Sunteți pe pagina 1din 17

CURSUL I

EVALUAREA PACIENTULUI CRITIC.


STOPUL CARDIORESPIRATOR.
SUPORTUL VITAL DE BAZA.

METODE DE RESUSCITARE CARDIORESPIRATORIE (RCR)

Se cunoaste ca evolutia de la oprirea cardio-respiratorie la moartea biologica depinde de


3 factori:
- natura bolii ce a cauzat stopul cardiorespirator
- momentul inceperii resuscitarii cardiorespiratorii
- mecanismul de producere a opririi cardiace (aritmic/nonaritmic), responsivitatea la
defibrilare.
Se evidentiaza rolul inceperii cat mai precoce a RCR la bolnavul in stop CR, deziderat
usor de obtinut pentru pacientii din spital, dar mai dificil de atins la cei la care stopul CR s-a
produs in afara spitalului. Daca in prespital se poate interveni mai putin/deloc asupra primului
factor (natura bolii ce determina stopul CR), ceilalti doi factori (momentul inceperii RCR si
suportul vital de baza si mecanismul de producere a oprii cardiace - ACLS) pot fi influentati.
Conceptul de Lant al supravietuirii definit de Consiliul European de Resuscitare, consta
intr-o succesiune de 4 verigi strans legate intre ele si care, indeplinite corect si la timp, cresc
sansele resuscitarii unui pacient cu stop CR produs in afara spitalului.
Acest lant al supravietuirii include:
- accesul rapid
- suport vital de baza precoce
- defibrilare precoce
- suport vital avansat precoce

~1~
~2~
Accesul rapid
Se refera la promptitudinea declansarii sistemul de urgenta de catre populatie in cazul
unui stop CR. Acesta trebuie sa fie rapid, usor de realizat si neconditionat (apel gratuit).
Obiectivul serviciului de medicina de urgenta consta in crearea unui dispecerat integrat, unde
apeland un numar unic 112 (ambulanta, pompieri, politie, aparare civila), apelul este dirijat
adecvat de un operator specializat.
Aceasta veriga a lantului supravietuirii presupune si recunoastarea tipurilor de urgente ce
beneficiaza de suport vital de baza: stopul cardiorespirator, stopul respirator, obstructia acuta a
caii aeriene superioare cu corp strain, infarctul miocardic acut, accidentul vascular cerebral.

Suportul vital de baza rapid – BLS


Suportul vital de baza aplicat cat mai precoce (ventilatie gura la gura, compresii toracice
externe) a crescut sansele de reusita a defibrilarii si de supravietuire fara sechele neurologice a
bolnavului cu stop cardiorespirator produs in afara spitalului. In cazul stopului cardiorespirator
produs in spital, BLS trebuie inceput imediat dar nu trebuie sa intarzie defibrilarea bolnavilor
aflati in FiV, TV.

Defibrilarea precoce - DF
S-a impus ca o necesitate in abordarea stopului cardiorespirator, datorita incidentei mari a
FiV la adultul in stop. In stopul CR produs in afara spitalului ideal este ca socul electric extern sa
fie aplicat in primele 5 min de la alertarea echipei medicale de urgenta. In multe zone acest
deziderat impune introducerea unor defibrilatoare automate externe. O defibrilare imediata (mai
rapida de 1 minut de la stopul cardiac prin FiV) are sanse de reusita in 85% din cazuri, in timp ce
intarzierea DF duce la instalarea unei FiV cu unde mici, mai putin responsiva la defibrilare si
apoi la asistolie. In stopul CR produs in spital prin FiV, TV fara puls – defibrilarea externa
trebuie aplicata imediat.

