PROCESUL BUGETAR LA NIVELUL BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

CAPITOLUL 1
COMPETENTE SI RESPONSABILITATI IN PROCESUL BUGETAR AL UNIUNII EUROPENE

Procesul bugetar reprezinta o succesiune de etape ce constau in elaborarea, aprobarea,

executarea, incheierea, controlul si raportarea rezultatelor executiei bugetului. Procesul bugetar al
fiecarui an se incheie cu aprobarea contului general de executie a acestuia.
In elaborarea procesului bugetar al Uniunii Europene, responsabilitatile revin
Parlamentului European, Comisiei Europene si Consiliului Uniunii Europene.

I) PARLAMENTUL EUROPEAN (abreviat Europarl sau PE) este o instituție legislativă a

Uniunii Europene (UE) aleasă prin scrutin direct o dată la cinci ani. Împreună cu Consiliul Uniunii
Europene și cu Comisia Europeană, exercită puterea legislativă a UE. Parlamentul dispune de trei
puteri importante:
1) puterea legislativa prin care împreună cu Consiliul Uniunii Europene adoptă legislația
europeană. Această coparticipare la procesul legislativ asigură legitimitatea democratică a
textelor de lege adoptate. PE nu are (încă) drept de inițiativă, adică nu poate înainta propriile
proiecte de legi. Acest drept de inițiativă îl are la ora actuală numai Comisia Europeană.
2) puterea bugetara Parlamentul European împreună cu Consiliul sunt organele bugetare ale UE.
Comisia Europeană întocmește un proiect de buget. În faza de aprobare a bugetului Parlamentul
și Consiliul au posibilitatea de a efectua modificări. La capitolul de venituri bugetare ultimul
cuvânt îl are Consiliul, la cel de cheltuieli îl are Parlamentul.
3) puterea de control democratic si politic asupra tuturor institutiilor

II) COMISIA EUROPEANA este organul executiv al Uniunii Europene. Comisia este
responsabilă pentru întocmirea propunerilor legislative, implementarea deciziilor și apărarea
tratatelor Uniunii precum și coordonarea activităților curente ale Uniunii. [^ a b c „Instituțiile UE:
Comisia Europeană”. Europa (web portal). Accesat la 18 iunie 2007.
^ a b c d Diego Varela (2008) Guvernarea Uniunii Europene, Iasi: Editura Institutul European.]
Comisia Europeana dispune de 3 puteri importante:
1) puterea executiva prin care asigura executia legilor europene, a bugetului si a programelor
aprobate de Parlament si Consiliu
2) puterea legislativa prin care impreuna cu Parlamentul adopra legislatia europeana. Mai mult,
Comisia Europeana este singura institutie din Uniunea Europeana care poate avea
INITIATIVA LEGISLATIVA, ceea ce inseamna ca numai Comisia Europeana poate face
propuneri oficiale de legislatie [^ a b c d Diego Varela (2008) Guvernarea Uniunii Europene,
Iasi: Editura Institutul European.]
3) putere de negociator prin faptul ca reprezintă UE pe scena internațională.Aceasta negociază
acorduri internaționale în numele UE.
În plus, Comisia este responsabilă pentru punerea în aplicare a bugetului UE, asigurând, împreună
cu Curtea de Conturi, că fondurile UE sunt cheltuite corect.

III) CONSILIUL UNIUNII EUROPENE este o institutie legislativa a Uniunii Europene

reprezentând guvernele statelor membre. Consiliul este compus din 28 de miniștri naționali (unul
din fiecare stat). Fiecare ţară din Uniune deţine prin rotaţie preşedinţia pe operioadă de şase luni.
Consiliul UE nu trebuie confundat cu Consiliul European, termenul folosit pentru a denumi
întâlnirile bianuale ale sefilor de stat sau de guvern din statele membre ale Uniunii Europene
Consiliul Uniunii Europene are 4 puteri importante:

