Sunteți pe pagina 1din 5

I.

NOTIUNI INTRODUCTIVE PRIVIND


SERVICIUL PUBLIC
Pentru satisfacerea cerintelor (hrana, locuinta, cultura, sanatate) membrilor unei
colectivitati umane, sunt înfiintate anumite organisme sociale sub denumirea de servicii
publice. Într-un sens mai larg, se poate aprecia ca serviciile publice reprezinta
ansambluri de persoane si lucruri create de catre o colectivitate publica în vederea
satisfacerii unei nevoi publice si care sunt supuse autoritatii si controlului acesteia. În
sens restrâns, serviciul public este activitatea sau ansamblul de activitati de interes
general si/sau individual prestate de o institutie publica sau de organisme care fac parte
dintr-un ansamblu administrativ cu scopul satisfacerii nevoilor publice.
Termenul de serviciu public poate fi utilizat atât pentru a desemna aspectul structural, de
organism social, cât si pentru a denumi aspectul functional, de activitate desfasurata de
acest organism.
Data fiind complexitatea cerintelor sociale, exista o mare varietate de servicii publice. De
aceea, trebuie sa se faca distinctie între serviciu public si serviciu de utilitate publica.
Distinctia dintre cele doua consta în faptul ca primul este înfaptuit de o organizatie
statala, iar cel de-al doilea de o organizatie nestatala. În cazul organizatiilor mixte, de
stat si particulare, ne aflam în prezenta unui serviciu public, deoarece la acea organizatie
participa si statul, fie ca autoritate publica, fie ca persoana juridica.
Serviciul public poate fi organizat fie la nivel national pentru întreaga tara (serviciul public
al transportului aerian, feroviar), fie la nivel local (transportul comun în cadrul unei
localitati) si poarta denumiri diferite (ex.: secretariate, agentii, institute, administratii,
sectii, oficii, spitale, scoli, regii autonome, societati).
Pentru a fi în prezenta unui serviciu public, sunt necesare urmatoarele conditii:
- Satisfacerea cerintelor membrilor societatii;
- Înfiintarea lor sa se faca prin acte de autoritate;
- Activitatea lor se desfasoara în realizarea autoritatii de stat, personalul lor având
calitatea de functionar public;
- Sunt persoane juridice, având toate drepturile si obligatiile specifice ale acestora;
- Mijloacele lor materiale sunt asigurate fie prin subventii bugetare, fie din venituri proprii;
fie prin venituri proprii; cheltuielile serviciilor publice sunt, în principiu, suportate de catre
colectivitatea care a instituit si organizat serviciul, dar ele pot fi acoperite total sau partial
din veniturile provenite din functionarea serviciului sau cu concursul particularilor.
Serviciul public poate fi definit ca fiind acea organizatie de stat sau a colectivitatii locale,
înfiintata de autoritatile competente cu scopul de a asigura satisfacerea unor cerinte ale
membrilor societatii, în regim de drept administrativ sau civil, în procesul de executare a
legii.
Organizatiile care presteaza servicii publice pot fi grupate în trei categorii:
- Organe ale administratiei publice;
- Institutii publice;
- Regii autonome de interes public.
În legatura cu regiile autonome de interes public, trebuie precizat ca unele au fost create
pentru a satisface unele cerinte ale populatiei ca, de exemplu, Societatea Nationala a
Cailor Ferate, RENEL, ROMTELECOM etc. Alte regii autonome au fost create pentru a
exploata, prin activitatea lor, bunuri care fac parte din proprietatea publica a statului, ca,
de exemplu, carbuni, titei, gaze naturale. Prin aceasta activitate, ele contribuie, în mod
direct, la satisfacerea unor cerinte sociale, astfel încât chiar daca s-ar afirma ca unele
regii autonome nu presteaza, în mod direct, un serviciu public, toate regiile autonome,
indiferent de specificul activitatilor, contribuie la satisfacerea unor cerinte ale membrilor
societatii, obiectivul fundamental al oricarui serviciu public.

I . CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND


SERVICIILE PUBLICE
I.1. Notiune. Trasaturi
In literatura de specialitate,precum si in limbajul curent,notiunea de serviciu public este
utilizata intr-un dublu sens,astfel:
-in primul rand,se utilizeaza sensul organic,desemnand un organism,o persoana
juridica,publica sau privata,prin care se realizeaza o activitate care satisface un interes
public;
-in al doilea rand,este folosit sensul material-functional,prin care este desemnata
activitatea desfasurata de organismul sau persoana juridica prestatoare a serviciului.
O prima definire a termenului de serviciu pubic,cea clasica, considera ca serviciul public
este acea activitate de interes general prestata exclusiv de persoane publice.Profesorul
P.Negulescu desfineste serviciul public dupa cum urmeaza:”Serviciul public este un
organism administrativ creat de stat,judet sau comuna,cu o competenta si puteri
determinate cu mijloace financiare procurate din patrimoniul general al Administratiunii
publice creiatoare;pus la dispozitia publicului pentru a satisface in mod regulat si
continuu o nevoie cu caracter general,careia initiativa privata nu ar putea sa-i dea decat
o satisfactiune incompleta si intermitenta.”
Conceptul de servicii publice a evoluat în timp, ca urmare a dezvoltării practicilor
administrative şi a reflectării lor în plan ideatic. În procesul evoluţiei sale, literatura de
specialitate a identificat definiţii cu un spectru foarte larg.
Legislaţia română pune accent pe latura materială a serviciului public, respectiv, ca tip de
activitate. În acest sens, serviciile publice reprezintă totalitatea activităţilor şi acţiunilor de
utilitate şi interes public, desfăşurate sub autonomia administraţiei publice, având drept
scop furnizarea de servicii de utilitate publică. De aici reiese caracterul complex al
conceptului de serviciu public.
Trebuie evidenţiate condiţiile ce vor fi respectate la înfiinţarea serviciilor publice:
- Obligaţia de a înfiinţa servicii publice de interes local numai în limitele legii;
- Autorităţile administraţiei publice au dreptul de a desfăşura la un nivel local servicii
publice cu caracter statal;
- Înfiinţarea serviciilor publice trebuie să urmeze procedura prevăzută de lege cu cele trei
restricţii: fixarea obiectivului de activitate, organizarea şi funcţionarea pe baza unui
regulament emis de administraţie, controlul modului în care îşi realizează prerogativele;
Desfiinţarea serviciul public este de competenţa aceleaşi autorităţi care a aprobat
înfiinţarea.
In literatura de specialitate a fost formulata teza conform careia statul poate organiza
doua categorii de servicii publice:
-cu titlu de monopol,situatii in care statul nu permite particularilor sa presteze astfel de
servicii ,acestia putand fi doar beneficiarii acestora(stare civila,protective civila,eliberarea
cartilor de identitate,incasarea impozitelor si taxelor,etc).
-fara titlu de monopol,situatie in care este admisa initiativa private (universitati teatre,
asigurari,etc).
Majoritatea autorilor considera ca serviciului public ii sunt specifice urmatoarele trasaturi:
a)este un organism specializat care satisface un interes public;
Serviciile publice ale statului, judetului si comunei sunt organizare si functioneaza ca:
-organe ale administratiei publice(ministere,servicii descentralizate ale ministerelor si ale
celorlalte organe central,etc.)
-institutii publice(universitati,scoli,biblioteci,teatre,etc)
-regii autonome de interes public,care in literatura de specialitate interbelica au fost
denumite stabilimente publice.
b)se infiinteaza prin lege sau pe baza legii;
c)activitatea se desfasoara in realizarea puterii publice;
d)desfasoara o activitate continua si ritmica dupa un program prestabilit si adus la
cunostinta publica;
e)baza materiala necesara activitatii se asigura in principal din bugetul statului,judetului
sau comunei;
f)egalitatea tuturor cetatenilor in raport cu serviciul public.
Intr-o interpretare mai sintetica,serviciul public este definit ca un ansamblu de activitati
organizate si autorizate de administratia publica pentru a satisface nevoi sociale de
interes public.
În concluzie, serviciul public reprezintă un ansamblu de utilităţi şi acţiuni de utilitate şi
interes general, cu caracter permanent şi continuu, organizate, potrivit specificului
cerinţelor locale, în limitele legii şi autorizate de administraţia publică, în vederea
satisfacerii nevoii sociale.
I.2. Clasificarea serviciilor publice
Serviciul public este mijlocul administraţiei prin care se prestează cetăţenilor servicii de
interes general, în regim de putere politică. Infiinţarea serviciilor publice este atributul
exclusiv al autorităţilor deliberative, respectiv al consiliilor locale iar organizarea şi
functionarea lor constituie atributul autorităţilor executive, adică al prefecţiilor şi
primarilor. In categoria serviciilor publice se includ:
• Servicii publice cu caracter statal
• Servicii comunitare (infiinţate la nivel local, dar şi judeţean)
• Serviciile publice de gospodărie comunală
• Alte servicii publice locale
• Servicii publice comerciale
• Servicii publice pentru activităţi culturale
Dupa natura serviciilor publice se disting :
• Servicii publice administrative(S.P.A.)
• Servicii publice industriale şi comerciale(S.P.I.C)
Dupa modul în care se realizează interesul general deosebim :
• servicii publice al căror scop este satisfacerea directă şi individuală a cetăţenilor
• servicii publice care oferă avantaje particularilor în mod indirect
• servicii publice destinate colectivităţii în ansamblu

