SOLUTII DE MODERNIZARE A SACET-

2 CHISINĂU
2.1. Concepţia, obiective şi soluţii ale modernizării
2.1.1. Concepţia modernizării
La baza Concepţiei de modernizare a SACET-Chişinău, elaborate de
Termocom S.A., stau următoarele principii ale politicilor energetice:
 accesibilitatea populaţiei la resurse energetice pentru încălzire
(accesul întregii populaţii la încălzire şi apa caldă menajeră);
 siguranţa în alimentarea cu energie termică (diversificarea surselor şi
furnizorilor de resurse, prevederea surselor de producere cu posibilitatea
funcţionării pe două sau mai multe tipuri de combustibili, utilizarea
resurselor regenerabile de energie);
 eficienţa energetică a instalaţiilor (reducerea consumului de
combustibili prin retehnologizare / modernizare, promovarea sistemelor de
cogenerare de eficienţă înaltă de tip centralizat şi/sau distribuit);
 impact redus asupra mediului;
 reducerea pericolului de foc şi explozii în locuinţe prin promovarea
unor sisteme de încălzire fără foc deschis;
 respectarea legislaţiei naţionale şi alinierea la legislaţia Uniunii
Europene în domeniul energiei şi protecţiei mediului;
 asigurarea rentabilităţii economice a agenţilor economici care
desfăşoară activitatea în producerea, transportul şi distribuţia energiei
termice.

2.1.2. Obiective pe termen scurt şi mediu

Modernizarea şi dezvoltarea SACET-Chişinău pe termen scurt şi mediu
urmăreşte următoarele obiective:
 îmbunătăţirea continuă a calităţii serviciilor de alimentare cu energie
termică cu menţinerea costurilor la un nivel ce ar asigura accesibilitatea
consumatorilor la aceste servicii;
 promovarea principiilor economiei de piaţă;
 atragerea capitalului privat în finanţarea investiţiilor din domeniul
infrastructurii locale;
 promovarea măsurilor de eficienţă energetică;
 promovarea parteneriatului social.

2.1.3. Cerinţe faţă de soluţiile aplicate in proiectele de modernizare

a SACET-Chişinău

La elaborarea şi promovarea soluţiilor tehnice de reabilitare şi modernizare

a SACET trebuie să fie respectate următoarele condiţii obligatorii [11]:
 instalaţia de bază a unităţilor de producţie a agentului termic trebuie
să fie o instalaţie de cogenerare;
 capacitatea de producţie a unităţii de producţie agent termic trebuie
proiectată pentru consumul actual şi cel previzionat ;
 unitatea de producţie în cogenerare va funcţiona la capacitatea
parametrilor nominali cel puţin
7000 ore/an;
 randamentul energetic global al unităţii de producţie agent termic
trebuie să fie de cel puţin 80%, excepţie pot face doar unităţile de producţie

31
 care utilizează biomasa ca resursă energetică primară (la instalaţia în
cogenerare), unde randamentul energetic total trebuie să fie de cel puţin
70%;
 reducerea pierderilor în reţelele de transport agent termic primar;
 creşterea eficienţei energetice a punctelor termice;
 instalarea punctelor termice individuale, acolo unde se justifică
economic;
 contorizare la nivel de imobil şi la nivel de puncte termice;
 reducerea pierderilor de energie termică şi apă din reţelele interioare
ale imobilelor;
 contorizare individuală la consumatorii finali;
 introducerea sistemelor de automatizare şi dispecerizare astfel încât
să poată fi asigurată monitorizarea şi controlul permanent al funcţionării
instalaţiilor în cadrul parametrilor optimi, de la producere pană la utilizator.
Adoptarea oricărei soluţii de modernizare a SACET trebuie sa se bazeze pe
respectarea principiului economic de piaţă: soluţia propusă va trebui sa
asigure funcţionarea SACET în condiţiile în care sa se poată:
 returna valoarea investiţiei realizate,
 recupera cheltuielile de exploatare şi
 obţine de profit din activitatea operaţională.
Soluţiile de eficientizare propuse trebuie sa ţină cont de:
 starea existentă a sistemului;
 volumul şi caracteristicile cererii de energie (căldură, ACM,abur,
energie electrica);
 posibilităţile de a asigura aprovizionarea cu combustibili;
 posibilităţile de atragere a investiţiilor.
 prognozele de dezvoltare economica a mun. Chişinău şi puterea de
cumpărare a populaţiei;
 existenţa subvenţionării SACET de câtre stat.
Soluţiile ce ţin de dezvoltarea ulterioară a SACET-Chişinău, în principal,
privesc:
la nivelul instalaţiilor ce aparţin operatorului SACET -
 sursele de producere a energiei termice,
 reţelele de transport a agentului termic primar, inclusiv staţiile de
pompare,
 punctele termice centrale sau/şi punctele termice individuale,
 reţelele de distribuţie a apei calde de consum si a agentului termic
pentru încălzire
 contorizarea energiei la nivel de imobil (la punctul de delimitare
dintre instalaţiile Operatorului şi ale consumatorului),
la nivelul consumatorului final -
 reţelele interioare de alimentare cu apă caldă de consum şi agent
termic pentru încălzire şi realizarea distribuţiei orizontale,
 contorizarea individuală si montarea robinetelor termostatici
 reabilitarea termica a anvelopei clădirilor.

In promovarea soluţiilor tehnice propuse se urmăreşte obţinerea

următoarelor efecte globale:
 reducerea pierderilor de căldura din cadrul SACET,
 reducerea consumurilor specifice de energie şi combustibil,

32
  creşterea eficientei echipamentelor şi instalaţiilor din cadrul
sistemului,
 creşterea gradului de siguranţa in exploatare a sistemului,
 reducerea costurilor de producere a energiei,
 creşterea gradului de protecţie a mediului înconjurător prin reducerea
emisiilor de gaze pe unitatea de energie produsa.

