Andorra

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Principatul Andorra

Principat d'Andorra (catalană)

Drapelul Andorrei Stema Andorrei

Deviză: Virtus Unita Fortior (latină)

"Virtutea unită e mai puternică"

Imnul național: El Gran Carlemany (catalană)

"Carol cel Mare"

Amplasarea Andorrei (verde) în cadrul Europei

Geografie

Suprafață

- totală 476,63 km² (locul 191)

Apă (%) 0,26

Cel mai înalt punct Coma Pedrosa (2.942 m)

Cel mai jos punct Valira (840 m)

Cel mai mare oraș Andorra la Vella

Vecini Franța
Spania

Fus orar CET (UTC+1)

Ora de vară CEST (UTC+2)

Populație

Populație

- Recensământ 2011 78,115

Densitate 181,94 loc/km²

- Estimare 2011 85.082[1] (locul 199)

Limbi oficiale catalană

Etnonim andorran (m.), andorrană (f.),

andorran/i, -e (pl.)

Grupuri etnice 36,6 % andorrani

33,0 % spanioli
16,3% portughezi
6,3 % francezi
7,8 % alți.

Guvernare

Sistem politic co-principat parlamentar

Conprinț episcopal Joan Enric Vives Sicília

Conprinț francez Emmanuel Macron

Prim-Ministru Antoni Martí[*]

Legislativ Consiliul General⁠(d)

Capitala Andorra la Vella

Istorie

Independență față de Coroana Aragonului

Paréage 8 septembrie 1278

Economie

PIB (PPC)

PIB (nominal) 2008

 - Total 4,510 miliarde USD[2](locul 155)

- Pe cap de locuitor (locul 9)53.383 USD

Gini(2003) 27,21[4]

IDU(2010) ▲ 0,838[3] (very high) (locul 32)

Monedă Euro (EUR)

Coduri și identificatori

Cod CIO AND

Cod mobil 213

Prefix telefonic 376

ISO 3166-2 AD

Domeniu Internet .ad

Prezență online

site web oficial

Modifică date / text

Andorra (pronunțat în catalană /ənˈdorə/), oficial Principatul Andorrei (în catalană Principat d'Andorra), denumit
și Principatul Văilor Andorrei,[5] (în catalană Principat de les Valls d'Andorra), este o țară fără ieșire la mare, aflată
în sud-vestul Europei, în estul Pirineilor, la frontiera între Spania și Franța. Este a șasea cea mai mică țară din
Europa, cu o suprafață de 468 km² și o populație estimată la 84.082 de locuitori în 2009. Capitala, Andorra la Vella,
este capitala europeană aflată la cea mai mare altitudine, la 1.023 m peste nivelul mării.[6] Limba oficială
este catalana, cu toate că se mai vorbesc spaniola, portugheza și franceza.
Principatul s-a înființat în 1278. Rolul de monarh este exercitat împreună de doi co-principi, episcopul de
Urgell și președintele Franței (țara făcând parte din dioceza de Urgell).
Andorra este o țară prosperă, în special datorită turismului, care deservește circa 10,2 milioane de vizitatori
anuali,[7] dar și datorită statutului său de paradis fiscal. Nu este membru al Uniunii Europene, dar euro este de
facto moneda utilizată. Locuitorii din Andorra ocupă locul patru ca speranță de viață (82 ani). [8]

Cuprins
[ascunde]

 1Etimologia numelui
 2Istoric
o 2.1Secolul al XX-lea
 3Politica
 4Geografie
o 4.1Diviziuni administrative
o 4.2Geografie fizică
o 4.3Clima
 5Economia
 6Demografie
o 6.1Populația
 o 6.2Limbi
o 6.3Religia
 7Transporturi
 8Cultura
o 8.1Patrimoniul mondial
o 8.2Sport
 9Referințe
 10Vezi și
 11Legături externe

Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]