în literatura de specialitate romnească se afirmă că noţiunea de serviciu public a redevenit o


noţiune de bază a dreptului administrativ9 Statul şi unităţile administrativ-teritoriale, ca forme
organizatorice de viaţă şi activitate ale membrilor care le compun, au menirea de a asigura
locuitorilor condiţiile necesare de convieţuire economice, sociale, culturale, de securitate etc. n mod
continuu şi permanent, organiznd n acest scop o multitudine de structuri organizatorice, denumite
frecvent n actele normative, dar şi n doctrina juridică de specialitate servicii publice, pe care le
dotează n vederea bunei lor funcţionări cu: mijloace materiale şi băneşti, specialişti etc. Unele din
aceste servicii publice se organizează numai de către stat, altele putnd fi organizate şi de către
colectivităţile locale recunoscute de stat. ˛n primul caz, vorbim de servicii publice ale statului, n cel
de-al doilea caz de servicii publice ale comunei, oraşului sau judeţului, după caz.

Definit ca activitate, serviciul public are următoarele caracterstici: 1) este o activitate tehnicojuridică;
2) funcţionează regulat şi continuu; 3) este o activitate pentru realizarea unor interese publice; 4)
activitate fără a avea ca scop un cştig material; 5) activitate care poate fi supusă unor modificări. De
asemenea, profesorul E. D. Tarangul definea serviciul public ca fiind orice activitate a autorităţilor
publice pentru satisfacerea unei nevoi de interes general care este att de importantă nct trebuie să
funcţioneze n mod regulat şi continuu13 (de exemplu poliţia, nvăţămntul, justiţia, transporturile pe
căile ferate, asistenţa socială). După cum se poate observa, profesorul E. D. Tarangul pune accentul pe
activitate, criticnd opinia potrivit căreia prin serviciu public se nţelege nu numai activitatea n nţeles
general, dar şi organul care o exercită. Astfel, se poate concluziona că noţiunea de serviciu public are
două sensuri: un prim sens este acela de organism (organ) iar cel de-al doilea sens este acela de
activitate.14 Acest dublu sens şi are originea n dreptul francez. In sens organic sau formal prin
serviciu public se nţelege o organizaţie sau o ntreprindere girată de administraţie, iar n sens material,
serviciul public este orice activitate care are ca scop satisfacerea unui interes general, indiferent de
natura organizaţiei care o exercită publică sau privată.