Ţinând cont de cele expuse mai sus, în papa 2.2-2.4 şi 3.3 prezentam soluţii
tehnice concrete din cele mai uzitate pentru modernizarea SACET-Chişinău.

2.1.4. Criterii şi indicatori de eficienţă a investiţiilor în

modernizarea SACET
Cel mai important criteriu şi, respectiv, indicator de eficienţă economico-
financiară a investiţiilor este Venitul Net Actualizat maximum (VNA) pe
perioada de studiu (sau de viaţă a instalaţiilor) [25].
Venitul net VNt reprezintă acea parte a veniturilor totale, încasate într-un
an, rămasă după excluderea tuturor cheltuielilor realizate în anul respectiv
- VNt = VTt - CTt, , unde VTt este venitul brut (încasarea) anului t; CTt –
cheltuielile (costurile) totale ale anului t.
Venitul net actualizat pe perioada de studiu este suma veniturilor nete
anuale VNt actualizate -
tf tf

VNA   VN t (1  i )  t sau VNA   (VTt  CTt )  (1  i )  t sau VNA = VTA –

t ti t t i

CTA,
unde VTA şi CTA reprezintă venitul brut actualizat şi respectiv cheltuielile
tf

totale actualizate, VTA   VTt  (1  i ) .

 t

t ti

Aşadar, un efort investiţional este economic justificat în cazul în care pe

perioadă de studiu veniturile totale depăşesc cheltuielile totale VTA ≥ CTA,
sau VNA = VTA – CTA ≥ 0.
Iinitial

Irep.cap

VB CT VN

VN

0 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 t, ani
Vrem.

Figura 2.1. Fluxul de numerar al unui proiect de cogenerare de mică

putere, cu o reparaţie capitală
( Iinit - investiţia iniţială, Irep.cap.- investiţia în reparaţia capitală, CT -
cheltuielile totale anuale,
VB - venitul brut anual, VN - venitul net anual, Vrem - valoarea
remanentă a fondurilor )

33
Venitul net actualizat, repartizat uniform pe anii perioadei de studii,
reprezintă un alt indicator de eficienţă economică a investiţiilor cunoscut
sub denumirea de venit net mediu anual - VA  VNA / T s .
Pe lângă VNA, pe creditor îl interesează şi Rata Internă de Rentabilitate
(RIR) a proiectului, care pentru un proiect rentabil urmează a fi mai mare
decât costul împrumutului pe piaţa de capital -
RIR > i . Prin definiţie, rata internă de rentabilitate a unui proiect economic
exprimă acea valoare a ratei de actualizare i care egalează valorile
actualizate ale veniturilor şi cheltuielilor totale pentru întreaga perioadă de
studiu - VTARIR = CTARIR sau pentru care venitul net actualizat devine egal
cu zero - VNARIR = 0.
Durata de recuperare a investiţiei (DRI) este şi ea un indicator de eficienţă
a investiţiei, care exprimă capacitatea proiectului de a genera profit şi
restitui capitalul împrumutat. În caz general, DRI determină numărul de ani
pe parcursul cărora investiţia realizată se recuperează din profitul obţinut
în urma punerii în funcţiune a unor capacităţi de producţie. DRI se
determină din condiţia egalităţii veniturilor şi cheltuielilor, sau egalităţii cu
zero a venitul net actualizat - VNADRI = 0.
Pentru un proiect rentabil durata de recuperare trebuie să fie mai mică
decât durata acceptată pentru proiecte similare.
Pentru beneficiar, preţul de cost al energiei este un indicator extrem de
important; cu cât preţul este mai mic decât preţul la sursa de referinţă cu
atât proiectul este mai atractiv.
Rentabilitatea unui proiect investiţional exprimă capacitatea de a genera
profit. Însă existenţa aparentă a unui profit încă nu înseamnă că acest
proiect merită a fi realizat (este fezabil), întrucât pot exista bariere şi riscuri
ce nu-şi găsesc o expresie monetară în evaluarea cantitativă a eficienţei
proiectului. Riscul existent ce ar privi posibila micşorare a volumului
energiei produse şi a beneficiului, posibila diminuare a capacităţii de
rambursare a capitalului împrumutat – este unul din cei mai importanţi
factori în luarea deciziei cu privire la implementarea unei noi surse de
energie.
Atragerea de fonduri de investiţii de pe piaţa de capital este realizabila in
condiţiile recuperării investiţiilor cu rate de rentabilitate ce ţin cont de
gradul de risc al investiţiilor industriale de azi şi in perspectivă.

2.1.5. Sursele potenţiale de finanţare a proiectelor de modernizare

Dezvoltarea SACET-Chişinău presupune realizarea unor importante
investiţii, care se pot cifra la cca 20-25 mln USD pe an pentru următorii
zece ani. După cum se cunoaşte, bugetul municipal în această perioadă se
confruntă cu constrângeri foarte serioase; mult probabil ca şi în următorii
ani să nu deţină suficiente resurse proprii necesare dezvoltării SACET. Pe
de altă parte, posibilitatea bugetului de stat la acoperirea acestei nevoi este
tot limitată. Iată de ce trebuie avute în vedere şi următoarele căi de
atragere a capitalului în finanţarea dezvoltării infrastructurii-edilitare :
 atragerea capitalului privat intern sau extern: constituirea de societăţi
mixte sau de tip parteneriat public-privat.