Numele "Andorra" probabil provine de la cuvântul navarez andurrial, care înseamnă țară acoperită de tufe.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Articol principal: istoria Andorrei.
Conform tradiției, Carol cel Mare a acordat andoranilor o cartă cu libertăți, în schimbul ajutorului lor în luptele
contra maurilor. Stăpânul feudal al teritoriului a fost Contele de Urgell și apoi episcopul romano-catolic al diocezei
Urgell. În 988, Borrell al II-lea, conte de Urgell, a dat văile Andorrei diocezei de Urgell în schimb unor pământuri
în Cerdanya.[9] De atunci, episcopul de Urgell, cu catedrala în Seu d'Urgell, a fost stăpânul Andorrei.[10]
Înainte de 1095, Andorra nu avea niciun fel de protecție militară și episcopul de Urgell, care știa că contele de Urgell
dorește să revendice din nou văile Andorrei,[10] a cerut ajutorul și protecția nobilului din Caboet. În 1095, aceștia au
semnat sub jurământ o declarație prin care se proclamau ambii simultan stăpâni ai Andorrei. Arnalda, fiica lui Arnau
de Caboet, s-a căsătorit cu vicontele de Castellbò și ambii au devenit viconți de Castellbò și Cerdanya. După ani,
Ermessenda, fiica lor,[11] s-a căsătorit cu Roger Bernat al II-lea, contele francez de Foix. Ei au devenit Roger Bernat
al II-lea și Ermessenda I, conți de Foix, viconți de Castellbò și Cerdanya, și co-suverani ai Andorrei (împreună cu
episcopul de Urgell).
În secolul al XI-lea, au apărut dispute între episcopul de Urgell și contele de Foix. Conflictul a fost rezolvat în 1278
prin medierea Aragonului, cu semnarea primului paréage care stipula suveranitatea comună asupra Andorrei între
contele de Foix[10] (al cărui titlu avea apoi să fie transmis șefului statului francez) și episcopul de Urgell, din Catalonia.
Astfel, principatul și-a căpătat forma teritorială și politică.
De-a lungul anilor, co-titlul francez asupra Andorrei a trecut la regii Navarrei. După ce Henric de Navara a devenit
regele Henric al IV-lea al Franței, el a dat în 1607 un edict prin care a stabilit ca șeful statului francez și episcopul de
Urgell să fie co-prinți ai Andorrei. În 1812–13, Primul Imperiu Francez a anexat Catalonia și a împărțit-o în patru
departamente, statul andorrez a fost vremelnic desființat, teritoriul acestuia fiind inclus în districtul Puigcerdà, din
departamentul Sègre.

Secolul al XX-lea[modificare | modificare sursă]