~3~
Suport vital avansat rapid (precoce)
Trebuie realizat cat mai precoce, timpul optim de sosire a echipei de terapie intensiva la
aceste cazuri nedepasind 7-8 minute. In multe situatii dupa defibrilare se obtine un ritm cardiac,
dar acesta nu poate sustine o activitate circulatorie adecvata. De aceea, medicamentele si
tehnicile de terapie intensiva sunt esentiale pentru sustinerea functiilor vitale si pentru cresterea
sanselor de supravietuire pe termen lung.

II. 1 Suportul vital de baza- introducere


Suportul vital de baza (basic life support – BLS) este definit ca un ansamblu de masuri
de resuscitare efectuate asupra unui pacient aflat in stop cardiorespirator, fara a se utiliza
echipamente specifice. In ultimii ani exista tendinta de a introduce in BLS defibrilarea automata
cu defibrilator automat extern si adjuvantii de cale aeriana (pipa Guedel), dar acest lucru nu este
inca posibil pe scara larga, ci doar in tarile dezvoltate economic.
Suportul vital de baza are urmatoarele obiective:
- recunoasterea prompta a stopului cardiorespirator, a stopului respirator
- recunoasterea prompta a IMA-infarctului miocardic acut, AVC- accidentului vascular
cerebral, in scopul prevenirii instalarii stopului cardiorespirator
- asigurarea ventilatiei la bolnavul in stop respirator
- asigurarea ventilatiei si compresiunilor toracice la bolnavul in stop cardiorespirator

~4~
- efectuarea defibrilarii la cei in FiV/TV cu ajutorului defibrilatorului automat
- recunoasterea si tratamentul obstructiei acute de cale aeriana superioara prin corp
strain
Secventele de aplicare a suportului vital de baza tin seama, dupa evaluarea starii de
constienta, de ABC-ul resuscitarii: A- airway (cale aeriana), B – breathing (respiratie), C-
circulation (circulatie).

Secventele aplicarii suportului vital de baza sunt:


A. evaluarea primara
B. asigurarea libertatii cailor aeriene
C. compresiile toracice +- respiratii artificiale

A. Evaluarea primara trebuie sa dureze maxim 30 secunde si presupune:


A.1 siguranta victimei si a salvatorului
A.2 evaluarea starii de constienta
A.3 verificarea permeabilitatii cailor aeriene
A.4 evaluarea respiratiei

A.1. Siguranta victimei si a salvatorului


Frecvent echipa medicala ce lucreza in prespital se confrunta cu situatii speciale
periculoase: incendii, risc de explozie, de prabusire a unor cladiri, de electrocutie, de inec, mediu
toxic, trafic intens. Echipa de salvare nu va intra in acest mediu ostil decat dupa luarea unor
masuri de securitate si numai precedata de echipele speciale (pompieri, politie). Victima va fi
scoasa cat mai repede din acest mediu pentru a nu aparea noi leziuni.

A.2. Evaluarea starii de constienta


Dupa ce s-a asigurat protectia necesara, se verifica starea de constienta a victimei,
scuturand-o usor de umeri si punandu-i o intrebare simpla cu voce tare. (Ex. Cum va numiti, ce
s-a intamplat?) Daca pacientul este victima unei traume, se incearca sa nu se mobilizeze capul si

~5~
coloana cervicala. Dupa aceasta evaluare sumara putem stabili daca victima este inconstienta sau
raspunde verbal sau prin miscari.

A.3. Deschiderea cailor aeriene si asigurarea permeabilitatii caii aeriene superioare-CAS


Se face folosind 3 manevre (tripla manevra Saffar):
- hiperextensia capului
- deplasarea anterioara a mandibulei (subluxatia mandibulei si ridicarea acesteia)
- ridicarea barbiei si deschiderea gurii.
Se va indeparta manual orice cauza vizibila de obstructie a CAS (dinti rupti, corpi straini in
cavitatea bucala, proteza dentara), protejandu-va cu manusi!
Daca suspicionati o leziune de coloana cervicala, nu se aplica tripla manevra Saffar, ci doar
subluxatia mandibulei, cu mentinerea capului si gatului in ax.