34
  fonduri nerambursabile obţinute prin aranjamente bilaterale sau
multilaterale;
 utilizarea creditelor interne şi externe în finanţarea lucrărilor de
investiţii în infrastructura locală,
 surse financiare, rezultate din comercializarea reducerilor de emisii de
gaze cu efect de seră;
 taxe speciale, instituite la nivelul autorităţilor administraţiei publice
locale;
 alte surse.
Capitalul privat trebuie implicat în dezvoltarea SACET, sub forma
parteneriatului public-privat, pentru că:
 interesul privat disciplinează autoritatea din punct de vedere bugetar
şi creşte eficienţa economică a operatorului;
 concentrează capital pe termen lung în sfera serviciilor publice;
 introduce elemente de concurenţă într-un domeniu caracterizat în
general ca monopolist, iar concurenţa determină creşterea calităţii.
Autorităţile naţionale trebuie să sprijine implicarea capitalului privat în
investiţiile din gospodăria comunală, în general şi bineînţeles în sectorul
serviciilor de încălzire urbană, în principal prin aranjamente de tip
Construieşte-Exploatează-Transferă (BOT) şi probabil prin oferirea
Contractelor de procurare a energiei (Power purchase agreements).
Investiţiile mari şi costisitoare, necesare construirii unor centrale de
cogenerare, integrate in SACET, se vor realiza doar prin aranjamente
contractuale de aceasta formă. In acest scop este necesar de a revizui
legislaţia secundară, care ar prevedea:
 modalităţi de selecţie a partenerilor,
 cerinţe specifice fată de contractele de delegare a serviciului,
 condiţiile de derulare şi garantare a investiţiei etc.
Foarte important este ca mesajul autorităţilor locale şi centrale cu privire la
interesul pentru astfel de aranjamente să fie transparent, riguros şi
profesionist, în aşa fel încât să fie încurajaţi parteneri serioşi cu potenţial
economic şi tehnic şi nu vânători de afaceri dubioase. Trebuie să
recunoaştem că în prezent interesul capitalului privat este încă mic,
comparativ cu nevoile de investiţii în acest domeniu.
Finanţarea infrastructurii prin credite oferite de instituţiile bancare trebuie
extinsă pentru că:
 alocaţiile de la bugetul local şi central sunt reduse, ca urmare a
constrângerilor existente;
 creditul impune eficienţa economică şi disciplina financiară;
 creditul permite împărţirea poverii investiţiilor mari, necesare creării
unei infrastructuri cu lungă durată, pe mai multe generaţii de viitori
beneficiari.

Pentru a dezvolta mecanismul creditării este necesar ca statul să-şi asume

în mai mare măsură responsabilitatea garantării creditelor pentru investiţii,
iar autoritatea locală să devină mai curajoasă şi mai independentă în
acordarea unor garanţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
Termocom S.A. este preocupată de atragerea investiţiilor directe către
proiecte de transformare a CT în CET, incluziv prin crearea de parteneriat
public-privat. Un factor de atractivitate pentru investitori sunt contractele

35
de lungă durată privind procurarea energiei termice de către operatorul
SACET (Termocom) de la CET-ce ce urmează a fi edificate.

2.2. Soluţii de modernizare a surselor de energie termică

2.2.1. Principii generale privind dimensionarea şi alegerea
capacităţilor de producţie [10]
Unităţile de producţie de bază
Unităţile de producţie de bază asigură consumul din perioada încălzirii
urbane, precum şi consumul aferent asigurării apei calde de consum în
perioada de vară, funcţionând în regim de cogenerare.
Cogenerarea reprezintă producerea simultană de energie termică şi de
energie electrică ori mecanică, în cadrul unui singur proces, din aceleaşi
instalaţii tehnologice special realizate pentru aceasta şi utilizând acelaşi
combustibil. Energia termică produsă în cogenerare reprezintă căldura
utilizabilă pentru satisfacerea unui consum justificat din punct de vedere
economic.
Tehnologiile de cogenerare au în comun conversia energiei termice,
obţinute prin arderea de combustibili, în energie mecanică şi într-o formă
utilizabilă de energie termică, producţiile de energie fiind dependente
reciproc. Energia mecanică poate fi utilizată pentru antrenarea diverselor
echipamente industriale (pompe, suflante, compresoare, etc.) sau pentru
antrenarea de generatoare electrice.
Dimensionarea unităţii de producţie de bază se realizează cunoscând
sarcina termică de calcul (fig.2.2), asigurând preluarea unor reduceri de
consum faţă de capacitatea nominală, în limitele admise de instalaţiile
respective.

Figura 2.2. Instalaţia de cogenerare acoperă partea de bază a curbei de

sarcină
Asigurarea apei calde de consum din perioada sezonului de vară, se va face
dintr-o unitate (aceeaşi sau alta) de producţie dimensionată în baza sarcinii
de calcul.

36
Este recomandat ca întreaga capacitate de producţie necesară, să fie
realizată prin proiectarea şi montarea a două sau mai multe unităţi de
producţie dimensionate corespunzător. Se asigură astfel o funcţionare mai
sigură în alimentarea cu energie termică a unor consumatori cu cereri
variabile, precum şi posibilităţile de extindere şi creştere modulată a
capacităţii de producţie.
Randamentul energetic anual în cogenerare se determină ca fiind raportul
dintre energia produsă anual (energie electrică şi energie termică) în
cogenerare şi energia conţinută în combustibilii utilizaţi pentru cogenerare
şi reprezintă eficienţa globală anuală a unităţii de producţie.
Alegerea soluţiei de cogenerare va ţine cont de faptul că fiecare tehnologie
de cogenerare are avantaje şi dezavantaje sau limitări care impun
optimizarea soluţiei în raport cu cerinţele tehnice şi economice specifice
situaţiei respective (vezi cap.3).
Din punct de vedere tehnic, efectele restrictive ale interdependenţei celor
două forme de energie pot fi atenuate prin alegerea adecvată a tehnologiei
de cogenerare şi printr-o dimensionare corectă a instalaţiilor, producătorii
de echipamente oferind o paletă relativ largă de tipodimensiuni de
echipamente în vederea construirii soluţiei adecvate (detalii la Para 3.2.5 şi
3.3.3).
Din punct de vedere economic, trebuie să se aibă în vedere că rentabilitatea
cogenerării este influenţată de producţiile anuale de energie electrică şi
termică.
În timp ce producţia de energie electrică poate fi tranzacţionată pe piaţă,
producţia de energie termică trebuie să ţină seama de condiţiile tehnice,
socioeconomice şi comerciale ale consumatorilor locali, precum şi de
factorii politici (subvenţii, stimulente, politica de mediu, etc.). Eficienţa
globală anuală de proiect a unităţilor de producţie în cogenerare nu va fi
mai mică de 80%, corelat cu prevederile Directivei 2004/8/EC privind
cogenerarea. Valoarea eficienţei globale anuale a unităţilor de producţie în
cogenerare care utilizează ca resursă energetică primară biomasa trebuie
să fie mai mare de 70%. Soluţii tip pentru sisteme de cogenerare sunt
prezentate in Cap.3.
În mod obligatoriu echipamentele şi utilajele proiectate şi achiziţionate
pentru realizarea instalaţiilor de producţie a energiei electrice şi termice în
cogenerare, vor fi alese astfel încât să poată funcţiona prin utilizarea
alternativă sau concomitentă cu cel puţin două tipuri de combustibil.

