Universitatea Politehnica din Bucuresti

Schimbatoare de
caldura

Profesor: Zabava Bianca

Student: Stoica Georgiana

1
Cuprins:

Introducere ................................................................................................................................................... 3
Schimbătoare de căldură de tip recuperativ ............................................................................................ 5
Schimbătoare de căldură cu fascicul tubular ............................................................................................ 5
Schimbătoare de căldură cu serpentine.................................................................................................... 7
Schimbătoare de căldură cu plăci ............................................................................................................. 9
Schimbătoare de căldură spirale ............................................................................................................ 11
Radiatoare (calorifere) ............................................................................................................................... 11
Schimbătoare de căldură cu schimbare de fază .......................................................................................... 14
Vaporizatoare ............................................................................................................................................. 15
Calculul termic al recuperatoarelor ........................................................................................................ 16
Schimbătoare de căldură cu suprafețe extinse .................................................................................... 17
Schimbătoare de căldură de tip regenerative .............................................................................................. 18
Cowpere .............................................................................................................................................. 19
Preîncălzitoare rotative ............................................................................................................................... 20
Calculul termic al regeneratoarelor ................................................................................................... 20
Comparație între recuperatoare și regeneratoare .............................................................................. 21
Schimbătoare de căldură prin amestec ...................................................................................................... 21
Condensatoare prin amestec ............................................................................................................... 22
Turnuri de răcire......................................................................................................................................... 23

2
 Introducere

Un schimbător de căldură este un echipament de transfer termic, care

transmite căldura de la un mediu la altul. Transmiterea căldurii între cele două medii se poate
face printr-un perete solid, care le separă, sau se poate face prin amestecarea mediilor.

Dacă mediile sunt în contact cu peretele despărțitor pe fețe diferite, căldura trecând prin
perete, schimbătorul este de tip recuperativ, iar dacă mediile sunt în contact succesiv cu aceeași
față a peretelui, căldura acumulându-se în perete și fiind cedată celuilalt mediu ulterior,
schimbătorul este de tip regenerativ. Transferul de căldură are loc întotdeauna,
conform principiului al doilea al termodinamicii, de la mediul mai cald la cel mai rece

Un exemplu foarte cunoscut este radiatorul autovehiculelor, unde fluidul cald (apa de
răcire a motorului) transferă o parte din căldura evacuată din motor unui fluid rece
(aerul din mediul ambiant). In 1923, Dr. Richard Seligman, fondatorul companiei Alumininium
Plant and Vessel Ltd., cunoscuta astazi ca APV, a inventat schimbatorul de caldura.

Aceasta inventie a revolutionat tehnologia de incalzire si racire indirecta a

fluidelor. Compania APV este cunoscuta de atunci ca dezvoltatoare de solutii avansate pentru
aplicatii de transfer de caldura.

Schimbatoarele de caldura cu placi APV pot avea dubla protectie pentru pastrarea
integritatii produsului, placi sudate pentru aplicatii cu produse periculoase, sau placi lipite
pentru aplicatii HVAC.

Placile pot avea o varietate de profile, avand peste 60 de dimensiuni diferite. Astfel,
schimbatorul de caldura poate corespunde exact tuturor cerintelor. Cel mai mare schimbator de
caldura poate avea mai mult de 1000 de placi, asigurand o suprafata de transfer de peste 3500
mp. Grosimea standard a placilor este de 0,4 sau 0,6 mm.

Oferim o varietate de schimbatoare de caldura, sigure si de incredere, pentru o

multitudine de aplicatii, precum procesarea acizilor, gazelor, uleiurilor, grasimilor,
detergentilor, lactatelor. Schimbatoarele de caldura pot fi cu placi, brazate, complet sudate,
hibride, tubulare, cu racleti, cu injectie sau debit direct.

3
Fig. 1. Model transparent al unui schimbător de căldură ţeavă în ţeavă, cel mai simplu posibil.

Aplicatii tipice:

• industria auto
• industria bauturilor
• industria chimica
• incalzire centrala
• industria lactatelor
• HVAC
• Мarina
• Rafinarii
• Industria petrochimica
• industria farmaceutica
• industria energetica
• industria celulozei si hartiei

Clasificari

După modul de transfer termic schimbătoarele se împart în schimbătoare de suprafață, la

care transmiterea căldurii se face printr-un perete despărțitor, considerată suprafață de separație,
cu o conductivitate termică cât mai mare și schimbătoare prin amestec, la care transmiterea
căldurii se face prin amestecul mediilor. Deoarece sunt mai simple și mai eficiente,
schimbătoarele prin amestec sunt preferate în toate cazurile în care fluidele se pot amesteca.