A.4 . Evaluarea respiratiei


Mentinand caile aeriene libere, se verifica respiratia timp de maxim 10 secunde:
salvatorul asezat in genunchi lateral de victima la nivelul umerilor acesteia, va apropia obrazul
de gura si nasul victimei cu privirea orientata spre toracele ei, si va incerca sa: asculte zgomotele
respiratorii, sa simta jetul de aer expirat, sa vada miscarile cutiei toracice.
Aceasta evaluare primara care dureaza 30 secunde, identifica rapid elementele cu
risc vital imediat care necesita tratament prompt.
In urma evaluarii primare, putem fi in una din urmatoarele situatii (fiecare necesitand o
abordare diferita):
1. pacient responsiv, constient
2. pacient ce nu raspunde la stimulare externa, dar dupa deschiderea CAS respira spontan
(alterare a starii de constienta - coma)
3. pacient inconstient care dupa deschiderea cailor aeriene superioare, nu respira (se incep
manevrele de resuscitare)

~6~
Siguranţa salvatorului şi a victimei

Reactioneaza la
stimuli
externi

Da Nu

Evaluare leziuni * STRIGĂ DUPĂ AJUTOR


Diagnostic * ELIBEREAZĂ CĂILE AERIENE
Prim ajutor * VERIFICĂ RESPIRAŢIA

Respiră NU RESPIRĂ

Poziţie de siguranţă - SOLICITĂ AJUTOR CALIFICAT


Sună la 112 - ÎNCEPE RCR DE BAZĂ:
Reevaluează victima -compresiuni toracice
+
- ventilaţie artificială
- raport CT:V = 30:2

REEVALUAREA VICTIMEI

TEHNICA BLS
A = AIRWAY = cale aeriana libera
Metode manuale de deschidere a cailor aeriene:
- hiperextensia capului si ridicarea barbiei: plasand palma stanga pe fruntea victimei se
imprima o miscare de extensie a capului, ridicand in acelasi timp barbia cu 2 degete ale mainii
drepte plasate pe menton

~7~
- subluxatia anterioara a mandibulei: plasam palmele lateral pe capul victimei si
tractionam mandibula spre anterior la nivelul unghiului mandibulei (plasam mediusul pe ramura
verticala a mandibulei si impingem spre anterior, deschizand in acelasi timp gura cu ajutorul
policelor )
B = BREATHING = respiratie, ventilatie
Tehnica respiratiei artificiale gura la gura
- victima este in decubit dorsal pe un plan dur
- se mentine calea aeriana libera prin hiperextensia capului si ridicarea barbiei
- se penseaza narinele victimei
- salvatorul inspira profund si aplica etans gura sa pe cea a victimei
- se insufla progresiv timp de cca 2 secunde o cantitate de aer suficienta pentru expansionarea
cutiei toracice
- dupa terminarea insuflatiei, salvatorul va ridica gura de pe gura victimei, asteapta expirul pasiv
al acestuia (4 sec), apoi mai repeta o insuflatie.
N.B.: - insuflatia se face lent, in 2 secunde;
- nu vom introduce volume mari de aer/insuflatie, deoarece aerul va destinde stomacul
si creste riscul de regurgitare si aspirare a lichidului gastric in plamani;
- fiecare insuflatie trebuie sa determine o ridicare clara a cutiei toracice (un volum
Tidal ~10 ml/kg la un adult sau ~ 700 – 1000 ml/insuflatie);
- dupa insuflatie, salvatorul va astepta sa se produca pasiv expirul (2 – 4 sec.). deci vor
fi efectuate aprox. 10 insuflatii in 40 – 60 secunde.