Andorra a declarat război Germaniei în timpul Primului Război Mondial, dar nu a participat la ostilități. Starea de
beligeranță s-a menținut oficial până în 1957, întrucât Andorra nu a fost invitată să semneze tratatul de la Versailles.
În 1933, Franța a ocupat Andorra ca urmare a conflictelor sociale dinaintea alegerilor. La 12 iulie 1934,
aventurierul Boris Skossyreff a dat la Urgell o proclamație, prin care s-a declarat „Boris I, rege al Andorrei”, declarând
simultan război episcopului de Urgell. El a fost arestat de autoritățile spaniole la 20 iulie și expulzat din Spania. Între
1936 și 1940, un detașament francez a fost cantonat în Andorra pentru a împiedica extinderea pe teritoriul țării
a Războiului Civil Spaniol și apoi a dominației Spaniei franchiste. Trupele franchiste au ajuns la frontierele Andorrei în
etapele finale ale războiului. În timpul celui de al Doilea Război Mondial, Andorra a rămas neutră (în ciuda
beligeranței sale față de Germania, rămasă din 1914) și a reprezentat o rută importantă pentru contrabandiștii ce
transportau bunuri între Franța de la Vichy și Spania.
Datorită izolării sale geografice și a dimensiunilor reduse, Andorra a existat în afara istoriei principale a Europei, doar
câteva țări în afară de Spania și Franța menținând relații cu ea. Recent, însă, turismul în dezvoltare, precum și
apariția unor rute de transport și comunicații suplimentare, au scos Andorra din izolare. Sistemul său politic a fost
modernizat în 1993, când a devenit membru al ONU și al Consiliului Europei. Deși este înconjurată de teritorii ale
țărilor membre ale Uniunii Europene, în calitate de microstat, nu a dorit aderarea la Uniune, și nici UE nu și-a
exprimat dorința de a se extinde prin includerea principatului.
Politica[modificare | modificare sursă]
Andorra este un co-principat parlamentar, avându-i pe președintele Franței și pe episcopul de Urgell (Catalonia,
Spania), drept co-principi. Aceasă trăsătură face ca președintele Franței, în calitatea sa de principe al Andorrei, să fie
și monarh electiv, deși el nu este ales prin vot popular de către locuitorii Andorrei. Politica Andorrei se desfășoară în
contextul unei democrații parlamentare reprezentative cu sistem pluripartit, în care Primul ministru al Andorrei este
șeful guvernului.
Actualul prim ministru este Antoni Martí din partidul Democrații pentru Andorra (DA). Puterea executivă este
exercitată de guvern. Puterea legislativă o dețin împreună guvernul și parlamentul.
Parlamentul Andorrei este numit și Consiliul General. Acesta este un organism unicameral cu 28–42 consilieri, așa
cum sunt numiți parlamentarii. Consilierii primesc mandate de patru ani, alegerile desfășurându-se între a
treisprezecea și a paisprezecea zi de după dizolvarea consiliului anterior. Consilierii pot fi aleși în două mandate
consecutive.
Jumătate dintre consilieri sunt aleși în număr egal din fiecare dintre cele șapte parohii administrative și cealaltă
jumătate sunt aleși într-un unic colegiu național. La 15 zile după alegeri, consilierii aleși țin ședința inaugurală. În
această ședință, sunt aleși sindicul general, liderul Consiliului General, și asistentul său, subsindicul general. După
încă opt zile, consiliul se întrunește din nou. În această sesiune, unul dintre consilieri este ales în funcția de prim
ministru.
Candidații pentru funcția de prim ministru pot fi propuși de cel puțin o cincime din consilieri. Consiliul alege apoi
premierul cu majoritate absolută de voturi. Sindicul general notifică apoi co-principii, care la rândul lor emit decretele
de numire a primului ministru al Andorrei. Consiliul General este răspunzător și pentru propunerea și adoptarea
legilor. Dreptul de inițiativă legislativă în Consiliu îl au fie trei consilieri, fie cel puțin o zecime din cetățenii Andorrei.
Consiliul aprobă și bugetul anual al principatului. Guvernul trebuie să trimită propunerea de buget pentru aprobare cu
cel puțin două luni înainte ca bugetul anterior să expire. Dacă bugetul nu este aprobat înainte de prima zi a noului an,
bugetul anterior este prelungit până la aprobarea celui nou. Odată legea bugetului aprobată, sindicul general o
transmite co-principilor pentru promulgare.
Dacă șeful guvernului nu este mulțumit de activitatea Consiliului, el poate cere co-principilor dizolvarea acestuia și noi
alegeri. La rândul lor, consilierii au puterea de a-l demite pe șeful guvernului. Dreptul de inițiere a unei moțiuni de
cenuză îl au o cincime din consilieri, iar decizia privind adoptarea ei se face cu majoritate absolută de voturi.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Geografia Andorrei.
Diviziuni administrative[modificare | modificare sursă]

Harta administrativă a Andorrei

Andorra constă din șapte comunități, numite parròquies (singular parròquia)

 Andorra la Vella
 Canillo
 Encamp
 Escaldes-Engordany
 La Massana
 Ordino
 Sant Julià de Lòria
Geografie fizică[modificare | modificare sursă]

Peisaj din munţii Andorrei

Hartă fizică a Andorrei.

Datorită amplasării sale în Pirineii de est, Andorra este formată predominant din munți înalți, cel mai înalt vârf
fiind Coma Pedrosa cu 2.942 m, iar altitudinea medie a Andorrei este de 1.996 m.[12] Aceștia sunt întretăiați de trei văi
înguste, în formă de Y, ce se unesc în râul Gran Valira care curge către Spania. Pe valea acestui râu, la frontiera cu
Spania, se află și cel mai jos punct al Andorrei, la o altitudine de 840 m). Suprafața totală a Andorrei este de 468 km².
Din punct de vedere fitogeografic, Andorra aparține provinciei Atlantice Europene a regiunii Circumboreale din
Regatul Boreal. Conform WWF, teritoriul Andorrei aparține ecoregiunii pădurilor de conifere și de amestec ale
Pirineilor.

Clima[modificare | modificare sursă]

Andorra are o climă alpină și continentală. Altitudinea sa ridicată face ca, în medie, iarna să fie mai multe precipitații,
mai multă umiditate și puțin mai răcoare ca vara. În medie, sunt 300 de zile însorite pe an.