1
1) puterea legislativa prin care adopta legislatia europeana si prin care vizeaza acordurile
internationale intre statele membre si alte state necounitare
2) puterea bugetara impreuna cu Parlamentul European. Consiliul are ultimul cuvant la capitolul
de venituri.
3) puterea de coordonare a politicilor si a actiunilor statelor membre si adopta masuri in
domeniul cooperarii politice si economice
4) puterea de decizie cu privire la definirea si punerea in practica a politicii de securitate si a
politicii cu strainatatrea

Împreună, aceste trei instituţii elaborează politicile şi legislaţia care se aplică în toată
Uniunea. În principiu, Comisia propune actele legislative, iar Parlamentul şi Consiliul le adoptă.
Ulterior, Comisia şi statele membre le implementează, iar Comisia trebuie să se asigure că legislaţia
europeană este corect aplicată.

Alte instituții și organisme ale UE:

I) CURTEA DE JUSTITIE A UNIUNII EUROPENE este organul juridic suprem al Uniunii

Europene.

Ce face Curtea de Justitie a Uniunii Europene?

Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai frecvente
tipuri de cauze sunt:

-interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor UE sunt obligate să
garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul ca instanțele din țări
diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are îndoieli cu privire la
interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să solicite opinia Curții de
Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un act legislativ sau o practică
națională este compatibilă cu dreptul UE.
-respectarea legislației - este vorba despre acțiuni intentate împotriva unui guvern național care nu
își îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate de
Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi vinovată,
ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate intenta o a doua acțiune
împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.
-anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat membru, Consiliul UE,
Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European consideră că un anumit act legislativ al UE
încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere Curții de Justiție să anuleze actul
respectiv. Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al Uniunii care le
privește în mod direct.
-garantarea unei acțiuni a UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) - Parlamentul,
Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în anumite situații. Dacă nu fac acest
lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite condiții) persoanele fizice
sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.
-sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau întreprindere care a
avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea instituțiilor UE sau a
angajaților acestora poate intenta o acțiune împotriva lor prin intermediul Curții.

COMPONENTA:

Curtea este formată din trei instanțe:

2
Curtea de Justiție - se ocupă de solicitările privind pronunțarea unor hotărâri preliminare adresate
de instanțele naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.
Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice, întreprinderi și,
în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se ocupă în principal cu legislația
privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura, mărcile comerciale.
Tribunalul Funcției Publice - se pronunță asupra disputelor dintre instituțiile UE și personalul lor.
Judecătorii și avocații generali sunt numiți de către statele membre, de comun acord, pentru un
mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg un președinte,
pentru un mandat de 3 ani care poate fi reînnoit

II) CURTEA EUROPEANA DE CONTURI

Ce face Curtea de Conturi?

-Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate și
utilizate corect
-Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE
-Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei Europene și
guvernelor naționale.
-Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul European de
Luptă Antifraudă (OLAF).
-Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl
examinează înainte dea lua decizia dacă să aprobe sau nu bugetul UE.
-Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune decizii
pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.

UE dispune şi de alte instituţii şi organisme interinstituţionale specializate:

I) Serviciul European de Acțiune Externă (SEAE) este serviciul diplomatic al UE. Rolul sau
este sa gestioneze relațiile diplomatice ale UE cu țări terțe și conduce politica externă și de
securitate a Uniunii Europene
II) Comitetul Economic și Social European (CESE) este un organism consultativ al UE format
din reprezentanți ai organizațiilor lucrătorilor și angajatorilor și ai altor grupuri de interese.
CESE ca o punte între instituțiile europene cu rol de decizie și cetățenii UE.
III) Banca Centrală Europeană (BCE) răspunde de politica monetară europeană Scopul său
principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea
de locuri de muncă.
IV) Banca Europeană de Investiții (BEI) contractează împrumuturi pe piețele de capital și acordă
finanțări, în condiții avantajoase, pentru proiecte care sprijină obiectivele UE. Aproximativ 90
% din finanțări se acordă în interiorul UE. Aceste fonduri nu provin niciodată de la bugetul UE.
In acest sens, scopul sau este sa consolideze potentialul UE in materii de locuri de munca si
crestere, sa promoveze politicile UE in afara Uniunii si sa sprijine actiunile menite sa atenueze
efectele schimbărilor climatice
V) Comitetul Regiunilor (CoR) este un organism consultativ al UE, format din reprezentanți ai
celor 28 de state membre, aleși la nivel local și regional. CoR le oferă regiunilor și orașelor
posibilitatea de a se implica oficial în procesul legislativ al UE, asigurându-se că punctele de
vedere și nevoile autorităților locale și regionale sunt respectate. Comisia Europeană,
Consiliul UE și Parlamentul European trebuie să consulte CoR atunci când elaborează
acte legislative în domenii care intră în competența autorităților locale și regionale precum
sănătatea, educația, ocuparea forței de muncă, politica socială, coeziunea economică și socială,