37
Instalaţiile de cogenerare pot fi aplicate doar în zonele unde există un
consum simultan de energie electrică şi termică şi curbele de sarcină au un
grad înalt de corelaţie. Dimensionarea unităţilor cogeneratoare se face în
baza cunoaşterii sarcinii termice minime a consumatorului. Altfel spus,
instalaţiile de cogenerare urmează să acopere partea de bază a curbei de

sarcină termică (vezi fig.2.2 şi 2.3).

Figura 2.3. Curba anuală de sarcină a unui consumator din zonă modul de
acoperire a ei

Soluţii utilizând unităţi de producţie din surse regenerabile

Utilizarea unor surse regenerabile de energie se impune atât pentru
conservarea resurselor clasice combustibili fosili, cât şi ca o necesitate
majoră privind protecţia mediului.
În sistemele centralizate de alimentare cu energie termică pot fi utilizate ca
resurse energetice următoarele resurse regenerabile:

38
Energie solară poate fi utilizată pentru a produce energie electrică
(fotovoltaică) sau pentru a produce energie termică - energie solară
termică.
Prepararea apei calde de consum, încălzirea imobilelor de locuit sau a celor
comerciale, climatizarea, precum şi alte aplicaţii industriale, reprezintă un
potenţial important pentru dezvoltarea energiei termice solare.

Principalele avantaje ale acestei forme de energie sunt:

 energie primară gratuită – tehnologiile care utilizează energia solară
 generează putere zile întregi;
 nu se defectează nici o componenta, neavând piese în mişcare;
 sistemele pot fi foarte rapid instalate oriunde, având o amortizare
rapidă;
 nu fac zgomot şi nu au emisii de gaze poluante ;
 se potrivesc foarte bine în zone de aglomeraţie urbană, precum şi în
zone mai puţin populate.
Biomasa reprezintă fracţiunea biodegradabilă a produselor, deşeurilor şi
reziduurilor din agricultura (inclusiv substanţe vegetale şi reziduuri de
origine animala), silvicultura şi industrii conexe, precum şi fracţiunea
biodegradabilă a deşeurilor industriale şi comunale, orăşeneşti şi
municipale. Sursele principale de biomasă sunt reziduurile forestiere,
industria lemnului şi culturile speciale pentru a fi utilizate pe post de
combustibil.
Biomasa cuprinde biocombustibilii solizi, lichizi şi gazoşi. Biocombustibilii
solizi sunt utilizaţi în special pentru încălzirea locuinţelor. Biocombustibilii
lichizi sunt utilizaţi ca şi carburanţi în transport. În ceea ce priveşte
producerea energiei electrice şi termice pe bază de biogaz, aceasta poate fi
considerată nepoluantă şi poate fi eficientă din punct de vedere economic.
Este recomandat ca în paralel cu instalaţia de producţie a energiei termice,
utilizând ca resursă energetică biomasa, să fie prevăzută şi o instalaţie pe
combustibil clasic, pentru asigurarea continuităţii în aprovizionare.
Instalaţia (cazanul) de ardere a biomasei, poate face parte dintr-o instalaţie
complexă, cuprinzând un ciclu mixt cu turbină cu gaze şi turbină cu abur
sau altă combinaţie, astfel încât randamentul total să corespundă
obiectivelor impuse în program.
Alte resurse energetice regenerabile care pot fi utilizate sunt biogazul,
uleiurile vegetale şi biodieselul.
Scheme de sprijin
Dacă soluţia adoptată pentru sursa de producere este o unitate de
cogenerare utilizând resurse regenerabile, pentru energia electrică produsă
în cogenerare se emite garanţia de origine.
Garanţia de origine este documentul prin care se specifică sursa
regenerabilă de energie din care a fost produsă energia electrică, indicând
data, locul de producţie şi puterea instalată a capacităţii de producţie.
Garanţia de origine permite producătorilor de energie electrică din surse
regenerabile de energie să demonstreze că energia electrică pe care o vând
este produsă din surse regenerabile de energie.
Garanţiile de origine se emit de către ANRE, în vederea:
39
  monitorizării îndeplinirii ţintei naţionale privind ponderea energiei
electrice produse din surse regenerabile de energie în consumul naţional
brut de energie electrică;
 determinării şi evidenţierii ponderii energiei electrice produse din
surse de energie regenerabilǎ, în energia electrică facturată consumatorilor
finali;
 accesului producătorului la sistemele de promovare a energiei
electrice produse din surse de energie regenerabilǎ;
 utilizării acestora în cazul importului/exportului de energie electrică
produsă din surse de energie regenerabilǎ.