Transferul termic poate fi staționar în timp (continuu) sau nestaționar (periodic). Cele cu transfer
continuu sunt realizate de obicei cu suprafață de separație și sunt numite recuperatoare, iar cele

4
cu transfer nestaționar acumulează căldura într-o perioadă de timp și o restituie în alta, fiind
numite regeneratoare.

Un alt tip de schimbătoare de căldură nestaționare sunt acumulatoarele, în care căldura

este acumulată și livrată apoi la cerere.

Suprafața de schimb de căldură poate fi realizată din țevi în fascicul tubular, de tip „țeavă în
țeavă”, din țevi în formă de serpentină sau din plăci profilate. Suprafața poate să fie netedă sau
cu nervuri, aripioare (suprafețe extinse). De-a lungul suprafeței, fluidele pot curge în același
sens, caz în care se spune că curg în echicurent, sau în sensuri contrare, caz în care se spune că
curg în contracurent.

Există și scheme de curgere complexe, cum sunt curgerile în curent încrucișat, în care
cele două fluide curg perpendicular unul pe altul, cu amestecarea șuvițelor de fluid pe partea
respectivă a suprafeței (curgere amestecată) sau fără amestecarea lor (curgere neamestecată), și
scheme mixte, cu una sau mai multe treceri.

Simbolurile folosite în schemele termice care conțin schimbătoare de căldură erau standardizate
conform STAS 2644-73, însă în 2009 acest standard a fost anulat, fără a fi înlocuit de un altul.

Schimbătoare de căldură de tip recuperativ

Majoritatea schimbătoarelor lucrează fără schimbarea stării de agregare a mediilor, iar
transferul termic are loc între fluide: lichid-lichid (răcitoare, încălzitoare, preîncălzitoare), lichid-
vapori (condensatoare), lichid-gaz (radiatoare, boilere, butelii de încălzire, în instalații
frigorifice), vapori-lichid (vaporizatoare, preîncălzitoare, fierbătoare), vapori-gaz și gaz-
gaz. Există însă și schimbătoare la care unul dintre medii este solid, de exemplu cele care
mențin apa înghețată într-un patinoar.

Schimbătoare de căldură cu fascicul tubular

Aceste schimbătoare sunt formate dintr-o manta în care se află o serie de țevi, montate
sub forma unui fascicul. Capetele țevilor sunt fixate în una sau două plăci tubulare.
5
 Cel mai simplu și mai ieftin tip de schimbător este cel cu două plăci tubulare fixe, între
care este montat un fascicul de țevi drepte. Deoarece curgerea fluidelor se poate organiza în
contracurent, acest tip de schimbător are performanțe termice foarte bune. Dacă proprietățile
fizice ale unuia din fluide cer ca acesta să parcurgă un drum mai lung, curgerea în interiorul
fasciculului se poate organiza în 2, 3 sau 4 treceri, însă în acest caz pentru a realiza același
transfer termic, deoarece eficiența schimbătoarelor de acest tip este mai mică, este nevoie de
suprafețe mai mari ale fasciculului, deci ele devin mai mari și mai scumpe.

Etanșarea între cele două fluide este foarte bună, eventuale scurgeri putând apărea doar la
îmbinarea imperfectă dintre țevi și plăcile tubulare sau în cazul spargerii țevilor. Deoarece apar
diferențe de dilatare între țevi și manta din cauza temperaturilor diferite și eventual a
coeficienților de dilatare diferiți ai materialelor țevilor și mantalei, îmbinările țevilor cu placa
tubulară sunt solicitate și pot slăbi, compromițând etanșeitatea. Pentru a reduce aceste solicitări
se pot prevedea compensatoare de dilatare, care însă fac ca mantaua să fie foarte elastică, iar ea
trebuie susținută în mai multe puncte de sprijin. O altă soluție pentru reducerea solicitărilor este
ca una dintre plăcile tubulare să fie mobilă și etanșată în manta cu o garnitură (schimbătoare cu
cap mobil), însă aceasta se poate uza, compromițând etanșeitatea.

O altă problemă este că fasciculul de țevi este greu de curățat la exterior, ceea ce face ca
acest tip de schimbător de căldură să fie recomandat pentru fluide curate, sau când curățirea se
poate face chimic, fără demontarea fasciculului.

Dacă este nevoie de reducerea cât mai mult a solicitărilor fasciculului, acesta poate fi
format din țevi în formă de U, fixate într-o singură placă tubulară. însă aceasta se poate uza,
compromițând etanșeitatea. Astfel, țevile se pot dilata liber în manta, însă curățirea țevilor devine
dificilă și în interior, nu numai în exterior.