3
 transportul, energia și combaterea schimbărilor climatice.Dacă nu este consultat, CoR poate
sesiza Curtea de Justiție.
VI) Ombudsmanul European investighează plângerile formulate împotriva instituțiilor,
organismelor, birourilor și agențiilor UE.În fiecare an, îi prezintă Parlamentului European un
raport de activitate.
VII) Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor (AEPD) garantează că instituțiile și
organismele UE respectă dreptul la viață privată al cetățenilor atunci când prelucrează datele lor
cu caracter personal
VIII) Oficiul pentru Publicaţii publică informaţii despre UE
IX) Oficiul European pentru Selecţia Personalului recrutează personal pentru instituţiile şi
organismele UE
X) Şcoala Europeană de Administraţie organizează cursuri de formare în diverse domenii
pentru personalul instituţiilor UE
XI) numeroase agenţii specializate şi organisme descentralizate desfăşoară o serie de activităţi de
natură tehnică, ştiinţifică sau de gestionare

CAPITOLUL 2
ETAPE PRIVIND PROCESUL BUGETAR IN UNIUNEA EUROPEANA

Fazele și termenele ce trebuiesc respectate pe parcursul procesului bugetar sunt prevazute în

Articolul 314 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Cu toate acestea,
instituțiile convin în fiecare an asupra unui calendar pragmatic, în timp util înainte de demararea
procedurii bugetare, pe baza practicii curente.

2.1 ELABORAREA PROIECTULUI BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene stabilesc orientări privind prioritățile

bugetare.

Fiecare instituție a UE întocmește, înainte de data de 1 iulie a fiecărui an, o situație

estimativă pentru proiectul de buget. Comisia grupează aceste situații în proiectul anual de buget și
îl transmite Consiliului Uniunii Europene și Parlamentului European cel târziu până la 1 septembrie
[în temeiul articolului 314 alineatul (2) din TFUE, dar până la sfârșitul lui aprilie sau începutul lui
mai conform calendarului pragmatic]. Comisia poate modifica proiectul de buget într-o fază
ulterioară pentru a se lua în considerare noi evoluții, însă nu mai târziu de momentul convocării
comitetului de conciliere.

2.2 EXAMINAREA SI APROBAREA PROIECTULUI BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

Stabilirea poziției Consiliului European asupra proiectului de buget

Consiliul Uniunii Europene adoptă o poziție privind proiectul de buget și o transmite

Parlamentului până la data de 1 octombrie [în temeiul articolului 314 alineatul (3) din TFUE, dar
4
până la sfârșitul lui iulie conform calendarului pragmatic], împreună cu motivele care l-au
determinat să adopte poziția respectivă. În același timp, comisiile parlamentare discută proiectul de
buget și emit avize către comisia pentru bugete, responsabilă cu pregătirea poziției Parlamentului.

Stabilirea pozitiei Paramentului European

Parlamentul are la dispoziție 42 de zile pentru a aproba poziția Consiliului sau pentru a o
modifica cu majoritatea absolută a membrilor săi. De obicei, votul asupra poziției comisiei pentru
bugete și a eventualelor amendamente depuse are loc în cursul sesiunii plenare din octombrie.
În cazul în care Parlamentul aprobă poziția Consiliului sau nu ia nicio hotărâre, bugetul este
considerat adoptat. Cu toate acestea, Parlamentul adoptă de obicei amendamente, iar textul
modificat este transmis Consiliului. În acest caz, proiectul modificat se trimite înapoi Consiliului și
Comisiei. Președintele Parlamentului European, în consens cu președintele Consiliului, trebuie să
convoace fără întârziere o întrunire a comitetul de conciliere. Comitetul nu se întrunește dacă, în
termen de 10 zile, Consiliul informează Parlamentul că aprobă toate amendamentele sale.