Unitatea / unităţile de producţie pentru acoperirea vârfului de consum

Vârful curbei de consum este determinat ca fiind diferenţa dintre valoarea
consumului maxim şi valoarea optimă, dimensionată din punct de vedere
termic, a instalaţiei de cogenerare, ca unitate de producţie de bază. Vârful
curbei de consum corespunde necesarului maxim de energie termica;
acesta are o durată de timp limitata şi este datorat fie simultaneităţii
regimurilor de funcţionare a consumatorilor, fie înregistrării unor
temperaturi exterioare minime.
Capacităţile de producţie destinate acoperirii vârfului curbei de consum, pot
fi utilizate şi ca rezervă a capacităţii de baza. De regulă, pentru sistemele
centralizate de alimentare cu energie termică, pentru acoperirea vârfului de
consum se utilizează cazanele de apă fierbinte.
Este recomandat ca atât la dimensionare cât şi la amplasarea capacităţilor
de producţie necesare acoperirii vârfului de sarcina, să se ţină cont de:
 posibilitatea montării a două sau mai multe unităţi de acelaşi tip,
 amplasarea unităţilor de producţie în punctele critice ale reţelei de
termoficare cât mai aproape de consumator,
 asigurarea combustibilului necesar astfel încât, timpul necesar
pornirii şi atingerii parametrilor nominali sa fie cât mai scurt.
Acoperirea vârfului curbei de consum în cazuri particulare, se poate realiza
prin racordarea la sistemul centralizat de alimentare cu energie termică, a
unor producători industriali independenţi; condiţiile şi regimurile de
funcţionare impuse stabilindu-se în cadrul unui contract comercial.
Unităţile de producţie destinate acoperirii vârfului curbei de consum vor
respecta aceleaşi condiţii tehnice şi de randament ca şi cele impuse unităţii
de producţie de baza. Un rol important în acoperirea vârfului curbei de
consum îl pot avea instalaţiile vechi, existente în centralele termice ale
operatorilor, care prin unele lucrări de mica amploare pot fi menţinute în
rezerva.
Funcţionând la capacitate redusă în condiţiile încadrării în condiţiile de
mediu, instalaţiile nesupuse retehnologizării complete pot constitui o
variantă pentru acoperirea vârfului curbei de consum.

2.2.2. Soluţii de modernizare a centralelor termice existente

Aceasta soluţie implică modernizarea instalaţiilor tehnologice din centralele
termice de zona şi reabilitarea reţelelor de transport şi distribuţie. De la caz
la caz, modernizare CT implica înlocuirea parţiala sau totala a
echipamentelor tehnologice, automatizarea proceselor şi optimizarea
schemelor de funcţionare. Pentru stabilirea volumului de lucrări de
40
modernizare trebuie sa se pornească de la cererea de energie termica,
urmată de dimensionarea optimă a instalaţiilor tehnologice.
Principalele avantaje ale acestei soluţii sunt:
 utilizarea parţiala a instalaţiilor existente in centrala termica de zona;
 existenta amplasamentelor şi a utilităţilor;
 existenta personalului calificat şi a structurilor organizatorice;
 existenta reţelelor de transport energie termica;
 existenta consumatorilor urbani deserviţi de sistemul de termoficare;
 utilizarea parţiala a instalaţiilor din punctele termice;
 existenta reţelelor secundare de distribuţie energie termica la
consumatori.
Dezavantajele acestei variante sunt:
 păstrarea structurii de producere şi distribuţie a energiei termice;
 utilizare redusă a sistemului in special pe perioada verii;
 posibilitatea redusă de scădere a preţului energiei termice produse.

Analiza acestei variante arată ca prin păstrarea sistemului existent şi

utilizarea in mare parte a instalaţiilor existente, volumul de investiţii
necesar este redus. Pe de alta parte, nemodificarea structurii sistemului de
termoficare urbana reduce posibilitatea scăderii costului producerii
energiei termice.

2.2.3. Transformarea centralelor termice în centrale de cogenerare a

energiei
Soluţia de transformare a centralelor termice de zona, cum ar fi CT-Sud sau
CT-Vest in Chişinău, din centrale producătoare de energie termica în CET
producătoare de energie termica combinat cu producerea de energie
electrica, implica modificări de structura in instalaţiile tehnologice
existente. Aceasta varianta impune utilizarea cazanilor de abur existente
sau instalarea de cazane noi de abur in centralele dotate doar cu cazane de
apa fierbinte.
Această soluţie poate fi promovată atât in cazul existentei unei CT de zonă,
ce distribuie energia termica la punctele termice, cât şi în cazul existenţei
centralelor termice de cvartal ce distribuie energia termica direct la
consumatori. Pentru dimensionarea corecta a instalaţiilor tehnologice de
producere a energiei electrice, este necesar de a ţine seama de curba
clasată a consumului de energie termică şi de cererea de energie electrica.
Energia electrica produsa va acoperi primordial consumurile proprii ale
instalaţiilor de termoficare urbană. Pentru disponibilul rămas, operatorii
serviciilor de termoficare (Termocom S.A.) ar putea să încheie contracte
directe cu consumatori locali, de preferinţa întreprinderi din subordinea
primăriei.
Principalele avantaje ale acestei soluţii sunt:
 creşterea producţiei energetice globale proprii;
 creşterea gradului de utilizare a capacitaţilor de producere energie;
 scăderea cheltuielilor specifice pe unitatea de produs;
 creşterea randamentelor energetice;
 utilizarea parţială a instalaţiilor existente;
 existenţa amplasamentelor şi a utilităţilor;