Coeficientul de schimb de căldură la curgerea unui fluid de-a lungul țevilor este
considerabil mai mic decât cel la curgerea perpendicular pe țevi și depinde de viteza de curgere a
fluidului. De aceea, în manta se plasează o serie de șicane, care dirijează curgerea fluidului din
exteriorul fasciculului relativ perpendicular pe țevi. Distanța dintre șicane oferă o secțiune de
curgere care asigură viteza de curgere dorită. De asemenea, prezența șicanelor uniformizează
curgerea și mărește turbulența fluidului, ceea ce îmbunătățește coeficientul de schimb de căldură.
Tot ele rigidizează fasciculul de țevi. Nu este obligatoriu ca șicanele să asigure etanșeitatea

6
compartimentelor dintre ele, proiectanții exploatând această posibilitate pentru uniformizarea
solicitărilor termice și reducerea pierderilor de presiune, însă cu prețul scăderii eficienței. La
proiectare se alege compromisul convenabil.

Un caz la limită în cazul acestor schimbătoare sunt cele numite „țeavă în țeavă”, la care
fasciculul se reduce la o singură țeavă, iar mantaua este confecționată și ea dintr-o țeavă. De
obicei, pentru reducerea spațiului ocupat țeava este pliată, practic prin cuplarea mai multor
schimbătoare scurte.

Fig. 2. Schimbător de căldură cu fascicul tubular „U”.

Schimbătoare de căldură cu serpentine

Aceste schimbătoare sunt formate dintr-o serie de țevi în formă de serpentină, în formă
elicoidală sau șerpuite. Serpentinele elicoidale sunt folosite de obicei la încălzirea apei din
rezervoare cu acumulare.

Schimbătoarele cu serpentine șerpuite sunt formate din mai multe serpentine în paralel,
cu capetele legate la colectoare. Sunt schimbătoarele obișnuite pentru recuperarea căldurii din
gazele de ardere la generatoarele de abur, caz în care aceste serpentine, prin care circulă apa
sau aburul, sunt plasate în canalele de gaze de ardere. Trecerile succesive ale țevilor prin canalul

7
de gaze determină un model al amplasării țevilor, care poate fi în linie (în paralel, în coloană) sau
alternat (în zig-zag, în eșichier). Modelul amplasării în șah este, la aceleași viteze de circulație
ale fluidelor, mai eficient din punctul de vedere al transmiterii căldurii.

La generatoarele de abur acest tip de schimbătoare de căldură se întâlnește în special la

spraîncălzitoarele de convecție și la economizoare. La supraîncălzitoare volumul aburului care
trebuie supraîncălzit este relativ mare față de volumul unui lichid.

Viteza de curgere a aburului prin interiorul țevilor este cuprinsă între valorile de 12–
25 m/s, valorile mai mici corespunzând presiunilor mari ale aburului. Pentru a realiza secțiunea
necesară pentru curgerea aburului destul de frecvent se amplasează în planul serpentinei câte
două sau trei țevi în paralel, rezultând așa-zisele serpentine duble, respectiv triple. Pentru a-și
putea îndeplini sarcina, supraîncălzitoarele trebuie plasate în zone de temperatură înaltă a
gazelor, la care materialele nu rezistă dacă nu sunt răcite.

Serpentinele sunt susținute de țevi de susținere răcite prin circulația în interior a apei sau
a aburului. Necesitatea intercalării în fascicul a țevilor verticale de susținere face ca amplasarea
alternată a serpentinelor să fie mai puțin eficientă ca în cazul economizoarelor. La
supraîncălzitoare se folosește curgerea fluidelor atât în contracurent, cât și în echicurent, sau în
scheme de curgere complexe, în funcție de necesitățile privind limitarea solicitărilor mecanice și
termice.

Economizoarele au aceeași construcție cu a supraîncălzitoarelor. Prin interiorul țevilor

circulă apă, cu viteza de 0,1–1,0 m/s, iar la nevoie se pot amplasa două pachete de țevi de
economizor în paralel, astfel că nu este nevoie de serpentine duble sau triple. Deoarece
economizoarele sunt amplasate în zone de temperatură moderată, nu este nevoie să fie susținute
de țevi răcite, ci pot fi susținute de platbande, ceea ce permite aranjarea țevilor atât în linie, cât și
alternat. În caz că gazele de ardere conțin cenușă, adică provin din arderea cărbunilor, se preferă
dispunerea în linie, care reduce eroziunea țevilor. Altfel se preferă dispunerea alternată, mai
eficientă la transmiterea căldurii.