Reuniunea comitetului de conciliere și adoptarea bugetului

Din ziua când este convocat, comitetul de conciliere (compus din douazeci si opt
reprezentanți ai membrilor Consiliului și un număr egal de reprezentanți ai Parlamentului European)
dispune de 21 de zile pentru a ajunge la un acord asupra unui proiect comun. În acest sens,
comitetul de conciliere trebuie să decidă cu majoritatea calificată a membrilor Consiliului sau a
reprezentanților lor și cu majoritatea reprezentanților PE. Comisia participă la lucrările comitetului
de conciliere și adoptă toate inițiativele necesare pentru promovarea reconcilierii între poziția PE și
a Consiliului. În cazul în care, în termenul de 21 de zile menționat mai sus, comitetul de conciliere
nu ajunge la un acord asupra unui proiect comun, Comisia Europeană trebuie să prezinte un nou
proiect de buget. În cazul în care comitetul de conciliere ajunge în termenul respectiv la un acord
asupra unui proiect comun, atunci Parlamentul European și Consiliul dispun de 14 zile de la data
acordului pentru aprobarea proiectului comun.

Tabelul 1 prezintă succint posibilele rezultate la sfârșitul perioadei de 14 zile.

Tabel 1. Posibile rezultate la sfârșitul perioadei de 14 zile

Parlamentul Consiliu Uniunii Rezultat

European Europene
Poziții asupra
proiectului
+ + Adoptarea proiectului comun
comun

- Revenire la poziția PE, eventual[1]

+= adoptat
Nu există Adoptarea proiectului comun
-= respins
Nu exista + Adoptarea proiectului comun
Nu există=nicio

5
decizie luată - Prezentarea unui nou proiect de buget
de către Comisie

Nu există Adoptarea proiectului comun

- + Prezentarea unui nou proiect de buget

de către Comisie

- Prezentarea unui nou proiect de buget

de către Comisie

Nu există Prezentarea unui nou proiect de buget

de către Comisie

Sursa : http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_1.4.3.pdf

[1]Acest lucru se întâmplă dacă Parlamentul confirmă toate amendamentele sale anterioare sau o
parte dintre ele, hotărând cu majoritatea membrilor care îl compun și cu trei cincimi din totalul
voturilor exprimate. În cazul în care Parlamentul nu obține majoritatea necesară, se adoptă poziția
convenită în proiectul comun.

Dacă procedura s-a încheiat cu succes, președintele PE declară că bugetul este adoptat
definitiv. În cazul în care nu se ajunge la niciun acord până la începutul unui exercițiu financiar, se
instituie un sistem de doisprezecimi provizorii până la realizarea unui acord. În acest caz,
cheltuielile pot fi efectuate lunar pe capitole în limita unei doisprezecimi din credit

ele deschise în capitolul corespunzător din bugetul din exercițiul precedent. Cu toate acestea, suma
nu trebuie să depășească o doisprezecime din creditele prevăzute în același capitol din proiectul de
buget. Totuși, în temeiul articolului 315 din TFUE, Consiliul, la propunerea Comisiei, poate
autoriza cheltuieli care depășesc doisprezecimea prevăzută (în conformitate cu articolul 16 din
Regulamentul financiar) în cazul în care PE, în termen de 30 de zile, nu decide să reducă aceste
cheltuieli.

Bugete rectificative și suplimentare

În cazul unor situații inevitabile, excepționale sau neprevăzute (în conformitate cu articolul
41 din Normele financiare), Comisia poate propune proiecte de bugete rectificative pentru a
modifica bugetul adoptat aferent exercițiului respectiv. Aceste bugete rectificative sunt supuse
acelorași reguli ca și bugetul general.