C = CIRCULATIE

Tehnica de efectuare a compresiilor toracice externe


- locul unde se executa compresia toracica: urmarim cu 2 degete rebordul costal pana la
apendicele xifoid. Se aseaza 2 degete deasupra unghiului xifoidian, pe apendicele xifoid, iar
podul celeilalte palme se aseaza deasupra celor 2 degete, mediosternal. Pentru usurarea
identificarii locului corect de plasare a podului palmei, protocoalele de resuscitare din 2005
utilizeaza formula “mijlocul toracelui” – adica jumatatea distantei dintre furculita sternala si
apendicele xifoid.
- a doua mana se aseaza peste prima, cu degetele incrucisate si ridicate de pe torace,

~8~
- linia umerilor salvatorului este aceeasi cu linia mediosternala a victimei
- nu se indoaie coatele
- executam in serie 30 compresii toracice, urmate de 2 insuflatii
- daca nu se executa insuflatii, frecventa compresiilor toracice este de 100 compresii /min cu o
depresie a toracelui de 4-5 cm
- compresiunea trebuie sa fie ferma, controlata si aplicata vertical
- nu se ridica palmele de pe stern in timpul masajului cardiac extern
- sansele de a reapare activitatea cardiaca eficienta doar cu BLS fara defibrilare si ACLS, sunt
extrem de reduse, de aceea NU vom pierde timpul cautand pulsul carotidian. Doar daca victima
are respiratie spontana sau se misca vom evalua semnele circulatorii din nou
-daca se efectueaza atat compresii toracice, cat si respiratii artificiale, intotdeauna se incepe cu
compresiile toracice, cu un raport compresii : ventilatii = 30 : 2
- prezenta midriazei pupilare, considerat in trecut ca semn al opririi cardiace, al esecului
sustinerii circulatiei in timpul resuscitarii sau semn de leziune cerebrala ireversibila, NU
TREBUIE sa influenteze deciziile si managementul inainte, in timpul si dupa resuscitarea
cardiopulmonara.

Variatii in tehnicile de BLS


Resuscitarea CR efectuata de 2 salvatori:

- indiferent daca RCR este efectuata de o persoana sau de 2 persoane, raportul


ventilatii/compresii toracice/ventilatii este 30 : 2
- cand sunt 2 salvatori exista unele particularitati:
a) o persoana va incepe BLS iar cealalta va merge sa solicite ajutor calificat (112)
b) este preferabil ca cei 2 salvatori sa stea de o parte si de alta a victimei
c) raportul CT : V este 30 : 2 si se va numara cu voce tare ( si 1, si 2, si 3...)
d) se vor mentine deschise tot timpul caile aeriene
e) daca cel care executa compresii toracice a obosit, schimbarea pozitiei salvatorilor se
va face rapid, cu cea mai mica intarziere posibila

Ventilatia gura la nas


- se poate face in urmatoarele cazuri :
- nu poate fi deschisa gura
~9~
- nu se poate realiza etanseitatea gurii (arsuri, plagi)
- in accidentele de submersie
- salvatorul va inchide gura victimei, aplica gura sa etans pe nasul victimei si executa
insuflatia. Expirul este pasiv.

Resuscitarea CR numai prin compresii toracice

Deoarece o serie de persoane din afara celor pregatiti special pentru RCR nu pot efectua
respiratia gura la gura, s-a considerat ca o RCR numai prin compresii toracice este mai buna
decat absenta RCR in intregime. Persoanele care nu pot/nu doresc sa efectueze unui adult in stop
CR respiratia gura la gura, vor face doar masajul cardiac extern. MCE combinat cu extensia
capului pentru deschiderea CA va asigura o oarecare ventilatie pacientului. De asemenea
persoanele neantrenate pot fi indrumate telefonic de catre dispecerul Ambulantei pentru a efectua
doar MCE.

