghiar,
Transilvania cunoaşte o organizare instituţională de tip
occidental.
Voievodul Transilvaniei este numit de regele
Ungariei. Voievodul era ajutat în luarea deciziilor de un
vicevoievod şi de Adunările nobiliare. La început, din
aceste Adunări nobiliare făceau parte şi românii.Un
moment important al excluderii românilor de la viaţa
politică a Transilvaniei l-au reprezentat decretele din
1366. Momentul a fost desăvârţit in 1437 prin Unio Trium
Nationum o înţeleger ăntre cele tri naţiuni privilegiate.

După înfrângerea armatei maghiare de către otomani în

1526 şi prăbuşirea regatului ungar în 1541, Transilvania
devine principat autonom sub suzeranitate otomană. În
fruntea Transilvaniei se află un principe ales de Dietă (
adunarea stărilor privilegiate ) şi confirmat de sultan.
La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania
intră sub stăpânirea Imperiului habsburgic. Noul statut
politic de principat sub stăpânirea Imperiului habsburgic
este definit prin Diploma Leopoldină din 1691.Împăratul
preia titlul de principe.Conducerea Transilvaniei nu mai
era sigurată de Dietă ci de un guberniu condus de un
guvernator militar.Cancelaria aulica de la Viena coordona
conducerea principatului

Structuri instituţionale în Ţara Românească şi

Moldova
Ultimele decenii ale secolului al XIV –lea au
reprezentat pentru Ţara Românească şi Moldova o
perioadă de consolidare a independenţei şi de desăvârşire
a organizării instituţionale.
Principalele instituţii din Ţara Românească şi
Moldova erau:
- domnia;
- Biserica;
- Sfatul Domnesc;
- Adunarea Ţării;
- Armata;
Domnia reprezintă instituţia centrală în Moldova
şi Ţara Românească Domnul era stăpânul ţării iar în
calitate de „mare voievod” era comandantul suprem al
armatei. Sistemul de succesiune la tron a fost electivo –
ereditar. Puteau fi aleşi din familia domnitoare toţi
descendenţii pe linie bărbătească, chiar dacă era vorba
despre fii nelegitimi. S-a practicat des asocierea la domnie
a fiului cel mare din timpul vieţii domnului ( Basarab pe
Nicolae Alexandru, Mircea cel Bătrân pe Mihail ).
Titlul de domn vine de la latinescul dominus.
“Io Vladislv mare voievod,domn si singur stapanitor a
toata Ungrovlahia”
Io=de la Ioannes=cel ales de Dumnezeu
Mare voievod=comandant supreme al armatei
Domn=de la dominus=stapan
Singur stapanitor=suveranitate externa in raport cu
puterile vecine dar si interna in raport cu boierimea.

Principalele atribuţii ale domnului erau:

- elabora legile;
- era judecătorul suprem, putând pronunţa
pedeapsa cu moartea;
- Domnul avea drept de preemţiune asupra
întregului fond funciar al ţării
- încheia tratate, declara război şi încheia pace;
- era comandantul suprem al armatei, purtând
titlul de mare voievod;
- bate moneda
- aplica pedeapsa capitală în caz de trădare:
hiclenie, infidelitate
Marea boierime alegea pe domnitor din rândul
membrilor familiei Basarabilor, în Ţara Românească, şi
respectiv a Muşatinilor, în Moldova.
 Mitropolitul :
 ii consacra pe episcopii numiTi de domn;
 il incorona si ungea cu mir pe domn conferindu-i
o autoritate sacra;
  Participa la alegerea domnului si la actele de
justiTie ale acestuia etc.
 Patriarhia de la Constantinopol accorda
Mitropolitului tarii Romanesti titlul de “exarh al
plaiurilor” avand autoritate spirituala si asupra
ortodoxilor din Transilvania

Domnul il numea pe mitropolit iar acesta era principalul
său sfetnic.
După o perioadă de domnii puternice ( secolele XIV –
XVI ), începând cu secolele XVI – XVII a luat naştere
un regim politic dominat de boierime. A fost o perioadă
cu domni uşor manevrabili sau care făceau parte din
familii fără ascendenţă domnească. Marea boierime
alegea pe domnitor din rândul membrilor familiei
Basarabilor, în Ţara Românească, şi respectiv a
Muşatinilor, în Moldova.
.
 Sfatul Domnesc avea rolul de a-l consilia pe domn şi era
compus la început din mari boieri proprietari de
pământuri iar apoi din boieri cu dregătorii precizate îi
membrii clerului înalt.
Cele mai importante dregătorii erau cea de mare ban al
Olteniei în Ţara Românească şi respectiv portar al
Sucevei în Moldova.
Membri:
 vornicul- şeful curţii domneşti
 logofătul- şeful cancelariei domneşti
 vistiernicul- administratorul finanţelor
 spătarul- comandant militar în Ţara Românească ş
hatman în Moldova
 postelnicul, marele portar şi marele uşar se ocupau de
activitatea diplomatică, primirea solilor străini,
ceremonialul primirii lor
 La sfarsitul sec XVI Sfatul domnesc se numea Divan.
Membrii sfatului domnesc asistau pe domn la judecată,
participau la încheierea tratatelor cu puterile vecine.