Spre deosebire de aburul care curge prin supraîncălzitoare, apa care curge prin
economizoare are o concentrație de săruri mult mai mare, săruri din care o parte se depun în
interiorul țevilor, colmatându-le.

8
 Fig. 3. Schimbatoare de caldura cu serpentine

Schimbătoare de căldură cu plăci

Sunt folosite în industria alimentară, de exemplu la încălzirea și
răcirea laptelui, berii și vinului și la prepararea apei calde de consum, în instalații individuale și
în puncte termice de cartier. Aceste schimbătoare sunt alcătuite dintr-un set de plăci individuale
montate într-un cadru metalic de susținere și strânse cu buloane.

Fiecare pereche de plăci alăturate formează un canal de curgere, astfel încât în două
canale adiacente sensul de curgere al celor două fluide este întotdeauna în contracurent. Plăcile
sunt executate din foi metalice subțiri, din oțeluri inoxidabile, și sunt prevăzute cu ondulații
realizate prin presare, atât pentru mărirea rigidității, cât și pentru îmbunătățirea transferului
termic prin mărirea turbulenței fluidelor.

Etanșarea între plăci împiedică amestecul agenților termici și scurgerea acestora spre
exterior și se realizează cu garnituri. Garniturile din cauciuc, rășini, butil sau neopren rezistă la
presiuni până la 25 bar (suficiente pentru instalații de încălzire) și temperaturi de 150 °C, iar cele
de azbest până la 200 °C.

Acest tip de schimbătoare sunt compacte, la un volum dat oferă o suprafață de schimb de
căldură mare, suprafața de schimb de căldură poate fi mărită sau micșorată conform necesităților,

9
adăugând sau scoțând plăci, au costuri de fabricație reduse și sunt ușor de curățat. Au însă și
probleme. Buloanele se pot relaxa, caz în care apar scurgeri pe lângă garnituri, însă scurgerile au
loc spre exterior, nu prin amestecarea fluidelor. Au căderi de presiune relativ mari, ceea ce
mărește costurile de pompare. Dacă apare o avarie, repararea durează mult, mai ales dacă sunt
sute de plăci[33] și se pot colmata relativ ușor, nervurile reținând impuritățile.

Fig. 4. Schimbatoare de caldura cu placi

Avantajele folosirii schimbatoareor de caldura in industria chimica precum si in alte industrii

• Usor de curatat si intretinut

• Posibilitatea schimbarii configuratiei schimbatorului de caldura o data cu schimbarea
aplicatiei
• Eficienta maxima
• Eficienta termica ridicata asigura o eficientizare a costurilor, reducand suprafata de
transfer de caldura
• Volumul intern redus asigura costuri mici de operare
• Regenerarea energiei de pana la 97 %
• Nu necesita folosirea metodelor complexe de control, precum razele X, ultrasunetele sau
altele
• Designul compact care asigura economia de spatiu
• Costurile de intretinere reduse pe toata durata de functionare schimbatorului de caldura

10
Schimbătoare de căldură spirale

La aceste schimbătoare suprafața de schimb de căldură este formată dintr-o bandă rulată
în formă de spirală, realizându-se astfel între spire două canale, în care se poate organiza ca cele
două fluide să circule în contracurent sau în curent încrucișat.

Datorită suprafețelor relativ plane, de obicei presiunea de lucru este limitată la 20 bar,dar
există și construcții care se pot folosi la presiuni de sute de bar, respectiv temperaturi de sute
de °C. Sunt schimbătoare compacte, cu căderi de presiune relativ mici și pot fi folosite pentru
fluide care pot colmata ușor canalele, tipul de curgere prin schimbător favorizând autocurățirea.

Fig. 5. Schema unui schimbător de căldură spiral.

Radiatoare (calorifere)
Radiatoarele (caloriferele) sunt schimbătoare de căldură folosite la încălzirea centrală cu
apă caldă și, mai rar, cu abur. Caracteristic acestora este faptul că de la suprafața de încălzire spre
aerul din spațiul încălzit căldura se transmite prin convecție liberă. Radiatoarele pot fi
din fontă, oțel sau aluminiu.

11
 Radiatoarele din fontă sunt concepute să lucreze în instalații de termoficare, la presiuni
relativ mari, necesare pentru încălzirea clădirilor înalte. Ele sunt realizate din elemenți, care sunt
piese turnate, asamblate cu nipluri.

În România dimensiunile acestor elemenți au fost standardizate, atât pentru elemenții cu

secțiune circulară a coloanelor, cât și pentru cei cu secțiune a coloanelor eliptică. Ele sunt foarte
rezistente la coroziune și, la o exploatare corectă au o durabilitate foarte mare, iar producătorii
oferă la ele garanții și de 25 de ani.