La bolnavii cu stop cardiorespirator si suspiciune de leziune a coloanei vertebrale


cervicale, NU se vor utiliza pentru deschiderea cailor aeriene manevrele de: hiperextensie a
capului si ridicarea barbiei. Este permisa subluxatia mandibulei, gest efectuat preferabil de catre
persoane calificate, concomitent cu mentinerea in ax a coloanei cervicale.
METODE DE ASIGURARE A PERMEABILITATII CAILOR AERIENE
SI A VENTILATIEI LA PACIENTUL CRITIC

Asigurarea permeabilitatii cailor aeriene se ealizeaza prin:


A. Metode manuale (tripla manevra Saffar)
B. Adjuvanti ai cailor aeriene
C. Tehnici avansate de mentinere a caii aeriene
D. Metode chirurgicale

A. Metodele manuale - trebuie cunoscute si executate corect de catre toate asistentele medicale,
de catre ambulantieri, pompieri,etc.
Ele includ: A1 extensia capului

~ 10 ~
A2 ridicarea barbiei
A3 subluxatia mandibulei
A4 extragerea manuala a unor eventuali corpi straini solizi, curatarea manuala a
secretiilor din cavitatea bucala
Cauza cea mai frecventa de obstructie a cailor aeriene este caderea posterioara a bazei
limbii la pacientul inconstient, de aceea vom incepe intotdeauna cu manevrele de extensie a
capului, ridicarea barbiei, subluxatia mandibulei. Alte cauze de obstructie a cailor aeriene sunt
reprezentate de: corpi straini solizi, vomismente, secretii, sange,etc.
Metodele manuale de deschidere a cailor aeriene:
- hiperextensia capului si ridicarea barbiei: plasand palma stanga pe fruntea victimei se
imprima o miscare de extensie a capului, ridicand in acelasi timp barbia cu 2 degete ale mainii
drepte plasate pe menton
- subluxatia anterioara a mandibulei: plasam palmele lateral pe capul victimei si
tractionam mandibula spre anterior la nivelul unghiului mandibulei (plasam mediusul pe ramura
verticala a mandibulei si impingem spre anterior, deschizand in acelasi timp gura cu ajutorul
policelor )

B. Adjuvantii caii aeriene sunt reprezentati de:


a) aspiratia caii aeriene superioare (cavitatii bucale)
b) pensa Magill
c) canula orofaringiana (pipa Guedel)
d) canula (sonda) nazofaringiana

a. Aspiratia caii aeriene superioare


Necesita: - aspirator (electric/ de picior)
- sonda Yankauer , rigida, de diametru mare
-la sonda Yankauer se poate atasa o sonda moale de aspiratie care sa permita
aspiratia pe pipa Guedel
Tehnica :

~ 11 ~
-se incepe de la comisuri spre mijlocul cavitatii bucale
-se face rapid
-nu se insista foarte mult mai ales la pacientul semiconstient - risc de a produce varsaturi
Aspiratia se face imediat dupa deschiderea manuala a caii aeriene si obligatoriu inainte de
plasarea oricarui echipament necesar permeabilitatii cailor aeriene (pipa Guedel, masca
laringiana, IOT, etc). Trebuie urmata de administrare de O2.

b. Pensa Magill –este o pensa curbata destinata extragerii corpilor straini solizi din caile
aeriene superioare.

c. Canula orofaringiana = pipa Guedel are rolul de a mentine permeabilitatea caii aeriene
obtinuta prin tripla manevra Saffar (mentine limba in pozitie corecta, permitind ventilatia la
pacientul inconstient). Este un tub de plastic, curb, rigid cu un orificiu central ce permite trecerea
aerului dar si aspiratia. Este de marimi diferite - numerele 2-3-4 sunt cele mai utilizare la adult.
Alegerea dimensiunii corecte a pipei Guedel se face masurind distanta de la comisura
bucala la unghiul mandibulei.
Tehnica:
-se deschide gura victimei, se curata cavitatea bucala manual/aspiratie
-se introduce pipa Guedel cu concavitatea in sus pana cand atingem palatul dur cu varful pipei.
Apoi rasucim pipa cu 180° astfel incat concavitatea sa fie orientata in jos si canula sa se muleze
pe relieful limbii. Zona colorata mai rigida a pipei trebuie sa fie intre arcadele dentare.
- plasarea ei poate fi urmata de aspiratie cu sonda moale adaptata la Yaunkuer si de administrare
de O2 pe masca faciala.
-deoarece nu protejeaza impotriva riscului de aspiratie traheobronsica, pacientii inconstienti vor
fi plasati in pozitie laterala de siguranta