Economia[modificare | modificare sursă]

Turismul, principala ramură a economiei prospere a Andorrei, produce circa 80% din PIB. Circa 10,2 milioane de
turiști vizitează anual țara,[7] atrași de lipsa taxelor vamale și de stațiunile de vară și de iarnă. Avantajul relativ al
Andorrei s-a erodat însă, după ce Franța și Spania s-au alăturat zonei de liber schimb a Uniunii Europene.
Sectorul bancar, cu statutul său de paradis fiscal, contribuie și el substanțial la economie. Producția agricolă este
limitată—doar 2% din suprafața țării este teren arabil—și mare parte din alimente sunt importate. Local, se crește
puțin tutun. Principala activitate agricolă este creșterea oilor. Industria producătoare se ocupă cu producția de țigări și
mobilă. Resursele naturale ale Andorrei sunt energia hidroelectrică, apa minerală, lemnul, minereul de fier și de
plumb.[13]
Andorra nu este membră a UE, dar se bucură de o relație specială cu aceasta, fiind tratată ca membru al Uniunii în
ce privește comerțul cu bunuri (scutit de taxe vamale) și ca stat ne-membru în ce privește produsele agricole.
Andorra nu a avut până la 31 decembrie 1999 o monedă proprie, în țară circulând francul francez și peseta
spaniolă în tranzacții bancare, după care ambele monezi au fost înlocuite de moneda unică a Uniunii Europene, euro.
Andorra este în stadiu de negociere pentru emiterea monezilor euro proprii.

Demografie[modificare | modificare sursă]

Oraşul Encamp, Andorra, văzut de pe Vall dels Cortals

Populația[modificare | modificare sursă]

Populația Andorrei era în 2009 estimată la 83.890 de locuitori. [14] În 1900, ea era estimată la doar circa 5.000 de
locuitori.
Localnicii andorrani reprezintă cel mai mare grup etnic din țară, dar nu sunt o majoritate (31.363 de locuitori); [15] alte
naționalități sunt spaniolii (27.300),[15] portughezii (13.794),[15] francezii (5.213),[15] bretonii (1.085)[15] și italienii.

Limbi[modificare | modificare sursă]

Limba istorică și oficială este catalana, o limbă romanică. Guvernul andorran dorește încurajarea folosirii limbii
catalane; el a finanțat o comisie pentru toponimie catalană în Andorra (în catalană la Comissió de Toponímia
d'Andorra), și oferă lecții gratuite de catalană pentru imigranți, în vreme ce posturile naționale de radio și televiziune
emit în catalană.
Datorită imigrației, legăturilor istorice, și proximității geografice, spaniola, portugheza și franceza sunt și ele vorbite în
țară. Majoritatea andorranilor vorbesc una sau mai multe din aceste limbi, pe lângă catalană. Engleza este mai
rareori vorbită, deși este înțeleasă în marile stațiuni turistice. Andorra este una dintre cele doar trei țări europene
(alături de Franța și Monaco)[16] care nu au semnat Convenția-Cadru pentru Protecția Minorităților Naționale a
Consiliului Europei.[17]

Religia[modificare | modificare sursă]

Populația Andorrei este predominant (90%) romano-catolică.[18] Sfântul protector al țării este Maica Domnului din
Meritxell. Deși nu este religie oficială, constituția recunoaște o relație specială cu Biserica Catolică, oferind unele
privilegii speciale acestui grup religios. Comunitatea musulmană este formată în principal din imigranți nord-africani.
Printre alte grupări creștine se numără biserica anglicană, Biserica Reunificării, Noua Biserică Apostolică, Biserica lui
Isus Hristos și a sfinților din ziua de pe urmă, și martorii lui Iehova. Există o mică comunitate de hinduși și
de Bahá'í.[19][20] În Andorra trăiesc și circa 100 de evrei.

Transporturi[modificare | modificare sursă]

 Tren în gara franceză Latour-de-Carol, una dintre cele mai apropiate două gări de teritoriul Andorrei. În Andorra nu există căi ferate, dar

linia ce legă Latour-de-Carol și Toulouse, unde se leagă de TGV-ul francez, trece la doi kilometri de frontieră.