41
  existenţa personalului calificat si a structurilor organizatorice;
 existenţa reţelelor de transport energie termica;
 existenta consumatorilor urbani deserviţi de sistemul de termoficare;
 utilizarea parţială a instalaţiilor din punctele termice;
 existenţa reţelelor secundare de distribuţie energie termică la
consumatori;
 posibilităţi de scădere a preţului energiei termice produse;
Dezavantajele acestei variante sunt:
 volum ridicat de investiţii;
 necesitatea utilizării de personal cu calificare ridicată;
 creşterea volumului de combustibil consumat în instalaţii;
 creşterea cheltuielilor anuale;
 dependenţa de fluctuaţiile de preţ ale energiei electrice pe piaţă.
Analiza acestei variante arata avantaje covârşitoare fata de sistemele
existente. Prin modificarea structurii producţiei energetice, funcţionarea
instalaţiilor în regim de cogenerare apropie sistemul de termoficare urbana
de sistemele performante la nivel european. Deşi aceasta varianta implica
investiţii sporite, aşa cum se va vedea in capitolul următor, efectele
economice sunt pozitive.
O abordare mai realistă ar putea fi noile soluţii aplicabile pe plan local prin
trecerea la cogenerarea de mică/medie putere şi renunţarea în timp la
centralele mari şi reţelele de distribuţie foarte mari.
In mun. Chişinău este necesara analizarea oportunităţii divizării reţele
termice în subsisteme şi folosirea CT sau PT pentru implementarea
cogenerării de mică putere. Capacităţile mici de cogenerare au în general
costuri specifice mai ridicate de instalare şi întreţinere. În consecinţă,
viabilitatea proiectelor de cogenerare depinde de capacitatea de a obţine
cel mai ridicat venit din energia electrică vânduta şi de posibilitatea de
valorificare a avantajelor care decurg din apropierea de consumator.
În capitolul următor sunt prezentate mai amănunţit condiţiile in care in
cadrul SACET se pot implementa sistemele de cogenerare a energiei
termice şi electrice.

2.3. Reabilitarea şi modernizarea reţelelor termice

2.3.1. Reabilitarea reţelelor de conducte
Sistemul de transport şi distribuţie a agentului termic cuprinde:
 ţevi preizolate,
 elemente de conducte, preizolate: coturi preizolate, ramificaţii
preizolate, goliri, aerisiri preizolate, reducţii preizolate,
 sistem de semnalizare (o pereche de fire de semnalizare încorporate în
ţevile şi fitingurile preizolate),
 accesorii specifice sistemului de conducte preizolate (perne de
dilatare, căciuli de capăt, etc.).
Încadrarea pierderi tehnologice în reţelele termice într-un procent de până
la 15%, implică utilizarea unor conducte cu performanţe mecanice şi de
izolare termică deosebite. Tehnologiile actuale, de fabricare şi montaj, a
conductelor pentru transportul şi distribuţia agentului termic, permit
realizarea unor performanţe superioare.

42
Produsele preizolate respectă standardele europene[10]:
 EN 253 sisteme de conducte preizolate industrial,
 EN 448 sisteme de racorduri preizolate - fitinguri preizolate industrial,
 EN 489 postizolarea conductelor preizolate.
În tabelul 2.1 este prezentat centralizatorul standardelor europene
armonizate pentru ţevi de oţel destinate reţelelor termice.

Tabelul 2.1. Standarde europene armonizate pentru ţevi de oţel destinate

reţelelor termice[10]
Domeniu de
aplicare
Denumire Dimensiuni
Nr. standard pentru
standard şi masa
reţele
termice
Ţeavă fără sudură,
pentru SR EN 10216- Secundar,
SR EN
1 presiune, 1/A1:2004 Dn ≤ 300
10220:2003
temperatură
ambiantă
Ţeavă fără sudură,
pentru Primar,
SR EN SR EN
2 presiune, Dn ≤ 300
102162:2003 10220:2003
temperatura
ridicată
Ţeavă sudată
electric la
Secundar,
înaltă frecvenţă, SR EN 20127-
SR EN sudată
3 pentru 1:2002
10220:2003 longitudinal,
presiune,
Dn ≤ 300
temperatură
ambiantă
Ţeavă sudată Primar,
electric la sudată
înaltă frecvenţă, SR EN 10217- Longitudinal,
SR EN
4 pentru 2:2003 Dn ≤ 300
10220:2003
presiune, Categoria de
temperatura încercare
ridicată TC2
Primar,
Ţeavă sudată sub
sudată
strat de
5:2003 SR elicoidal, Dn
flux, pentru
5 SR EN 10217 EN ≤ 300,
presiune,
10220:2003 Categoria de
temperatura
încercare TC
ridicată
2

Izolaţia termică din spumă rigidă de poliuretan

43
Se recomandă utilizarea largă a ţevilor preizolate cu poliuretan expandat.
Principalele caracteristici ale sistemului cu ţevi preizolate cu poliuretan
expandat în raport cu cel tradiţional sunt:
 durabilitatea construcţiei creşte până la 25-30 de ani şi mai mult;
 pierderile de energie în reţea sunt mai mici;
 fiabilităţii reţelelor termice este mai înaltă;
 cheltuielile de reparaţie şi exploatare a reţelelor termice sunt mai reduse;
 cheltuielile capitale şi perioada de construcţie a reţelelor sunt mai mici;
 este posibilă instalarea sistemului de control operativ la distanţă a umidităţii izolaţiei.
Izolaţia se realizează cu spuma dură de poliuretan, conform prescripţiilor
SR EN 253: 2004.
Adeziunea optima între spuma PUR si ţeava de transport respectiv manta
reprezintă un „sistem legat" ce va asigura o rezistenţă la forfecare optimă,
garantând mişcarea unitară a sistemului ţeava de lucru - spuma PUR -
manta.
Proprietăţii fizice:
 coeficientul conductivităţii termice < 0,027 W/mK la 50° C,
 densitatea totala medie a spumei de-a lungul ţevii: minim 80 kg / m3,
 sistem celular închis în proporţie de 90%, conform ISO 4590,
 rezistenţă la compresiune: 0.3 Mpa - SR EN ISO 844/ 1 998,
 rezistenta Ia forfecare axiala Ia 20° C : > 0,2 Mpa,
 absorbţie maximă de apă fierbinte: mai puţin de 10% din volumul
iniţial timp de 90 minute.