d. Canula (sonda) nazofaringiana


Indicatii de utilizare
-sunt tolerate mai bine decit pipa Guedel la bolnavii cu stare de constienta alterata dar GCS > 8
- la bolnavii cu trismus, cu maxilare inclestate

~ 12 ~
Contraindicatii:
- bolnavi cu traumatisme craniene si suspiciune de fractura de baza de craniu (risc de
leziune cerebrala prin patrunderea sondei in neurocraniu)
- bolnavi cu sindroame hemoragipare
- traumatisme faciale grave cu deschiderea sinusurilor fetei
Diametrul sondei trebuie sa fie aproximativ egal cu diametrul degetului mic al pacientului
iar lungimea ei este egala cu distanta de la tragus la peretele lateral al narinei.

Tehnica de insertie
- se verifica permeabilitatea narinei drepte
- se lubrifiaza extremitatea distala a sondei
- se insera sonda cu extremitatea rotunda, vertical de-a lungul cavitatii nazale imprimand
o usoara miscare de rotatie
- daca intampina rezistenta se scoate sonda si se repeta manevra pe narina stanga
- varful rotunjit al sondei trebuie sa ajunga in orofaringe, in spatele limbii

Pe ambele cai (sonda nazofaringiana sau pipa Guedel) se poate administra oxigen.
- pe masca faciala
- pe sonda nazofaringiana
Deoarece nici una din cele doua metode nu protejeaza impotriva riscului de aspiratie, a
varsaturilor in caile aeriene, dupa plasarea lor si administrarea de oxigen, se va pune pacientul in
pozitie laterala de siguranta.

C. Metode avansate de mentinere a caii aeriene superioare


Sunt reprezentate de:
i. Masca laringiana
ii. Combitube- ul
iii. Intubatia orotraheala

~ 13 ~
iii. Intubatia orotraheala
Este considerata cea mai buna metoda de asigurare si mentinere a permeabilitatii cailor
aeriene. Este recomandata atunci cand exista personal instruit sa practice aceasta metoda. Este
considerata superioara altor metode, datorita capacitatii acesteia de a mentine permeabilitatea si a
permite aspirarea acestora. Ventilatia prin tub se face fara pierderi, chiar atunci cand rezistenta
cailor aeriene este crescuta (edem pulmonar acut, bronhospasm). De asemenea, prin sonda
trahela se pot administra medicamente.

Tehnica IOT
- intubarea nu trebuie sa dureze mai mult de 30 secunde si trebuie precedata de
ventilatie cu oxigen in concentratie cat mai mare, cel putin 15 secunde.
- Atunci cand este posibil, trebuie efectuata hiperextensia capului (atentie la
posibilitatea unei fracturi vertebrale cervical, caz in care se mentine alinierea in ax a
capului si gatului de catre un ajutor)
- Se deschide gura pacientului cu mana dreapta in timp de mana stanga se tine
laringoscopul, facandu-se o inspectie rapida a cavitatii bucale pentru detectarea unor
proteze sau dinti rupti. Se aspira daca este necesar si se inlatura proteza.