Până în secolul al XX-lea, Andorra avea foarte puține legături de transport cu restul lumii, iar dezvoltarea țării a fost
afectată de izolarea sa fizică. Chiar și acum, principalele aeroporturi apropiate de teritoriul țării, aflate la Toulouse și
Barcelona, sunt la trei ore de mers cu mașina din Andorra.
Andorra are o rețea rutieră de 279 km, dintre care 76 km sunt neasfaltați. Cele două drumuri principale care ies
din Andorra la Vella sunt CG-1 către granița cu Spania și CG-2 către Franța, prin tunelul Envalira de lângă Pas de la
Casa.[21] Autobuzele acoperă zonele metropolitane și mai multe comunități rurale, pe majoritatea rutelor autobuzele
circulând la o jumătate de oră sau mai des la orele de vârf. Există autobuze pe distanțe mai lungi, din Andorra
către Barcelona și Toulouse. Liniile de autobuz sunt în principal deservite de companii private, dar unele locale sunt
gestionate de autorități.

Staţia de taxare de la intrarea în tunelul Envalira, pe şoseaua CG-2, către Franţa

Nu există căi ferate, porturi sau aeroporturi pentru avioane cu aripi fixe în Andorra. Există, însă, heliporturiîn La
Massana, Arinsal și Escaldes-Engordany unde funcționează zbouri comericale de elicopter.[22][23]Aeroporturile cele
mai apropiate sunt în Barcelona, Toulouse, Perpignan, Reus și Girona. Cel mai apropiat aeroport public
este aeroportul Perpignan - Rivesaltes, aflat la 160 km distanță, pe acesta funcționând servicii pe distanțe scurte
către Franța și Regatul Unit. Aeroportul La Seu d'Urgell, un mic aerodrom aflat la 12 km sud de Andorra utilizat doar
de avioane private, este studiat de guvernul catalan ca posibil aeroport public comercial. [24]
Cea mai apropiată gară feroviară este L'Hospitalet-près-l'Andorre, 10 km est de Andorra, aflată pe linia
cu ecartament normal de 1 435 mm dinspre Latour-de-Carol, (25 km) sud-est de Andorra, de unde trenurile duc
spre Toulouse și de acolo mai departe spre Paris cu trenurile franceze de mare viteză. Această linie este operată
de SNCF. În Latour-de-Carol există și o linie de tren cu ecartament mic către Villefranche-de-Conflent, precum și linia
SNCF cu ecartament normal către Perpignan, și cea a companiei RENFE, cu ecartament mare, de 1.668 mm,
către Barcelona.[25][26]

Cultura[modificare | modificare sursă]

Limba oficială și istorică este catalana. Astfel, cultura este catalană, având un specific local.
Andorra este locul de origine al unor dansuri populare cum ar fi contrapàs și marratxa, care încă dăinuiesc în special
în Sant Julià de Lòria. Muzica populară andorrană se aseamănă cu cea a vecinilor săi, dar are un caracter
predominant catalan, mai ales în prezența unor dansuri cum ar fi sardana. Alte dansuri andorrane sunt contrapàsul
în Andorra la Vella și dansul Sfintei Ana din Escaldes-Engordany. Sărbătoarea națională a Andorrei este Maica
Domnului din Meritxell, sărbătorită odată cu Nașterea Maicii Domnului, pe 8 septembrie.[13]
Patrimoniul mondial[modificare | modificare sursă]
Pe lista patrimoniului mondial UNESCO, singurul obiectiv din Andorra este peisajul cultural-natural din zona „Valea
Madriu-Perafita-Claror”.[27]

Sport[modificare | modificare sursă]

Andorra este cunoscută pentru practicarea sporturilor de iarnă și a hocheiului pe role. Andorra joacă frecvent în
campionatele europene și mondiale de hochei pe role. La acest sport, în 2011, Andorra a găzduit turneul final al Ligii
Europene.
În fotbal, țara este reprezentată de echipa națională de fotbal a Andorrei. Echipa s-a bucurat de un succes
internațional limitat, din cauza bazei mici de selecție și a lipsei cluburilor profesioniste.[28]

Referințe[modificare | modificare sursă]

