Avantajele și dezavantajele încheierii

acordului de recunoaștere a vinovăției

Student – Petrișor Lavinia-Ingrid
Master Criminalistică
Anul II, Grupa C3
Art. 480. C. P. P. Condițiile încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției

(1) Acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia numai cu privire la

infracțiunile pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15
ani.

(2) Acordul de recunoaștere a vinovăției se încheie atunci când, din probele

administrate, rezultă suficiente date cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în
mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului. La încheierea acordului
de recunoaștere a vinovăției, asistența juridică este obligatorie.

(3) Abrogat.

(4) Inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevazute

de lege în cazul pedepsei închisorii și de reducerea cu o pătrime a limitelor de
pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei amenzii. Pentru inculpații minori se va
ține seama de aceste aspecte la alegerea măsurii educative; în cazul măsurilor
educative privative de libertate, limitele perioadelor pe care se dispun aceste măsuri,
prevăzute de lege, se reduc cu o treime.

Acordul de recunoaștere a vinovăție este o procedură specială cu caracter de

noutate pentru legislația penală din România, fiind reglementată în Titlul IV al Părții
speciale din Codul de procedură penală, art. 478-488, legiuitorul roman inspirându-se
din dreptul penal francez și german.
Prin introducerea acestei proceduri speciale s-au urmărit reducerea duratei de
judecată a cauzei, simplificarea activității din faza de urmărire penală și economisirea
resurselor băneşti şi umane în cadrul procedurilor judiciare.
Treuie menționat că una dintre condițiile acestei prevederi este aceea că nu se
pot încheia acorduri de recunoaștere a vinovăției cu privire la infracțiuni sancționate prin
lege cu detențiunea pe viață sau cu închisoarea al cărei maxim special depășește 7 ani.
Astfel un prim dezavantaj al acestei noi procedure este dat de condiționarea
acordului de recunoaștere a vinovăției de pedeapsa prevăzută de lege pentru

2
infracțiunea ce formează obiectul cauzei. Având în vedere că inculpatul acceptă
încadrarea juridică dată faptei de procuror și participă la procesul de individualizare a
pedepsei, considerăm că ar fi fost firesc ca incidența procedurii speciale să depindă de
limitele de pedeapsă rezultate din încadrarea juridică.
Se ajunge astfel ca admisibilitatea procedurii să fie determinată de gradul
abstract de pericol social al faptei, și nu de periculozitatea concretă pe care o prezintă
făptuitorul, ceea ce generează unele inechități, ignorându-se faptul că la încadrarea
juridică procurorul ține cont și de alte împrejurări precum - dacă fapta a rămas în fază
de tentativă ori s-a consumat, dacă inculpatul este sau nu recidivist, dacă sunt sau nu
circumstanțe atenuante sau agravante legale, acestea influențează limitele speciale de
pedeapsă între care se realizează individualizarea.
O altă condiție a acordului este ca inculpatul să recunoască fapta și să accepte
încadrarea juridică pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală.
Trebuie să avem în vedere faptul că încadrarea juridică de la momentul
declarației de recunoaștere poate fi alta decât cea inițială deoarece în timpul negocierii,
se pot invoca incidente procedurale ce pot conduce la o nouă încadrare juridică şi la
modificarea aspectelor reţinute în situaţia de fapt, procurorul putând să dispună
schimbarea încadrării juridice. Iată o altă fisură ce impune revizuirea și completarea
acestei noi proceduri în așa fel încât să cuprindă toate situațiile de fapt posibile.
O altă întrebare care se ridică este aceea dacă declarația de recunoaștere dată
de inculpat în perspectiva încheierii acordului este revocabilă sau nu? Bineînțeles
tindem să spunem că cel puțin până la soluționarea acordului de către prima instanță,
inculpatului trebuie să i se recunoască dreptul de a-și retracta recunoașterea din cursul
urmăririi penale însă este greu de imaginat, dacă nu chiar imposibil, cum ar putea
instanța să pronunțe o soluție de condamnare sau achitare, în temeiul unui acord
asupra căruia inculpatul a revenit și nu-l mai recunoaște. Acest fapt arată că acest
acord, odată încheiat, devine tacit un drum cu sens unic.
Ajungând la procedura specială, constatăm că este nevoie de două avize ale
procurorului ierarhic superior, conform acestei prevederi,deși are inițiativă în această
procedură specială, procurorul care are cauza în instrumentare este obligat să solicite şi
să respecte avizul prealabil și scris al procurorului ierarhic superior prin care se fixează

3
limitele încheierii acordului, ceea ce poate duce, uneori, la o îngreunare a acestui
procedeu.
Însă se impune menționat că procurorul ierarhic superior nu poate interzice
declanșarea procedurii, chiar dacă ar considera că nu există suficiente date privitoare la
existenţa faptei şi vinovăţia inculpatului, atribuțiile sale fiind exclusiv de stabilire a
limitelor în care se negociază cu inculpatul.
Un alt dezavantaj vine, de această dată, din practică. Așa cum am discutat și la
orele de practică de specialitate, se observă atitudinea prudentă a procurorilor când
vine vorba de cuantumul pedespei ce urmează a fi aplicată în urma încheierii acordului,
pedeapsă ce va fi sau nu aprobată de judecătorul care urma să soluționeze cauza.
Deoarece numeroase acorduri erau trimise înapoi procurorilor de către instanța
competentă să judece cauza, cu motivarea că pedepsele erau prea blânde, foarte mulți
dintre procurori au ajuns să stabilască pedepse mult mai mari decât cele la care s-ar fi
ajuns în instanță.
Desigur, noua procedură nu are doar părți negative, motivele avute în vedere la
momentul introducerii acesteia în Codul de Procedură Penală, fiind, în cele mai multe
cazuri, atinse.
Poate odată cu trecerea timpului și cu încheierea a mai multor acorduri de
recunoaștere a vinovăției, se va reuși obturarea fisurilor care încă își fac simțită
prezența la câțiva ani după introducerea ei în Codul de Procedură Penală.