~ 14 ~
- Se introduce laringoscopul pe partea dreapta a limbii, se incarca limba si se
tractioneaza spre partea stanga pt a vizualiza epiglota. .
- Se pozitioneaza varful lamei in santul gloso-epiglotic si se ridica baza limbii. Aceasta
produce ridicarea epiglotei si permite vizualizarea corzilor vocale.
- Intrarea in laringe este de forma triunghiulara. Sonda se introduce numai daca se
vizualizeaza intrarea in laringe. Introducerea sondei se face de-a lungul partii drepte a
gurii, urmarind-o pana cand balonasul a ajuns imediat sub corzile vocale
- Dupa introducerea reusita a sondei in laringe, se umfla balonasul de fixare si se
conecteaza capatul exterior al acesteia la un dispozitiv de ventilatie (balon, ventilator)
- Controlul pozitiei sondei se face prin privirea si auscultarea ambelor hemitorace.
- Fixarea sondei se face cu leucoplast sau bandaj

Avantaje
- Protejeaza caile aeriene impotriva aspiratiei
- Faciliteaza ventilatia si oxigenarea
- Permite aspiratia secretiilor din caile aeriene inferioare
- Asigura o cale de administrare a medicamentelor resuscitarii cardio-pulmonare
- Previne distensia gastrica datorata ventilatiei
- Protejeaza caile aeriene impotriva edemului si compresiei
Dezavantaje
-Necesita instruire speciala si experienta
- Poate agrava obstrucţia aeriana preexistenta (ex. epiglotita)
- Poate determina leziuni locale (dinti, limba, palat moale şi dur, corzi vocale)
- Potential de exacerbare a unei leziuni de coloana cervicala
- Intubatia gresita in esofag, cu risc de varsatura prin distensie gastrica
-Ventilarea unui singur plaman prin introducerea prea adanca a sondei

La solicitarea medicului in timpul IOT, asistenta medicala va efectua manevra Selick


(compresia cricoidiana).
Rolul manevrei Selick:
- previne regurgitarea continutului gastric si aspiratia traheobronsica in timpul IOT

~ 15 ~
- aduce glota mai bine in campul vizual al celui care efectueaza IOT
Tehnica manevrei Selick:
- se identifica cartilajul cricoid imediat sub marul lui Adam (cartilajul tiroid)
- se aplica presiunea anteroposterior deplasand cartilajul cricoid inapoi si presand astfel esofagul
de vertebra C6
- presiunea se mentine pana cand sonda de IOT a depasit corzile vocale si balonasul a fost umflat
- medicul care intubeaza are controlul acestei manevre (indica cand sa inceapa presiunea si cand
trebuie intrerupta)
Atentie: executata incorect ingreuneaza IOT!

D. Metode chirurgicale de asigurare a caii aeriene


La pacientii la care calea aeriana permeabila si ventilatia nu au putut fi asigurate prin
metode anterioare, vom incerca rezolvarea chirurgicala.
Traheostomia NU este indicata in urgenta (necesita timp, abilitati chirurgicale,
echipament specific, este extreme de sageranda).
Alternative:
- acul de cricotirotomie – plasarea unui ac gros (14 sau mai mare) in
membrana cricotiroidiana
- cricotirotomia chirurgicala

Administrarea oxigenului se face in urgenta la toti pacientii hipoxici.


Sunt necesare in acest scop:
- surse de oxigen (statie centrala, butelii de oxigen)
- sisteme de administrare a oxigenului
- administrare pe cateter nazal
- masca faciala simpla de administrare a oxigenului – din plastic cu un relief ce
corespunde celui al fetei; se muleaza la nivelul nasului cu ajutorul unei benzi de metal
- se administreaza in flux de aproximativ 5l/min O2 realizand o concentratie a O2 de 35-
50% in aerul inspirat
- masca faciala cu balon rezervor – furnizeaza o concentratie mai mare de O2 (> de 50%)
la un flux de oxigen redus

~ 16 ~
- se poate administra O2 si pe acul de cricotirotomie
- pe masca laringiana,combitube pe sonda de IOT se administreaza concentratii mari de
O2
- exista si sisteme de administrare a O2 cu flux rapid
- masca Venturi
- masca cu aerosol
- cortul de oxigen

~ 17 ~