Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Alaska
— Stat —
Alaska
Drapel
Sigiliu
Stemă
Alaska
Alaska (SUA)
Poziția geografică
Coordonate: 64°N 150°V
Țară SUA
Reședință Juneau
Guvernare
Suprafață
Populație (2010)
Prezență online
GeoNames
OpenStreetMap
Poziția localității Alaska
Alaska (AFI: [əˈlæskə]) este un stat al Statelor Unite ale Americii situat în extremitatea nord
vestică a continentului America de Nord. A devenit cel de-al patruzeci și nouălea stat al Uniunii
nord-americane, la 3 ianuarie 1959, după ce fusese teritoriu al Statelor Unite, Alaska Territory,
între 1912 și 1959. Numele "Alaska" provine cel mai probabil din
cuvântul Alyeska din aleutinăînsemnând "țară mare", "continent", sau "pământ mare". Străbătută
de fluviul yukon. În 1867, Rusia a vândut Statelor Unite ale Americii teritoriul Alaska pentru suma
de 7,2 milioane de dolari.
Cuprins
[ascunde]
1Clima
2Geografie
3Istorie
4Demografie
o 4.1Structura rasială
o 4.22006
5Legislație și guvern
6Economie
7Transporturi
8Educație
9Vezi și
10Note
11Legături externe
Clima din vestul Alaskăi este determinată în mare parte de proximitatea Mării Bering și a Golfului
Alaska. Clima este subpolară oceanică în sud-vest și subpolară continentală înspre nord. În
această zonă, cantitatea anuală de precipitații variază considerabil. Partea nordică a Peninsulei
Seward este practic un deșert ce primește mai puțin de 250 mm de precipitații anual, în timp ce
în unele zone dintre Dillingham și Bethel media este de 2.500 mm de precipitații.[1]
Clima părții interioare a Alaskăi este cel mai bine descrisă drept extremă și este un bun exemplu
de climă subpolară tipică. Unele dintre cele mai ridicate și mai scăzute temperaturi din Alaska s-
au înregistrat în zona orașului Fairbanks. Vara se ajunge la temperaturi de 30–35 °C), în vreme
ce iarna, se pot înregistra minime de -52 °C). Precipitațiile sunt reduse în interior, adesea sub
250 mm pe an, dar precipitațiile căzute iarna rămân pe tot parcursul anului.
Clima din nordul extrem al Alaskăi este o climă polară, obișnuită pentru zone aflate la nord
de Cercul polar arctic. Iernile sunt lungi și geroase, iar verile foarte scurte și răcoroase. În iulie,
temperatura medie în orașul Barrow este de 1 °C.[2] Precipitațiile sunt reduse aici, în multe locuri
sub 250 mm anual, mai ales sub formă de ninsoare.
Primul contact al europenilor cu Alaska a avut loc în 1741, când Vitus Bering a condus o
expediție a marinei ruse la bordul navei Sf. Petru. După ce echipajul s-a întors în Rusia cu
blănuri de vidră, blănuri care au fost considerate a fi cele mai bune blănuri din lume, mici
asociații de blănari au pornit spre țărmurile Siberiei și spre insulele Aleutine. Prima așezare
permanentă a europenilor a fost fondată în 1784, iar Compania ruso-americană a pus în aplicare
un program de colonizare în primii ani ai secolului al XIX-lea. New Archangel de pe Insula Kodiak
a fost prima capitală a Alaskăi, dar ea s-a mutat curând pentru un secol la Sitka. Rușii nu au
colonizat complet Alaska, colonia nefiind foarte profitabilă.
Românul George Pomutz, fost colonel în armata SUA, consilier la Ambasada SUA din
Petersburg, a devenit eroul vremurilor în America, după ce a reușit să rezolve o problemă
spinoasă care afecta relațiile dintre SUA și Rusia: disputa pe Alaska. Pe atunci, aceasta era una
dintre cele mai sărace gubernii rusești, iar administrația țaristă a acceptat să o vândă Statelor
Unite pentru modesta sumă de 7,2 milioane de dolari. Prețul mic i se datorează lui Pomutz, care
a condus negocierile și a participat la încheierea și semnarea tratatului americano-rus. A fost
ridicat la rangul de general.
William H. Seward, secretarul de stat al SUA, a negociat achiziția acestei colonii de către țara lui
de la Imperiul Rus în 1867 pentru 7,2 milioane de dolari. Alaska a fost guvernată de armată mulți
ani, și a fost, neoficial, teritoriu al Statelor Unite după 1884.
În anii 1890, goanele după aur din Alaska și din Teritoriul Yukon, teritoriu britanic aflat în
vecinătate, au adus în Alaska mii de mineri și coloniști. Alaska a primit oficial statutul de
teritoriu în 1912. La acea vreme, capitala se mutase deja la Juneau.
În timpul celui de-al doilea război mondial, Campania Insulelor Aleutine s-a concentrat pe cele
trei insule exterioare ale arhipelagului Aleutinelor — Attu, Agattu și Kiska[3] — care au fost
ocupate de trupe japoneze între iunie 1942 și august 1943. Unalaska/Dutch Harbor a devenit o
importantă bază pentru submarine și pentru aviația americană.