2.3 EXECUTIA BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

6
Comisia execută veniturile și cheltuielile bugetare în conformitate cu tratatele și cu dispozițiile și
instrucțiunile prevăzute în Regulamentul financiar, pe propria răspundere și în limita creditelor
autorizate. Statele membre cooperează cu Comisia pentru ca toate creditele să fie utilizate în
conformitate cu principiile bunei gestiuni financiare, și anume principiile economiei, eficienței și
eficacității.

Executia veniturilor

Comisia se bazează pe statele membre în execuţia bugetului comunitar. Astfel, resursele

proprii ale bugetului comunitar sunt colectate de statele membre în numele comunităţii, iar statele
membre pot reţine 10% din suma resurselor proprii tradiţionale pentru a-şi acoperi costurile de
colectare. Odată ce bugetul a fost definitiv adoptat, fiecare stat membru este obligat să realizeze
către Comisie anumite plăţi. Astfel, resursele proprii tradiţionale sunt creditate într-un cont special
deschis în fiecare trezorerie naţională. Resursele bazate pe TVA şi PIB sunt remise Comisiei în
prima zi lucrătoare a fiecărei luni, în proporţie de 1/12 din suma estimată cuprinsă în bugetul
Comunităţii.

Execuția cheltuielilor

Impune existența bazei legale ( cheltuiala înscrisă în buget poate fi executată numai daca a fost
adoptată o prevedere legală din care decurge obligația de cheltuială pentru UE ).
Etapele executiei cheltuielilor sunt : angajarea cheltuielii, validarea cheltuielii, autorizarea și plata .

Modalitățile prin care Comisia poate executa bugetul sunt următoarele:

-în mod direct („gestiune directă”), prin intermediul direcțiilor sale sau prin intermediul agențiilor
executive;
-prin gestiune partajată cu statele membre („gestiune partajată”);
-în mod indirect („gestiune indirectă”), prin încredințarea sarcinilor care țin de execuția bugetară
unor entități sau persoane cum sunt țările terțe, organizațiile internaționale și altele.
In practică, aproximativ 76 % din buget este cheltuit în cadrul sistemului de „gestiune
partajată”, statele membre distribuind fonduri și gestionând cheltuielile, 22 % în cadrul sistemului
de „gestiune directă” de către Comisie sau de către agențiile sale executive, iar restul de 2 % în
cadrul sistemului de „gestiune indirectă”
Sistemul de transparență financiară oferă informații despre beneficiarii fondurilor gestionate
direct de către Comisie; beneficiarii Fondului european de dezvoltare sunt și ei enumerați. Pe de altă
parte, fiecărui stat membru îi revine sarcina de a publica date privind beneficiarii fondurilor pe care
le gestionează prin gestiune indirectă și gestiune partajată.
Comisia execută bugetul în cooperare cu statele membre și aceasta are obligatii de control și
de audit asupra statelor membre în execuția bugetului, precum și responsabilitățile care decurg din
acestea.

2.4 CONTUL GENERAL AL EXECUTIEI BUGETULUI UNIUNII EUROPENE

Controlul bugetului european se efectuează în cadrul fiecărei instituții a UE și la nivelul

statelor membre. Activități de control importante sunt realizate la diferite niveluri de către Curtea
de Conturi și de către Parlament. În fiecare an, acesta din urmă examinează execuția bugetului în
vederea acordării descărcării de gestiune Comisiei Europene, celorlalte instituții europene și
agențiilor Uniunii.

OBIECTIVE:

7
 Asigurarea legalității, exactității și bunei gestiuni financiare ale operațiunilor bugetare și ale
sistemelor de control financiar, precum și asigurarea bunei gestiuni financiare a bugetului european
(economie, eficiență și eficacitate), Curtea de Conturi și Parlamentul European monitorizând
totodată atingerea obiectivelor (criteriile de performanță).

TIPURI DE CONTROL:

A. Controlul la nivel național - Controlul inițial al veniturilor și cheltuielilor este exercitat

în mare parte de către autoritățile naționale. 25 % din resursele proprii tradiționale sunt reținute de
către statele membre pentru a acoperi cheltuielile aferente colectării. Colectarea resurselor proprii
tradiționale reprezintă, cu toate acestea, o chestiune de importanță majoră pentru instituțiile UE.