Tehnologia de turnare este scumpă, ca urmare au un preț relativ mare. Având o masă
mare și un volum mare de apă de încălzire în ele au o inerție termică mai mare, lucru favorabil la
exploatarea centralelor de apartament, care lucrează în regim intermitent. Dezavantajul lor este
că fonta este casantă, ele putându-se sparge la șocuri.

Fig. 6. Radiator din tablă de oțel.

Radiatoarele din tablă de oțel sunt formate din table ambutisate și sudate. Sunt realizate
în mai multe tipodimensiuni. Au masa proprie mult mai mică, și conțin mai puțină apă în ele, ca
urmare se încălzesc mult mai repede. Sunt cele mai ieftine, dar și cele mai puțin durabile.

Deși se iau măsuri pentru realizarea unor protecții anticorozive (smălțuire) atât pe
interior, cât și pe exterior, este posibil ca stratul anticoroziv să crape iar în acest caz durabilitatea
lor este mică, garanția oferită de producător nedepășind 10 ani. Atât radiatoarele din fontă, cât și

12
cele din oțel sunt compatibile cu orice fel de țevi din care este realizată instalația de încălzire,
atât din oțel, cât și din cupru sau materiale stratificate (pexal).

Radiatoarele din aluminiu sunt realizate din corpuri turnate sau extrudate asamblate între
ele de asemenea cu nipluri, ceea ce asigură o mare flexibilitate în exploatarea spațiului disponibil
pentru amplasarea lor. Se încălzesc la fel de ușor ca cele de tablă. Au un preț intermediar, între
cele din fontă și cele de oțel și o durabilitate de asemenea intermediară, garanția oferită fiind
pentru 15 ani.

Aluminiul și cuprul formează un cuplu electrochimic destul de puternic, ca urmare nu se

recomandă folosirea țevilor de cupru împreună cu ele deoarece apare coroziunea electrochimică
pe interiorul radiatorului.

Un caz special sunt radiatoarele cu ulei pentru încălzire, la care căldura dezvoltată de o
rezistență electrică nu este cedată spațiului încălzit prin radiație, ci este preluată întâi de o masă
de ulei, ca agent termic lichid. Uleiul asigură astfel o răcire corespunzătoare a rezistenței
electrice, el însuși cedând căldura spațiului încălzit prin suprafața radiatorului, prin convecție
liberă, exact ca în cazul caloriferelor. Prin aceasta se asigură un confort sporit, similar cu cel
oferit de calorifere.

Fig. 7. Radiator electric cu ulei.

13
Schimbătoare de căldură cu schimbare de fază

Condensatoarele folosite în industria alimentară și cea chimică sunt formate de obicei din
serpentine prin care circulă vaporii care trebuie condensați, scufundate într-un vas cu apă de
răcire,[3] sau, de exemplu la mașinile frigorifice, din serpentine cu suprafețe extinse în exteriorul
cărora circulă aerul de răcire.

Unele dintre cele mai mari condensatoare sunt folosite în termocentrale, la condensarea
aburului evacuat de turbinele de abur, în vederea realizării unei presiuni cât mai scăzute la ieșirea
din turbină.

Condensatoarele de suprafață permit realizarea unor presiuni foarte mici (un vid foarte
înaintat), iar condensatul obținut este foarte pur, fără aer. Ele sunt formate dintr-o manta și un
fascicul tubular format din țevi cu diametrul de 17–24 mm și grosimea peretelui de 0,5–1 mm,
din alamă sau titan, fixate prin mandrinare în două plăci tubulare. Drept mediu de răcire, care
circulă prin interiorul țevilor, se folosește în general apa și foarte rar aerul.

Aburul condensează pe suprafața exterioară a țevilor. Pentru a evita scurgerea

condensatului în jos din țeavă în țeavă, ceea ce ar mări grosimea peliculei de apă pe țeavă și ar
înrăutăți schimbul de căldură, între țevi sunt plasați din loc în loc pereți despărțitori care dirijează
scurgerea condensatului.

Țevile condensatoarelor sunt supuse fenomenelor de coroziune și de colmatare. La

condensatoarele cu țevi de titan, atât depunerile pe pereții interiori ai țevilor, cât și coroziunea
cauzată de microorganismele din apă este mult mai mică, iar curățirea interioară a țevilor se
poate face mult mai ușor.