Programul american de închirieri a implicat zboruri ale avioanelor americane de război prin
Canada până la Fairbanks și de acolo la Nome; piloții ruși preluau aceste avioane, și le duceau
să lupte împotriva invaziei germane a URSS. Construcția de baze militare a contribuit la
creșterea demografică a unora dintre orașele din Alaska.
Alaska a fost declarat stat la 3 ianuarie 1959.
În 1964, un cutremur s-a soldat cu moartea a 131 de persoane și cu distrugerea mai multor sate,
multe din cauza valurilor tsunami. A fost al doilea cutremur ca intensitate din istorie, de
aproximativ 9,2 grade pe scara Richter. A fost de 100 de ori mai puternic decât cutremurul din
San Francisco din 1989. Epicentrul său a fost însă într-o zonă nepopulată, ceea ce a condus la
reducerea numărului de victime.
Descoperirea de petrol în 1968 la Prudhoe Bay și terminarea conductei petroliere Trans-Alaska
în 1977 a dus la o explozie a industriei extractive. În 1989, petrolierul Exxon Valdez s-a ciocnit de
un recif în strâmtoarea Prince William, deversând peste 40 de milioane de litri de țiței pe o
lungime de 1.600 km de coastă. Astăzi, lupta dintre filozofiile de dezvoltare și conservare se
vede în dezbaterea privind forajul pentru petrol în Arctic National Wildlife Refuge.
PIBul pe 2005 a fost de 39,9 miliarde de dolari, pe locul 45 la nivel federal. PIBul pe cap de
locuitor în 2006 a fost de 43.748 de dolari, al șaptelea la nivel federal. Industria extractivă de
petrol și gaze naturale domină economia statului, peste 80% din venituri provenind din
extragerea petrolului. Principalul produs de export al Alaskăi (cu excepția petrolului și gazelor
naturale) îl constituie peștii și alimentele de proveniență marină, în
principal somon, cod, Pollock și crab. Agricultura reprezintă doar o mică parte din economia
Alaskăi. Producția agricolă este destinată în principal consumului local și este bazată mai ales pe
zootehnie, și producția de lactate și legume. Industria prelucrătoare este restrânsă, majoritatea
bunurilor fiind aduse din alte părți. Principalii angajatori sunt statul, companiile din industria
extractivă și cele de transport. Bazele militare sunt o componentă semnificativă a economiei atât
în Fairbanks cât și în Anchorage. Subvențiile federale sunt și ele o componentă economică
importantă, permițând statului să păstreze impozitele la un nivel scăzut. Bunurile industriale
produse aici sunt țiței, gaze naturale, cărbune, aur, metale prețioase, zinc și alte minereuri,
alimente provenite din pescuit, cherestea și produse din lemn.
Șoseaua Sterling
Alaska are o rețea rutieră slab dezvoltată prin comparație cu restul Statelor Unite. Acest sistem
acoperă o arie restrânsă a statului, legând principalele centre demografice de Șoseaua Alaska,
principala rută care iese din stat prin Canada. Capitala statului, Juneau, nu este legată prin nicio
șosea de restul statului, ci doar prin ferryboat, ceea ce a declanșat discuții privind mutarea
capitalei într-un oraș legat de restul statului prin drumuri, sau construirea unui drum între Juneau
și Haines. Vestul Alaskăi nu are o rețea rutieră care să-l lege de restul statului.
Trenul "Glacier Discovery" pe calea ferată Alaska
Construită în preajma lui 1915, Calea Ferată Alaska (în engleză Alaska Railroad, ARR) a jucat
un rol important în dezvoltarea Alaskăi din secolul al XX-lea. Liniile merg de la Seward către
Alaska Interioară prin Alaska Central-Sudică, trecând prin Anchorage, Eklutna,
Wasilla, Talkeetna, Denali, și Fairbanks, cu linii secundare spre Whittier, Palmer și North Pole.
Orașele, satele și regiunea deservite de ARR sunt cunoscute sub numele de „The Railbelt”
(„Centura de fier”).
Majoritatea orașelor și satelor din Alaska nu au rute de acces pe șosea; singurele mijloace de
transport sunt prin aer sau pe apă.
Sistemul bine dezvoltat de ferryboaturi din Alaska (cunoscut sub numele de Alaska Marine
Highway) deservește orașele din sud-est, de pe coasta golfului și de pe Peninsula Alaska.
Sistemul operează și un serviciu de transporturi din Bellingham, Washington și din Prince
Rupert, British Columbia, Canada către Skagway.
Orașele nedeservite de șosele sau de porturi sunt legate de restul lumii doar prin legături aeriene
sau pe sanie trasă de câini. Chiar Anchorage și Fairbanks sunt deservite de numeroase linii
aeriene. Zborul este cel mai ieftin și mai eficient mijloc de transport accesibil în Alaska.