Mantaua conductelor preizolate, confecţionată din polietilenă neagră de

înaltă densitate, conţinând antioxidanţi, stabilizatori LIV şi negru de fum
(maxim 2.57. 0.5 % din masa totală), având următoarele caracteristici:
 densitate: minim 944 kg / m3 - S R ISO l 183 / 1994,
 alungire la rupere: minim 350% în conformitate cu ISO 527,
 efort la curgere: minim 19 daN / mm2, conform ISO 527,
 coeficient de topire:0,5 g / l O mm în conformitate cu SR ISO
1133/1993,
 stabilitate termică şi timp de inducţie: min 20min / 200°C-SR 1SO/TR
10837/1996,
 nu prezintă deformaţii permanente la variaţia de temperatura conf
ISO 2506/81,
 rezistent la agresiunea agenţilor de mediu conf. ISO 4607/78.

Mantaua se confecţionează din tuburi PEHD extrudate conform DIN 8074 şi

8075 respectiv SR EN 253, cu prelucrarea "corona" a suprafeţelor
interioare pentru asigurarea adeziunii ridicate a spumei cu mantaua PEHD.
Manşoanele se conformează standardului EN 489. Izolaţia durabilă şi
impermeabilă a îmbinărilor sudate se va realiza prin intermediul mufelor
(manşoanelor) termocontractibile. Materialul mufei (tubului) va fi
polietilena PEHD termocontractibila sau polietilena PEHD
termocontractibilă reticulată recomandată în cazul diametrelor mai mari de
400 rnm.
Pernele de dilatare se montează pentru preluarea dilatărilor pe tronsoane
unde există schimbări de direcţie.
Dimensiunile pernelor de dilatare :
 tip l (conducte DN 20 - DN 65) : 45 x 1000 x 120 mm

44
  tip II (conducte DN 80 - DN 100) : 45 x 1000 x 180 mm
 tip 111 (conducte DN 125 - DN 150) : 45 x î000 x 240 mm
Dimensionarea şi alegerea reţelelor de transport şi de distribuţie a energiei
termice
La proiectarea, alegerea şi achiziţionarea conductelor pentru transportul şi
distribuţia energiei termice trebui să fie respectate condiţiile expuse mai
sus.
Pentru realizarea circuitelor supraterane, precum şi pentru circuitele de
conducte având Dn › 400 mm, utilizarea conductelor preizolate nu este
obligatorie dacă din punct de vedere economic alte soluţii, care realizează
aceleaşi performanţe tehnice, sunt mai avantajoase.

2.3.2. Modernizarea compensatoarelor instalate în reţelele

magistrale
Compensatoarele silfonice utilizate în calitate de elemente de montare
pentru amortizarea deformaţiilor conductelor care transporta energie
termica şi apa calda, datorate temperaturilor înalte, precum şi pentru
micşorarea sarcinilor de vibraţie, sunt ermetice, rezistente la temperatură,
fiabile în exploatare şi nu necesită deservire pe tot parcursul termenului de
funcţionare.
2.3.3. Modernizarea staţiilor de pompare
Instalarea convertizoarelor de frecvenţă in cadrul sistemelor de acţionare a
pompelor cu sarcină variabilă permite:
 economisirea energiei electrice;
 reducerea cheltuielilor de reparaţie şi exploatare a sistemelor elementelor de reglare din
contul excluderii sau diminuării suprasarcinilor de şoc şi dinamice;
 majorarea termenului de funcţionare a motorului electric şi a mecanismului de acţionare
din contul optimizării funcţionării lor într-un diapazon larg de variaţie a sarcinilor;
 de a crea sisteme închise ale dispozitivului de acţionare asincron cu posibilitatea
menţinerii exacte a parametrilor tehnologici stabiliţi.
Termocom S.A. urmează să continue lucrările de instalare a
convertizoarelor de frecvenţă la staţiile de pompare a agentului termic.

2.4. Modernizarea punctelor termice

2.4.1.Transformarea punctelor termice în centrale termice de cvartal
Soluţia de transformare a punctelor termice în centrale termice de cvartal
pentru producerea energiei termice, implica modificări de structura în
instalaţiile tehnologice existente.
Această variantă impune înlocuirea instalaţiilor existente cu instalaţii de
cazane pentru producerea energiei termice pentru încălzire şi apa calda
menajera. Aceasta soluţie implica abandonarea instalaţiilor tehnologice
existente în centrala termica de zona şi a reţelelor primare prin care erau
alimentate punctele termice.
Principalele avantaje ale acestei soluţii sunt:
 instalarea de echipamente noi, performante, cu randamente ridicate;
 reducerea consumurilor specifice datorate renunţării la reţelele de
termoficare primare;

45
  creşterea gradului de utilizare a capacitaţilor de producere energie
termica;
 existenta amplasamentelor şi a utilităţilor;
 existenta personalului calificat şi a structurilor organizatorice;
 existenta consumatorilor urbani deserviţi de sistemul de termoficare;
 existenta reţelelor secundare de distribuţie energie termica la
consumatori;
 posibilitatea obţinerii de fonduri din dezafectări şi eliberări de
terenuri.
Dezavantajele acestei soluţii sunt:
 volum mare de investiţii;
 utilizare redusa a sistemului in special pe perioada verii;
 posibilităţi reduse de scădere a preţului energiei termice produse;
 posibilităţi restrânse de reducere a nivelului noxelor in zonele urbane
aglomerate;
 necesitatea asigurării unui sistem extins de distribuţie a
combustibililor la CT.
Aceasta varianta asigura reducerea uşoara a cheltuielilor de exploatare la
un nivel de investiţii destul de ridicat. Rămân greu de rezolvat problemele
legate de protecţia mediului şi necesitatea extinderii sistemului de
distribuţie a combustibililor.