Curățirea se poate face cu perii de nailon sau cu bile de cauciuc. Dacă aceste țevi nu se
pot curăța ele se înfundă cu dopuri la capete. Se admite înfundarea doar a 3–4 țevi la fiecare mie.
Dacă acest număr crește, ele trebuie înlocuite.

14
 Fig 8. Schema unui condensator

Vaporizatoare

Se folosesc în cazurile în care lichidul trebuie transformat în vaporii săi, prin fierbere,
cum ar fi în industria chimică, la distilare. În acest caz schimbătorul este cu fascicul tubular, iar
vaporii formați se adună în spațiul de abur de sus.

Alt tip de fierbător este cel din sistemele fierbătoare ale generatoarelor de abur. Aceste
vaporizatoare sunt formate actual exclusiv din țevi verticale cu suprafețe netede, asamblate
prin sudare la colectoare.

15
 Fig. 9. Schema unui fierbător folosit în industria chimică.

Calculul termic al recuperatoarelor

În cazul schimbătoarelor de căldură recuperative în care cele două medii între care se
transmite căldura sunt fluide (cazul obișnuit), calculul căldurii transmise se bazează pe o relație
de bilanț. Deoarece schimbătoarele se pot izola termic bine, pierderile pot fi considerate foarte
mici, ca urmare se consideră că căldura cedată de fluidul cald este egală cu cea care transmisă
prin peretele despărțitor și este egală cu cea primită de fluidul rece.

Metoda LMTD este metoda clasică de calcul. Ea se bazează pe diferența medie

logaritmică de temperatură

Metoda ε-NTU cunoscută în bibliografia română ca metoda ε-NTC respectiv ca metoda

eficienței termice, a fost propusă prima dată în 1955 de către Kays și London ca o metodă de a
determina parametrii de funcționare a schimbătoarelor de căldură deja construite, pe baza
comparării posibilităților lor.

16
 Ulterior ecuațiile eficienței au fost completate pentru schimbătoare de căldură în
echicurent și contracurent inclusiv pentru cazul în care fluidele curg cu viteze relativ mari. În
acest caz, modificările care intervin în energia cinetică a fluidelor au un efect semnificativ asupra
câmpurilor termice.

S-a stabilit că eficiența depinde de mărimile adimensionale care compară fluxul termic
prin perete cu fluxurile termice maxime posibil pe părțile caldă, respectiv rece, și de patru
mărimi adimensionale care descriu influența distribuției energiei cinetice pe părțile caldă,
respectiv rece a schimbătorului.

Comparație între metodele LMTD și ε-NTU

La calculul numeric, unde geometriile reale ale schimbătoarelor de căldură modelate sunt
discretizate, ambele metode conduc la același rezultat numeric. Metoda ε-NTU este mai
17ervure, este convergentă în orice situație, însă timpul de calcul este de câteva ori mai mare.
Metoda LMTD necesită o inițializare mai îngrijită și nu este convergentă întotdeauna, dar, dacă
converge, soluția se obține rapid, în mult mai puține iterații.

Schimbătoare de căldură cu suprafețe extinse

Se folosesc în cazurile când coeficientul de 17ervure17ve pe partea unuia din fluide este
mult mai mic decât cel de pe partea celuilalt fluid, caz în care îmbunătățirea coeficientului global
de transfer termic se poate obține prin mărirea suprafeței de contact cu fluidul care are
coeficientul de 17ervure17ve mai mic.

Suprafețele extinse sunt recomandate pentru răcitoarele de ulei (pe partea uleiului),
radiatoare pentru autovehicule, alte tipuri de răcitoare, condensatoare pentru instalații de
climatizare (la toate pe partea aerului).

Părțile care 17ervur suprafețele, numite 17ervure 17ervure, se obțin prin extrudare, sau se
lipesc pe suprafața de bază prin brazare în cuptoare cu vid. În aceleași cuptoare se execută
și tratamentele termicecomplementare: de durificare, călire, recoacere etc.

17
 Fig. 10. Radiatoare pentru răcirea componentelor de calculator

Fig. 11. Radiator de masina

Schimbătoare de căldură de tip regenerative

Schimbătoarele de tip regenerativ, cunoscute și sub numele de recuperatoare intermitente,
sunt caracterizate prin faptul că transferul termic de la fluidul cald spre fluidul rece se face prin
intermediul unei umpluturi, care este încălzită periodic de fluidul cald, iar apoi cedează căldura
18
primită fluidului rece. Uzual umplutura este din materiale ceramice sau din materiale metalice,
de obicei oțel. Curgerea fluidelor este organizată de obicei în contracurent. Cele mai cunoscute
schimbătoare de căldură regenerative sunt cele de tip Cowper și preîncălzitoarele rotative ale
generatoarelor de abur energetice și ale unor turbine cu gaze.