În situaţii deosebite era convocată Marea Adunare a

Ţării alcătuită din reprezentanţi ai boierilor, clerului,
orăşenilor, ţăranilor liberi.Era convocata doar pentru
alegerea domnului, declaratii de razbiu, incheierea
pacii.
 Adunarea Stărilor îşi defineşte mai bine atribuţiile în
vremea lui Matei Basarb cand se contureaza deosebirile
dintre :
 Sfat- Sfatul sau Divanul domnesc al marilor
boieri
 Soborul- fetele bisericesti
 Adunarea a toata tara
Ultima alegere a unui domn de către Adunarea ţării a
avut loc în 1730 iar utima sa reunire dedicată
desfiinţării şerbiei în 1749.Sub o forma modernizata
institutia va renaste intre 1831 si 1848 sub numele de
Adunarea Obsteasca.

SECOLUL FANARIOT

Începând din secolul al XVII-lea dominaţia otomană

asupra Ţărilor Române s-a accentuat. Iniţial, domnul era
ales de boieri şi confirmat de sultan. Treptat, domnul va fi
numit de către turci. Acest lucru are loc mai ales în
secolul al XVIII-lea, când dominaţia otomană asupra
Ţărilor Române a luat forma regimului fanariot ( 1711/
1716 – 1821 ).
Secolul fanariot se caracterizează prin:
- turcii numesc la conducerea Ţării Româneşti şi a
Moldovei domni din rândul funcţionarilor
 otomani, în cea mai parte greci care locuiau în
cartierul fanar din Constantinopol;
- durata domniilor este foarte scurtă ( 2,5 – 3 ani
);
- tronul este cumpărat;
- domnul era numit direct de sultan fiind
considerat funcTionar otoman (pasa cu doua
tuiuri- cozi de cal în nr de 1,2 sau 3 care marcau
rangul generalelor paşale)
- Ţările Române au pierdut orice iniţiativă în
politica externă şi armatele au fost desfiinţate;
- instituirea monopolului otoman asupra
comerţului românesc;
- cel mai grav aspect al regimului fanariot a fost
fiscalitatea execisvă. Domnii fanarioţi au jefuit
pur şi simplu Ţările Române pentru a plăti dările
tot mai mari faţă de Imperiul otoman; mai bine
de jumătate din veniturile Principatelor erau
luate de Poartă numai pentru prelungirea
domniilor
- au existat şi încercări de reformă din partea unor
domni fanarioţi , precum Constantin
Mavrocordat. una dintre reformele sale a fost
cea socială prin care a fost desfiinţată şerbia iar
ţăranii au devenit clăcaşi, fiind obligaţi să
presteze boierului 12 zile de clacă pe an în ţara
Românească şi 24 de zile în Moldova;
 armata Tarii a fost desfiinTata
 autonomia era grav incalcata
 fiscalitate excesiva
 creste numarul dregatoriilor, majoritatea fiind fara
acoperire in realitate
 baza sociala , boierimea este grecizata
 boierimea pamanteana este organizata in “partida
naTionala”
 pana in 1774 domnii au aparTinut indeosebi
familiilor romanesti, iar dupa aceasta data domnia a
fost monopolizata de familiile grecesti
 practic Tarile romane nu mai desfasurau o politica
externa proprie
ObligaTiile financiare faTa de Poarta:
 tributul- care creste permanent
 mucarerul (mic pt 1 an, mare pt 3 ani):suma
necesara numirii si renumirii domnului
 peschesul:daruri catre sultan si marele vizir
 aprovizionarea cu grane, vie cherestea; monopol
turcesc pe anumite produse.

-Constantin Mavrocordat (intre 1730-1769 a avut 6

domnii in tara Romaneasca si 4 in Moldova):
 “Proiect de ConstituTie”- publicat in 1742 in
“Mercure de France” castigand preTuirea lui
Voltaire
 reforma administrativa: leafa pt dregatori;
ispravnici numiTi in fruntea judeTelor
  reforma prin care se stabilea ca boieri sunt doar
cei care deTin o funcTie in stat
 reforma fiscala:desfiinTeaza darile multiple
inlocuindu-le cu una singura platibila in patru rate
anuale
 reforma sociala: desiinTarea serbiei (legatura de
glie) in 1746 in tara Romaneasca si 1749 in
Moldova; este fixat numarul zilelor de claca pe an
la 12 zile in tara Romaneasca si 24 zile in
Moldova.
-Alexandru Ipsilanti:

 1780 un cod de legi “Pravilniceasca condica”

Aspecte pozitive:
-pastarea instituTiilor proprii: biserica, finanTele,
sistemul vamal
-autonomie restransa dar se evita organizarea
pasalacurilor
-s-a permis patrunderea influenTelor occidentale
-sunt deschise primele consulate la Bucuresti si Iasi
-secolul fanariot a fost si momentul in care influenTele
franceze au inceput sa patrunda in tarile romane
-