2.4.2. Soluţiile privind racordarea consumatorilor la reţelele de apă

fierbinte (apă caldă) [10]
În cazul sistemelor mari de alimentare cu căldură se aplică soluţii în care
fluidul purtător de energie este emis de surse la parametri (presiune,
temperatură) superiori celor impuşi de consumatori.
Fluidul purtător de energie termică (agentul termic primar) asigurat de
surse este, de regulă, apa fierbinte sau aburul de presiune medie; fluidul
este transportat şi distribuit la abonaţi unde este necesară schimbarea
nivelului parametrilor pană la valorile cerute de instalaţiile consumatorilor
(incălzire, ventilare, prepararea apei calde de consum).
Instalaţiile în care au loc transformări (modificări) ale valorilor parametrilor
sunt cunoscute, în sub denumirea de puncte termice şi module compacte de
puncte termice (sau puncte termice de tip modul). În alte ţări, aceste
instalaţii au diverse denumiri, de exemplu, staţii, substaţii, posturi de
racordare, etc.
Punctele termice, sub aspectul amplasării, schemei de principiu, echipării
cu utilaje şi aparatură, se fundamentează pe o serie de date (informaţii) de
bază şi anume: puterea termică pe procese, aria de valori ale parametrilor
(circuit primar şi circuit secundar), soluţia de reglare agreată, natura
agenţilor termici, etc.
Se delimitează două categorii de soluţii de racordare a instalaţiilor de
încălzire aferente clădirilor urbane si anume:
 directă, cu amestec prin pompe;
 indirectă.
Din punct de vedere economic este indicat să se adopte racordarea directă
cu amestec a instalaţiilor de încălzire, cu condiţia ca parametrii fluidului
termic primar să nu pună in pericol instalaţiile de la consumator. In acest
caz, nu trebuie să apară fenomenul de golire a instalaţiilor de încălzire (de

46
pătrundere a aerului) sau de vaporizare a fluidului. De asemenea, nu
trebuie să apară pericolul de avariere a instalaţiilor, fenomen generat de
depăşea, in funcţionare curentă, a presiunii maxime admise de acestea.
Racordarea indirecta a instalaţiilor de încălzire apare frecvent ca o soluţie
impusă, din punct de vedere tehnic, în toate situaţiile în care nu se poate
respecta cel puţin una din cerinţele de evitare a pericolului de golire, de
vaporizare şi de avariere în microsistemul de alimentare cu căldură al
consu-matorului.
Racordarea instalaţiilor de preparare a apei calde de consum poate avea
mai multe rezolvări, în funcţie de numărul de trepte de schimbătoare de
căldură şi de poziţia acestora faţă de compartimentul aferent procesului de
încălzire.
Apar diferenţe între soluţiile de racordare, după cum prepararea apei calde
de consum se face instantaneu (cu schimbătoare de căldură de tipul “în
contracurent”) sau semiinstantaneu (cu schimbătoare de căldură şi
rezervoare de acumulare, fără serpentină).
Astfel, pentru prepararea apei calde de consum, se pot utiliza următoarele
soluţii:
 o treaptă de schimbătoare, în serie cu sistemul de încălzire (după
acesta) cu injecţie şi cu acumulare;
 două trepte de schimbătoare, în paralel cu sistemul de încălzire, cu
acumulare (preparare semi-instantanee) sau fără acumulare (preparare
instantanee);
 o treaptă de schimbătoare, în serie (prima treaptă) şi în paralel (a
doua treaptă) cu sistemul de încălzire, cu acumulare sau fără acumulare;
 două trepte de schimbătoare, ambele în serie cu sistemul de încălzire
(înainte şi după acesta), fără acumulare.
În principiu, orice soluţie de preparare a apei calde de consum se poate
combina cu orice soluţie de racordare a instalaţiilor de încălzire la reţelele
de apă fierbinte sau de apă caldă. Soluţia optimă de racordare a instalaţiei
de încălzire şi de preparare a apei calde de consum rezultă în urma unei
analize tehnico-economice:
 investiţiile şi cheltuielile de exploatare;
 mărimea şi variaţia debitelor de fluid,
 nivelul (valorile) temperaturii din conducta de întoarcere a reţelei;
acest parametru este foarte important în determinarea indicilor tehnico-
economici ai centralelor de cogenerare.
Punctele termice de tip modul sunt ansambluri prefabricate, complet
echipate şi automatizate, care utilizează agentul termic furnizat de o sursă
centralizată, pentru producerea şi distribuţia apei calde destinate
instalaţiilor de încălzire şi/sau pentru producerea apei calde de consum
menajer.
Instalarea punctelor termice individuale
Implementarea punctele termice individuale PTI, cu un grad înalt de
automatizare permite de a optimiza schema reţelei de transport şi
distribuţie şi a mări eficienţei utilizării energiei termice. Utilizarea PTI
conduce şi reducerea lungimii reţelei de apă caldă cu apr.50%, ceea ce
implică reducerea pierderilor în sistemul hidraulic şi a cheltuielilor de

47
transport a apei spre consumator, majorând totodată şi viteza de circulaţie a
apei calde menajere.

Concluzii
SACET-Chişinău, ca sistem edificat în perioada sovietică în baza unui
concept depăşit, este caracterizat cu un grad avansat de uzură şi necesită a
fi modernizat. Se cere a fi optimizată structura capacităţilor de producţie şi
structura reţelelor de transport şi distribuţie. Principalele direcţii de
modernizare sunt: promovarea cogenerării de medie şi mică putere,
transformarea punctelor termice în centrale termice, reabilitarea conductelor prin înlocuirea
ţevilor vechi cu ţevi preizolate cu poliuretan expandat, utilizarea compensatoarelor silfonice, instalarea
convertizoarelor de frecventa la staţiile de pompare.

48