Cowpere
Regeneratoarele Cowper se folosesc în metalurgie, la preîncălzirea aerului introdus
în furnale. În furnal trebuie realizată o temperatură foarte înaltă, necesară topirii fierului, ceea ce
necesită ca aerul introdus în furnal să aibă o temperatură cât mai ridicată, uzual 1200–1350 °C.
Încălzirea aerului se poate face recuperând căldura din gazele de furnal, care au la ieșirea din
furnal o temperatură foarte înaltă, de 1550–1650 °C.

Instalația care asigură transferul căldurii de la gazele de furnal la aerul care va fi introdus
în furnal trebuie să reziste la aceste temperaturi mari și trebuie să poată asigura debite de aer
mari. Aceste schimbătoare de căldură se construiesc sub forma unor turnuri umplute cu cărămizi
refractare, amplasate decalat, cu spații între ele, prin care circulă gazele, respectiv aerul.

Se pot folosi cărămizi de formă obișnuită, dar există forme de cărămizi mai eficiente, care
reduc pierderile de presiune, deci energia consumată de suflantele care asigură circulația
fluidelor. Materialele folosite la cărămizi au drept componentă principală alumina (Al2O3)
sau forsterita (Mg2SiO4).

La fiecare furnal există cel puțin două turnuri, dar de obicei mai multe. Prin unul din ele
circulă gazele de furnal și încălzesc umplutura, iar prin celălalt, deja cald, circulă aerul, care se
încălzește de la umplutură.

Când temperatura turnului încălzit crește suficient, iar cea a turnului care încălzește a
scăzut, se comută funcționarea turnurilor, cel care a fost încălzit de gaze devine încălzitor de aer,
iar cel care a încălzit aerul va fi încălzit de gazele de furnal.

19
 Fig. 12. Exemplu de instalaţie de furnal cu cinci regeneratoare Cowper.

Preîncălzitoare rotative

Preîncălzitoarele de aer regenerative sunt folosite în cazul generatoarelor de abur foarte

mari și la instalațiile de turbine cu gaze staționare. Acestea lucrează la temperaturi mult mai mici
decât cele necesare la furnale. Suprafața de schimb de căldură este formată dintr-un cilindru,
rotativ (preîncălzitoare de tip Ljungström) sau fix (preîncălzitoare de tip Rothemühle),
compartimentat radial. În compartimente este plasată umplutura, formată din pachete de tablă
ondulată cu grosimea de 0,5–1 mm.La generatoarele de abur care ard combustibil cu conținut
mare de sulf, în partea finală a preîncălzitorului poate să apară coroziunea produsă de
acizii sulfuros (H2SO3) și sulfuric (H2SO4). Pentru evitarea coroziunii, în această zonă se poate
folosi o umplutură ceramică sau din sticlă.

Calculul termic al regeneratoarelor

Deși fenomenele din schimbătoarele de căldură sunt variabile în timp (nestaționare),

valorile parametrilor oscilează în jurul unor valori medii. În practică, la calculul termic al
regeneratoarelor se folosesc aceleași relații ca și în cazul recuperatoarelor, folosind valorile

20
medii ale parametrilor și introducând eventual unele corecții corespunzătoare regimurilor
nestaționare, corecții care se scot din nomograme care apar în lucrările de specialitate.

Comparație între recuperatoare și regeneratoare

În comparație cu recuperatoarele, regeneratoarele oferă în același volum o suprafață de

schimb de căldură mai mare, ceea ce face ca construcția lor să fie mai compactă, eficiența lor să
fie mai bună și căderea de presiune mai mică. Ca urmare ele sunt mai eficiente din punct de
vedere economic.

Distribuirea fluidului în umplutură este mai simplă decât în fasciculele de țevi, iar
umplutura poate fi optimizată astfel încât căderea de presiune să fie aceeași în toate zonele, iar
prin aceasta se evită drumuri preferențiale ale fluidelor. Spălarea alternativă a suprafeței ajută la
curățirea ei și împiedică colmatarea și coroziunea.

La gaze, coeficienții de transfer termic gaz-perete sunt mult mai mici decât la lichide,
ceea ce necesită suprafețe de schimb de căldură mai mari. Porozitatea mare a umpluturii și
suprafața de schimb de căldură mare oferită le fac ideale pentru schimbătoarele gaz-gaz.

Principalul dezavantaj al regeneratoarelor este faptul că nu se poate evita un oarecare

grad de amestec între fluide. Întotdeauna fiecare dintre fluide va conține o mică cantitate din
celălalt fluid.