B. Controlul la nivelul Uniunii

1. Controlul intern
În fiecare instituție, controlul este exercitat de către ordonatorii de credite și contabili,
precum și de către auditorul intern al instituției.

2.Controlul extern exercitat de către Curtea de Conturi

Conturile UE sunt de două tipuri:

-conturi bugetare - care oferă o evidență detaliată a execuției bugetului si se bazează pe principiile
contabilității de casă modificate, ceea ce înseamnă că tranzacțiile (cheltuieli și venituri) sunt
înregistrate dar atunci când lichiditățile sunt plătite sau primite.
-conturi generale - care sunt utilizate pentru a stabili rezultatul economic și bilanțul de active și
pasive, care se întocmește pentru a evidenția situația financiară a UE la data de 31 decembrie a
fiecărui an. Acestea utilizează metoda contabilă în partidă dublă pentru a înregistra toate veniturile
și cheltuielile de pe durata exercițiului financiar.

În fiecare an, conturile UE sunt publicate și transmise pentru audit extern Curții de Conturi.
Controlul extern este efectuat de către curțile de conturi naționale și Curtea de Conturi
Europeană (CCE), care prezintă autorității bugetare rapoarte anuale detaliate. Pe lângă raportul
anual, aceasta emite un aviz numit „declarație de asigurare” privind:
➢ fiabilitatea conturilor (de exemplu, dacă evidențele sunt ținute corect)
➢ legalitatea și regularitatea tranzacțiilor subiacente (de exemplu, veniturile colectate și
plățile efectuate).

3.Controlul politic exercitat de către Parlamentul European

Evaluarea finală, denumită „descărcare de gestiune”, este prezentată de Parlament pe baza

recomandărilor Consiliului.

În cadrul Parlamentului European, Comisia pentru Control Bugetar este responsabilă de

pregătirea poziției Parlamentului, în special cu privire la:

-controlul execuției bugetului UE și al Fondului european de dezvoltare (FED)

-închiderea, prezentarea și auditarea conturilor și bilanțurilor Uniunii, precum și ale
instituțiilor și tuturor organelor finanțate de către Uniune
-controlul activităților financiare ale Băncii Europene de Investiții

8
 -monitorizarea raportului cost-beneficii al diverselor forme de finanțare comunitară în
procesul de punere în aplicare a politicilor Uniunii
-examinarea fraudelor și a neregulilor în procesul de execuție a bugetului Uniunii, adoptarea
unor măsuri menite să prevină și să asigure urmărirea în justiție a acestor cazuri, precum și
protejarea intereselor financiare ale Uniunii în general.

De asemenea, Comisia pentru Control Bugetar pregătește deciziile privind descărcarea de

gestiune. După publicarea raportului anual al Curții de Conturi și după finalizarea conturilor anuale,
Consiliul înaintează recomandările sale Parlamentului. În funcție de aceste recomandări,
Parlamentul European se pronunță în privința gestionării de către Comisie pentru exercițiul
financiar în cauză.

De regulă, Parlamentul examinează în plen rapoartele de descărcare de gestiune înainte de

15 mai. Prin urmare, mai puțin în cazuri excepționale, acordarea descărcării de gestiune se supune
la vot în perioada de sesiune din mai, iar, în cazul amânării descărcării de gestiune, în perioada de
sesiune din octombrie. În cazul în care propunerea de acordare a descărcării de gestiune nu este
susținută de o majoritate a voturilor sau în cazul în care Parlamentul hotărăște amânarea deciziei de
acordare a descărcării de gestiune, acesta informează instituțiile sau agențiile în cauză cu privire la
motivele amânării descărcării de gestiune. Instituțiile și agențiile vizate trebuie să ia fără întârziere
măsurile necesare pentru eliminarea obstacolelor care împiedică acordarea descărcării de gestiune.
Ulterior, Comisia pentru Control Bugetar prezintă, în termen de șase luni, un nou raport cuprinzând
o nouă propunere de acordare sau de refuzare a descărcării de gestiune.