1. ^ „Andorra” (în engleză). Accesat la 3 noiembrie 2012.
2. ^ „Andorra 2008, Departament d'estadística d'Andorra” (în catalană). Estadistica.ad. Accesat la 26 august 2012.
3. ^ „Human Development Report 2010” (în engleză). United Nations. 2010. Accesat la 5 noiembrie 2010.
4. ^ http://www.estadistica.ad/serveiestudis/publicacions/Publicacions/Pobresa.pdf
5. ^ Funk and Wagnalls Encyclopedia, 1991
6. ^ Maps, Weather, and Airports for Andorra la Vella, Andorra
7. ^ a b Estadistica.ad, Departament d'Estadística, Govern d'Andorra. ca
8. ^ Pat Thompson (23 aprilie 2009). „Why Andorrans live longer than everyone else”. CNN. Accesat la 7 iunie 2009.
9. ^ „La formació d'Andorra”. l’Enciclopèdia. Enciclopèdia Catalana. ca versiunea în engleză
10. ^ a b c „Elements de la història del Principat d'Andorra” (în catalană). Există o versiune arhivată la 9 februarie 2010.
11. ^ „Ermessenda de Castellbò”. l’Enciclopèdia. Enciclopèdia Catalana. ca versiunea în engleză
12. ^ Atlasul Andorrei (1991), Guvernul Andorran. ISBN 0-09-991391039-1. ca
13. ^ a b „CIA World Factbook entry: Andorra”.
14. ^ CIA World Factbook (2009)
15. ^ a b c d e Departament d'Estadistica, 2008
16. ^ Framework Convention for the Protection of National Minorities (FCNM) : National Minorities, Council of Europe, 14
septembrie 2010.
17. ^ „Consiliul Europei”.
18. ^ „CIA – The World Fact Book – Andorra”.
19. ^ „Andorra”. International > Regions > Southern Europe. The Association of Religion Data Archives. 2005. Accesat la 4
iulie 2009.
20. ^ „Andorra: population, capital, cities, GDP, map, flag, currency, languages, ...”. Wolfram Alpha. Online. Wolfram - Alpha
(curated data(. 13 martie 2010. Accesat la 6 iunie 2010.
21. ^ Agència de Mobilitat, Govern d'Andorra
22. ^ Heliand – Serveis (2009). Heliand.com catalană
23. ^ Helitrans – Services (2009). Helitrans.ad ca
24. ^ La Generalitat es reuneix amb els pobles afectats per l'aeroport (31 octombrie 2008). Viurealspirineus.cat ca
25. ^ SNCF Map
26. ^ Hartă Google
27. ^ „Locuri din patrimoniul mondial UNESCO aflate în Andorra”. UNESCO. Accesat la 22 aprilie 2012.
28. ^ "FIFA Rankings – Andorra". FIFA. Accesat la 2011-10-12.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Locuri din patrimoniul mondial UNESCO

Legături externe[modificare | modificare sursă]

 Televiziunea ATV Andorra
 Vizitati Andorra
 Guvernul Andorrei
 Andorra – microstatul din inima munților, 23 iulie 2011, Georgiana Fefea, Descoperă - Travel
 [arată]
v•d•m
Andorra — Andorrani — Limba catalană
[arată]
v•d•m
Țări europene vorbitoare de limbi romanice (Europa latină)
[arată]
v•d•m
Membrii Uniunii Latine după limbă
[arată]
v•d•m
Microstate europene
[arată]
v•d•m
Țări dezvoltate
[ascunde]
v•d•m
Țări independente sau recunoscute parțial și regiuni nesuv

Albania · Andorra · Armenia1 · Austria · Azerbaidjan2 · Belarus · Belgia · Bosnia și

Herțegovina · Bulgaria · Cehia · Cipru1 · Croația ·Danemarca · Elveția · Estonia · Finlanda · Franța · Georgia2 · Germania · Grecia · Irland
Țări independente
Macedonia · Malta · Republica Moldova · Monaco · Muntenegru · Norvegia · Olanda ·Polonia · Portugalia · Regatul Unit · România · Rus
Marino · Serbia · Slovacia · Slovenia · Spania · Suedia · Turcia3 · Ucraina ·Ungaria · Vatican

Republici, teritorii și regiuni

Abhazia2 · Ciprul de Nord1 · Kosovo · Osetia de Sud2
recunoscute parțial

Danemarca Insulele Feroe

Finlanda Insulele Åland
Teritorii și regiuni nesuverane Grecia Muntele Athos
Norvegia Svalbard
Regatul Unit Akrotiri și Dhekelia1 · Gibraltar · Guernsey · Insula Man · Jersey

1
În întregime în Asia, dar din punct de vedere istoric este considerat european · 2 Parțial sau în întregime în Asia, în fun
Țări după continent: Africa · America de Nord · America de Sud · A
[arată]
v•d•m
State fără ieșire la mare