La preîncălzitoarele rotative, partea de fluid care se amestecă este cea prinsă între
separatoarele radiale, iar la cele cu umplutură fixă, volumul de fluid care se află în umplutură în
momentul comutării fluidelor. De aceea regeneratoarele pot fi folosite doar acolo unde amestecul
fluidelor este acceptabil, de exemplu amestecul gazelor de ardere cu aerul.

Schimbătoare de căldură prin amestec

Acest tip de schimbătoare de căldură se folosesc la climatizări (umidificare), la
condensarea vaporilor și la răcirea apei.

21
 Transferul termic poate avea loc între lichid-lichid (amestecătoare), vapori-lichid
(degazoare, acumulatoare, condensatoare), lichid-gaz (scrubere, turnuri de răcire), gaz-gaz
(amestecătoare).

Condensatoare prin amestec

Condensatoarele prin amestec pentru turbine realizează condensarea aburului prin
amestecarea lui cu apă de răcire, introdusă sub forma unor dușuri. Aceste condensatoare au o
construcție simplă și ieftină, dar realizează un vid scăzut din cauza infiltrațiilor mari de aer.
Conform legii lui Dalton, presiunea din condensator este suma presiunilor parțiale ale aburului și
a aerului infiltrat.

Aerul se poate infiltra în condensator prin neetanșeități sau poate fi adus dizolvat în apa
de răcire. Acest tip de condensator s-a folosit la primele mașini cu abur, însă, din cauza acestui
dezavantaj, a fost înlocuit cu condensatoare de suprafață.

Pentru a elimina acest dezavantaj, în sistemul Heller-Forgó drept apă de răcire se

folosește condensatul însuși, răcit într-un turn de răcire uscat. Sistemul, care nu necesită apă de
răcire, deci este adecvat pentru regiunile aride, necesită însă un turn de răcire cu o suprafață de
răcire foarte mare.

Fig. 13. Preincalzitorul rotativ

22
Turnuri de răcire

În termocentrale sau centralele nucleare, căldura evacuată în condensator

conform ciclului Clausius-Rankine după care funcționează este preluată de apa de răcire a
condensatorului. Această apă trebuie apoi să fie răcită la rândul ei, în turnuri de răcire.

Acestea pot fi fie uscate, caz în care sunt de fapt niște schimbătoare de căldură foarte
mari fără schimbare de fază, fie umede, caz în care căldura de evacuat este preluată sub formă de
căldură latentă de vaporizare a unei părți din apă, prin transfer de căldură și de masă. De regulă
se folosesc turnuri umede, cele uscate fiind folosite doar în zonele cu deficit de apă.

La turnurile umede apa care vine de la condensator este lăsată să cadă sub formă de
picături deasupra umpluturii, formată din plase rezistente la coroziune, care o pulverizează,
facilitând evaporarea.

Curgerea aerului care preia vaporii formați poate fi în contracurent, sau în curent
încrucișat, realizată prin tiraj natural sau forțat.

Tirajul natural este realizat de diferența de densitate dintre aerul din turn, care este mai
cald și poate fi considerat saturat cu vapori de apă, deci mai ușor. Tirajul forțat este realizat cu
ajutorul ventilatoarelor.

Turnurile cu tiraj forțat sunt mai eficiente pentru unități mici, iar cele cu tiraj natural
pentru unități mari.Ca urmare a complexității fenomenelor de transfer de căldură și de masă,
turnurile de răcire sunt considerate un domeniu aparte față de schimbătoarele de căldură
obișnuite.

23
Fig. 14.Turnurile de racier ale centralei nucleare Cofrentes

24
Bibliografie:
1. https://ro.wikipedia.org/wiki/Schimb%C4%83tor_de_c%C4%83ldur%C4%83
2. http://cosimotechnology.ro/categorie/schimbatoare-de-caldura/
3. https://www.google.ro/search?q=schimbatoarele+de+caldura&source=lnms&tbm=isch&s
a=X&ved=0ahUKEwi5y7yeusjYAhXBQZoKHX5rAv0Q_AUICigB&biw=1366&bih=6
62#imgrc=BNGAimRd1nY3cM:
4. http://idd.univ-ovidius.ro/tutorials/cursuri/FIM/ING9/10SchimbatoareCaldura.pdf
5. https://www.google.ro/search?q=calorifere&source=lnms&tbm=isch&sa=X&ved=0ahU
KEwiiyeaVwcjYAhVnLZoKHQk6B_EQ_AUICigB&biw=1366&bih=662#imgrc=NLho
DKhJ070mQM:

25