2. În prezent, bugetul Uniunii Europene este finanţat integral din resurse proprii, fără a aduce
atingere altor categorii de venituri ale statelor membre. La ora actuală resursele proprii ale bugetului
Uniunii Europene se împart în două categorii:
a) resurse proprii tradiţionale, cunoscute şi sub denumirea de resurse proprii prin natură în măsura
în care se referă la încasări percepute în cadrul politicilor comunitare. În această categorie se includ:
 taxele vamale, care provin din aplicarea tarifului vamal comun la valoarea mărfurilor
importate din ţările terţe (comerţul între ţările UE fiind scutit de taxe vamale);
 taxele agricole, care sunt taxe asupra importurilor de produse agricole, introduse ca urmare a
politicii agricole comune şi cotizaţiile asupra zahărului şi izoglucozei, prevăzute în cadrul
organizaţiei comune de piaţă a zahărului.
b) resurse proprii provenind direct de la statele membre ale Uniunii Europene. În această categorie
se includ:
 resursele proprii din TVA, ce rezultă dintr-o cotă unică aplicată asupra încasărilor din TVA
făcute de fiecare stat membru. Cu toate acestea, Uniunea lasă la latitudinea statelor membre
decizia privitoare la sursele din care se face plata TVA către bugetul general comunitar.
sumele obţinute în urma aplicării unei cote uniforme de 0,3%, valabile pentru toate statele
membre, a bazelor armonizate de evaluare a TVA, stabilite în conformitate cu normele
comunitare. Bazele de calcul ale TVA vor fi plafonate la 50 % din VNB în 2016 pentru
cinci state membre (Bulgaria, Croația, Cipru, Luxemburg și Malta).

În final, veniturile bugetare din TVA ale Uniunii se obţin prin aplicarea la baza de calcul a unei
cote identice pentru toate ţările membre. - resurse bazate pe PNB. Această resursă se calculează în
funcţie de diferenţa dintre cheltuieli şi estimarea celorlalte resurse proprii, prin aplicarea unei cote
egale asupra mărimii PNB tuturor ţărilor membre(cota aceasta se fixează în fiecare an în cadrul
procedurii bugetare). Aceeste resurse sunt cunoscute şi sub denumirea de resurse complementare,
fiind resurse de echilibrare a bugetului comunitar. Cota care se aplică asupra PNB se determină
astfel încât resursele obţinute să finanţeze diferenţa dintre cheltuielile anuale şi nivelul celorlalte
resurse proprii.

9
Contribuţia PIB, se calculează astfel: în fiecare an se stabilesc reţetele de venituri şi cheltuieli ale
uniunii, iar soldul rămas de acoperit după calcularea veniturilor din cele trei surse ( taxe vamale,
prelevări agricole şi TVA) se împarte între toate statele membre sub forma unui procent unic din
PIB.
Pe lângă resursele proprii, bugetul mai este finanţat şi din alte surse, de mai mică importanţă, cum
ar fi diverse taxe şi contribuţii, venituri provenite din operaţiunile administrative ale instituţiilor,
dobânzi la plăţi întârziate şi amenzi precum şi surplusurile din anii bugetari anteriori.

În contextul şocului petrolier din anii ’80, guvernul conservator britanic a decis să adopte o
politică de restabilire a echilibrului bugetar prin reducerea contribuţiei sale la bugetul european. În
urma acordului de la Fontainebleau din 1984 conform căruia „orice stat membru a cărui contribuţie
bugetară este excesivă în raport cu prosperitatea sa relativă poate beneficia de un mecanism de
corecţie la momentul potrivit”, au fost introduse mai multe corecţii permanente sau temporare la
nivelul veniturilor.

Aceste corecţii includ corecţia în favoarea Regatului Unit – care constă, în special, în
rambursarea unui procent de 66% din diferenţa dintre contribuţiile pe baza VNB şi TVA plătite de
Regatul Unit la buget şi veniturile acestui stat – sumele forfetare plătite Ţărilor de Jos şi Suediei,
cote TVA reduse pentru Ţările de Jos, Suedia, Germania şi Austria, precum şi o taxă forfetară de
reţinere a 25% din resursele proprii tradiţionale pentru statul membru care le colectează.

10