În cauza Cernenchii c.

Moldovei, reclamantul, Vladimir CERNENCHII, este un jurnalist din

Bălţi care, la 12 septembrie 2002, a publicat un articol prin care a criticat companiile de stat, în
special CET-Nord, pentru neconformarea cu Hotărârea Guvernului nr. 634 din 5 iulie 2000, care
prevedea că companiile care ofereau populaţiei anumite servicii, cum ar fi furnizarea energiei
electrice şi a apei, erau obligate să instaleze din contul lor contoare de măsurare a consumului.
Printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă din 15 septembrie 2004, Curtea Supremă de Justiţie
a satisfăcut pretenţiile lui K., directorul CET-Nord, şi a constatat că un pasaj din articol era
defăimător. Reclamantul a fost obligat la publicarea unei dezminţiri şi la plata a MDL 2,000
(EUR 122 la acel moment).
În faţa Curţii, reclamantul a pretins violarea art. 6 § 1 CEDO (dreptul la un recurs efectiv), pe
motiv de aplicare retroactivă a legii de către instanţele de judecată şi examinarea cauzei sale la
Curtea Supremă de Justiţie în absenţa sa; precum şi violarea art. 10 CEDO (libertatea de
exprimare).
La 20 noiembrie 2008, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie, prin care el s-a angajat să
plătească reclamantului suma de EUR 4, 050 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială
şi morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către
Curte în temeiul acordului amiabil. La 1 decembrie 2008, reclamantul a informat Curtea că a
acceptat propunerea Guvernului şi a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea
drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica
continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.

În februarie 2009, CtEDO a pronunţat deciziile Trohin c. Moldovei (cererea nr.

3630/05), Rusu c. Moldovei (cererea nr. 75646/01) şi Cernenchii c. Moldovei (cererea nr.
7173/05).
***
În cauza Trohin c. Moldovei, reclamantul, Valerii TROHIN, cetăţean moldovean şi vorbitor de
limbă rusă, la 3 aprilie 2003, a fost arestat fiind bănuit de comiterea unui jaf. Prin decizia Curţii
de Apel Chişinău din 27 martie 2006, reclamantul a fost condamnat pentru comiterea jafului.
Cererea de recurs a reclamantului a fost declarată inadmisibilă prin decizia Curţii Supreme de
Justiţie sin 13 septembrie 2006. În urma recursului în anulare a reclamantului, la 23 aprilie 2007,
Curtea Supremă de Justiţie a trimis cauza la rejudecare la Curtea de Apel, care l-a achitat pe
reclamant pe unele capete de acuzare aduse împotriva lui.
Reclamantul s-a plâns la Curte de încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 1 CEDO (obligaţia
de a respecta drepturile omului); de violarea art. 3 CEDO (interzicerea tratamentelor inumane şi
degradante), pe motiv că condiţiile de detenţie au fost inumane şi degradante şi deoarece a fost
maltratat de poliţişti după arestul său; de violarea art. 5 CEDO (dreptul la libertate şi siguranţă),
pe motiv că a fost arestat fără vreo suspiciune rezonabilă şi că documentele relevante i-au fost
prezentate într-o limbă pe care el n-o cunoştea; de violarea art. 6 CEDO (dreptul la un proces
echitabil) în urma refuzului autorităţilor de a-l asigura cu un avocat în faţa Curţii Supreme de
Justiţie; de violarea art. 13 CEDO (dreptul la un recurs efectiv) prin lipsa recursurilor efective
pentru a se plânge de încălcările expuse mai sus; de violarea art. 14 CEDO (interzicerea
discriminării), deoarece nu i-au fost prezentate documentele într-o limbă pe care el o înţelege; şi
violarea art. 17 CEDO (interzicerea abuzului de drept).
La 6 mai 2008, Guvernul a prezentat Curţii o declaraţie, prin care el s-a angajat să plătească
reclamantului suma de EUR 3,500 cu titlu de compensaţii pentru orice daună materială şi
morală, precum şi pentru costuri şi cheltuieli, în termen de 3 luni de la radierea cererii de către
Curte în temeiul acordului amiabil. La 17 septembrie 2008, reclamantul a informat Curtea că a
acceptat propunerea Guvernului şi a declarat că-şi retrage cererea sa de pe rolul Curţii.
Curtea a luat act de acordul la care au ajuns părţile, a notat că el a fost încheiat cu respectarea
drepturilor omului garantate de Convenţie şi că nu găseşte niciun motiv care ar justifica
continuarea examinării cererii (art. 37 § 1 in fine CEDO), radiind-o de pe rolul său.
În faţa Curţii, reclamantul a fost reprezentat de către dl Alexandru TĂNASE şi dna Janeta
HANGANU, avocaţi din Chişinău.